Plângere împotriva soluţiei procurorului – persoană care are interes

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 22.10.2014, petenţii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A. şi E.H. au formulat, în temeiul art. 340 şi urm. C.pr.pen., plângere împotriva ordonanţei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a dispus, în baza art. 315 alin. 1, lit. b,  rap. la art. 16 alin. 1 lit.b C.pr.pen., clasare cauzei faţă de Reprezentanţii M.I.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de profanare de morminte faptă prev. şi ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen..

În motivarea plângerii petenţii au arătat, în esenţă, că soluţia dispusă de procuror este nelegală şi netemeinică, apreciind că se impune desființarea ordonanţei și trimiterea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor efectuate în cauză.

Petenţii au învederat că în perioada 22 martie - 30 iunie 2013 M.I.N.  a găzduit expoziţia “T.H.B.”, eveniment produs de G.E., expoziţie ce include peste 200 de corpuri umane a unor persoane care provin din R.P.C. corpuri ce sunt expuse în diferite ipostaze degradante.

Instanţa a comunicat părţilor termenul de soluţionare împreună cu un exemplar al plângerii, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plângerii.

Cauza a fost luată în discuţie în camera de consiliu. 

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

La data de 27.05.2013, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București plângerea penală formulată de către petenţii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A. şi E.H., prin care aceştia solicitau efectuarea de cercetări faţă de persoanele responsabile de organizarea expoziţiei “T.H.B.”, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de profanare de morminte faptă prev. şi ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen..

În esenţă, petenţii au susţinut că în perioada 22 martie - 30 iunie 2013 M.I.N.  a găzduit expoziţia “T.H.B.”, eveniment produs de G.E., expoziţie ce include peste 200 de corpuri umane a unor persoane care provin din R.P.C. şi care sunt expuse în diferite ipostaze degradante, fapt ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii mai sus menţionate.

Prin ordonanţa nr. ordonanţei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a dispus, în baza art. 315 alin. 1 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b  C.pr.pen, clasarea cauzei.

Prin ordonanța nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă plângerea petenţilor împotriva ordonanţei mai sus menţionate ca inadmisibilă considerând că aceştia nu au calitatea necesară pentru a depune plângere împotriva soluţiei dispuse de procurorul de caz.

Judecătorul de cameră preliminară constată că şi apărătorul intimatului a solicitat respingere plângerii ca inadmisibilă considerând că petenţii nu au calitatea necesară depunerii plângerii, motive pentru care urmează să analizeze cu prioritate acest aspect.

Conform art. 340 alin. 1 C.pr.pen. persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

 Potrivit art. 336 alin. 1 C.pr.pen. orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Instanţa constată că petenţii solicitau efectuarea de cercetări faţă de persoanele responsabile de organizarea expoziţiei “T.H.B.”, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de profanare de morminte faptă prev. şi ped. de art. 319 alin. 1 din C.pen. din 1968, cu plic art. 5 C.pen., considerând că prin organizarea expoziţie s-a adus atingere sentimentelor de respect pe care societatea îl promovează faţă de persoanele decedate.

Analizând dispoziţiile legale poate depune plângere împotriva soluţiei procurorului orice persoană care a suferit o vătămare a intereselor legale, interese care trebuie să fie particulare, iar nu generale şi care sunt vătămate în mod direct prin soluţia dată în cauză.

Rezulta, neîndoielnic, ca o condiţie necesara care justifica calitatea procesuala de petent intr-o astfel de cauza este aceea ca exclusiv autorului plângerii sa-i fi fost adusa o vătămare intereselor sale legitime.

Instanţa constată din documentele de la dosarul cauzei că expoziţia “T.H.B.” a avut drept obiect expunerea unor corpuri umane în cadrul incintei M.I.N. în diferite poziţii care imitau ipostaze ce se regăsesc în viaţa cotidiană a fiecărui om, cât şi unele ce ţine de viaţa intimă a unei persoane.

Astfel infracţiunea prevăzută de art. 319 C.pen. prevede că “Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani” şi constă în fapta unei persoane de a se comporta într-un mod nefiresc faţă de un monument, o urnă funerară sau un cadavru, afectând astfel obligaţia de respect faţă de morţi.

În ceea ce priveşte calitatea petenţilor de a contesta soluţia dispusă de procuror în mod incorect s-a reţinut că Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 că subiectul pasiv al infracţiunii este numai statul ca reprezentant al societăţii, astfel încât petenţii nu pot contesta soluţia dispusă de procurorul de caz.

Judecătorul de cameră preliminară continuând raţionamentul, având în vedere şi dispoziţiile articolul 131 din Constituţia României care defineşte rolul Ministerului Public specificând că în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, concluzionează că titularul plângerii împotriva soluţiei procurorului ar fi chiar Ministerul Public. Această interpretare ar îngrădi într-un mod inacceptabil dreptul unei persoane, care consideră că soluţia dată de procurorul de caz nu este legală şi temeinică, de a avea acces la o instanţă independentă şi imparţială care să soluţioneze cauza. Totodată această interpretare ar avea drept rezultat că, soluţiile dispuse în astfel de cazuri, ar produce efecte fără a fi supuse oricărei verificări ulteriore fapt inadmisibil în sistemul judiciar românesc, care conferă căi de atac în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate pe fondul cauzei, fie că sunt penale, civile sau administrative, şi fie că aceste căi de atac poată denumirea de plângere, apel, recurs în casaţie.

