Nulitate absolută parţială titlu de proprietate, acţiune în constatare, obligaţia de a face

SENTINŢA CIVILĂ NR.441/23.05.2012 (nulitate absolută parţială titlu de proprietate, acţiune în constatare, obligaţia de a face)

Pe rol soluţionare amânării pronunţării cauzei civile, având ca obiect „nulitate absolută parţială titlu de proprietate, acţiune în constatare, obligaţia de a face”, acţiune formulată de reclamanţii: GA, GG, CE şi GM împotriva pârâţilor: AI, CA, HG, COMISIA LOCALĂ B DE APLICAREA LEGII NR. 18/91 şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/91 C.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 09.05.2012 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 16.05.2012, apoi la 23.05.2012, când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă:

I N S T A N T A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin acţiunea introdusă la această instanţa la data de 11.10.2011 înregistrată sub nr. 1767/249, reclamanţii: GA, GG, CE şi GM i-au chemat în judecată pe pârâţii: AI, COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanta GA şi defunctul său soţ GM, prin uzucapiune, asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 55 mp, situat pe latura de sud a proprietăţii în sat C, com. B, str. CAG nr. 31, judeţul C; să se constate nulitatea absolută parţială a Titlului de Proprietate nr. 9317/08.12.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C pentru suprafaţa de 55 mp, teren intravilan, aflată pe latura de nord a proprietăţii pârâtului AI, situată în sat C, com. B, judeţul C, pe motivul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului intravilan unor persoane neîndreptăţite; să fie obligat pârâtul AI să-şi ridice construcţia de pe suprafaţa de teren proprietatea reclamanţilor, iar în caz de refuz să fie autorizaţi să le ridice pe cheltuiala pârâţilor. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare acţiunii reclamanţii arată că sunt moştenitorii defunctului GM: reclamanta GA în calitate de soţie supravieţuitoare, GG, în calitate de fiu, CE, în calitate de fiică şi GM, în calitate de fiu.

Mai arată că în anul 1969, reclamanta GA şi defunctul său soţ GM au cumpărat cu chitanţă de mână un imobil compus din teren intravilan şi casă de locuit, totul situat în sat C, com. B, judeţul C, iar după apariţia legilor proprietăţii, defunctului GM i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan aferent casei de locuit, reconstituire care s-a făcut fără măsurarea efectivă.

De asemenea, mai arată că prin Titlul de Proprietate nr. 10335/21.10.1997 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,0915 ha, teren aferent casei de locuit, autorului lor GM, fără a fi măsurat.

Precizează că din anul 1969, de când reclamanta GA şi defunctul său soţ GM au cumpărat imobilul casă de locuit şi teren aferent, terenul a fost împrejmuit permanent şi nu au fost modificate niciodată limitele proprietăţii.

Arată că în anul 2009, după decesul lui GM, reclamanţii GA, GG, CE şi GM, au fost chemaţi în judecată de către pârâtul AI pentru revendicare şi grăniţuire cu privire la suprafaţa de 55 mp teren intravilan, situat pe latura de sud a proprietăţii, teren care se învecinează cu pârâtul pe latura de nord a proprietăţii şi care a făcut obiectul dosarului nr. 692/249/2009.

Precizează că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 692/249/2009,  s-a judecat în contradictoriu şi cu pârâţii CE şi MD, vecini pe celelalte laturi cu proprietatea numitului AI, acesta arătând faptul că deţine o suprafaţă de teren intravilan aferentă casei de locuit mai mică faţă de suprafaţa de teren înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 9317/08.12.1993, iar această suprafaţă de teren în minus s-ar regăsi la pârâţii din acţiune.

Arată că în urma efectuării expertizei topografice dispuse în cauză, a rezultat că reclamanţii deţin în fapt o suprafaţă de teren de 970 mp, deci cu 55 mp mai mult faţă de suprafaţa de teren înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 10335/21.10.1997 al autorului lor GM.

Prin sentinţa civilă nr. 512/08.07.2010 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1140/R/22.12.2010 a Tribunalului Călăraşi, arată că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul AI, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, în sensul că le-a fost micşorată suprafaţa de teren deţinută în fapt cu 55 mp şi a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de acesta.

Cu privire la această suprafaţă de teren de 55 mp care face parte din suprafaţa totală de teren aferentă casei de locuit şi necuprinsă în titlul de proprietate nr. 10335/21.10. 1997, arată că înţelege să invoce uzucapiunea de 30 de ani.

Precizează că, încă de data cumpărării imobilului casă de locuit şi teren aferent şi până la data decesului soţului său, în anul 2004, reclamanta GA şi defunctul său soţ GM au stăpânit întregul imobil teren intravilan în suprafaţă de 970 mp, aferent casei de locuit, în mod continuu, public, paşnic şi sub nume de proprietar, posesie continuată în acelaşi mod de ea şi după decesul soţului său, iar pe această suprafaţă de teren se află construită o anexă şi o construcţie cu destinaţia ,,WC".

Ca urmare, condiţiile impuse de dispoziţiile art. 1890 C.civ. respectiv exercitarea neîntreruptă timp de 30 de ani şi faptul ca această posesie să fie utilă, adică să nu fie afectată de un viciu al posesiei, apreciază că sunt îndeplinite încă de la data decesului defunctului.

Apreciază că la data pronunţării Sentinţei civile nr. 512/08.07.2010 a Judecătoriei Lehliu Gară, folosinţa imobilului şi a imobilelor învecinate, inclusiv a imobilului pârâtului era bine delimitată, folosinţa antecesorilor reclamanţilor datând de peste 50 de ani şi fiind exercitată cu bună-credinţă şi sub nume de proprietar. Prin urmare, gospodăriile părţilor au fost clar delimitate şi folosite în mod continuu, de peste 30 de ani, iar suprafaţa de 55 mp în litigiu s-a aflat în posesia netulburată şi îndelungată a reclamanţilor şi antecesorilor acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 apreciază că se instituie un drept de proprietate „ope legis” cu privire la terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Arată că după obţinerea Sentinţei civile nr. 512/08.07.2010 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 692/249/2009, pârâtul AI a pus în executare dispoziţiile cuprinse în această sentinţă şi a ridicat un gard cu fundaţie, pentru delimitare, pe linia de hotar stabilită prin hotărârea menţionată mai sus, fără a avea autorizaţie de construcţie.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp art.111 C.pr. civ., art.1846 C.civ., art.1847 C.civ., art. 1890 C.civ., art.494 C.civ., art. III al. 1 lit. a din Legea nr.169/1997, astfel cum au fost modificate prin Titlul V art. unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005, art.23 din Legea nr.18/1991.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriile pârâţilor, martori, precum şi orice alt mijloc de probe ce ar rezulta din dezbateri.

Alăturat acţiunii, reclamanţii au anexat în xerocopie următoarele acte: Sentinţa civilă nr. 512/08.07.2010 a Judecătoriei Lehliu Gară pronunţată în dosarul nr. 692/249/2009, definitivă prin Decizia civilă nr. 1140/R/22.12.2010 a Tribunalului Călăraşi; raportul de expertiză tehnică judiciară - specialitatea topografie întocmit în dosarul nr. 692/249/2009; procesul - verbal de cheltuieli nr. 71/10.06.2011 întocmit de BEJ OC în dosarul de executare nr. 71/2011; Titlul de proprietate nr. 9317/08.12.1993 emis de Comisia Judeţeană C; Titlul de proprietate nr. 10335/21.10.1997 emis de Comisia Judeţeană C.

Acţiunea este legal timbrată.

Pârâtul AI a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE prin care a solicit ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe baza probelor administrate şi a motivelor de fapt şi de drept invocate, să se respingă acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost formulată, ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii formulate, faţă de cel de-al doilea capăt de cerere al reclamanţilor referitor la constatarea nulităţii parţiale absolute a Titlului de Proprietate nr.9317/08.12.1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C.

Apreciază că cererea de chemare în judecată trebuia făcută în termen de 3 ani de la data la care a fost eliberat titlul de proprietate unei alte persoane, iar nerespectarea termenului de 3 ani duce la respingerea acţiunii ca tardiv introdusă.

În motivarea întâmpinării pârâtul arată că faţă de motivele invocate de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, solicită să se reţină că, în esenţă, nu sunt îndeplinite condiţiile legii pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 55 mp prin uzucapiune, de către reclamanţi, şi că, drept consecinţă, nu există temei legal pentru anularea sau constatarea nulităţii absolute a titlului său de proprietate.

