Contestație la executare - în cazul contractelor de credit, naşterea dreptului de a cere executarea silită are loc la data scadenţei împrumutului; din moment ce scadenţa anticipată a fost declarată pentru neexecutarea obligaţiilor, rezultă că prelungirea

Hotărâre 8117 din 22.11.2019


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 02.05.2019 sub nr. …./299/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti contestatoarea A în contradictoriu cu intimata B SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării silite şi anularea actelor de executare din dosarul de executare silită nr. 251/E/2019 al BEJ „C”.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că intimata nu a făcut dovada faptului că a preluat, prin cesiune, creanţa provenită din contractul de credit din data de 26.05.2004 sau a notificării debitorului cu privire la cesiune.

A indicat că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă cel mai târziu la data de 21.07.2007, astfel încât a operat prescripţia.

În dovedire, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată (filele 1-2).

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia inadmisibilităţii, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei netimbrării, a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (6) şi art. 197 C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, motiv pentru care contestatoarea are obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, intimata a precizat că partea contestatoarea avea obligaţia de a anexa cererii de chemare în judecată împuternicirea avocaţială.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, a indicat că prescripţia poate fi opusă pe cale de excepţie, de apărare, formulată de cel în folosul căruia curge prescripţia, fiind o excepţie de drept material, iar limitele contestaţiei la executare sunt trasate de art. 713 alin. (2) C. proc. civ., din care rezultă că aceasta este mijlocul procedural specific prin care se poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare silită nelegale.

Pe fond, intimata a susţinut că toate actele de executare au respectat regulile de fond şi de formă impuse de C. proc. civ. şi au fost dispuse în conformitate cu dispoziţiile legii, iar contestatoarea nu indică şi nu dovedeşte în niciun fel încălcarea legii în ceea ce priveşte procedura de executare silită.

A învederat că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris deoarece, atât timp cât contractul de credit se poate prelungi în mod automat, nu se poate reţine existenţa unei date limită de la care să înceapă să curgă termenul de prescripţie a executării silite.

A adăugat că partea contestatoare nu a dovedit existenţa unei manifestări proprii de voinţă în sensul încetării contractului de credit, iar contestatoarea a fost pusă în întârziere.

Intimata a evidenţiat că operaţiunea juridică a cesiunii de creanţă a respectat toate cerinţele legii, iar consimţământul debitorului cedat nu reprezintă o condiţie de validitate.

A reliefat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar, pentru invocarea lipsei notificării, este necesară justificarea unui interes.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a indicat că excepţiile procesuale invocate de către intimată sunt neîntemeiate.

Pe fond, a reiterat că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă cel mai târziu la data de 21.07.2007, astfel încât a operat prescripţia.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, socotind-o admisibilă potrivit legii şi concludentă.

La termenul de judecată din data de 12.09.2019, instanţa a respins excepţiile netimbrării, lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi inadmisibilităţii ca neîntemeiate.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, la data de 26.05.2004 a fost încheiat contractul privind acordarea/majorarea de limită de descoperire de cont la contul curent de salariu cu acces prin card D SA  între contestatoare, în calitate de solicitant, şi D SA, în calitate de bancă (filele 38-42). Obiectul contractului îl reprezenta acordarea unei limite de descoperire pe contul curent.

La data de 03.02.2010, D SA a transferat un portofoliu de creanţe către E (filele 50-51), iar, ulterior, la data de 27.10.2011, creanţele au fost cedate către intimată (filele 52-55). Din extrasul din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare rezultă că printre creanţele cedate se afla şi datoria contestatoarei (filele 48-49).

Pentru punerea în executare a contractului, intimata s-a adresat BEJ „C” cu o cerere de executare silită, fiind deschis, la data de 07.03.2019, dosarul de executare silită nr. 251/E/2019 (filele 35 şi 59).

Prin încheierea din data de 19.03.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. …/299/2019, s-a dispus încuviinţarea executării silite în temeiul contractului de credit FN/26.05.2004 (fila 64).

În drept, art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 (act normativ aflat în vigoare la data încheierii contractului, 26.05.2004) stabileşte următoarele: „Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii”. Aşadar, aceste contracte beneficiază, în temeiul legii, de caracter executoriu şi pot fundamenta o executare silită.

Având în vedere că data încheierii contractului de credit este 26.05.2004, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, 15.02.2013, rezultă că acesta va fi guvernat şi în continuare de prevederile vechiului Cod de procedură civilă aferente executării silite.

Art. 405 C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit, prevede că „(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. (3) Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”.

În cazul contractelor de credit, naşterea dreptului de a cere executarea silită are loc la data scadenţei împrumutului. În speţă, ultima plată voluntară efectuată în temeiul contractului de credit a fost în data de 04.07.2006, iar scadenţa anticipată a fost declarată la data de 17.03.2011 (fila 114). Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită s-a născut cel mai târziu la data de 17.03.2011.

Având în vedere că restituirea creditului reprezintă o obligaţie de a plăti o sumă de bani, termenul de prescripţie care guvernează executarea silită este cel de 3 ani. În consecinţă, prescripţia dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 17.03.2014. În plus, intimata nu a dovedit existenţa vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripţie, deşi acesteia îi revenea sarcina probei pentru asemenea împrejurări. În această ordine de idei, depunerea cererii de executare nu este în măsură să întrerupă termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită deoarece aceasta a avut loc la data de 07.03.2019, după momentul împlinirii prescripţiei. Similar, ultima plată a fost efectuată de către contestatoare la data de 04.07.2006, anterior curgerii termenului de prescripţie, astfel încât aceasta nu produce un efect întreruptiv al prescripţiei. Totodată, cesiunea de creanţă a fost încheiată la data de 27.10.2011, după împlinirea prescripţiei, motiv pentru care această operaţiune nu este în măsură să întrerupă curgerea termenului. În plus, cesiunea de creanţă nu constituie un caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripţie a executării silite, nefiind enumerată la art. 405 ind. 1 şi art. 405 ind. 2 C. proc. civ. de la 1865.

Apărarea intimatei în sensul că a operat prelungirea automată a contractului de credit nu poate fi reţinută deoarece din mijloacele de probă aflate la dosar rezultă că banca a declarat scadenţa anticipată a împrumutului. Într-o asemenea situaţie, din moment ce scadenţa anticipată a fost declarată pentru neexecutarea obligaţiilor, rezultă că prelungirea automată a contractului nu putea opera. În plus, şi în situaţia intervenirii prelungirii automate, nu se poate susţine că termenul de prescripţie nu începe să curgă întrucât, printr-o asemenea interpretare, s-ar ajunge, implicit, la imprescriptibilitatea dreptului de creanţă. Or, o astfel de soluţie este contrară dispoziţiilor legale, imprescriptibile fiind doar drepturile expres prevăzute de lege.

Similar, susţinerea intimatei potrivit căreia contestatoarea a fost pusă în întârziere nu conduce la întreruperea termenului de prescripţie deoarece intimata nu a probat faptul că ar fi declanşat executarea silită în termen de 6 luni de la punerea în întârziere, fapt pentru care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2540 C. civ. pentru întreruperea prescripţiei.

Din aceste considerente, dreptul intimatei de a obţine executarea silită este prescris, iar executarea silită este lovită de nulitate. În consecinţă, instanţa urmează să admită contestaţia la executare, să constate prescris dreptul intimatei de a obţine executarea silită şi să dispună anularea executării silite din dosarul de executare silită nr. 251/E/2019, înregistrat pe rolul BEJ „C”.

Având în vedere soluţia asupra contestaţiei la executare, nu se mai impune analiza argumentelor contestatoarei referitoare la lipsa calităţii de creditor a intimatei.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa, având în vedere soluţia asupra contestaţiei la executare, o va respinge ca rămasă fără obiect.

Art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013 prevede că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.

Ţinând seama de soluţia asupra contestaţiei la executare, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 235 de lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, instanţa va lua act că partea contestatoare a declarat că va solicita cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat pe cale separată.

Totodată, în temeiul art. 717 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va obliga intimata la plata sumei de 53,55 de lei cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar de executare în contul BEJ „C”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea A, având domiciliul în sector 1, Bucureşti, STR. VORNICENI, nr. 47, în contradictoriu cu intimata B SA, având sediul ales în Târgovişte, B-dul Independenţei, nr. 2C, Judeţ DÂMBOVIŢA.

Constată prescris dreptul intimatei de a obţine executarea silită.

Dispune anularea executării silite din dosarul de executare silită nr. 251/E/2019, înregistrat pe rolul BEJ „C”.

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Dispune restituirea către contestatoare a sumei de 235 de lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

Ia act că partea contestatoare a declarat că va solicita cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat pe cale separată.

Obligă intimata la plata sumei de 53,55 de lei cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar de executare în contul BEJ „C”.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 22.11.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,