Ordin de protectie

Ordin de protectie -

Dosar nr.1887/283/2013

R O M A N I A

JUDECATORIA PUCIOASA – JUDETUL DAMBOVITA

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.

ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU

DIN DATA DE 31 ianuarie 2014

INSTANŢA CONSTITUITĂ  DIN :

PREŞEDINTE – M G

GREFIER -  C C

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror N G, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa.

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect “ordin de protecţie” formulată de reclamanta C F, domiciliată în P, judetul D, în contradictoriu cu pârâtul C R M, domiciliat în P, , judetul.

 La apelul nominal făcut în şedinţa din Camera de consiliu au răspuns reclamanta C F asistată de avocat C A  şi pârâtul C M asistat de avocat G A.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care prezintă pe scurt obiectul  cauzei, stadiul de judecare a  pricinii, modalitatea efectuării procedurii de citare şi dacă au fost îndeplinite măsuri dispuse de instanţă după care:

Avocat G A depune din partea pârâtului C R M, borderou cu acte pe care le comunică şi apărătorului reclamantei. Cu înscrisurile depuse doreşte să dovedească faptul că neînţelegerile dintre părţi au fost generate de societatea comercială pe care părţile o au împreună. La termenul de ieri 30.01.2014 nu s-a putut prezenta în instanţă întrucât a avut 3 dosare la J T.

Av.C A, apărătorul reclamantei precizează că nu mai are probe de administrat în cauză.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul Ministerului Public arată că în cuprinsul art. 3 din Legea 217/2013 se defineşte ce înseamnă violenţa în familie. Legea, în art. 4 enumeră şi manifestările violenţei. Generic fiecare act de violenţă reprezintă un act cu pericol social. În actuala lege, legiuitorul , în capitolul IV, art. 23 menţionează că violenţa fizică sau psihică trebuie să pună în pericol un membru al familiei, un pericol suplimentar în actul de violenţă. Din probatoriu administrat a înţeles că între părţi există o stare conflictuală şi astfel s-a ajuns la defacerea căsătoriei. Din căsătoria părţilor a rezultat un copil care este legat afectiv de ambii părinţi. A fost invocat ca temei al acţiunii o situaţie din luna noiembrie 2013 când pârâtul a fost violent faţă de reclamantă. Pârâtul a susţinut că nu a fost un act de violent, că a fost doar o discuţie despre societatea comercială. Reclamanta a formulat plângere penală, iar în dosarul întocmit, rezultă din ordonanţa Parchetului, că s-a depus un certificat medical cu 3-4 zile îngrijiri medicale. În cauză s-au administrat probele cu martori. Martora reclamantei a afirmat că are două rânduri de date: de la reclamantă, referitor la pretinsul conflict violent şi date directe, respectiv aşa cum a perceput personal ambientul marital al părţilor.  Ştie că fiica părţilor are un complex afectiv faţă de ambii părinţi. Martorul pârâtului a afirmat că pe acesta nu îl caracterizează un comportament violent, acesta fiind şi educator sportiv şi având în grijă o grupă de copii. Înscrisurile depuse astăzi fac referire la afirmaţiile făcute în faţa instanţei, respectiv că societatea comercială la care părţile sunt asociate a generat conflictul. Din punctul său de vedere nu sunt întrunite în cauză prevederile art. 3 şi următoarele astfel că nu se poate emite un ordin de protecţie. Actul de violenţă existent nu poate duce la luarea acestei măsuri. La mai mult de 3 luni de la faptă nu s-au mai sesizat fapte de aceiaşi natură şi nici înainte de conflictul din noiembrie 2013 nu au existat. Referitor la proba testimonială solicită ca instanţa să aibă în vedere depoziţia martorei S L care a trecut printr-o situaţie similară cu reclamanta, făcând consideraţii personale, asocieri şi presupuneri cu privire la starea de acum a reclamantei.

Avocat C A, pentru reclamanta C F, luând cuvântul arată că nu întelege cum, într-un stat de drept, reprezentantul Ministerului Public poate să susţină interesele agresorului. Cu privire la cauză, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, emiterea unui ordin de protecţie, fiind îndeplinite condiţiile legii. Asupra reclamantei s.a exercitat un act de violenţă, cu efect ireversibil atât fizic cât şi psihic. Era dreptul reclamantei să decidă cu privire la semnarea acelor acte. Comportamentul pârâtului faţă de reclamantă este periculos şi aceasta nu poate tolera comportarea la care a fost supusă şi are temeri că astfel de episoade violente se vor mai repeta având în vedere că nu s-a soluţionat acţiunea de desfacere a căsătoriei. La Parchet reclamanta a fosrmulat plângere penală, soluţia acesteia fiind scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului întrucât nu există un pericol social. Din probe  rezultă că există pericol, a existat şi fapta şi s-a aplicat o amendă de 1000 lei. Pârâtul nu neagă evenimentul din 21.11.2013 când au existat acte de violenţă. Faţă de aceste susţineri consideră îndestulătoare cele relevate în cauză. Pericolul în care se află reclamanta se acutizează cu cât dosarul de divorţ e pe cale să se soluţioneze. De la momentul despărţirii şi până în prezent  părţile nu au luat legătura telefonic. Pârâtul ţine legătura cu minora, iar reclamanta ţine legătura cu soacra sa. Ambii părinţi se ocupă de starea copilului. Comportamentul pârâtului a dus la promovarea acţiunii. Solicită emiterea unui ordin de protecţie cu obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de 30 metri faţă de reclamantă, de locul de muncă şi interzicerea oricărui contact cu reclamanta. Cu cheltuieli de judecată. Depune două chitanţe reprezentând onorariu apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, în replică la părerea apărătorului reclamantei cu privire la pledoaria sa, arată că nu a făcut decât să susţină dispoziţiile cuprinse în art. 3 unde se defineşte violenţa în familie.

Avocat G A, apărătorul pârâtului, nu achiesează la pledoaria apărătorului reclamantei. Reprezentantul Ministerului Public a citat din textul de lege. Nu există acum denumirea de familie între părţi, pe rol aflându-se acţiune de desfacere a căsătoriei. Nu poate fi vorba că pârâtul este maniac sau gelos. A fost un incident neplăcut pe care pârâtul l-a regretat. Nu au mai existat acte de violenţă, după incident şi nu au existat nici înainte de incident. Actul de la 21.11.2013 nu a fost un act de intenţie, aşa cum şi reclamanta a recunoscut. În acest moment familia este destrămată şi nu se poate vorbi de violenţă în familie. Să se aibă în vedere că ordinul de protecţie se aplică numai în cauze deosebite. În activitatea pârâtului nu a existat nici un episod violent. Totul a început datorită faptului că soţia refuză să semneze un act de radiere al firmei la care părţile sunt asociaţi. Solicită respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecţie. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanţa reprezentând onorariu apărător.

Avocat C A, în replică la cele susţinute de apărtorul pârâtului, arată că reclamanta a iertat numeroase ieşiri violente. Traume au existat şi anterior momentului când reclamanta a fost sechestrată două ore, a fost dusă într-un loc necunoscut, a fost lovită. Depune note scrise.

I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată pe rolul J P sub nr. 1187/283/2013 la data de 11.12.2013, reclamanta C F a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul C Ro M, pronunţarea unei  hotărâri prin care să dispună emiterea ordinului de protecţie a reclamantei, ordin care să cuprindă obligarea pârâtului de a păstra distanţa de 30 metri faţă de reclamată şi de locul de muncă al acesteia şi interzicerea oricărui contact al pârâtului, inclusiv telefonic, cu reclamanta pentru o perioadă de 6 luni.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din anul 2002 iniţial relaţiile dintre soţi fiind bune însă din cauza atitudinii agresive, de netolerat a pârâtului a introdus cerere de divorţ care face obiectul dosarului 1634/283/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Pucioasa.

În acest context la data de 21.11.2013 a fost agresată fizic de către pârât care a urmărit-o, a profitat în momentul la care a traversat strada, a oprit autoturismul pe care-l conducea şi a rugat-o să urce în autoturism pentru a discuta câteva aspecte. Crezând că este vorba de organizarea zilei de naştere a fiicei celor doi i-a acceptat invitaţia, moment din care atitudinea pârâtului s-a schimbat radical, acesta  devenit violent, atât în limbaj cât şi fizic, reacţia reclamantei fiind aceea de a părăsi autoturismul. In acel moment pârâtul a lovit-o, a tras-o de păr, smulgându-i - l pe o porţiune de 6/3 cm, a încuiat uşile maşinii şi a pornit către zona S la volanul autoturismului, loc in care a fost reţinută până în jurul orelor 23.00.