Respingerea plângerii ca inadmisibilă ar constitui o denegare de justiţie din partea judecătorului de cameră preliminară şi care ar conduce la încălcarea flagrantă atât a articolului 21 din Constituţia României conform căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, precum şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel judecătorul de cameră preliminară constată că prezenţa cauză are un caracter special  având în vedere că, prin amploarea evenimentului, respectiv prin expoziţia organizată şi prin promovarea acesteia prin intermediul mijloacelor specifice, nu se poate considera că este similară cu situaţia în care se profanează prin orice mijloace un mormânt, un monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru privită ca un eveniment singular şi izolat. Totodată având în vedere că, din actele din dosar, că trupurile expuse aparţin unor persoane necunoscute judecătorul de cameră preliminară consideră că, interpretând că rudele acestora ar avea fi cele care ar avea calitate procesuală pentru a ataca soluţia dispusă de procuror, s-ar produce aceleaşi efecte precum cele descrise anterior.

Publicitatea excesivă de care a beneficiat evenimentul, promovarea faptului că pentru prima oară în România sunt expuse corpuri umane reale, conduc judecătorul de cameră preliminară şi la respingerea afirmaţiilor apărătorului intimatului care a susţinut că evenimentul a avut loc într-un cadru organizat, astfel încât nu se poate considera că acesta a lezat în vreun fel interesele petenţilor.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară consideră că petenţii au calitatea procesuală de depunere plângere împotriva soluţiei procurorului. Bineînţeles nicio interpretarea prin care s-ar recunoaşte tuturor persoanelor aptitudinea de a denunţa această faptă, şi ulterior de a contesta soluţia dispusă de procuror nu poate fi admisă întrucât ar da naştere unei anchete penale interminabile, astfel încât judecătorul de cameră preliminară consideră că ulterior efectuării  unei anchete efective şi pronunţarea unei soluţii în cauză, procesul penal este încheiat, indiferent de numărul denunţurilor penale ulterior depuse.

În continuare judecătorul de cameră preliminară consideră că potrivit art. 8 C. pr.pen., organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil. Din economia textului menţionat rezultă că procesul penal nu poate fi privit ca o activitate de represiune, ci exclusiv ca una desfăşurată pentru tragerea la răspundere, doar a persoanei care a săvârşit o infracţiune.

În acest sens, prin art. 15 alin. 2 C.pen., s-a stabilit că „infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”. Totodată, potrivit art. 5 C.pr.pen., în vederea aflării adevărului, organele judiciare sunt obligate să lămurească cauza, cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, pe bază de probe. Aşadar, în raport cu textele menţionate, scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel, încât să armonizeze interesul apărării sociale, cu interesele individului, în raport cu care nicio persoană nevinovată să nu suporte rigorile legii.

În acest context, cu referire la prima fază a procesului penal, prin art. 285 C.pr.pen., s-a stabilit că „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare, cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”. În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menţionat, legea procesual-penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal. Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 288 C.pr.pen., organul competent efectuează acte de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege. În anumite situaţii, actele de urmărire penală ce pot avea ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea unora din cazurile reglementate în art. 16 C.pr.pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.

Judecătorul de cameră preliminară nu se pronunţă cu privire la existenţa sau inexistenţa infracţiunii însă constată că organele de urmărire penală, nu şi-au îndeplinit rolul activ prevăzut de lege, rezumându-se a limita cercetările cu privire la faptă numai la anexarea contractului de colaborare şi la audierea petenţilor.

Conform art. 2 din Legea 104/2003, în forma existentă la data săvârşirii presupusei infracţiuni prevede că dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activităţi didactice şi ştiinţifice revine serviciilor de anatomie patologică şi de prosectură ale spitalelor şi instituţiilor de medicină legală, catedrelor de anatomie şi de anatomie patologică ale instituţiilor de învăţământ superior medical uman de stat sau private, acreditate ori autorizate, care organizează serviciile pentru exploatarea cadavrelor, iar art. 27 din acelaşi act normativ statuează că manipularea cadavrelor, precum şi prelevarea de ţesuturi şi organe de la cadavre, cu încălcarea prevederilor prezentei legi, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani.

Totodată instanţa constată că organul de cercetare penală, prin efectuarea unei anchete superficiale nu stabilit în mod concret modul în care a fost organizată şi autorizată expoziţia, mulţumindu-se să limiteze ancheta penală numai cu privire la reprezentanţii M.A..

În cauză vor fi efectuate următoarele activităţi:

-Se vor anexa toate documentele deţinute de reprezentanţii M.A.care au stat la baza organizării expoziţiei.

-Se vor extinde cercetările cu privire la S.c. E.A. S.r.l.

-Se va audia reprezentantul firmei S.c. E.A.S.r.l.

-Se va audia numita S.B.pentru a oferi detalii cu privire la organizarea expoziţiei

-Se vor anexa toate documentele deţinute de S.c. E.A. S.r.l. referitoare la modul de organizarea a expoziţiei.

-Se va verifica modul în care au fost obţinute cadavrele expuse.

-Se va verifica dacă S.c. E.A. S.r.l. avea dreptul de a manipula cadavrele unor persoane.

Pentru aceste motive, în baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară va admite plângerea formulată de petenţii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A.şi E.H.împotriva ordonanţei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

Va desfiinţa ordonanţa atacată (menţinută prin ordonanţa nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) şi va dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea completării urmăririi penale.

În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de petenţii, instanţa nu se va pronunţa asupra lor având în vedere că procesul penal nu s-a finalizat printr-o soluţie definitivă.

In baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., admite plângerea formulată de petenţii P.A., M.F., L.G., M.S., D.A.şi E.H .împotriva ordonanţei nr. 63../P/2013 din data de 04.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Desfiinţează ordonanţa atacată (menţinută prin ordonanţa nr. 3913/II-2/2014 din data de 26.09.2014 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) şi dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea completării urmăririi penale.

In baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19.03.2015.

Domenii speta

Spete similare