Arată că, pentru ca reclamanţii să se poată prevala de dispoziţiile art. 1846-1847 C.civ, posesia lor ar fi trebuit să fie utilă, neîntreruptă, netulburată, ori în situaţia de faţă nu se poate pune în discuţie existenţa elementelor necesare pentru a opera uzucapiunea, având în vedere că au fost făcute de către el plângeri penale la poliţie şi la Judecătoria Lehliu Gară, privind tulburarea posesiei sale pentru suprafaţa de teren în discuţie, iar el plăteşte impozit şi este înscris în toate documentele fiscale aflate la Primăria B cu această suprafaţă de teren, pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate împreună cu restul suprafeţei curţii, în anul 1993, prin emiterea Titlului de Proprietate nr. 9317/08.12.1993.

Precizează că deţine această suprafaţă de teren încă din anul 1958, aşa cum clar se poate observa din schiţa şi planul de situaţie al caselor (anexată prezentei), întocmit anterior dobândirii dreptului de proprietate al reclamanţilor, respective anul 1969.

Mai arată că demersurile sale privind tulburarea ce i-a fost cauzată de către reclamanţi în stăpânirea suprafeţei în discuţie au avut ca finalitate dosarul nr.692/249/2009 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr.512/08.07.2010 definitivă şi irevocabilă cu un dispozitiv clar, echivoc, fără a lăsa loc de interpretare.

De asemenea, mai arată că în contestarea acestui titlu, reclamanţii au uzat de toate căile legale, fără un rezultat favorabil acestora, astfel că în cauza de faţă nu se poate repune în discuţie şi combate o situaţie de fapt, soluţionată cu ocazia unui alt proces soluţionat definitiv şi irevocabil, prin urmare, nu pot fi invocate motive care să schimbe o soluţiei judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, cuprinsă în titlul executoriu.

Precizează că deţine suprafaţa de 55 mp care este trecută în titlul său de proprietate, iar o eventuală admitere a prezentei acţiuni ar însemna o deposedare a sa, ori acest lucru ar însemna încălcarea dreptului său constituţional, garantat şi ocrotit de Constituţie, respectiv dreptul la proprietate, care este absolut, inviolabil şi inalienabil, aşa cum este prevăzut în articolul 41 şi art.135 pct.6 din Constituţia României.

Referitor la capătul de cerere privind construcţia la care contestatorul face referire, face precizarea că este vorba de gardul despărţitor al proprietăţilor lor ce a fost ridicat în baza unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv Sentinţa civilă nr.512/08.07.2010, fiind o construcţie ridicată legal, în vederea punerii în executare a unui titlu executoriu, motiv pentru care apreciază că o astfel de solicitare a reclamanţilor este inadmisibilă.

În dovedirea întâmpinării pârâtul a solicitat probele cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ataşând copie de pe schiţa imobilului.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 al.2 Cod pr. civ.

Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 4029/05.12.2011 Comisia Locală B a înaintat actele care au stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. 9317/1993, respectiv: copie de pe fila din registrul agricol de la partida lui AI din anul 1959; copie de pe cererea formulată de pârâtul AI şi înregistrată la Primăria com. B sub nr. 81/21.02.1991; copie de pe extrasul din planul cadastral al satului C.

Tot urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 9903/06.12.2011 Comisia Judeţeană C a înaintat actele care au stat la baza emiterii Titlului de Proprietate nr. 9317/1993, respectiv: copie de pe fişa de punere în posesie nr. 911 privind pe pârâtul AI; copie de pe Anexa 2a la Legea 18/1991 – satul C.

Pârâtul AI a decedat, fiind introduşi în cauză, la cerere reclamantei, moştenitorii acestuia, respectiv AI (soţie), CA şi HG (fiice).

În şedinţa publică din 28.03.2012, instanţa a apreciat că excepţia tardivităţii acţiunii faţă de cel de-al doilea capăt de cerere al reclamanţilor referitor la constatarea nulităţii parţiale absolute a T.P., invocată de pârât prin întâmpinare este, în realitate, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

În aceeaşi şedinţă, după punerea în discuţia părţilor, instanţa a respinse excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi prin întâmpinare pentru următoarele motive: motivul de nulitate invocat de reclamanţi este cel prevăzut de art. 3 al.1 lit.”a” din Legea 169/1997 potrivit căruia actele întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor legale sunt lovite de nulitate absolută. Acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă poate fi introdusă oricând şi de oricine are interes. În speţă, reclamantul a invocat uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în cauză.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei Comisia Locală B, cu martori.

Răspunzând la interogatoriul propus de reclamanţi, pârâta Comisia Locală B a precizat că procedura prevăzută de HG 890/2005 privind punerea în posesie şi emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafeţele de teren intravilan înscrise în TP nr. 10335/1997 – beneficiar GM şi în TP nr. 9317/1993 – beneficiar AI nu avea cum să fie respectată, întrucât hotărârea este emisă ulterior emiterii titlurilor de proprietate, iar în urma verificărilor evidenţelor nu reiese faptul că au fost făcute măsurători în teren materializate prin întocmirea unor schiţe pentru terenurile respective.

În privinţa pârâtelor AI, CA şi HG, acestea au fost citate cu menţiunea prezentării la interogatoriu, dar nu s-au prezentat în instanţă (interogatoriile propuse de reclamanţi pentru acestea fiind ataşate la dosarul cauzei), urmând însă ca instanţa să aibă în vedere precizările din întâmpinarea formulată de pârâtul defunct AI. 

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Pârâtul defunct ANI a deţinut suprafaţa de 3,80 ha teren agricol şi 0,10 ha – teren curţi şi clădiri pe raza com. B, potrivit evidenţelor din registrul agricol din perioada 1959 – 1960.

La apariţia Legii 18/1991, numitul AI a solicitat în nume propriu reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,50 ha cu care s-a înscris în fosta CAP B, cerere înregistrată la Primăria B sub nr. 81/21.02.1991.

AI a fost înscris în Anexa 2a, astfel cum era reglementată de HG nr. 131/1991, figurând la poziţia nr. 36, ulterior a fost pus în posesie cu suprafaţa de 3 ha şi 6030 mp, potrivit fişei de punere în posesie înregistrată la Consiliul Local B sub nr. 911.

Ulterior, s-a eliberat pe numele său Titlul de proprietate nr. 9317/08.12.1993 de către Comisia Judeţeană C pentru suprafaţa totală de 3,6030 mp, din care 1184 mp teren intravilan în T 2, P 122 şi 123 (1000 mp – curţi construcţii şi 184 mp – vii), terenul intravilan învecinându-se în partea de Nord cu GM.

Reclamanta GA şi soţul său GM, în urmă cu 40 de ani, au cumpărat un loc de casă în suprafaţă de circa 1000 mp, teren pe care cei doi soţi au edificat o casă de locuit, teren situat în com. B, sat C, jud. C.

În urma cererii formulate în baza Legii 18/1991, numitului GM i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 915 mp teren intravilan în T 2, P 119, 120 şi 121 (442 mp – curţi construcţii, 184 mp – vii, 325 mp - arabil), eliberându-se pe numele său Titlul de proprietate nr. 10335/21.10.1997 de către Comisia Judeţeană C, terenul intravilan învecinându-se în partea de Sud cu AI.

 La momentul achiziţionării locului de casă de către reclamantă şi soţul ei, acesta era împrejmuit cu gard, cei doi soţi făcând un gard nou montat pe vechiul amplasament.

La data de 19.05.2009, după decesul lui GM, pârâtul defunct din cauza de faţă - AI i-a chemat în judecată pe moştenitorii defunctului GM (reclamanţii din cauza de faţă GA, GG, CE şi GM) pentru revendicare şi grăniţuire cu privire la suprafaţa de 100 mp teren intravilan, situat pe latura de sud a proprietăţii, teren care se învecinează cu pârâtul pe latura de nord a proprietăţii şi care a făcut obiectul dosarului nr. 692/249/2009.

În dosarul menţionat mai sus s-a efectuat o expertiză topografică, în urma măsurătorilor rezultând că reclamanţii din cauza de faţă deţin în fapt o suprafaţă de teren de 970 mp, deci cu 55 mp mai mult faţă de suprafaţa de teren înscrisă în Titlul de Proprietate nr. 10335/21.10.1997 al autorului lor GM.

