1.Circumstanţa atenuantă a provocării (art. 75 alin.1 lit. a cod penal);

Pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă, săvârşind astfel infracţiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca şi riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenţei unei proporţionalităţi între intensitatea actului provocator şi a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părţilor aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepţionat actul victimei în forul său inferior, dar şi obiectiv, respectiv aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă.

În speţă, atitudinea persoanei vătămate, care a intervenit iniţial în conflictul dintre martor şi inculpat, determinând-l pe acesta din urmă să părăsească locul, nu poate constitui un act provocator săvârşit printr-o acţiune ilicită gravă care să poată determina o puternică tulburare, o stare de surescitare psihică inculpatului, sub imperiul căreia a fost săvârşită infracţiunea.

Asupra apelului penal de faţă;

Reţine că, prin sentinţa penală nr. 138 din data de 15 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. …, în baza art. 188 al.1 CP, cu aplic.art.396 al.10 CPP şi cu aplic.art.5 NCP, a fost condamnat inculpatul P.F.  la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a,b,h C.pen, ca pedeapsă complementară; s-a făcut aplicarea disp. art. 66 lit.a,b,h NCP, pe durata prev. de art. 65 al.3 CP.

În baza art.399 al.1 CPP, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 03.09.2017, la zi şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art.7 al.1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.F. , în vederea introducerii în SNDGJ.

În baza art.112 al.1 lit.b CP, s-a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranţă, de la inculpat:

- a unui cuţit tip baionetă cu lungimea totală de 42 cm, lama în lungime de 31 cm, mâner cu lungimea de 11 cm, cu plăsele din metal şi ebonită de culoare maro,prevăzut cu 4 şuruburi, cu inscripţia la baza lamei AK-47-CCCR şi toc din înlocuitor de piele, de culoare maro, în lungime de 32 cm, ambalat în plicul cu nr.2,  obiect ce aparţine inculpatului şi a fost folosit la comiterea infracţiunii, şi

- a unei curele, compusă din două elemente din înlocuitor de piele, de culoare maro, prevăzută cu un număr de 9 capse metalice, ambalată în plicul cu nr.1,  ce aparţine inculpatului şi a fost folosită la comiterea infracţiunii. 

În baza art.162 al.4 CPP, s-a dispus restituirea către martorul T.M.: - a unui cuţit tip briceag, cu lama în lungime de 11 cm şi cu lăţimea de 2 cm, cu inscripţia STAINLESS, cu mânerul confecţionat din metal şi ebonită, de culoare vişiniu, în lungime totală de 15 cm, ambalat în plicul cu nr.5,  bun ce nu este supus confiscării speciale.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă N.C.C (cu domiciliul în Craiova, b-dul ..)  şi a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 18.500 lei daune materiale şi la plata sumei de 100.000 euro daune morale, ori echivalentul în lei al acestei sume la momentul plăţii efective; a fost obligat inculpatul  la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă N.C.C, reprezentând c/val. onorariului de avocat ales.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 826 lei reprezentând contravaloarea actelor medico-legale întocmite de IML Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16.10.2017 s-a înregistrat rechizitoriul nr. 569/P/2017 al Parchetului de  pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpatul P.F. , trimis în judecată - în stare de arest  preventiv - pentru săvârşirea infracţiunii pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 188 C.p, parte civilă fiind N.C.C, constând în aceea că victima B.F.C. se cunoştea de mai multă vreme cu inculpatul P.F. , locuind în acelaşi cartier. Aceştia obişnuiau să se întâlnească frecvent în zona în care s-a comis fapta, respectiv la magazinul non-stop situat lângă staţia de autobuz de la Complexul Baba Novac, din cartierul craiovean Brazda lui Novac, unde consumau băuturi alcoolice până spre dimineaţă împreună şi cu alţi prieteni.

În noaptea de 02/03.09.2017, în timp ce se aflau în faţa magazinului anterior menţionat, între victima B.F.C. şi P.F.  s-a iscat un conflict spontan, generat în primă fază de martorul T.M., pe fondul consumului de alcool şi a unor neînţelegeri mai vechi.

Astfel, inculpatul l-a împins iniţial pe T.M., aducându-şi reciproc injurii, acesta din urmă având şi un briceag asupra sa. În conflict, de partea martorului T.M. a intervenit imediat victima B.F.C. lovindu-l cu piciorul pe inculpatul P.F. .

