Succesiune. Deschidere succesiune. Constatarea calităţii de unic moştenitor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, la data de 04.07.1990 a decedat soţul reclamantei, I.A., decesul fiind înregistrat în Registrul Stării Civile la nr.2972/05.07.1990, după cum rezultă din certificatul de deces seria D8 nr.573869, eliberat de Primăria Sectorului 2 Bucureşti.

Potrivit certificatului de căsătorie seria C 3 nr.002635, eliberat la data de 14.06.1967 cu nr.13536, reclamanta a fost căsătorită cu defunctul I.A..

Prin Încheierea de suspendare din 22.06.2005 (fila 23 din dosarul declinat), dată de BNP Asociaţi “IUS” în dosarul succesoral nr.167/2004, s-a dispus suspendarea procedurii succesorale notariale, reţinându-se că moştenirea a fost acceptată de soţia supravieţuitoare a defunctului I.A. şi de I. I., frate, acesta din urmă insistând pentru amânarea cauzei în vederea clarificării situaţiei construcţiilor din Ploieşti, str. Poet Anghel nr.18, judeţul Prahova, afirmând că una dintre acestea îi aparţine, procedura succesorală fiind abandonată, fără să se fi clarificat situaţia construcţiilor din Ploieşti. În privinţa averii, se arată că aceasta se compune din cota de 3/56 din proprietatea imobilului din Ploieşti, str. Poet Anghel nr.18, judeţul Prahova, şi cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Sf. Vineri, figura 10, locul 373, în suprafaţă totală de 3 mp.

Din informaţiile furnizate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti-Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane reiese că Actul de concesiune nr.3675/1990 din data de 20.03.1992 este în vigoare şi are drept titular pe defunctul Ionescu Alexandru.

Faţă de dispoziţiile art.651 C. civ. şi înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei, instanţa va constata deschisă succesiunea de pe urma defunctului I. A., decedat la data de 04.07.1990, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 1.

În ceea ce priveşte capetele doi şi trei de cerere, instanţa le va respinge ca neîntemeiate, în condiţiile în care din probatoriul administrat a rezultat că în procedura succesorală notarială desfăşurată în dosarul succesoral nr.167/2004 succesiunea a fost acceptată şi de pârâtul I. I., frate al defunctului, aşadar nu doar de reclamantă, pentru a fi moştenitoare unică, iar masa succesorală are în componenţă, potrivit constatărilor din Încheierea de suspendare din 22.06.2005, şi cota de 3/56 din proprietatea imobilului din Ploieşti, str. Poet Anghel nr.18, judeţul Prahova, nefiind vorba doar de dreptul de concesiune asupra locului de veci.

Referitor la răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului I. I., se poate observa că răspunsul la întrebarea nr.1 corespunde întrutotul celor constatate în cadrul procedurii succesorale notariale, respectiv că a acceptat succesiunea, iar răspunsul la întrebarea nr.2 nu poate nega răspunsul la întrebarea nr.1 şi nici acceptarea expresă realizată în cadrul procedurii succesorale notariale, pârâtul răspunzând în sensul că în familia celor doi soţi nu au existat şi copii, iar de aceea soţia supravieţuitoare apare ca unic moştenitor. Răspunsul la întrebarea nr.2 a fost dat aşadar strict prin raportare la familia defunctului, iar nu şi la restul rudelor.

De altfel, în privinţa locului de veci, se poate observa că chiar reclamanta a afirmat că dreptul de concesiune a luat naştere în timpul căsătoriei cu defunctul I. A., prin contribuţie egală şi comună a celor doi soţi, astfel că aceasta ar deţine dreptul său propriu pentru cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Sf. Vineri, figura 10, locul 373, în suprafaţă totală de 3 mp, iar nu ca urmare a decesului soţului.

Analizând şi capătul patru de cerere, respectiv atribuirea către reclamantă, în deplină proprietate şi posesie, a activului constând în cota de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Sf. Vineri, figura 10, locul 373, în suprafaţă totală de 3 mp, instanţa, instanţa urmează să-l respingă ca inadmisibil, deoarece dreptul de concesiune asupra locului de veci chiar dacă se transmite prin succesiune şi se cuprinde în masa succesorală, nu este supus partajului, părţile rămânând în indiviziune forţată asupra locului de veci şi a eventualelor construcţii funerare.

În acest sens, instanţa reţine că nu este vorba de un drept de proprietate asupra locului de veci, ci doar de un drept de folosinţă, care nu este susceptibil de a forma obiectul unui partaj, deoarece în patrimoniul autorilor părţilor nu intră niciodată dreptul de proprietate asupra locului de veci, ci doar dreptul de folosinţă (de concesiune) care s-a transmis la decesul lor. Dacă s-ar proceda la partajarea locului de veci, s-ar ajunge la o modificare unilaterală a actului de concesiune, ceea ce este inadmisibil.

În consecinţă, instanţa va admite în parte acţiunea precizată a reclamantei, va constata deschisă succesiunea de pe urma defunctului I. A., decedat la data de 04.07.1990, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 1, şi va respinge capetele doi şi trei de cerere, ca neîntemeiate, iar capătul patru de cerere, ca inadmisibil.

Instanţa va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare