Ordonanţă preşedinţială – lipsă calitate procesuală pasivă bej; respingere ordonanţă preşedinţială având ca obiect interzicerea vânzării unor bunuri pentru neîndeplinirea condiţiei urgenţei

ordonanţă preşedinţială – lipsă calitate procesuală pasivă BEJ; respingere ordonanţă preşedinţială având ca obiect interzicerea vânzării unor bunuri pentru neîndeplinirea condiţiei urgenţei

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.10.2014 sub nr. 45324/299/2014, reclamantul A.S.A. a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se pronunţe o hotărâre prin care să se interzică pârâtei V.C., să vândă bunurile mobile menţionate în cuprinsul procesului verbal din data de 21.08.2014 întocmit de către executorul judecătoresc T.G.D. în dosarul de executare silită numărul X, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, interzicere care să îşi producă efectele până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. X aflat spre soluţionare pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare împotriva procesului verbal de evacuare, precum şi până la data soluţionării irevocabile a dosarului numărul X aflat în faza recursului la Tribunalul Ilfov având ca obiect contestaţie la executare silită împotriva procesului verbal de licitaţie a bunului imobil; şi să se interzică executorului judecătoresc să declare abandonate bunurile arătate în procesul verbal din data de 21.08.2014, care nu au valoare de piaţă, precum şi orice alt bun mobil personal al petentului până la soluţionarea irevocabilă a dosarului numărul X aflat spre soluţionare pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti având ca obiect contestaţie la executare împotriva procesului verbal de evacuare, precum şi până la data soluţionării irevocabile a dosarului numărul X aflat în faza recursului la Tribunalul Ilfov având ca obiect contestaţie la executare silită împotriva procesului verbal de licitaţie a bunului imobil.

În motivare s-a arătat că prin încheierea din data de 31.01.2013 pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. X s-a încuviinţat executarea silită în circumscripţia Judecătoriei Buftea şi a fost pornită executarea imobiliară împotriva imobilului situat în …, întabulat în C.F nr. … a localităţii Voluntari – Ilfov având numărul cadastral …, proprietatea contestatorului garant ipotecar A.S.A.

În baza Publicaţiei de vânzare T4 emisă în data de 14.10.2013 de BEJ A. a fost organizată o licitaţie la data de 12.12.2013 orele 10.00 la sediul BEJ. A, preţul de pornire fiind de 1.390.504,5 lei.

La data de 12.12.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitaţie încheiat, imobilul a fost adjudecat la preţul de 1.300.000 lei.

În cadrul licitaţiei, societatea comercială T.E.I. SRL a fost reprezentată de către doamna V.C., care de altfel are şi calitatea de administrator cu puteri depline în cadrul acestei societăţi comerciale. Nelegalitatea pe care o consideră reclamantul că ar fi săvârşită în cadrul acestei licitaţii publice constă în faptul că în realitate la licitaţia publică a participat doar o singură persoană.

Prin sentinţa civilă nr. X din data de X, instanţa de judecată a respins contestaţia la executare. Împotriva acestei hotărâri  a fost formulată în termen legal cale de atac.

La data de 21.08.2014, la domiciliul contestatorului s-a prezentat executorul judecătoresc însoţit de creditoare şi de un echipaj al Poliţiei române şi unul al jandarmeriei în vederea evacuării acestuia. Petentul nu s-a opus la evacuare iar la ora 19.00 s-a încheiat procesul verbal de evacuare şi inventarul bunurilor, fără însă ca petentul să fie evacuat propriu zis din imobil, acesta rămânând în fapt să locuiască în acesta, astfel că ceea ce s-a realizat în scrie, respectiv evacuarea nu s-a realizat şi în fapt.

Conform menţiunilor inserate în cuprinsul procesului verbal la data de 21.08.2014, executorul judecătoresc a declarat evacuat pe domnul A.S.A. din imobilul în litigiu.

Deşi reclamantul nu a fost evacuat în fapt, la data de 23.08.2014 a părăsit imobilul ca urmare a faptului că pârâta nu i-a permis să locuiască în acel imobil. Ulterior acestei date, s-au purtat o serie de corespondenţe prin mail sau telefonice prin care s-a solicitat în mod expres, permisiunea de a ridica bunurile mobile din imobil.

Cu titlu de exemplu se arată faptul că în data de 28.08.2014 a fost trimis un mail de către doamna V. către dl A. prin care aceasta a pus o serie de condiţii în vederea ridicării bunurilor din imobil. Prin acelaşi mail i se aducea la cunoştinţă dlui A. faptul că bunurile vor putea fi preluate eventual începând cu data de 05.09.2014. La data de 29.08.2014 a fost trimis mail de către reprezentanţii convenţionali ai reclamanţilor prin care s-a cerut permisiunea de a ridica  bunurile din imobil. La acest mail, pârâta a reiterat faptul că nu poate preda bunurile anterior datei de 05.09.2014 şi că o va face doar în prezenţa executorului judecătoresc care însă nu este însă disponibil.

La data de 03.09.2014, dl A. revine cu rugămintea de a i se permite să ridice o parte din bunuri, printre care şi maşina Lexus în data de 05.09.2014, dată la care pârâta s-a arătat a fi disponibilă, conform mailului trimis de aceasta. La mailul din data de 03.09.2014, pârâta a răspuns la data de 04.09.2014 şi a solicitat reclamantului să îi prezinte un calendar de ridicare a bunurilor format din 2 zile lucrătoare.

Reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile admiterii cererii de ordonanţă preşedinţiale , existând aparenţa de drept în favoarea acestuia.

Urgenţa este justificată de faptul că pârâta, deşi nu i-a permis reclamantului în termenul legal să îşi ridice bunurile mobile, acesta a proceda deja la împachetarea acestora, dintre care majoritatea sunt obiecte personale, de uz personal sau cu valoare personală deosebită.

Prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa de judecată nu va soluţiona fondul care priveşte constatarea evacuării însăşi şi care va fi rezolvată în cadrul contestaţiei la executare înregistrată sub nr. x. Hotărârea pronunţată va avea caracter vremelnic întrucât va interzice vânzarea bunurilor personale până la soluţionarea contestaţiei la executare înregistrată sub nr. x.

În drept s-au invocate dispoziţiile art. 996 – 1001din N.C.pr.civ.

Reclamantul A.S.A. a formulat la data de 03.10.2014 cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a executorului judecătoresc T.G.D., dat fiind capătul de cerere numărul 2 al cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

Pârâtul BEJ T.G.D. a formulat la data de 24.10.2014 întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, s-a arătat că executorul judecătoresc are doar calitatea de participant la executarea silită şi nu aceea de parte, astfel cum aceasta este definită atât de dispoziţiile art. 644 alin. 1 C.pr.civ, cât şi de cele prevăzute de art. 716 alin. 1 C.pr.civ, calitatea de parte în procedura de executare, având-o, în mod exclusiv, doar creditorul şi debitorul. În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 lit. a din aceeaşi lege, executorul judecătoresc are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil, din titlurile executorii.

În drept s-au invocate dispoziţiile art. 715 alin. 3 şi ale art. 205 C.pr.civ.

Pârâta V.C. a formulat la data de 24.10.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii având ca obiect ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că nicio clipă nu a reuşit să posede liniştită imobilul situat în …, achiziţionat prin licitaţie publică, dat fiind faptul că reclamantul evacuat, deşi a fost somat cu mai multe zile înainte, nu a făcut vreun demers de strângere şi organizare a propriei mutări de la domiciliu, astfel că la data evacuării din 21.08.2014, s-au pierdut aproape 6 ore cu inventarierea bunurilor găsite în incinta imobilului a cărei evacuare a fost realizată.

Pârâta a arătat că a permis accesul neîngrădit şi nelimitat a domnului A.S. însoţit de doamna A.B, la toate bunurile găsite în imobilul situat în …, în prezenţa a cel puţin un martor adult, după cum urmează: 21.08.2014 – nu a ridicat bunuri deşi a fost invitat să îşi strângă lucrurile personale; 22.08.2014 – a dormit în casă, a ridicat bunuri din casă, martor A.M.; 23.08.2014 – a dormit în casă, a ridicat bunuri din casă, martor S.B.; 25.08.2014 – a ridicat bunri din maşină, martor A.M.; 26.08.2014 – a ridicat bunuri din casă şi din maşină, martor A.M.; 27.08.2014 – a ridicat câinele şi bunuri din casă, martor A.M.; 08.09.2014 – a fost invitat şi a refuzat ridicarea pe motiv că nu are dreptul să ceară împuternicire din partea proprietarului pentru ridicarea maşinilor, martor A.C.; 09.09.2014 – a fost invitat şi a ridicat bunuri din casă, martori A.M. şi A.C.; 12.09.2014 – a fost invitat şi a declinat invitaţia.