Prin sentinţa civilă nr. 512/08.07.2010 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1140/R/22.12.2010 a Tribunalului Călăraşi, s-a admis în parte acţiunea formulată de AI, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţi conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, în sensul că le-a fost micşorată suprafaţa de teren deţinută în fapt de reclamanţii din cauza de faţă cu 55 mp şi a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de acesta.

În urma măsurătorilor efectuate imobilului reclamanţilor din cauza de faţă în dosarul nr. 692/249/2009, a rezultat că, în realitate, suprafaţa de teren deţinută de aceştia este de 970 mp, reclamanţii stăpânind în plus suprafaţa de 55 mp faţă de cea din titlul de proprietate menţionat mai sus unde este de doar 915 mp.

Din probele administrate rezultă că, în realitate, întreaga suprafaţă de teren pe care au stăpânit-o reclamanta şi defunctul său soţ încă de la dobândire a fost de 970 mp teren intravilan ce compune imobilul situat în com. B, sat C, jud. C, comportându-se ca adevăraţi proprietari.

Dispoziţiile art. 1890 Cod civil prevăd îndeplinirea următoarelor două condiţii pentru a opera uzucapiunea, respectiv să existe o posesie de 30 de ani şi posesia să fie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile posesiei.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1847 Cod civil, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că reclamanta şi defunctul său soţ au exercitat o posesie utilă asupra întregii suprafeţe de 970 mp teren intravilan, deci inclusiv asupra diferenţei de 55 mp, stăpânind-o în mod continuu, neîntrerupt, netulburat (paşnic), exact cum ar exercita-o proprietarul însuşi.

Astfel, martorii audiaţi în cauză, NF şi PC (vecini cu reclamanţii), au confirmat faptul că reclamanta şi defunctul său soţ au stăpânit acest teren din momentul dobândirii, că gardul împrejmuitor nu a fost mutat, fiind acelaşi din momentul dobândirii.

Nu în ultimul rând, de menţionat este şi faptul că aceleaşi aspecte au fost reţinute şi în considerentele sentinţei civile 512/08.07.2010 (pronunţată în dosarul nr. 692/249/2009), în urma probelor administrate rezultând că nici pârâţii (reclamanţii din caza de faţă) şi nici autorul lor nu au mutat gardul ce desparte proprietatea lor de cea a reclamantului (pârâtul din cauza de faţă) de 53 de ani, neexistând vreo formă de vinovăţie a acestora (fila 8 alin. 3 din considerente). 

De asemenea, rezultă cu certitudine că reclamanta şi defunctul său soţ  au posedat imobilul din anul 1960 şi până în prezent, exercitând deci o posesie de mai bine de 30 de ani.

Pe de altă parte, de precizat este şi faptul că întregul imobil este împrejmuit cu gard, gard care nu a fost mutat şi care se află pe acelaşi amplasament încă din anul 1960, fiind deţinut de reclamantă şi soţul său şi în anul 1990 la apariţia Decretului Lege nr. 42.

Dispoziţiile art. 8 al. 1 din Decretul - Lege nr. 42/1990 (articol neabrogat), prevăd că “terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor”.

Aceste dispoziţii au fost preluate atât de art. 22 din Legea nr. 18/1991 – textul iniţial, cât şi de art. 23 din Legea nr. 18/1991 modificată.

În speţă, reclamanta şi soţul său stăpâneau în anul 1989 suprafaţa de 970 m.p. loc de casă, teren care, conform dispoziţiilor art. 23 al. 1 şi 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, este şi rămâne în proprietatea privată a reclamanţilor.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1890 Cod civil şi ale art. 111 Cod proc.civ (reclamanţii neavând la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului) şi apreciază întemeiat acest capăt de cerere din acţiunea reclamanţilor, urmând a-l admite.

Urmează a constata existenţa dreptului de proprietate al reclamantei GA şi defunctului său soţ GM asupra terenului intravilan în suprafaţă de 55 m.p., situat pe raza com. B, sat C, jud. C, în T 2, P 122, 123, 124, având următoarele vecinătăţi: Nord – rest proprietate reclamanţi, Est – CE (RZ din titlu), Sud – AI, Vest – MD.

Dispoziţiile art. III al. 1 din Legea nr. 169/1997 prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, printre acestea numărându-se cele de la lit. „a”, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri

Având în vedere constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra suprafeţei de 55 mp teren intravilan, teren care se află înscris în Titlul de proprietate nr. 9317/08.12.1993 al pârâtului AI, instanţa constată că pârâtul nu era îndreptăţit la reconstituirea acestei suprafeţe.

Nu în ultimul rând, aşa cum au declarat şi martorii audiaţi, aspect confirmat şi de Comisia Locală B în răspunsul la interogatoriu, la punerea în posesie a pârâtului nu s-au efectuat măsurători ale terenul intravilan pentru a se stabili exact suprafaţa deţinută la acel moment.

Cum gardurile dintre proprietăţi nu au fost mutate de peste 53 de ani, este evident că la momentul punerii în posesie suprafaţa deţinută de pârâtul AI era cea rezultată din măsurătorile efectuate de expert în dosarul menţionat mai sus, adică 1042 mp şi nu 1184 mp cât s-a menţionat în titlul de proprietate.

Prin urmare, pârâtul AI nu este persoană îndreptăţită la reconstituirea unei diferenţe de 55 mp, acest teren fiind proprietatea reclamantei GA şi defunctului său soţ GM.

Cum titlul de proprietate a fost eliberat cu nerespectarea disp. Legii 18/1991, instanţa apreciază întemeiat capătul de cerere privind nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din acţiunea reclamanţilor, urmând a-l admite.

Urmează a constata nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 9317/08.12.1993 emis de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C pe numele pârâtului defunct ANI, numai pentru diferenţa de 55 m.p. - teren intravilan, situat pe raza com. B, sat C, jud. C, în T 2, P 122, 123, 124, având următoarele vecinătăţi: Nord – rest proprietate reclamanţi, Est – CE (RZ din titlu), Sud – rest propr. AI, Vest – MD.

Urmează a menţine celelalte date din Titlului de Proprietate nr. 9317/08.12.1993.

În ce priveşte construcţia edificată de pârâtul defunct AI pe terenul în litigiu, de precizat că după rămânerea irevocabilă a sentinţei, acesta din urmă a edificat gardul despărţitor între el şi reclamanţi, aspect recunoscut chiar de pârât în întâmpinare.

Într-adevăr, potrivit art. 494 al. 2 teza I din vechiul Cod civil, dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut, numai că alin. 3 al aceluiaşi articol prevede excepţia de la regulă, respectiv situaţia constructorului de bună credinţă, caz în care proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei, fără a putea cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate.

În speţă, gardul despărţitor a fost edificat de pârâtul defunct AI după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 512/08.07.2010, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, deci în vederea punerii în executare a unui titlu executoriu, având convingerea că terenul este al său, situaţie faţă de care nu se poate reţine reaua – credinţă a acestuia.

Faţă de această situaţie, având în vedre şi dispoziţiile art. 494 al. 3 din vechiul Cod civil, reclamanţii, care sunt proprietarii diferenţei de teren (potrivit celor de mai sus) nu pot cere dărâmarea sau ridicarea gardului edificat de pârât, motiv pentru care apreciază neîntemeiat acest capăt de cerere, urmând a-l respinge. 

Urmează a lua act că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

  PENTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanţii: GA, GG, CE şi GM împotriva pârâţilor: AI, CA şi HG (moştenitorii defunctului pârât AI), COMISIA LOCALA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B, judeţul C şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C, numai în ce priveşte capetele de cerere privind constatarea existenţei dreptului de proprietate şi constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate.

Constată existenţa dreptului de proprietate al reclamantei GA şi defunctului său soţ GM asupra terenului intravilan în suprafaţă de 55 m.p., situat pe raza com. B, sat C, jud. C, în T 2, P 122, 123, 124, având următoarele vecinătăţi: Nord – rest proprietate reclamanţi, Est – CE (RZ din titlu), Sud –  rest propr. AI, Vest – MD.

Constată nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 9317/08.12.1993 emis de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C pe numele pârâtului defunct ANI, numai pentru diferenţa de 55 m.p. - teren intravilan, situat pe raza com. B, sat C, jud. C, în T 2, P 122, 123, 124, având următoarele vecinătăţi: Nord – rest proprietate reclamanţi, Est – CE (RZ din titlu), Sud – rest propr. AI, Vest – MD.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâţilor (persoane fizice) la ridicarea construcţiei.

Ia act că cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23.05.2012.

Domenii speta

Spete similare