Atitudinea violenta a pârâtului ia creat o stare de temere mai ales în contextul în care acţiunea de divorţ este în stare incipientă, existând premize ca lucrurile să degenereze din acest motiv.

A ataşat dosarului certificatul medico-legal nr.1058/22.11.2013 care atesta prezenta leziunilor traumatice are s-au putut produce la data de 21.11.2013 prin lovire cu corp dur şi smulgerea firelor de păr. Leziunile necesită pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamantei arătând că afirmaţiile reclamantei sunt în fapt o exagerare deoarece nu a agresat-o pe reclamantă  iar aceasta ulterior agresiunii s-a mai aflat în preajma sa, neevitând întâlnirile dintre cei doi.

In faţa instanţei în probaţiune a fost administrată proba cu martorii S E L şi V N, iar instanţa din oficiu a dispus luarea de interogatorii atât reclamantei cât şi pârâtului.

A fost de asemenea încuviinţată proba cu înscrisurile ataşate dosarului cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta C F si pârâtul C R sunt căsătoriţi din anul 2002, din căsătoria celor doi rezultând un copil minor aflat în prezent în grija reclamantei. Din cauza deteriorării relaţiilor dintre soţi reclamanta a introdus la sfârşitul anului 2013 acţiune de divorţ, acţiune care face obiectul dosarului 1634/283/2013  aflat pe rolul acestei instanţe.

In acest context deja tensionat dintre cei doi soţi,  la data de 21.11.2013 pârâtul a lovit cu intenţie reclamanta în timp ce aceasta se afla în autoturismul pârâtului, fapt care este atestat atât de certificatul medico-legal nr.1058/22.11.2013, cât şi de Ordonanţa nr.22/P/2013 din data de 28.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P, ordonanţă prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C RM pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 indice 1 Cod penal şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei pârâtului.

S-a reţinut prin urmare existenţa faptei şi a vinovăţiei în modalitatea intenţiei a învinuitului-pârât în prezenta cauza.

Apărarea învinuitului în sensul că reclamanta a avut o atitudine necorespunzătoare refuzând să îi semneze anumite acte pentru societatea pe care cei doi o deţin, intenţionând să părăsească autoturismul, motiv pentru care a prins-o de geacă şi implicit de păr, producându-i în acest mod leziunile constatate în cuprinsul procesului-verbal nu pot fi reţinute pe cale de consecinţă pentru motivele anterior expuse. Acestor considerente li se adaugă şi împrejurarea că în cuprinsul certificatului medico-legal mai sus menţionat se reţine existenţa unei zone echimotice roşie violaceu şi în zona pavilionului auricular drept(aceeaşi zonă în care se constată prezenţa şi a celorlalte leziuni trauatice), leziune care nu putea fi produsă decât prin lovire directă şi nu ca urmare a prinderii de geacă şi de păr a reclamantei.

Din depoziţia martorei S E L a rezultat că şi anterior datei de 21.11.2013 ar fi văzut reclamanta cu urme de leziuni în zona feţei, aceasta relatându-i că ar fi fost lovită de pârât. Martora a precizat că este apropiată de reclamantă cunoscând prin urmare atât starea de tensiune existentă între cei doi generată de o relaţie extraconjugală a pârâtului cât şi actele de violenţă care au avut loc la 21.11.2013, acte care i-au fost relatate de către aceasta din urmă. Reclamanta încearcă de la momentul consumării actelor de violenţă din data de 21.11.2013 o permanentă stare de temere determinată de atitudinea pârâtului. In ceea ce priveşte modul în care pârâtul stabileşte datele la care o ia la domiciliul său pe minoră, martora a arătat că pârâtul comunică direct cu fiica sa prin intermediul telefonului şi o ia la domiciliul său de la scara blocului. Urmare a acestui incident reclamanta a avut nevoie de consiliere psihologică.

Martorul V N a atestat că-l cunoaşte pe pârât de când era copil, nu cunoaşte motivul despărţirii dintre cei doi pe care i-a văzut în cursul anului 2013 în perioada martie-noiembrie fără a remarca nimic anormal. Îl cunoaşte pe pârât ca un om care se comportă în mod civilizat.

Raportând probatorul administrat în cauză la dispoziţiile art. 23 din Legea 217/2003, instanţa constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecţie.

Astfel, reclamanta a fost victima unui act de violenţă din partea pârâtului, act de violenţă care i-a pus în pericol integritatea fizică şi care are ca urmare crearea unei stări de pericol în viitor.

Se are în vedere depoziţia martorei S E L, precum şi cea a reclamantei care au arătat că pârâtul a avut şi anterior un comportament violent.

Prin instituirea acestei măsuri de protecţie a victimei violenţei în familie legiuitorul a avut în vedere existenţa unui act de violenţă şi nu a mai multor acte repetate condiţie pe deplin satisfăcută în prezenta cauză.

Sub aspect probatoriu se are în vedere de asemenea specificitatea probatoriului întrucât, de regulă, actele de violenţă domestică nu au loc în prezenţa unor persoane care pot atesta perceperea in mod nemijlocit a faptei.

În speţă depoziţia reclamantei coroborată cu înscrisul emis de parchet, cu certificatul medico-legal şi nu în ultimul rând cu depoziţia pârâtului fac dovada actului de violenţă definit de art.3 din Legea 217/2003 în sensul de acţiune intenţionată manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice.

Nu se poate reţine susţinerea apărătorului pârâtului în sensul că acesta nu ar mai fi membru al familiei căsătoria dintre cei doi fiind în fapt destrămată iar în drept în curs de destrămare deoarece conform dispoziţiilor art.5 din cuprinsul aceluiaşi act normativ prin membru de familie se înţelege atât soţul/soţia cât şi fostul soţ/soţie.

In ceea ce priveşte susţinerea pârâtului în sensul că prin emiterea ordinului de protecţie s-ar încălca dreptul acestuia de a avea legături personale cu minora, din materialul probator administrat a rezultat că minora comunică cu tatăl telefonic fără intervenţia reclamantei, emiterea ordinului neavând prin urmare efect asupra stabilirii şi menţinerii relaţiilor dintre pârât şi minoră.

Pentru considerentele care preced instanţa urmează să admită în parte acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată la ultimul termen de judecată în ceea ce priveşte distanţa pe care pârâtul să fie obligat să o păstreze(30 metri în loc de 300 metri), să dispună emiterea ordinului de protecţie prin care îl va obliga pe parat la păstrarea distanţei mai sus menţionate, faţă de reclamantă, cât şi la păstrarea aceleiaşi distanţe faţă de locul de muncă al acesteia, pe o perioadă de 3 luni.

Nu va dispune însă interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta de către pârât pentru a nu împiedica stabilirea oricăror măsuri  legate de creşterea, întreţinerea minorei şi stabilirea legăturilor personale dintre aceasta şi pârât, măsuri care trebuie luate de ambii părinţi.

Determinat de existenţa pe rolul J P a dosarului 1634/283/2013  instanţa va obliga pârâtul la păstrarea unei distanţe minime de 30 m faţă de reclamantă cu excepţia înfăţişărilor în faţa instanţei de judecată în cadrul dosarului susmenţionat.

Va obliga de asemenea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1488 lei reţinând în ceea ce priveşte cuantumul onorariul că a existat un singur capăt de cerere, cel privitor la emiterea ordinului de protecţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de  reclamanta C F, domiciliată în P judeţ D, în contradictoriu cu pârâtul C R M, domiciliat în P, judeţ D, având ca obiect emiterea unui „ordin de protecţie”, astfel cum a fost precizată

Dispune emiterea ordinului de protecţie a reclamantei C Fpentru o perioadă de 3 luni - constând în următoarele obligaţii pentru pârât:

- de a păstra o distanţă minimă determinată 30 m faţă de reclamantă; cu excepţia înfăţişărilor în faţa instanţei la termenele stabilite pentru soluţionarea acţiunii de divorţ a părţilor. 

- de a păstra o distanţă minimă determinată 30 m faţă de locul de muncă al reclamantei

 Respinge luarea  restului măsurilor solicitate.

Obligă pârâtul la plata onorariul de apărător ales, societatea civilă de avocaţi  - S şi A în cuantum de 1488 lei, în favoarea reclamantei

Dispune comunicarea de îndată a ordinului de protecţie către P or P, jud. Dâmboviţa.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a fi depusă la J P.

Pronunţată în şedinţa publica din data de 31.01.2014.

 PREŞEDINTE GREFIER,

M G C C

Red/tehn GM/fv

5 ex/31.01.2014

Domenii speta

Spete similare