Pluralitatea de infracţiuni în cazuri speciale (minorat şi majorat). Individualizarea judiciară a pedepsei în cazul prevăzut de art. 129 alin. 2. c. penal (una dintre infracţiuni este comisă în timpul minorităţii,iar alta după împlinirea vârstei de 18 ani

-  art. 129 alin. 2 lit. b, alin. 3, alin. 5 Cod penal

1.Dispoziţiile art. 129 alin. 2 Cod penal au în vedere situaţia pluralităţii de infracţiuni în cazuri speciale, cum sunt şi acelea în care una dintre infracţiuni este comisă în timpul minorităţii, iar alta după împlinirea vârstei de 18 ani, caz în care, potrivit art. 129 alin. 5 Cod penal, nu se poate dispune amânarea executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

2.Atunci când se stabileşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa trebuie să aibă convingerea că aceasta poate fi pusă în executare.

Prin sentinţa penală nr. 132/2020 a Tribunalului Braşov s-a dispus, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În baza art. 91 alin.1 din Codul penal instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani închisoare, iar conform dispoziţiilor art. 93 alin.1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să respecte o serie de măsuri de supraveghere.

Conform dispoziţiilor art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune B. sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, iar potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile prin intermediul Primăriei C., sau Primăriei D..

În baza art. 72 Cod penal a constatat că inculpatul A. a fost reţinut în data de 21.01.2019, ora 19:43 până la data de 22.01.2019, ora 19:43.

Instanţa a dispus şi alte măsuri în raport cu specificitatea infracţiunii, precum şi măsuri privitoare onorariul avocatului şi la cheltuielile de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul DIICOT Structura Braşov nr. X/D/P/2018 din data de 08.07.2020 înregistrat la Tribunalul Braşov la data de 13.07.2020 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  A. cunoscut cu antecedente penale, (deţinut în Penitenciarul E.) pentru infracţiunea de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive”, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.

 Ca stare de fapt s-a reţinut în esenţă că la data de 21.01.2019, inculpatul A. ar fi deţinut în vederea comercializării, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, asupra sa şi la locuinţa situată în C., o ţigaretă parţial arsă şi un număr de x grame de fragmente vegetale mărunţite care în urma testelor specifice derulate s-a demonstrat a fi substanţe interzise - substanţe cu efecte psihoactive.

Prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 10.08.2020 în temeiul art. 346 alin. (1) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea şi regularitatea rechizitoriului cu nr. X/D/P/2018 din data de 08.07.2020 al DIICOT Structura Braşov prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru infracţiunea de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011. De asemenea s-a constatat legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză. S-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul de mai sus, pentru infracţiunea menţionată.

În faza de judecată la termenul de judecată din data de 06.10.2020 inculpatul asistat de avocatul din oficiu a solicitat urmarea procedurii simplificate, menţionând că recunoaşte integral fapta astfel cum este descrisă în actul de sesizare, că nu contestă probele administrate şi astfel îşi asumă condamnarea ce urma a fi dispusă.

În scopul individualizării pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere istoricul acţiunilor inculpatului, durata de timp în care a avut preocupări privind distribuirea de substanţe cu efect psihoactiv, instanţa apreciind în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului, că o pedeapsă cu amenda nu ar realiza scopul pentru care se aplică o asemenea sancţiune ca remediu pentru restabilirea ordinii de drept.

În plus din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezulta că faţă de acesta s-au luat în două rânduri măsuri educative – asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 233 alin. 1 din Codul penal şi art. 244 din Codul penal. Prin sentinţa penală nr. 543/26.03.2019 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin necontestare la data de 17.04.2019 s-a dispus înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe perioada de 1 an, astfel inculpatul A. aflându-se încarcerat în Centrul Educativ F..

Iniţial, în cursul urmăririi penale inculpatul nu  a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, pretinzând că era doar un consumator de substanţe cu efecte psihoactive, dar ulterior a arătat că recunoaşte acuzaţiile care i se aduc. În faţa instanţei de fond de asemenea a arătat că recunoaşte şi regretă fapta comisă.

Un alt aspect ce s-a avut în vedere la stabilirea limitelor de pedeapsă a fost şi cel referitor la urmarea procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.

În condiţii expuse mai sus instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, impunându-se monitorizarea inculpatului pentru o perioadă de 2 ani pentru a avea convingerea reintegrării sale în societate.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat apel în termen legal DIICOT – ST Braşov, criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat situaţia juridică a persoanei inculpate care, potrivit fişei de cazier judiciar, a fost sancţionat în două rânduri cu măsura asistării zilnice pe o perioadă de câte 6 luni prin sentinţele penale nr 2367/2016 în dosar penal nr X/197/2016 şi nr 1813/2017 în dosar penal nr Y/197/2017 ale Judecătoriei Braşov. S-a învederat că prin sentinţa penală nr 543/2019 a Judecătoriei Braşov s-a dispus înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an. Instanţa de fond nu a analizat situaţia juridică a inculpatului care la data judecării cauzei se afla internat într-un centru educativ, mai precis din data de 22.06.2020, urmând să se finalizeze executarea măsurii la data de 21.06.2021. S-a apreciat că în cauză se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal şi adăugarea la pedeapsa stabilită a unei pătrimi din durata măsurii educative a internării.

De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este în cuantum redus raportat la elementele de circumstanţiere ale faptei  şi persoanei cercetate.

Examinând apelul formulat, Curtea a constat, printre altele, următoarele:

Starea de fapt şi încadrarea juridică a acesteia au fost  corect stabilite de instanţa de fond urmare a materialului probatoriu administrat în cauză în cursul urmăririi penale, material probatoriu ce a nu a fost contestat de inculpat care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 374, 375 Cod procedura penală.

În raport cu probele şi declaraţiile martorilor, în mod judicios instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 21.01.2019, a deţinut în vederea comercializării, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile legii, asupra sa şi la locuinţa situată în C., o ţigaretă parţial arsă şi un număr de x grame de fragmente vegetale mărunţite care în urma testelor specifice derulate s-a demonstrat a fi substanţe interzise - substanţe cu efecte psihoactive întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive”, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond nu a dat însă relevanţă suficientă elementelor de circumstanţiere ale faptei şi persoanei cercetate, dar nici situaţiei juridice a inculpatului A. aflat, la momentul soluţionării cauzei pe fond, dar şi în apel în executarea unei măsuri educative privative de libertate.

Curtea a avut în vedere că inculpatul este cunoscut ca având preocupări legate de traficul de substanţe interzise, cu efecte psihoactive, de mai mult timp. De asemenea, inculpatului i s-au aplicat în minoritate două sancţiuni cu caracter educativ neprivative de libertate pentru infracţiuni de tâlhărie şi înşelăciune în forma tentativei. Măsura educativă neprivativă de libertate dispusă pentru infracţiunea de tâlhărie s-a constatat că a fost executată, însă în ceea ce priveşte măsura educativă dispusă pentru infracţiunea de înşelăciune prin sentinţa penală nr 1813/2017 în dosar penal nr Y/197/2017 al Judecătoriei Braşov se constată că prin sentinţa penală nr 543/2019 a Judecătoriei Braşov a fost înlocuită cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.

Prin urmare, inculpatul nu a manifestat interes pentru îndreptarea conduitei ilicite anterioare şi a perseverat în comiterea de infracţiuni, fiind evident că activitatea infracţională imputată în cauza dedusă judecăţii, deşi a avut în vedere deţinerea unor substanţe cu efect psihoactiv pentru punerea în circulaţie, s-a petrecut şi anterior şi prezintă riscul să fie continuată şi în viitor în condiţiile în care inculpatul nu a înţeles să respecte normele de convieţuire socială. Mai mult, s-a observat că organele judiciare au reuşit identificarea inculpatului urmare a unui incident în care o persoană a fost spitalizată după consumul unor substanţe cu efecte psihoactive, în lanţul traficului de substanţe fiind implicat şi inculpatul. Nu este de ignorant atitudinea procesuală manifestată iniţial de inculpat, dar şi faptul că, fiind pus în faţa evidenţei probatorii, a înţeles să urmeze procedura simplificată.

Din această perspectivă aplicarea unei pedepse la minimul sancţiunii prevăzute de lege, cu reţinerea dispoziţiilor art. 91 Cod penal ca modalitate de executare a pedepsei, nu este justificată. Având în vedere atitudinea procesuală manifestată de inculpat urmare căreia s-au aplicat dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi ţinând seama de elementele de circumstanţiere ale inculpatului se impune aplicarea unei sancţiuni îndreptate înspre minimul special, fiind  necesară depăşirea acestuia, sens în care pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare efectivă a pedepsei este în măsură a evidenţia pericolul social al faptei comise şi poate conduce la resocializarea inculpatului.

În plus, s-a constatat că instanţa de fond a avut la dispoziţie fişa de cazier a inculpatului şi a verificat fişa de evidenţă a persoanei internate sau aflate în centrul de deţinere. În actul de sesizare s-a indicat în clar faptul că inculpatul se află în executarea măsurii educative privative de libertate de 1 an. În cauză nu sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni, însă există o pluralitate de infracţiuni comisă de inculpat atât în minoritate cât şi ca major, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 129 Cod penal. Mai mult, atunci când se stabileşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa trebuie să aibă convingerea că aceasta poate fi pusă în executare, ceea ce în cazul de faţă este improbabil având în vedere că inculpatul se află în executarea măsurii educative privative de libertate stabilite prin sentinţa penală nr 543/2019 a Judecătoriei Braşov definitivă prin neapelare.

De asemenea, deşi în cauză nu există o stare de recidivă în sensul art. 41 Cod penal şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 Cod penal, dispoziţiile art. 129 alin. 2 Cod penal au în vedere întocmai situaţia pluralităţii de infracţiuni în cazuri speciale, cum sunt şi acelea în care una dintre infracţiuni este comisă în timpul minorităţii, iar alta după împlinirea vârstei de 18 ani, caz în care, potrivit art. 129 alin. 5 Cod penal, nu se poate dispune amânarea executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Prin urmare, instanţa de fond în mod eronat a considerat că dispoziţiile art. 91 Cod penal au aplicabilitate în speţă.

În cauză nu este incidentă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 70/2007, căci în cauză nu este situaţia concursului de infracţiuni, ci este vorba de situaţia juridică a persoanei inculpate, situaţie cunoscută instanţei de fond care a omis a o aprecia. Trecând peste modificările intervenite prin intrarea în vigoare a Codului penal la 1.02.2014, se constată că în prezent cu privire la minori nu se mai dispun pedepse, ci măsuri educative, a căror situaţie juridică se analizează de către instanţă. Mai mult, situaţia juridică a persoanei inculpate era cunoscută de la momentul sesizării, fiind expres indicat în rechizitoriu că inculpatul se află în executarea măsurii educative privative de libertate de 1 an, situaţie de care instanţa de fond trebuia să ţină seama; în cauză nu sunt incidente regulile privind concursul de infracţiuni, starea de recidivă sau pluralitate intermediară, în situaţiile de faţă legea penală prevăzând expres modalitatea de aplicare a pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni.

Pe de altă parte s-a observat că în măsura reţinerii prevederilor art. 91 Cod penal dispoziţiile art. 130 Cod penal nu ar putea fi aplicabile ulterior, situaţia juridică a persoanei inculpate nefiind clară; de asemenea, în prezent legea prevede un spor obligatoriu cu care se majorează cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea comisă după împlinirea vârstei de 18 ani, cuantumul pedepsei finale fiind previzibil în acest caz.

În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul formulat de DIICOT – ST Braşov, iar la rejudecare, constatând că nu se impunea aplicarea unei sancţiuni la limita minimă prevăzută de lege, a majorat cuantumul pedepsei stabilite de instanţe de fond de la 4 luni închisoare la 6 luni închisoare, pedeapsă care, pentru considerentele de mai sus, s-a impus a fi executată efectiv.

Întrucât inculpatul se afla în executarea unei măsuri educative privative de libertate, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 Cod penal, ci cele ale art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a majorat pedeapsa de 6 luni închisoare mai sus stabilită cu ¼ din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ dispusă prin sentinţa penală nr 543/2019 a Judecătoriei Braşov, respectiv cu 3 luni închisoare şi s-a dispus ca în final ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 129 alin. 3 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată din 22.06.2020 la zi şi durata reţinerii de o zi.

Întrucât inculpatul A. se afla la momentul pronunţării deciziei în executarea măsurii privative de libertate dispusă prin sentinţa penală nr. 543/2019 a Judecătoriei Braşov şi întrucât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. 2 lit. b, alin. 3, alin. 5  Cod penal, a anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale amintite, urmând ca pedeapsa stabilită în final să fie executată în regim de detenţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu au fost criticate în apel şi a dispus şi asupra onorariului avocatului din oficiu.

Domenii speta

Spete similare