Ulterior termenului maxim de 30 de zile acordat conform legislaţiei în vigoare, în funcţie de posibilităţile de organizare l-a invitat pe reclamant şi a ridicat bunuri, în prezenţa a doi martori adulţi, după cum urmează: 03.10.2014 – a fost invitat şi a ridicat bunuri; 10.10.2014 – a fost invitat şi a ridicat bunuri; 15.10.2014 – a fost invitat şi a ridicat bunuri.

În vederea organizării acţiunilor de predare, cu resurse proprii (de timp, material şi fizice) reclamanta a împachetat lucrurile găsite de dimensiuni mici în cutii de carton cu PV aferent fiecărei cutii şi atât cutiile cât şi bunurile de dimensiuni mari le-a transportat în spaţiul din garaj (închis) de unde au fost ridicate pe PV semnat de dl A. În momentul predării, bunurile au fost verificate şi nu i-au fost aduse la cunoştinţă obiecţii sau reclamaţii legate de aceste predări.

Reclamanta apreciază că cererea reclamantului nu îndeplineşte condiţiile necesare prevăzute de art. 996 alin. 1 N.C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa expune următoarele:

Examinând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.G.D. reţine următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Instanţa apreciază că executorul judecătoresc nu este subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii ci un participant în cadrul procedurii executării silite.

Dispoziţiile  art. 643 alin. 1 C.pr.civ prevăd că „Participanţii la executarea silită sunt: 1. Părţile; 2. Terţii garanţi; 3. Creditorii intervenienţi; 4. Instanţa de executare; 5. Executorul judecătoresc; Ministerul Public; 7. Agenţii forţei publice; 8. Martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile anume prevăzute de lege”, iar în conformitate cu art. 644 alin. 1 C.pr.civ „Sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul”.

Aşadar, executorul judecătoresc are doar calitatea de participant la executarea silită şi nu aceea de parte, astfel cum aceasta este definită atât de dispoziţiile art. 644 alin. 1 C.pr.civ cât şi de cele prevăzute de art. 716 alin. 1 C.pr.civ, calitatea de parte în procedura de executare având-o în mod exclusiv, doar creditorul şi debitorul.

Sub un alt aspect, dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 prevăd că „executorii judecătoreşti sunt investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public”, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 lit a din aceeaşi lege, executorul judecătoresc are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii.

Având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanţelor de judecată şi, în calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească.

Pentru aceste considerente, urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ T.G.D. şi să respingă acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că în urma cererii de executare silită înregistrată pe rolul BEJ A. sub nr. x,  formulată de creditoarea UTB S.A. împotriva reclamantului A.S.A., s-a procedat la vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în …, acesta fiind adjudecat de pârâta V.C.

Pârâta V.C. a intrat în posesia imobilului situat în …, format din clădire şi teren, la data de 21.08.2014, prin evacuare silită în cadrul dosarului de executare nr. x al BEJ T.G.D.

În cuprinsul procesului verbal din 21.08.2014, s-a consemnat faptul că debitorul a declarat că nu poate să ridice toate bunurile personale, întocmindu-se anexele la inventar nr. 01 – 36/2014, parte integrantă din procesul verbal. În încăperea denumită de debitor birou, acesta a declarat că bunurile din bibliotecă sunt fără valoare (hârtii, acte diverse). Pârâta V.C. a fost numită administrator sechestru pentru bunurile mobile găsite pe proprietate, bunuri mobile găsite pe proprietate, bunuri inventariate în anexele inventar la Procesul verbal din data de 21.08.2014.

Prin procesul verbal din data de 21.08.2014 i s-a pus în vedere reclamantului ca în 30 de zile, până la data de 22.09.2014 să-şi ridice bunurile găsite în imobilul predat, în caz contrar acestea urmând a fi scoase la vânzare.

Instanţa apreciază că ordonanţa preşedinţială este procedura specială prin intermediul căreia, reclamantul care afirmă o aparenţă de drept, solicită instanţei să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Fiind de natură contencioasă, ordonanţa preşedinţială este guvernată de principiul contradictorialităţii şi presupune întotdeauna existenţa pârâtului.

Pentru ca cererea de ordonanţă preşedinţială să fie admisă se cer a fi întrunite în mod cumulativ următoarele cerinţe: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Urgenţa dispunerii unei măsuri pe calea unei ordonanţe preşedinţiale presupune iminenţa producerii unui prejudiciu ce nu s-ar putea repara, sau se justifică prin păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, ori prin înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa apreciază că urgenţa trebuie să persiste pe tot parcursul judecăţii, inclusiv în căile de atac. Altfel spus, caracterul urgent al măsurii trebuie să subziste până la pronunţarea unei hotărâri definitive cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială.

Trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al naşterii situaţiei care justifică urgenţa şi până la momentul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială constituie motiv de respingere a acesteia pentru lipsa urgenţei. Aşadar, pentru a fi admisibilă cererea, este nevoie de reacţia promptă a persoanei care solicită luarea unei măsuri, într-un caz grabnic.

Din momentul evacuării şi întocmirii procesului verbal din data de 21.08.2014, între reclamant şi pârâtă s-a derulat o corespondenţă electronică cu privire la ridicarea bunurilor respective.

În declaraţia numitei M.A. depusă în şedinţa din data de 24.10.2014, s-a menţionat că în calitate de martor a fost prezentă la locaţie şi a văzut că dl A.S.A. însoţit de soţia dumnealui au avut acces la toate bunurile găsite în imobilul situat în … în următoarele zile: 21.08.2014 – a dormit în casă împreună cu soţia, au ridicat bunuri; 22.08.2014 – a dormit în casă cu soţia; 25.08.2014 – a luat bunuri din maşină; 26.08.2014 a luat bunuri din casă şi maşină; 27.08.2014 – a luat bunuri din casă şi câinele; 09.09.2014 – a luat bunuri din casă. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, numita M.A. a arătat că întrucât nu i s-a cerut, nu a verificat ce bunuri a luat şi l-a lăsat să plece cu ce a dorit dumnealui. S-a reţinut că în seara de 21- 22.08.2014, intervalul orar 17.00 – 11.30 şi în perioada 25 – 27.08.2014, numita M.A. a fost prezentă permanent pentru a asigura accesul domnului A la bunuri şi a părăsit locuinţa doar după ce a venit doamna V.C. căreia i-a predat cheile.

Astfel, din emailul din data de 28.08.2014, reiese că reclamantul a preluat în perioada 21 – 27.08.2014 o parte din bunuri, pârâta solicitându-i reclamantului să se organizeze în aşa fel încât această operaţiune să nu dureze mai mult de 3-4 zile.

La data de 29.08.2014 pârâta i-a comunicat reclamantului faptul că se impune întocmirea unui calendar detaliat format din maxim două zile în vederea efectuării acestei activităţi. Din conţinutul emailului 05.09.2014, rezultă că reclamantul nu i-a transmis pârâtei calendarul privind desfăşurarea predării bunurilor, astfel că acesta a fost invitat să vină în imobil în datele de 08.09.2013, între orele 09.30 – 11.30 şi 09.09.2014 între orele 09.30 – 16.30, iar în cazul în care rămân bunuri neridicate, acestea pot fi ridicate până în ziua imediat următoare, ora 12.00.

Reclamantul s-a prezentat la data stabilită la imobil, solicitând predarea vehiculelor, însă faţă de împrejurarea că pârâta i-a solicitat actele de proprietate, a părăsit locaţia.

Din corespondenţa purtată între părţi, reiese că reclamantul a formulat o ofertă privind vânzarea bunurilor, pârâta exprimându-şi intenţia de a achiziţiona acele bunuri în anumite condiţii.

La data de 18.09.2014, reclamantul i-a solicitat pârâtei permisiunea de a-şi ridica bunurile personale în perioada 20 – 22.09.2014, însă aceasta i-a comunicat că nu se află în Bucureşti, iar în data de 23.09.2014 i-a transmis că se află în spital, solicitându-i să ia legătura cu executorul judecătoresc.

Aşadar, conform proceselor verbale anexate, reclamantul a ridicat bunuri, atât în cadrul termenului legal acordat cât şi după expirarea termenului legal de 30 de zile. Din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză nu există dovezi şi nici indicii că bunurile au fost abandonate sau că au fost scoase la vânzare.

Faţă de cele expuse, reiese că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere că din probele administrate nu reiese faptul că urmează să se producă un prejudiciu ce nu s-ar putea repara altfel, bunurile respective nefiind puse în vânzare de către pârâtă. În plus, prejudiciul pe care reclamantul susţine că l-ar suferi nu este ireversibil, putându-se repara prin angajarea răspunderii juridice a persoanei vinovate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de  art. 996 şi urm. din C.pr.civ, urmează a respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială, privind pe reclamant A.S.A. DOMICILIUL ALES …. , în contradictoriu cu pârât BEJ T.G.D. …  şi pârât V.C. … , ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.10.2014.

Domenii speta

Spete similare