Condiţiile speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale

Sentinţă civilă 19538 din 10.10.2013


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de ………, sub numărul de dosar ………/299/2013, reclamanta S.C. …. S.R.L. a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat obligarea pârâtei A P Sector 1 la rebranşarea sa la reţeaua de energie electrică a sediului secundar din Bucureşti, str. …….., nr. …….., Piaţa ……., spaţiul …, sector 1 până la rămânerea definitivă a dosarului nr. ………./299/2013 aflat pe rolul acestei instanţe.  De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat convenţia contractuală nr. ……… , care a fost reziliată de pârâtă; a formulat acţiune prin care solicită se se constate neintervenită rezilierea de drept a convenţiei, obiect al dosarului nr. ………./299/2013. A notificat pârâta că există un litigiu între părţi şi firesc ar fi fost să se emită un răspuns oficial la solicitare. A mai arătat că administratorul pieţei de la sine putere a recurs la măsura abuzivă de întrerupere totală a alimentării spaţiului în care se află punctul de lucru pe motiv că nu şi-a achitat obligaţiile ce derivă din contractul iniţial. Datorită abuzului pârâtei, reclamanta nu mai poate continua activitatea de comercializare a produselor lactate, mezeluri, produse din pui şi altele extrem de perisabile. Pârâta este în culpă întrucât nu i-a notificat cu privire la debranşarea de la energia electrică. Odată cu debranşarea de la energia electrică i-a fost creat un prejudiciu major, cert, întrucât sunt nevoiţi să suporte cheltuielile cu furnizorii de alimente.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.996 din Noul Cod de procedură civilă.

Au fost depuse la dosar înscrisuri. f. 4-59

La data de 10.09.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

În motivare a arătat în esenţă că reclamanta nu a plătit chiria la termenele convenite, fapt ce a condus la rezilierea unilaterală a convenţiei contractuale nr. ………. Reclamanta a refuzat să elibereze spaţiul, astfel că a fost debranşată de la reţeaua de energie electrică.

Au fost depuse la dosar înscrisuri. f. 73-84

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între pârâta APSector 1, în calitate de administrator şi reclamanta S.C. …. S.R.L., în calitate de utilizator, s-a încheiat convenţia contractuală nr. …. din …. având ca obiect ocuparea de către utilizator a spaţiului nr. … din Piaţa …... Potrivit art. 2.2 din contract chiria lunară se calculează în Euro şi se plăteşte anticipat până la 25 ale lunii pentru luna următoare la casieria pârâtei, în baza facturii emise.

La art. 3.1 din contract s-a stabilit că în cazul în care utilizatorul nu achită chiria anticipat până la 25 ale lunii pentru luna următoare, administratorul are dreptul de a rezilia unilateral convenţia.

Contractul a fost însuşit de ambele părţi prin semnătură şi ştampilă.

Au fost încheiate actele adiţionale nr. 1-4 la contract, iar prin actul adiţional nr. 4 din 01.03.2013 s-a completat art. 2.1 din convenţie în sensul că „obiectul este ocuparea de către utilizator a spaţiului din Bucureşti, str. ……, nr. …., Piaţa ….., spaţiul …., sector 1, iar chiria este de 202,20 Euro/lună la care se adaugă TVA”.

Pârâta APSector 1şi-a îndeplinit obligaţia contracuală de predare a spaţiului şi a emis facturile fiscale nr. … din 28.02.2013, scadentă la data de 06.03.2013, nr. … din 12.03.2013 scadentă la data de 17.03.2013 şi nr. … din 09.04.2013, scadentă la data de 13.04.2013, facturi neachitate de reclamantă în termenul prevăzut la art. 2.2 din contract. Facturile au fost achitate cu o întârziere de peste o lună, respectiv prima la 16.04.2013, a doua la 30.04.2013, a treia la 13.05.2013, după rezilierea convenţiei.

Pârâta a emis decizia nr. …din ….2013 prin care în conformitate cu prevederile art. 2.2, art. 4, pct. 4.2.4, art. 6 pct. 6.2 din convenţie a hotărât rezilierea unilaterală a convenţiei contractuale nr. …. din …. ..

Decizia nr. … din …..2013 a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire reclamantei, dar aceasta nu a ridicat scrisoarea de la poştă, astfel că a fost returnată.

Prin notificarea nr. ….din 23.05.2013 emisă de BEJ ….., primită de reclamantă la 24.05.2013, aceasta a fost notificată să predea spaţiul până la data de 31.05.2013.

Întrucât reclamanta nu a predat spaţiul, la data de 03.07.2013 reprezentanţii pârâtei împreună cu administratorul Pieţei ….. s-au prezentat la punctul de lucru din Bucureşti, str. …., nr. …., Piaţa …., spaţiul …, sector 1 şi au cerut reprezentantului reclamantei să predea spaţiul. Acesta a refuzat, astfel că, în baza notei emise de Serviciul A. A. din cadrul pârâtei la data de 03.07.2013 reclamanta a fost debranşată de la reţeaua de energie electrică a sediului secundar din Bucureşti, str. …., nr. …., Piaţa …., spaţiul …, sector 1. f. 80

În ceea ce priveşte condiţiile speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, conform art 996 alin 1 C proc civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamntului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.  Rezultă astfel că pentru a fi admisibilă, ordonanţa preşedinţială este necesar a îndeplini patru condiţii cumulative, respectiv: afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept, caracterul provizoriu, caracterul urgent şi neprejudecarea fondului.

În ce priveşte prima condiţie, respectiv, afirmarea unei aparenţe de drept, spre deosebire de acţiunile de drept comun, ordonanţa  preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeinciei pretenţiei formulate, aparenţa de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.

Totodată, aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa  preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal , în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

În speţă, această condiţie nu este îndeplinită, reclamanta nedovedind aparenţa unui drept de folosinţă cu privire la spaţiul din din Bucureşti, str. ……., nr…….., Piaţa ……., spaţiul …., sector 1, întrucât convenţia contractuală nr. …. din …. a fost reziliată unilateral de pârâtă prin decizia nr. ….din 17.04.2013. Instanţa nu este învestită cu analizarea aspectelor de fond sau formă cu privire la valabilitatea sau nu a deciziei nr. … din …..2013.

Din probele administrate în cauză şi situaţia de fapt redată mai sus, reţinem că rezilierea contractului s-a efectuat conform clauzelor contractuale, datorită neplăţii la scadenţă a unor facturi fiscale de către reclamantă, fapt necotestat de aceasta. Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se poate stabili dacă măsura debranşării de la energie electrică a fost legală sau nu. În aparenţă această debranşare a fost determinată de atitudinea reclamantei care a refuzat să evacueze punctul de lucru, deşi nu mai deţinea un drept de folosinţă asupra spaţiului.

Prin urmare, în favoarea reclamantei nu există aparenţa unei situaţii juridice legale care ar putea să justifice interesul legitim de a obliga pârâta la realimentarea cu energie electrică până la soluţionarea litigiului pe calea acţiunii de drept comun.

În ce priveşte caracterul provizoriu, acest termen are dublă semnificaţie în materia ordonanţei preşedinţiale. Astfel, pe de o parte se referă la conţinutul reversibil al măsurii luate, în condiţiile în care pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt, pe de altă parte se referă  la durata limitată temporar  a acestor măsuri.

În acest sens, este de subliniat faptul că instanţa învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială nu poate dispune o măsură provizorie în situaţia în care nu are convingerea că măsura respectivă este justă şi conformă cu dreptul.

Pentru motivele de fapt şi de drept prezentate, instanţa va respinge cererea precizată a reclamantei ca neîntemeiată, fiind astfel respinsă pe cale de consecinţă şi cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată pârâtei întrucât aceasta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.