În urma acestui conflict care a fost aplanat de ceilalţi martori prezenţi, inculpatul a mers acasă însoţit de martorii V.Ș.D. şi P. G., cu autoturismul celui din urmă şi s-a înarmat cu un cuţit tip baionetă, cu lungimea totală de 42 cm, lama având o lungime de 31 cm şi o lăţime maximă de 3 cm.

 Cei trei au revenit apoi la magazinul non-stop unde se afla încă victima cu ceilalţi amici ai lor şi, la scurt timp între victimă şi inculpat s-a reaprins conflictul, mai cu seamă datorită faptului că victima observase că inculpatul purta pe sub haine, în teacă, baioneta.

Conflictul verbal a degenerat, în ciuda faptului că martorii prezenţi au încercat să-l aplaneze, astfel că, inculpatul P.F.  a reuşit să scoată cuţitul tip baionetă din teacă şi să înjunghie victima în zona precordială, deşi între cei doi se afla interpus martorul G. V. A. Ca urmare a loviturii aplicate, victima s-a prăbuşit la sol, decedând la scurt timp, astfel că, la sosirea ambulanţei, echipajul medical a constatat decesul.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML Craiova a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi extern, consecinţa unei plăgi tăiate-înţepate penetrantă toracică cu interesare cardiacă şi pulmonară. Totodată, se menţionează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor- înţepător, posibil cuţitul corp delict, iar între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. 

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarând însă că nu a intenţionat niciun moment să înjunghie victima, şi că arma albă pe care o avea asupra sa s-ar fi desprins din teacă şi astfel ar fi lovit accidental victima în momentul în care a vrut să se apere de martorul T.M. care se îndrepta către el cu un briceag.

Declaraţia inculpatului cu privire la modalitatea producerii rezultatului fatal este însă nesinceră, fiind contrazisă de restul probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor oculari care au arătat că, anterior, inculpatul a fluturat ameninţător baioneta deasupra capului. De altfel, versiunea inculpatului privind desprinderea accidentală din teacă a baionetei nici nu era posibilă din punct de vedere obiectiv.

Situaţia de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: declaraţia suspectului/inculpatului (f. 22-28); declaraţie parte civilă (f. 30-31); declaraţii martori ( f. 32-48); proces-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe foto ( f. 3-19); raport de expertiză medico-legală – necropsie însoţit de planşe foto (f. 49-63); fişă de constatări preliminare ( f. 63); înscrisuri medicale (f. 68-69); fişă de intervenţie la eveniment (f. 73-74);  mijloc material de probă: corp delict - un cuţit tip baionetă, cu lungimea totală de 42 cm, lama în lungime de 31 cm, mâner în lungime de 11 cm, din metal şi ebonită de culoare maro, prevăzut cu patru şuruburi, cu inscripţia la baza lamei "AK-47 CCCP".

Fapta inculpatului P.F.  care, în noaptea de 02/03.09.2017, în jurul orelor 03.00, a înjunghiat victima B.F.C. cu un cuţit tip baionetă, producându-i o plagă precordială ce a condus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.p..

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona corporală vizată- zonă vitală, a cărei lezare prin tăiere sau înţepare duce, de regulă, la moartea victimei.

Prin ordonanţa cu nr. 569/P/2017 din 03.09.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus măsura reţinerii inculpatului P.F.  pe o durată de 24 ore  de la data de 03.09.2017 ora 08:05  până la data de 04.09.2017, ora 08:05.

Prin încheierea nr. 221 din 03.09.2017 pronunţată în dosarul penal nr. 11067/63/2016 al Tribunalul Dolj – Judecător de drepturi şi libertăţi, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.09.2017  până la data de 02.10.2017  inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 83 din 03.09.2017.

Prin ordonanţa 569/P/2017 din 03.09.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.p..

Ulterior, prin ordonanţa nr. 569/P/2017 din 03.09.2017 s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă  de suspectul P.F.  pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.p., iar prin ordonanţa din data de 03.09.2017 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului P.F.  pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.p..

După sesizarea instanţei, dosarul a fost trecut în procedura de cameră preliminară, iar prin rezoluţia din data de 16.10.2017, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a fixat termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului conform art. 348 C.p.p., rap. la art. 207 alin. 4 C.p.p,. la data de 18.10.2017.

 În baza art. 344 alin. 2 C.p.p., au fost comunicate,  copii certificate ale rechizitoriului, către inculpatul P.F. , dar şi părţii civile N.C.C., fiind stabilit un termen de 25 de zile,  pentru când inculpatul şi partea civilă, pot formula în scris cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală.

Până la data stabilită de judecătorul de cameră preliminară de la fond, împlinită la data de 20.11.2017, nu au fost depuse acte în acest sens, motiv pentru care,  prin încheierea de cameră preliminară din data de 23.11.2017, în baza art. 346 alin. (2) CPP s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.569/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, privind pe inculpatul P.F. , cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prevăzută şi pedepsită de art.  188 alin. 1 Cp, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei şi s-a stabilit termen de fond la data de 11.01.2018, privind pe inculpatul P.F. , pentru infracţiunea menţionată anterior, încheiere care a rămas definitivă, prin necontestare.

La termenul de judecată din data de 11.01.2018, partea civilă N.C.C. a declarat că doreşte să se constituie parte civilă cu suma de 12.000 lei daune materiale şi solicită daune morale al căror cuantum îl va preciza la termenul următor.

La termenul de judecată din data de 11.01.2018, inculpatul P.F.  a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a arătat că recunoaşte în totalitate şi necondiţionat săvârşirea infracţiunilor pentru care este cercetat în cauză şi că doreşte să beneficieze de procedura simplificată prevăzută de art. 375 alin. 1 CPP.

Potrivit art. 374 alin. 4 Cpp, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10), iar potrivit art. 396 alin. 10 Cpp - Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Solicitarea sa a fost admisă de către instanţă, urmând a da eficienţă juridică dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.

La termenul de judecată din data de 25.01.2018, partea civilă N.C.C., a declarat că solicită suma de 100.000 euro de la inculpat, cu titlu de daune morale şi  încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorii G.V.A.  şi I.I.D., probe încuviinţate de instanţa de fond.

La acelaşi termen de judecată, inculpatul P.F.  a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul D.I.Ş., pe latura civilă a cauzei, probe încuviinţate de instanţa de fond.

La termenul de şedinţă din data de 22.02.2018, avocat Olaru Claudiu, avocat ales al părţii civile, a depus la dosar o precizare la cererea de constituire ca parte civilă cu suma 18.500 lei, daune materiale şi 10.000 euro daune morale.

La acelaşi termenul de judecată din data de 22.02.2018, instanţa de fond a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor G.V.A. , I.I.D. şi D.I.Ş., cu privire la latura civilă a cauzei,  declaraţiile acestora  fiind consemnate si ataşate la dosarul cauzei.

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv: declaraţia suspectului/inculpatului ( f. 22-28 ); declaraţie parte civilă (f. 30-31); declaraţii martori ( f. 32-48); proces-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe foto ( f. 3-19); raport de expertiză medico-legală –necropsie însoţit de planşe foto (f. 49-63); fişă de constatări preliminare ( f. 63); înscrisuri medicale (f. 68-69); fişă de intervenţie la eveniment (f. 73-74);  mijloc material de probă: corp delict - un cuţit tip baionetă, cu lungimea totală de 42 cm, lama în lungime de 31 cm, mâner în lungime de 11 cm, din metal şi ebonită de culoare maro, prevăzut cu patru şuruburi, cu inscripţia la baza lamei "AK-47 CCCP", şi declaraţiile inculpatului, pe întreg parcursul procesului penal, instanţa de fond a confirmat că starea de fapt reţinută prin actul de sesizare este corectă şi dovedită şi constă în aceea că, în noaptea de 02/03.09.2017, în jurul orelor 03.00, pe fondul unui conflict anterior, inculpatul P.F.  a înjunghiat victima B.F.C. cu un cuţit tip baionetă, producându-i o plagă precordială, ce a condus la decesul victimei.

În drept, s-a constatat că fapta săvârşită de inculpat în condiţiile mai sus descrise  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.p..

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, având în vedere obiectul vulnerant folosit şi zona corporală vizată- zonă vitală, a cărei lezare prin tăiere sau înţepare duce, de regulă, la moartea victimei.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat, iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, dar şi persoana inculpatului - care a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, prevalându-se de procedura simplificată prevăzută de art. 375  Cpp, rap. la art. 377 Cpp,  având o atitudine sinceră,  instanţa de fond s-a orientat la o pedeapsă de 12 ani închisoare, executată în regim de detenţie şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,h C.pen, ca pedeapsă complementară.

Având în vedere că inculpatul a fost reţinut şi arestat pe durata urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, în baza art. 399 al.1 CPP rap. la art. 404 alin. 4 CPP, instanţa de fond a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului P.F.  de la data de 03.09.2017 la zi, menţinând starea de arest a acestuia

În baza art.112 al.1 lit.b CP, prima instanţă a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranţă, de la inculpat, a unui cuţit tip baionetă cu lungimea totală de 42 cm, lama în lungime de 31 cm, mâner cu lungimea de 11 cm, cu plăsele din metal şi ebonită de culoare maro,prevăzut cu 4 şuruburi, cu inscripţia la baza lamei AK-47-CCCR şi toc din înlocuitor de piele, de culoare maro, în lungime de 32 cm, ambalat în plicul cu nr.2,  obiect ce aparţine inculpatului şi a fost folosit la comiterea infracţiunii, şi a unei curele, compusă din două elemente din înlocuitor de piele, de culoare maro, prevăzută cu un număr de 9 capse metalice, ambalată în plicul cu nr.1,  ce aparţine inculpatului şi a fost folosită la comiterea infracţiunii. 

În baza art.162 al.4 CPP, s-a dispus restituirea către martorul T.M. a unui cuţit tip briceag cu lama în lungime de 11 cm şi cu lăţimea de 2 cm, cu inscripţia STAINLESS, cu mânerul confecţionat din metal şi ebonită, de culoare vişiniu, în lungime totală de 15 cm, ambalat în plicul cu nr.5,  bun ce s-a reţinut că nu este supus confiscării speciale.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 1357 al.1 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl  repare; de asemenea, s-a reţinut că, la termenele de judecată din data de la 11.01.2018, 25.01.2018 şi 22.02.2018, partea civilă N.C.C. a declarat că solicită de la inculpat suma 18.500 lei daune materiale şi suma de 10.000 euro daune morale. 

Potrivit dispoziţiilor art. 1357 al.1 Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl  repare.

În speţă, instanţa de fond a constatat că prin fapta culpabilă exclusivă a inculpatului, ce a condus la moartea victimei B.F., a cauzat un cert prejudiciu material şi moral mamei victimei - partea civilă N.C.C.

 În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de către această parte civilă, s-a apreciat că aceasta au făcut dovada încercării unui prejudiciu efectiv, constând în suportarea cheltuielilor de înmormântare şi pomenire a victimei conform datinilor creştineşti. Pentru stabilirea  cuantumului acestui prejudiciu, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, dar şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorii G.V.A. şi I. I.D., prieteni cu victima, au menţionat că partea civilă a fost cea care s-a ocupat de înmormântarea şi pomenirea victimei, după ce în prealabil s-a strâns suma de 10.000-12.000 lei, de la toţi prietenii victimei şi că aceasta a angajat o societate de pompe funebre pentru a organiza aceste evenimente, plătind suma de 4220 lei, pentru serviciile acesteia. Martorii au apreciat şi cuantumul altor cheltuieli ocazionate cu aceste evenimente la suma de 200 lei- capela, 400 lei- preotul, 1500  lei –muzica mortuară, 2200 lei –crucea şi 3800 lei-concesiunea locului de veci la Cimitirul Nord şi au arătat că la pomenile ulterioare înmormântării, realizate conform datinilor religioase au participat aproximativ 30 de persoane şi că ele au avut loc la domiciliul părţii civile.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a mai constatat că partea civilă a suferit şi un prejudiciu moral, nepatrimonial, prin dispariţia prematură a fiului său B.F., în condiţiile în care acesta, la vârsta de 27 de ani,  era  o persoană tânără,  în putere, care a lăsat în urma sa o familie îndurerată şi neconsolată de dispariţia sa. În ceea ce priveste cuantumul, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului în raport de gravitatea atingerii aduse părţilor civile, s-a apreciat că suma de 100.000 euro  daune morale va fi în măsura să asigure o reparaţie suficientă si proportională.

Astfel, faţă de cele menţionate anterior, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Niţă (fostă Bîscă) Cristina Carmen şi l-a obligat pe inculpat la plata către această parte a sumei de 18.500 lei reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, ori echivalentul în lei al acestei sume la momentul plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.F. ,  susţinând că sentinţa este netemeinică, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, întrucât instanţa de fond nu a analizat în mod obiectiv criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 396 alin. 10 NCPP, respectiv pedeapsa aplicata inculpatului (aceea de 12 ani) fiind prea mare .

Astfel, la individualizarea şi dozarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 74 C. pen., instanţa trebuie sa aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii (limite ce vor fi reduse conform disp. art. 96 alin.10 C.pr.penală), gravitatea infracţiunii comise şi periculozitatea inculpatului, precum şi ţinând cont de criteriile prev. de la lit. a - g din aceeaşi dispoziţie legală, precum ar fi: atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (atitudine sinceră, de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa şi de colaborare cu organele de anchetă), persoana inculpatului (vârsta acestuia, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale), cât şi de modul concret de săvârşire al faptei reţinute în sarcina sa şi motivul şi scopul urmărit prin săvârşirea faptei, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs şi nu în cele din urmă, aşa cum reiese şi din fişa de cazier judiciar, lipsa antecedentelor penale.

Inculpatul a manifestat o atitudine constant sinceră, recunoscând comiterea faptei şi împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârşirii faptei, reieşită din lipsa antecedentelor penale, cât şi ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei şi la aflarea adevărului, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 6 din C.E.D.O, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, in măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.

Potrivit articolului 73 lit. a C. pen., privind scuza provocării, a susţinut faptul că acesta are aplicabilitate în prezenta cauză având în vedere faptul că fapta a fost comisă într-un moment de furie, de puternică tulburare cauzată de provocarea violentă din partea victimei (constand in injurii, acte de violenta, inculpatul fiind urmărit si provocat in trafic, rezultând din aceasta şi o culpă a victimei în producerea rezultatului final.

Toate aceste împrejurări, în mod neîndoielnic, pot forma convingerea instanţei asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost şi va fi un eveniment singular în viaţa inculpatului care, fiind o persoană la vârsta maturităţii, are capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convieţuire socială.

Cu privire la persoana inculpatului, a arătat faptul că acesta se afla la primul conflict cu legea penala, a recunoscut faptele încă din faza de urmărire penala, este bine integrat in societate, existând posibilităţi reale de îndreptare a acestuia.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. O pedeapsă deosebit de aspră, în raport cu datele personale ale inculpatului anterior menţionate, este adesea neconvingătoare şi neeficientă, nefiind în măsură a-şi atinge scopul.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea  apelului, desfiinţarea în parte în ceea ce priveşte latura penală şi rejudecând, să se reţină dispoziţiile art.73 lit.a, art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.

Curtea, examinând atât motivele de apel invocate, actele şi lucrările dosarului, cât şi din oficiu cauza sub toate aspectele, conform art. 417 alin. Cod procedură penală, constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că instanţa de fond, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate, în condiţii de legalitate, probe suficiente din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpatului P.F.  raportat şi la poziţia procesuală exprimată de acesta în declaraţia dată în cursul judecăţii pe fond a cauzei, cu privire la care s-a luat act la termenul de judecată din 11.01.2018, în care acesta a arătat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei, cunoaşte probele administrate şi doreşte ca judecata să se facă în baza acestora, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 374 – 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Probele administrate de către organele de urmărire penală, respectiv declaraţiile suspectului şi inculpatului; declaraţia părţii civile; declaraţiile martorilor; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşele foto; raportul de expertiză medico-legală –necropsie însoţit de planşele foto; fişă de constatări preliminare; înscrisurile medicale; fişă de intervenţie la eveniment;  mijlocul material de probă: corp delict - un cuţit tip baionetă, cu lungimea totală de 42 cm, lama în lungime de 31 cm, mâner în lungime de 11 cm, din metal şi ebonită de culoare maro, prevăzut cu patru şuruburi, cu inscripţia la baza lamei "AK-47 CCCP", dovedesc faptul că în noaptea de 02/03.09.2017, în jurul orelor 03.00, pe fondul unui conflict anterior, inculpatul P.F.  a înjunghiat victima B.F.C. cu un cuţit tip baionetă, producându-i o plagă precordială, ce a condus la decesul victimei.

Astfel, se constată că în mod legal şi temeinic prima instanţă a constatat că fapta descrisă mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.p.

În ceea ce privește temeinicia hotărârii, cu referire la cuantumul pedepsei, criticată de inculpat, dar analizată și de instanța de control judiciar din oficiu, Curtea reține că infracțiunea comisă de apelantul-inculpat are un grad de pericol social însemnat, relevat atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și de modul și împrejurările în care a fost comisă și de consecințele produse sau care s-ar fi putut produce.

Individualizarea pedepsei presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.74 Cod penal care se referă la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori care s-ar fi putut produce dar și cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.

Pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei infracțiuni trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și referitor la comportamentul infractorului care trebuie astfel să se convingă că nerespectarea legii presupune pedepsirea sa și să evite în viitor comiterea unor alte fapte antisociale.

În acești termeni, Curtea constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor, în contextul concret al cauzei și în prezența datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este una proporțională, fiind coborâtă sub maximul prevăzut de lege, limitele de pedeapsă în acest caz fiind cuprinse între 6 ani şi 8 luni  și 13 ani şi 4 luni închisoare, limite stabilite ca urmare a aplicări cauzelor legale de reducere, respectiv dispozițiile legale privind recunoașterea vinovăției.

În acest sens, Curtea, reține că inculpatul a acționat de o manieră și în împrejurări care nu justifică aplicarea unei pedepse mai mici decât cea stabilită de instanța fondului, fiind persoana care a acționat extrem de violent, lovind puternic victima cu un obiect vulnerant, un cuțit, apt să producă decesul, într-o zonă care putea produce leziuni incompatibile cu viața.

Această faptă, de o gravitate ridicată, nu poate fi contrabalansată de o atitudine și o conduită normale oricărei persoane, cum sunt poziția sinceră și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.

În raport de toate aceste elemente, se observă că adaptarea, dozarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea criteriilor de individualizare, cele privind persoana și conduita inculpatului fiind valorificate suficient de instanța fondului, în raport cu cele ce privesc gravitatea faptei, iar acestea nu converg către o reducere mai mare a sancțiunii.

În egală măsură, modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de prima instanță, este una adecvată care asigură realizarea funcțiilor și scopului pedepsei, date fiind gradul de pericol social ridicat al faptei și periculozitatea dovedită a inculpatului.

Ca atare, critica formulată de inculpat este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute.

De asemenea şi critica inculpatului P.F.  privind reţinerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.p. şi nu prev de art. 73 lit. a C.p, cum greşit a invocat apărătorul inculpatului este nefondată.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal,  îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: - infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică; - starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat; - provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; - riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă, săvârşind astfel infracţiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca şi riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenţei unei proporţionalităţi între intensitatea actului provocator şi a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părţilor aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepţionat actul victimei în forul său inferior, dar şi obiectiv, respectiv aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă.

Or, în speţa de faţă, atitudinea persoanei vătămate B.F.C., care a intervenit iniţial în conflictul dintre martorul T.M. şi inculpat, determinând-l pe acesta din urmă să părăsească locul, nu poate constitui un act provocator săvârşit printr-o acţiune ilicită gravă care să poată determina o puternică tulburare, o stare de surescitare psihică inculpatului, sub imperiul căreia a fost săvârşită infracţiunea.

 Dimpotrivă, inculpatul însuși recunoaște că, după acest conflict, fiind nervos a mers acasă s-a înarmat cu o „baionetă”, s-a întors la locul conflictului unde a  încercat să-l lovească pe martorul T.M. cu „baioneta”, însă a lovit accidental victima B.F.L. Chiar martorii prezenţi au confirmat că la momentul revenirii inculpatului P.F. , victima B.F.C. a observat asupra acestuia o „baionetă”, fapt ce a determinat conflictul verbal, şi, deşi martorii au încercat aplanarea acestuia, martorul G.V.A., chiar s-a interpus între cei doi, inculpatul a reuşit să scoată baioneta din teacă şi să înjunghie victima în zona precordială, decesul acesteia survenind la scurt timp.

Conflictul preexistent între inculpat şi victimă nu poate avea semnificaţia unei provocări care, potrivit art. 75 lit. alin.1 lit. a C.p., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a inculpatului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; inculpatul a săvârşit fapta din răzbunare pentru conflictul iniţial, aşa cum au susţinut şi martorii audiaţi declarând că inculpatul a mers acasă, iar, când a revenit la locul conflictului au observat asupra sa o baionetă.

Prin urmare inculpatul P.F. , prin comportamentul său agresiv, a fost cel care a provocat reacția persoanei vătămate și nu invers.

Apelul inculpatului P.F.  este fondat numai în ceea ce priveşte reţinerea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 5 C.p., având în vedere că fapta a fost săvârşită la data de 02/03.09.2017, când dispoziţiile noului cod penal erau în vigoare, astfel încât dispoziţiile art. 5 C.p. nu îşi au fundament legal.

Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul formulat de apelantul inculpat P.F.  împotriva sentinţei penale nr. 138 din data de 15 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 12294/63/2017.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând va înlătura dispoziţiile art. 5 C.p.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 422 C.p.p., rap la art. 404 alin. 4 lit. a C.p.p., va deduce durata arestării preventive în continuare faţă de inculpat, de la data de 15.03.2018, la zi.

În temeiul art. 275 alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân În sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin 6 C.p.p., onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile  Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare