Venituri suplimentare ce se pot valorifica la stabilirea pensiei.

- Legea nr. 263/2016; Decizia nr. 19/2012 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

„Ore festive”- categorie de venituri cu caracter permanent pentru care s-a plătit CAS, acordate în temeiul CCM, valorificate la stabilirea pensiei având în vedere că fac parte din baza de calcul  a pensiei.

Deliberând asupra cererii de apel de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 626/MAS din 16 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia I civilă, s-a admis contestaţia formulată de către contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Teritorială de Pensii B. şi, în consecinţă, a anulat în parte decizia nr. 331662/07.09.2017 emisă de către intimată.

A obligat intimata să emită o nouă decizie de soluţionare a cererii contestatorului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nr. 47529/01.08.2017, prin care să valorifice sporul de vechime de 21 % pentru perioada 01.10.1998-01.11.1998, înscris în adeverinţa nr. REV/4/896/25.05.2017 eliberată de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă  „CFR Marfă” S.A. Bucureşti - Centrul Zonal de Marfă B..

A obligat intimata la plata drepturilor de pensie începând cu data de 01.08.2017, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.

A respins restul pretenţiilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorului i s-a acordat pensia pentru limită de vârstă prin Decizia nr. 331662/07.09.2017 (f.4), drepturile urmând a îi fi plătite începând cu data de 01.08.2017.

În vederea soluţionării pe cale administrativă a contestaţiei înregistrată sub nr. 62362/20.10.2017, intimata a reanalizat înscrisurile depuse de către contestator odată cu  cererea de pensionare emiţând  Decizia nr. 331662/29.01.2018 (f.23), prin care a fost revizuită pensia pentru limită de vârstă, în sensul valorificării parţiale a veniturilor şi sporurilor reclamate ca fiind omise de către contestator.

Verificând buletinul de calcul aferent Deciziei nr. 331662/29.01.2018 (f.24-31), prima instanţă a constatat că, pentru perioada 01.10.1998-01.11.1998, intimata a luat în calcul un spor de vechime 18%, şi nu de 21%, astfel cum este înscris în adeverinţa nr. REV/4/896/25.05.2017 eliberată contestatorului de către Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” S.A. Bucureşti – Centrul Zonal de Marfă B. (f. 5-6). Pentru perioada 01.11.1998-01.05.1999, intimata a valorificat sporul de vechime în cuantum de 21%, astfel cum de altfel a solicitat şi contestatorul.

De asemenea, prin aceeaşi decizie de revizuire, intimata a valorificat şi alte sporuri solicitate de către contestator, respectiv:

- pentru perioada 28.12.1995-10.01.1997 - sporul de 7% menţionat în Carnetul de muncă la poz.45-52 (f.13-14);

- pentru perioada 25.09.1996-10.01.1997 - sporul de 15% menţionat în Carnetul de muncă la poz.50-52 (f.14).

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului referitoare la Adeverinţele nr. T51/460/7/104/18.07.2017 şi nr. T51/460/7/68/15.06.2017 eliberate de CFR-CĂLĂTORI B., prima instanţă a reţinut că, în mod corect, intimata nu le-a valorificat la calculul pensiei, întrucât în conformitate cu art. 165 din Legea nr. 263/2010 şi anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011, veniturile brute nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Potrivit art. 165 alin.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, sunt prevăzute următoarele:

„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile bute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Din acest text de lege, rezultă că în carnetul de muncă se înregistrau salarii de bază brute sau nete adică salariile de încadrare înscrise în contractul individual de muncă, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent.

Pe de altă parte, anexa 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr. 257/2011 este intitulată: „Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual”.

În anexa nr.15, punctul VI, este cuprinsă următoarea menţiune: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice; premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma „plata cu ora”, acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate în afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi; formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a învăţătorilor şi educatori lor; indemnizaţiile de muncă nenormată; compensaţiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.

S-a reţinut că legiuitorul este consecvent în privinţa reglementării bazei de calcul a pensiei pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Baza de calcul a contribuţiei la pensie era identică cu baza de calcul a contribuţiei la pensia suplimentară. În acest sens, art. 3 din Legea nr. 49/1992 care modifică art.10 din Legea nr. 3/1977 prevedea că: „Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza şi a următoarelor: sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie; sporul de vechime în muncă; sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie; indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.”

De asemenea, art. 64 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 şi art.1 alin.1 din Decretul nr. 232/1986 prevăd că baza de calcul a contribuţiei individuale la pensia suplimentară este reprezentată de retribuţia tarifară lunară/salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent.

Prin urmare, s-a reţinut că veniturile brute, menţionate în Adeverinţa nr. T51/460/7/104/18.07.2017 şi în Adeverinţa nr. T51/460/7/68/15.06.2017 eliberate de CFR-CĂLĂTORI B., nu pot fi luate în calcul la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 întrucât reprezintă totalitatea sumelor încasate de contestator ce includ şi sporuri/indemnizaţii care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi nu au fost înregistrate în carnetul de muncă. Totodată, plata contribuţiei la pensia suplimentară s-a făcut raportat doar la salariul de încadrare din carnetul de muncă, iar nu la totalitatea veniturilor încasate.

Începând cu data de 01.07.1977, prin Legea nr. 1 din 30 iunie 1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităţilor de stat s-a desfiinţat impozitul pe retribuţiile individuale, astfel că aceste retribuţii au fost stabilite, fără impozit, egal încasate.

Acesta este motivul pentru care în carnetele de muncă s-au înregistrat salariile tarifare de încadrare nete, începând cu data de 01.07.1977.

Conform art. 5 din Legea nr. 1/1977: „Retribuţia tarifară de încadrare netă se stabileşte prin scăderea din retribuţia tarifară de încadrare brută existentă la data prezentei legi a impozitului aferent acesteia.”

De asemenea, începând cu data de 1.01.1991, salariile de încadrare înregistrate în carnetul de muncă sunt brute, în conformitate cu Legea nr. 52 din 18 ianuarie 1991 privind impozitul pe salarii.

Art. 25 din Legea nr. 52/1991 prevede că: „Drepturile de salarizare acordate după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se stabilesc în sume brute.”

Deci, salariile de încadrare brute sau nete, menţionate la art. 165 din Legea nr. 263/2010, sunt salariile înregistrate în carnetul de muncă cu impozit (brute) sau fără impozit (nete).

La aceste salarii, se adaugă sporurile cu caracter permanent, astfel cum prevede art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010: „(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Referitor la Adeverinţa nr. T51/460/7/102/18.07.2017 eliberată de CFR¬ CĂLĂTORI B. (f.7), în ceea ce priveşte valorificarea drepturilor primite de contestator cu titlul de „ore festive”, prima instanţă a apreciat că, în mod corect, intimata nu le-a valorificat întrucât, chiar dacă contestatorul a încasat sume cu acest titlu aproape în fiecare lună din perioada vizată de acţiune, cuantumul acestora a variat radical de la o lună la alta, astfel încât caracterul permanent de continuitate este doar unul aparent, şi potrivit art.127 din H.G. nr. 257/2011, acestea nu pot fi luate în considerare.

În opinia instanţei, cel mai important este faptul că, din adeverinţa nr. T51/460/7/102/18.07.2017, nu rezultă în mod clar că au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale şi astfel sumele menţionate de fostul angajator al contestatorului nu pot fi valorificate de către intimată. Acest raţionament este în conformitate şi cu decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2012, prin care s-a stabilit că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de către unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În concluzie, contestaţia a fost admisă în parte de către instanţă, doar în ceea ce priveşte valorificarea sporului de vechime în cuantum de 21% pentru perioada 01.10.1998-01.11.1998, restul pretenţiilor urmând a fi respinse, conform dispozitivului următor.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal, contestatorul A. prin care a solicitat schimbarea acesteia în tot în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de apel, apelantul contestator a învederat, în esenţă, că din Adeverinţa nr. T51/460/7/102/18.07.2017 rezultă fără putinţă de tăgadă că sporul pentru ore festive a fost acordat în toată perioada, astfel că el are caracter de permanenţă. Temeiul juridic al acordării lui îl constituie H.C.M. nr. 1112/1950, menţinut în vigoare prin Anexa nr. 9 la Decretul nr. 100/1979. După anul 1990 acest spor s-a acordat prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate care stipula următoarele: “Munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale (zile festive), în cadrul programului normal de lucru lunar, se plăteşte cu spor de 100% din salariul de bază. Aceste ore nu se compensează cu timp liber corespunzători.

A precizat că sporul are caracter de permanenţă deoarece trenurile circulă fără să ţină seama dacă este sâmbătă, duminică sau sărbătoare legală şi acest caracter nu are nicio legătură cu cuantumul lor, astfel cum susţine instanţa de fond.

Relativ la sumele brute menţionate ca achitate în Adeverinţele nr. T51/460/7/104/18.07.2017 şi nr. T51/460/7/68/15.06.2017, apelantul a arătat că angajatorul a plătit contribuţiile de asigurări sociale conform Decretului nr. 389/1972, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010. Plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat era o obligaţie conform prevederilor art. 1 din Decretul nr. 389/1972 şi nu era ceva facultativ, care să rămână la aprecierea angajatorului. Din moment ce plata se făcea în virtutea legii, lipsa menţiunii cu privire la achitarea contribuţiilor nu poate constitui un motiv de neacceptare a adeverinţelor.

A precizat în continuare că instanţele de judecată au apreciat în mod constant că principiul contributivităţii înlătură aplicarea art.165 din Legea nr. 263/2010, cât şi sporurile astfel cum sunt ele menţionate în Anexa nr. 15 la H.G. nr. 257/2011, întrucât nu se poate admite ca baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la stabilirea prestaţiei de asigurări sociale aceste sume să nu se ia în considerare, pentru a nu se crea o stare de inechitate (a se vedea cu titlu de exemplu Sentinţa civila nr. 708/2014 Dosar nr. xxxx/62/2013 Tribunalul Braşov). Tribunalul Braşov a admis în mod frecvent astfel de cereri şi în cursul acestui an şi dau ca exemplu Sentinţele civile nr. 234/2018, nr. 311/2018 şi nr. 560/2018.

După cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dispoziţiile Deciziei nr. 19/2011-RIL şi Deciziei nr. 19/2012- RIL, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ori dacă aceste sume au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare, ci faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul potrivit. Principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972, angajatorii erau obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul angajat indiferent de forma de realizare a acestor venituri.

Având în vedere că sumele respective au fost incluse în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, deoarece o soluţie contrară ar determina încălcarea principiului contributivităţii reglementat de art. 2 lit. “c” din Legea nr. 263/2010 şi ar duce la obţinerea unui drept de pensie inferior faţă de nivelul contribuţiei de asigurări sociale realizat de mine faţă de ceilalţi angajaţi din aceeaşi perioadă.

A apreciat apelantul că rezultă că sunt îndeplinite cele trei condiţii precizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, rezultă din adeverinţe şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale), astfel că cererea mea este legală.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În apărare, intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare, în esenţă, intimata a arătat că drepturile primite de contestator cu titlu de ore festive nu pot fi valorificate întrucât nu au caracter de continuitate, ci unul sporadic, aşa încât potrivit art. 127 din H.G. nr. 257/2011, acesta nu poate fi luat în considerare.

Relativ la veniturile brute, a menţionat intimata că nu pot fi luate în calcul întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

A precizat că în situaţia în care este vorba despre sporuri cu caracter permanent, acestea trebuie evidenţiate pe lângă salariul tarifar de încadrare. Câştigurile brute încasate de reclamant nu îndeplinesc natura juridică a unui spor salarial.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-206 Cod procedură civilă, Legea nr. 263/2010.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de apelant, au fost reluate, în esenţă, aceleaşi considerente expuse în cererea de apel.

În apel, părţile nu au solicitat administrarea de probe noi.

La solicitarea instanţei, au fost înaintate relaţii de către SNTCFR CFR Călători S.A. -Depoul CF B., relative la contribuţiile achitate pentru perioadele menţionate în adeverinţa T51/460/7/102/18.07.2017 (f.35-45).

