Ordonanţă de plată – recunoaştere debit; culpa debitoarei nu justifică stabilirea unui termen de plată mai mare ori de eşalonare a plăţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 44258/299/2014, creditoarea S.C. G.S.E.R. S.A. a chemat în judecată pe debitoarea A.P.B.x, solicitând instanţei să dispună emiterea ordonanţei de plată prin care să oblige debitoarea să achite suma de 63.677,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale la consumatori casnici aferent perioadei 05 ianuarie 2014 – 03 iunie 2014, cu cheltuieli de judecată. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1549,20 lei.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în esenţă, între aceasta, în calitate de furnizor, şi debitoare, în calitate de consumator, s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea SC G.S.E.R. SA de gaze naturale către debitoare.

A învederat că în temeiul contractului, creditoarea s-a obligat la emiterea a două tipuri de facturi, şi anume facturi estimative ale lunii următoare de consum şi facturi de regularizare.

A precizat că debitoarea şi-a asumat obligaţia de a achita facturile în termen de 30 de zile de la emiterea acestora.

A precizat că din factura nr.10504100323 din 07.02.2014 în valoare de 14.838,81 lei, a mai rămas de achitat suma de 12.383,15 lei. De asemenea, din factura nr.11402875880 din 07.03.2014 a mai rămas de plată suma de 20.937,98 lei.

A arătat că debitoarea nu a achitat facturile emise în perioada 07 aprilie 2014 -  10.06.2014.

A susţinut că valoarea gazelor naturale furnizate către debitoarea au fost facturate, acestea însumând un total de 63.677,44 lei.

A arătat că în baza art.3.3 din contract, creditoare este îndreptăţită să perceapă penalităţi de întârziere egale cu nivelul dobânzii fiscale datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, conform dispoziţiilor O.G. nr.92/2003, precizând că la momentul formulării cererii, cuantumul penalităţilor de întârziere se ridică la suma de 1.549,40 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1013 din nou Cod de procedură civilă.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar un set de înscrisuri(f.5-17).

Cererea a fost legal timbrată, în condiţiile art.6 din OUG nr.80/2013.

În data de 14.11.2014, debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să dispună respingerea cererii şi să oblige creditoarea la încheierea unei convenţii pentru eşalonarea datoriei curente, astfel încât să fie asigurată plata tuturor debitelor.

În apărare, debitoarea a invocat faptul că, în esenţă, a înregistrat restante la plata facturilor emise de furnizorul de gaze, din cauza pensiilor mici ale celor 20 de familii vârstnice care locuiesc in imobil, precum şi din cauza sistemului vechi de încălzire centralizată a imobilului. De asemenea, printre cauzele neexecutării obligaţiei de plată, a fost menţionat faptul că o parte din apartamente sunt nelocuite, precum şi împrejurarea că o parte din proprietari/chiriaşi nu-şi achită cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari.

A precizat că 10 apartamente sunt proprietatea Administraţiei Fondului Imobiliar Sector 1, locatarii acestor apartamente figurând în evidenţele debitoarei cu restanţe în valoare de 11.000 lei.

A susţinut că proprietarul barului de noapte, care funcţionează în incinta acestui imobil, figurează cu restanţe în cuantum de 30.000 lei.

A arătat că în data de 20.10.2014 a achitat creditoarei suma de 2.100 lei.

A susţinut că în acest moment imobilul nu mai este racordat la reţeaua de furnizare a gazelor naturale.

Cu privire la eşalonarea plăţii, s-a învederat că debitoarea nu are în patrimoniu alte bunuri ce ar putea fi executate.

În probaţiune, debitoarea a solicitat încuviinţarea probei prin înscrisuri, ataşând la dosar, în copie, înscrisuri (f.25-33).

În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţile litigante s-a încheiat contractul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici nr.3000836527/30.10.2009, prin care societatea creditoare S.C. G.S.E.R. S.A., în calitate de furnizor, s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei A.P.B.X, în calitate de consumator, serviciul de furnizare a gazelor naturale, în regim reglementat, desemnând ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de furnizor, pentru sau în legătură cu asigurarea cantităţilor de gaze naturale, exprimate în unităţi de energie, la locul de consum.

Potrivit art.3 alin.2 din contract, părţile au convenit ca plata contravalorii  facturilor reprezentând serviciul de furnizare a gazelor naturale urma să se facă în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii facturii.

De asemenea, conform art.3 alin.3 din convenţie, neachitarea facturii în termen de 15 zile de la scadenţă atrage perceperea de majorări de întârziere, nivelul majorării de întârziere fiind egal cu nivelul majorării de întârzierii datorat pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, stabilit în condiţiile precizate de Codul de procedură fiscală.

Contractul a fost însuşit de ambele părţi, prin semnătură şi ştampilă.

În baza contractului menţionat, pentru serviciile prestate creditoarea a emis documentele justificative aflate la dosar, respectiv facturile fiscale seria GDF nr.10504100323 din 07.02.2014, seria GDF nr.11402875880 din 07.03.2014, seria GDF nr.10130054476 din 07.04.2014, seria GDF nr.10309397982 din 08.05.2014 şi, respectiv, seria GDF nr.10803498585 din 10.06.2014, care atestă faptul că la data 15.04.2013 societatea pârâta figura faţă de societatea reclamantă cu o datorie în valoare totală de 65.226,84 lei.

În drept, instanţa reţine că potrivit art.1013 noul Cod de procedură civilă procedura ordonanţei de plată, conform titlului IX, se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Conform art. 662 alin.2 Cod procedură civilă, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Alin. 3 al aceluiaşi articol dispune că o creanţă este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui. De asemenea, conform art.662 alin.4, creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau dacă aceste este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În speţă, având în vedere faptul că, pe de o parte, prin cererea de chemare în judecată creditoare a recunoscut că din factura fiscală seria GDF nr.10504100323 din 07.02.2014 a rămas de achitat suma de 12.383,15 lei, iar din factura fiscală seria GDF nr.11402875880 din 07.03.2014 a rămas de achitat suma de 20.937,98 lei, iar, pe de altă parte, împrejurarea că debitoarea nu a contestat modul de calcul al valorii debitului pretins datorat, că nu a făcut dovada plăţii preţului convenit în contract şi determinat prin facturile menţionate aferente perioadei 05 ianuarie 2014 – 03 iunie 2014 (filele 9-13), cu excepţia plăţii efectuate în data de 20.10.2014 în valoare de 2.100 lei (debit principal - 550,6 lei şi accesorii 1.549,40 lei),  instanţa apreciază că la momentul pronunţării prezentei ordonanţe de plată debitoare are obligaţia de a achita în favoarea creditoarei restul debitului principal datorat, şi anume suma de 63.126,84 lei (63677,44 lei - 550,60 lei), reprezentând contravaloare servicii de  furnizare gaze naturale prestate în perioada ianuarie 2014 – 03 iunie 2014 (filele 9 - 13).

De asemenea, ţinând seama de clauza penală pentru întârziere la executare inserată în art.3 pct.3 din contract, prin care părţile au stabilit anticipat valoarea prejudiciului cauzat operatorului pentru neplata la termen a contravalorii serviciului de furnizare a gazelor naturale, în conformitate cu art.1066 C.civ., instanţa constată că la data formulării cererii de emitere a ordonanţei de plată creditoarea avea dreptul şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 1.549,40 lei, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 30.07.2014 (f.14).

Totuşi, având în vedere faptul că în data de 20 octombrie 2014 debitoare a achitat suma de 2.100 lei, imputaţia plăţii realizându-se mai întâi asupra penalităţilor de întârziere şi, în final, asupra debitului principal, instanţa apreciază că la momentul pronunţării prezentei hotărâri cererea de obligare a debitoarei la plata penalităţilor de întârziere a rămas fără obiect.

Faţă de cele mai sus reţinute, în temeiul art.969 C.civ. care prevede că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, văzând şi prevederile art.1021 din noul Cod civil, instanţa va admite în parte cererea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 63.126,84 lei, reprezentând contravaloare servicii de  furnizare gaze naturale prestate în perioada 05 ianuarie 2014 – 03 iunie 2014 (filele 9 - 13).

Având în vedere faptul că, pe de-o parte, legiuitorul a pus la dispoziţia debitoarei posibilitatea de a introduce acţiune în pretenţii împotriva proprietarilor rău-platnici în condiţiile art.50 alin.1 din Legea nr.230/2007, acţiune care, de altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, împrejurarea că debitoarea nu a întreprins astfel de acţiuni împotriva proprietarilor care au nesocotit obligaţia de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile acestei asociaţii de proprietari, fiind în culpă procesuală, instanţa va respinge ca nejustificată cererea debitoarei de stabilire a unui termen de plată mai mare ori de eşalonare a plăţii.

Văzând că debitoarea a căzut în pretenţii, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanţa va obliga debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru avansate de societatea creditoare.

Pentru aceste considerente,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea având ca obiect ordonanţă de plată formulată de creditoarea G.S.E.R. S.A., cu sediul ales în …, în contradictoriu cu debitoarea APB X, cu sediul în ….

Somează debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 63.126,84 lei, reprezentând contravaloare servicii de  furnizare gaze naturale prestate în perioada 05 ianuarie 2014 – 03 iunie 2014.

Obligă debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea în anulare se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţata in şedinţa publica, astăzi, 28.11.2014.

Domenii speta

Spete similare