Analizând sentinţa apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, curtea reţine următoarele:

Relativ la valorificarea sporului pentru „ore festive” cuprins în adeverinţa nr. T51/460/7/102/18.07.2017 eliberată de SNTCFR CFR Călători S.A. - Depoul CF B. (f.7 din dosarul de fond), curtea reţine că apelul este întemeiat.

Astfel, din analiza acestui act, rezultă că temeiul legal al acordării sporului este HCM nr. 1112/1950, menţinut în vigoare prin Anexa 9 la Decretul nr. 100/1979. S-a specificat în continuare că după 1990, a intrat în vigoare CCM.

Totodată, la solicitarea instanţei de judecată, fostul angajator al apelantului, emitentul adeverinţei menţionate, a specificat că adeverinţa a fost întocmită în baza informaţiilor existente în „Fişele pentru evidenţă salarii” păstrate în Arhiva Depoului B., fiind înaintate la dosar, în copie, exemplificativ, aceste fişe pentru anii 1990, 1991, 1996, 1997, 2000 şi 2001 (f.35-45 din dosar).

Potrivit acestor înscrisuri, sporul menţionat era în valoare de 50%, identificabil sub denumirea de „ore suplimentare”, în sensul dispoziţiilor art. 120 din fostul Cod al muncii.

Conform acestui text de lege, din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare şi se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condiţiile reglementate de acelaşi cod.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.

Conform art. 74 din acelaşi act normativ, „Lista meseriilor şi funcţiilor din exploatarea căilor ferate prevăzute la art. 66 alin. (2), activităţile, categoriile de personal, procentul cu care se majorează retribuţia tarifară, conform art. 71 alin. (4), precum şi reglementările privind situaţiile de excepţie cuprinse la art. 72, se stabilesc de Consiliul de Miniştri.”

Pe de altă parte, curtea are în vedere că, potrivit pct. V din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011, ultima liniuţă, s-a prevăzut aceea că reprezintă „Sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: (…)  alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.”

Pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile legale menţionate, curtea consideră că veniturile realizate de apelantul contestator în perioada 1990-2001, cu titlu de „ore festive”, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, apreciindu-se că pentru acestea s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat în condiţiile în care Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

Or, potrivit principiului contributivităţii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţii legale menţionate, curtea apreciază că se impune valorificarea sporului cuprins în adeverinţa specificată, acesta având un caracter permanent şi fiind prevăzut în CCM, angajatorul achitând contribuţia de asigurări sociale şi în raport cu acest spor.

În ceea ce priveşte valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr. T51/460/7/104/18.07.2017 şi în adeverinţa nr. T51/460/7/68/15.06.2017 eliberate de CFR-CĂLĂTORI B., curtea apreciază că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu pot fi luate în calcul la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Curtea are în vedere că, din analiza menţiunilor din adeverinţele mai sus evocate, se constată că nu se poate stabili din ce au fost formate aceste venituri brute, respectiv care este salariul de încadrare sau care sunt sporurile primite şi, pe cale de consecinţă, nici nu se poate stabili caracterul de permanent sau ocazional al acestor sporuri şi dacă acesta au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Prin urmare, se reţine, că în lipsa defalcării veniturilor brute pe categorii de sporuri ce se adaugă salariului de încadrare, cum este cazul adeverinţei T51/460/7/104/18.07.2017 şi, respectiv, prin cuprinderea unor sume care nu au caracter de spor permanent, cum e cazul adeverinţei nr. T51/460/7/68/15.06.2017, veniturile brute din adeverinţele anterior menţionate nu pot fi valorificate de intimata Casa Judeţeană de Pensii B., în condiţiile art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, deoarece nu se poate verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 165 din Legea pensiilor, respectiv, de a fi valorificate sporurile cu caracter permanent, astfel cum sunt menţionate în anexa nr. 15, la pct. V din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Raportat la toate aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 626/Mas pronunţată la data de 16.05.2018 de Tribunalul Braşov, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obligă intimata Casa Judeţeană de Pensii B. să valorifice sumele primite de contestator cu titlu de ore festive, astfel cum au fost menţionate în adeverinţa nr. T51/460/7/102/18.07.2017, începând cu data de 01.08.2017. Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare