Calculul termenului de prescripţie

Legislaţie: art. 154 Cod penal; art. 156 Cod penal

Analizând cu prioritate termenul de prescripţie a răspunderii penale, se constată că în speţă, faţă de maximul special de 5 ani al pedepsei închisorii prevăzute de legea mai favorabilă, raportat la dispoziţiile art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, răspunderea penală a inculpaţilor se prescrie în 5 ani de la data comiterii faptei. Însă, în cadrul procesului penal, fiind îndeplinite mai multe acte de procedură care trebuiau şi au şi fost comunicate inculpaţilor, cursul termenului de prescripţie s-a întrerupt, devenind astfel incidente prevederile art. 155 alin. 4 Cod penal conform cărora termenul de 5 ani prevăzut la art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal se socoteşte ca fiind împlinit, în momentul în care a fost depăşit cu încă o dată. Cu alte cuvinte, inculpaţii nu mai pot fi traşi la răspundere penală după trecerea unui termen de 10 ani de la data comiterii faptei.

Obiectul cauzei îl constituie judecarea inculpaţilor pentru comiterea mai multor infracţiuni de înşelăciune, faptă care implică producerea unui prejudiciu, motiv pentru care termenul de prescripţie specială de 10 ani începe să curgă de la data consumării infracţiunii care coincide cu data apariţiei pagubei. În acel moment sunt întrunite toate condițiile cerute de norma de incriminare pentru existența infracțiunii, anterior producerii pagubei există doar infracţiunea de înşelăciune, în faza tentativei.

La calculul termenului de prescripţie mai trebuie avut în vedere şi faptul că în perioada martie – mai 2020, pe teritoriul României s-a instituit starea de urgenţă, din cauza pandemiei generate de noul coronavirus Covid-19. Prin art. 41 din Decretul nr. 195/2020 şi art. 62 din Decretul nr. 240/2020, pe toată perioada stării de urgenţă s-a dispus suspendarea cursului prescripţiei, ceea ce a condus la prelungirea cu 2 luni a termenelor de prescripţie care au început să curgă anterior instituirii stării de urgenţă.

Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 1189/2020 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. 19625/197/2017, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele anterior menţionate, aplicându-se inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 1/3 din 1 an închisoare, adică 4 luni închisoare. În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal. În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, ce va fi stabilit de Serviciul de Probațiune. În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 90 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei B. sau în cadrul Fundaţiei C.. În aceste condiţii, a fost desemnat Serviciul de Probaţiune B. pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului, iar în baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse sau al comiterii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 725 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 625 lei în cursul urmăririi penale şi 100 lei în cursul camerei preliminare şi al judecăţii. În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu desemnaţi pentru a asigura asistenţa judiciară a inculpatului, au rămas în sarcina statului şi s-au avansat Baroului B. din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 585 alin. 1 Cod procedură penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, repunându-se pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (faptă din perioada 09.07.2008-18.09.2008), aplicată prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov;

- 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (faptă din perioada iulie 2003 – aprilie 2004), aplicată prin sentinţa penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Braşov;

- 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (faptă din datele de 06.07.2010 şi 08.07.2010), aplicată prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune în formă continuată (faptă din datele de 06.07.2010 şi 08.07.2010), aplicată prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- sporul de 6 luni închisoare.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, în baza art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 187/2012, art. 85 Cod penal din 1969 şi a Deciziei nr. 42/2008, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin sentinţa nr. 1701/2009, anulare care a fost menţinută.

În continuare, întrucât infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, şi nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Braşov, sunt concurente, având în vedere Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele în discuţie, stabilind ca pedeapsă rezultantă intermediară pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită, în considerarea perseverenţei infracţionale a inculpatului, până la 3 ani şi 6 luni închisoare), această pedeapsă reprezentând primul termen al pluralităţii de infracţiuni.

Întrucât infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost săvârşite şi descoperite în interiorul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Braşov, reţinând că a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce a fost aplicată prin sentinţa penală în discuţie, s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov sunt concurente între ele, precum şi cu cele trei infracţiuni deduse judecăţii, şi au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de primul termen al pluralităţii, reprezentat de pedeapsa rezultantă intermediară anterior stabilită, de 3 ani şi 6 luni închisoare. 

Astfel, în baza art. 39 alin. 1 Cod penal din 1969, rap. la art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, având în vedere şi Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au contopit pedepsele în discuţie, stabilind ca pedeapsă rezultantă intermediară pedeapsa de 2 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare, sporită, în considerarea perseverenţei infracţionale a inculpatului, până la 2 ani închisoare), această pedeapsă reprezentând al doilea termen al pluralităţii de infracţiuni.

În continuare, având în vedere Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedeapsa rezultantă intermediară de 3 ani şi 6 luni cu cea de 2 ani, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă finală cea mai grea, de 4 ani şi 3 luni închisoare (compusă din pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită până la 4 ani şi 3 luni închisoare, în considerarea perseverenţei infracţionale a inculpatului), pe care acesta urmează să o execute în regim de detenţie.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii aplicate, cu titlu de pedeapsă accesorie, dispusă prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal şi art. 40 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală aplicată durata reţinerii din data de 25.08.2011, ora 12:00, până la data de 26.08.2011, ora 12:00, precum şi perioada executată în baza mandatelor de executare aferente sentinţelor nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului în baza sentinţei penale nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat aferent pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 19 alin. 1, 2, 4, 5, art. 20 alin. 1 şi 2 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 și 999 Cod civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință, s-a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă S.C. E. S.R.L. și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul D. să plătească părţii civile suma de 36.905,35 lei cu titlu de daune materiale. În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, s-au respins acţiunile civile exercitate de către părțile civile S.C. F. S.R.L. (radiată la data de 05.07.2016) și S.C. G. S.R.L. (aflată sub incidența Legii nr. 85/2014).

În temeiul art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 725 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 625 lei în cursul urmăririi penale şi 100 lei în cursul camerei preliminare şi al judecăţii. În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru a asigura asistenţa judiciară a inculpatului, în cuantum de 1.229 lei, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat Baroului B. din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxx/P/2016, întocmit la data de 17.08.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 24.08.2017, sub nr. de dosar xxxxx/197/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., pentru comiterea infracţiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (2 acte materiale) și art. 44 alin. (1) Cod penal, înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. (1) Cod penal și înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal, precum și a inculpatului A., pentru comiterea a două infracţiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1) și (2) Cod penal, raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada mai 2010-ianuarie 2011, inculpatul D., prezentându-se drept reprezentant al S.C. H. S.R.L., a indus în eroare reprezentanţii persoanei vătămate S.C. E. S.R.L. şi, împreună cu inculpatul A., pe cei ai părţilor civile S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., cu ocazia încheierii şi executării unor contracte comerciale vizând achiziţia de mărfuri de la societăţile menţionate pentru plata cărora au fost emise mai multe instrumente de plată şi garanţie care, introduse spre decontare în sistemul bancar, au fost refuzate la plată motivându-se lipsa totală de disponibil, mărfurile cumpărate fiind vândute apoi la preţuri inferioare celor practicate pe piaţă (şi implicit inferioare preţurilor e achiziţie), sumele de bani obţinute fiind folosite în scop personal de inculpaţii D. şi A., prin aceste manopere fiind prejudiciate partea civilă S.C. F. S.R.L. cu suma de 16596.17 lei, persoana vătămată S.C. E. S.R.L. cu suma de 36905.35 lei şi partea civilă S.C. G. S.R.L. cu suma de 167710.48 lei.

S-au enumerat mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, apoi s-a arătat că prin încheierea pronunţată la data de 23.10.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. xxx/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, dispunând începerea judecăţii.

În cursul judecăţii la instanţa de fond, inculpatul A. nu a recunoscut în faţa instanţei acuzaţia formulată împotriva sa, contestând probele administrate în cursul urmăririi penale şi solicitând readministrarea acestora, urmând procedura de drept comun, iar inculpatul D. a dat o declarație notarială prin care a arătat că dorește să urmeze procedura recunoașterii învinuirii, însă fiind audiat, instanța a constatat că acesta nu a recunoscut faptele în modalitatea exactă în care au fost reținute în rechizitoriu, susținând că inculpatul A. nu a participat la comiterea lor, acesta având doar calitatea de șofer, motiv pentru care instanța a respins cererea, prin încheierea de ședință din data de 22.10.2019.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că în cauză există un conflict de legi penale în timp, iar legea penală mai favorabilă sub aspectul încadrării juridice este cea conform noilor prevederi penale, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe de o parte, şi art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal vechi, pe de alta.

În fapt, instanța a reţinut că S.C. H. S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2009, având ca asociat unic şi administrator de drept pe numitul I.. Societatea a avut ca obiect principal de activitate comerţ cu ridicata nespecializat (Cod CAEN 4690). La data de 19.01.2011, o parte din părţile sociale au fost cedate numiţilor J. şi K., care au devenit şi administratorii societăţii, numitul I. fiind revocat din această calitate, după cum reiese din adresa Oficiului Registrului Comerţului nr. 28430/13.05.2013.

În perioada 2009-2011, de activitatea comercială a S.C. H. S.R.L. s-a ocupat inculpatul D., în baza mandatului primit de la I. imediat după înfiinţarea societăţii, conform procurii speciale nr. xx/29.01.2009, autentificată la B.N.P. L., pe întreaga perioadă în care s-a ocupat de activitatea societăţii fiind singura persoană care a avut dreptul de a face operaţiuni pe contul bancar deschis la M.. În continuare, la data de 30.04.2010, inculpatul D. a solicitat M. S.A. eliberarea a 25 de file, pe care le-a primit la data de 14.05.2010.

S-a reţinut că având la dispoziţie filele cec seria […] nr. […] şi biletele la ordin seria […] nr. […], în cursul lunii mai 2010, inculpatul D., împreună cu inculpatul A., s-a prezentat la sediul persoanei vătămate S.C. F. S.R.L., unde au solicitat mai multe oferte privind materiale de instalaţii. La data de 28.05.2010, inculpaţii au revenit şi, recomandându-se drept asociaţi ai S.C. H. S.R.L., au efectuat o comandă de marfă în valoare de 8.129,78 lei. Cu această ocazie, între reprezentanţii celor două societăţi s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. xx/28.05.2010, semnat din partea S.C. H. S.R.L. de inculpatul D.. În conformitate cu contractul menţionat, plata urma să se efectueze la termenul scadent prevăzut în factură, prin instrumente de plată sau în numerar. După semnarea contractului, reprezentanţii persoanei vătămate au livrat inculpaţilor marfa comandată, emiţând şi factura fiscală nr. 712655/28.05.2010, în valoare de 8.129,78 lei. Pentru a câştiga încrederea partenerilor comerciali, această factură a fost achitată, deşi mărfurile au fost vândute către S.C. N. S.R.L. sub preţul la care au fost achiziţionate. Astfel, pentru mărfuri pe care au plătit 8.129,78 lei, inculpații au încasat 5.686,55 lei.

Ulterior, inculpaţii au mai comandat şi primit de la reprezentanţii părţii civile S.C. F. S.R.L. mărfuri în valoare de 31.089,17 lei, la datele de 30.06.2010, 20.07.2010 şi 26.07.2010, achitând parţial doar comanda din 30.06.2010. Pentru plata celorlalte datorii, inculpatul D. a emis fila cec […] nr. […], pentru decontarea sumei de 14.595,97 lei, completată şi semnată de acesta. Introdusă spre decontare în circuitul bancar, la data de 23.08.2010, fila cec menționată a fost refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil, după cum reiese din cererea de înscriere a refuzului bancar nr. 2/27.08.2010. Contactat după refuzul decontării filei cec, inculpatul D. a promis că va achita sumele restante totalizând 16.596,17 lei, fapt care nu s-a întâmplat.

În luna iunie 2010, inculpatul D. s-a deplasat la punctul de lucru al persoanei vătămate S.C. E. S.R.L, unde s-a recomandat drept reprezentant al S.C. H. S.R.L. şi s-a arătat interesat de achiziţionarea produselor societăţii. După negocieri purtate cu reprezentanţii persoanei vătămate, între cele două părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. xxx/22.06.2010. Conform contractului menţionat, plata produselor achiziţionate urma să se facă la termen cu bilete la ordin sau file cec. Ulterior încheierii contractului, inculpatului D. i-au fost livrate într-un număr de 10 transporturi cantităţile de marfă. După efectuarea primelor şase transporturi, reprezentanţii persoanei vătămate E. S.R.L. au emis factura fiscală nr. 100341/28.06.2010, scadentă la data de 12.08.2010, pentru o valoare de 18.096,87 lei. Pentru achitarea acestei facturi, la începutul relaţiei comerciale inculpatul D. a emis fila cec […] […], semnată de acesta, înţelegerea dintre cele două părţi fiind ca aceasta să fie completată după emiterea primei facturi şi introdusă spre decontare în circuitul bancar la scadenţa facturii. Ulterior, după livrarea celorlalte 4 transporturi, reprezentanţii persoanei vătămate E. S.R.L. au emis factura fiscală nr. 100355/30.06.2010, scadentă la data de 13.08.2010, pentru o valoare de 18.808,48 lei. Pentru achitarea acestei facturi, inculpatul D. a emis biletul la ordin […] […], semnat şi completat de acesta la toate rubricile, cu excepţia data emiterii, scadenţa şi locul plăţii, înţelegerea dintre cele două părţi fiind ca biletul să fie completat şi introdus spre decontare în circuitul bancar la data scadenţei, respectiv la data de 13.08.2010.

La data de 12.08.2010, a fost introdusă spre decontare în circuitul bancar fila cec […] […], pentru o valoare de 18.096,87 lei, acesta fiind refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil, după cum reiese din cererea de înscriere a refuzului bancar nr. 13/17.08.2010. Contactat pentru soluţionarea pe cale amiabilă a problemei ivite, inculpatul D. a comunicat reprezentanţilor persoanei vătămate că se va prezenta pentru a plăti în numerar datoriile pe care societatea sa le avea către aceasta, însă nu a făcut acest lucru. Totodată, în discuţia purtată cu reprezentanţii persoanei vătămate, inculpatul le-a solicitat acestora să nu introducă spre decontare biletul la ordin […] […], întrucât doreşte să achite în numerar şi datoria menţionată în acesta. Văzând că inculpatul D. nu se prezintă pentru a stinge datoria S.C. H. S.R.L., reprezentanţii persoanei vătămate au introdus spre decontare în circuitul bancar biletul la ordin […] […], pentru o valoare de 18.808,48 lei la data de 29.09.2010, acesta fiind refuzat la plată pe motivul lipsei totale de disponibil.

Din analiza documentelor justificative emise în relaţia comercială dintre S.C. H. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L. a rezultat faptul că o parte dintre bunurile achiziţionate de către inculpatul D. de la persoana vătămată S.C. E. S.R.L. au fost vândute către această din urmă societate.

Relaţia comercială între S.C. H. S.R.L., reprezentată de inculpaţii D. şi A. şi persoana vătămată S.C. G. S.R.L. a debutat în luna mai 2010, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare comercială de mărfuri determinate pe sortimente nr. xxxx/21.05.2010, semnat din partea S.C. H. S.R.L. de inculpatul D.. În conformitate cu prevederile contractuale, cumpărătorul se obliga să achite contravaloarea facturii la livrare, cu numerar sau ordin de plată vizat de bancă, ori la termen, prin bilet la ordin sau filă cec, predate la ridicarea mărfii. În cadrul acestei relaţii comerciale, inculpatul D. a emis fila cec […] nr. […], semnată de acesta și completată după îndelungi întârzieri, cauzate de solicitările inculpatului, motivate de faptul că nu deţine disponibil în cont, cu sumele restante totalizând 167.710,48 lei. Aceasta a fost introdusă spre decontare în circuitul bancar la data de 26.01.2011 şi refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil, după cum reiese din cererea de înscriere a refuzului bancar nr. 4/01.02.2011.

În urma semnării contractului menționat au avut loc 21 de livrări de marfă, inculpații achitând în 4 rânduri (de 3 ori prin decontarea unor file cec şi o data prin numerar) suma totală de 28.258,48 lei, câştigând astfel încrederea reprezentanţilor persoanei vătămate G. S.R.L., iar după fiecare sumă de bani achitată au comandat şi primit cantităţi de marfă cu valori mult mai mari decât sumele plătite.

La fel ca şi în cazul mărfii achiziționate de la celelalte două persoane vătămate, din materialul probator administrat a reieșit că produsele cumpărate de inculpaţi au fost vândute cu preţuri mai mici decât preţul de achiziţie.

De asemenea, s-a reţinut că din declarația dată de martora O. în cursul urmăririi penale, în calitate de reprezentant (șef depozit) al G. S.R.L., a reieșit că inculpatul D. a promis că va plăti datoriile prin bilet la ordin regirat sau că va da marfă în compensare, fapt ce nu s-a întâmplat. Ulterior, s-a încercat contactarea ambilor inculpați, care însă nu au mai răspuns la telefon și nu au fost găsiți în localitate. Totodată, a mai arătat martora că cei doi inculpați nu au comunicat niciodată, anterior emiterii filelor cec, că nu au disponibile în cont sumele aferente instrumentelor de plată sau facturilor emise.

Din analiza extraselor de cont ale S.C. H. S.R.L., instanţa de fond a constatat că, imediat ce intrau în contul societății, sumele de bani erau retrase în numerar de la bancomate. În cazurile în care au fost plătite sume prin transfer bancar (decontarea a trei cecuri emise către persoana vătămată S.C. G. S.R.L.), inculpatul D. depunea în aceeași zi sumele de bani necesare acoperirii filei cec. Astfel, circulația fluxurilor financiare în cadrul S.C. H. S.R.L. era atipică pentru o societate care lucrează cu instrumente de plată, fiind evident că sumele de bani erau folosite de inculpați în interes propriu.

S-a avut în vedere că potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică grafică nr. 188792/14.05, scrisul în litigiu regăsit pe înscrisurile supuse expertizei (precum file cec, contract de vânzare-cumpărare, copie facturi) aparține inculpatului D..

În condiţiile în care inculpații vindeau mărfurile la preţuri mai mici decât cele de achiziţie, s-a apreciat că apare clar faptul că aceștia nu mai intenționau să achite sumele datorate persoanelor vătămate, fiind de altfel şi în imposibilitate practică de a face acest lucru. Astfel, în opinia instanţei de fond, reiese în mod evident dorinţa inculpaților de a induce în eroare reprezentanţii persoanelor vătămate în scopul de a obţine produse uşor vandabile şi de a le comercializa ulterior la preţuri aflate sub preţul pieţei, sumele de bani obţinute fiind însuşite de aceștia şi folosite în interes personal.

S-a subliniat că din analiza materialului probator au rezultat mai multe elemente de inducere în eroare. Astfel, ulterior datei de 12.08.2010, în timpul în care inculpatul D. le solicita reprezentanţilor persoanelor vătămate G. S.R.L. şi E. S.R.L. să amâne introducerea spre decontare a instrumentelor de plată şi garanţie, S.C. H. se afla deja în interdicţie bancară, situaţie cunoscută de inculpat, fiind imposibilă decontarea bancară a acestora. Pe de altă parte, în afara relaţiilor comerciale cu cele trei societăţi păgubite, din materialul probator nu a rezultat în perioada menţionată existenţa altor societăţi furnizoare. Totodată, instanța a constatat că la societăţile la care activitatea infracţională a inculpatului D. a beneficiat de complicitatea inculpatului A., modalitatea de săvârşire a faptelor a fost mai elaborată, existând plăţi la începutul relaţiilor comerciale, urmate de ridicarea unor cantităţi din ce în ce mai mari de mărfuri. În aceste cazuri, s-a apreciat că dacă nu ar fi fost identificată de organele de poliţie societatea cumpărătoare S.C. N. S.R.L. şi ridicate documentele aferente relaţiei comerciale cu S.C. H. S.R.L., care demonstrau vânzarea mărfurilor sub preţul de achiziţie, ar fi fost dificil de probat intenţia de inducere în eroare.

De asemenea, s-a arătat că pentru disimularea activităţii infracţionale, o parte din mărfurile achiziţionate de la societăţile păgubite au fost vândute la punctul de lucru al S.C. N. S.R.L., situat în P., jud. Q. şi nu vreunei societăţi din mun. B., deşi creşteau cheltuielile S.C. H. S.R.L. prin includerea contravalorii transportului.

În urma analizei documentelor ridicate din contabilitatea S.C. N. S.R.L., instanţa de fond a reţinut existenţa cu certitudine a relei-credinţe a inculpatului D.. Astfel, s-a subliniat că acesta a încasat de la această societate sume mari de bani în intervalul de timp iulie-septembrie 2010, susținând însă în discuţiile cu reprezentanţii societăţilor furnizoare că marfa ar fi fost livrată către o societate din R., care nu ar fi plătit deoarece aştepta la rândul ei virarea unor fonduri europene prin programul Phare.

De altfel, s-a avut în vedere că inculpatul D. a recunoscut săvârșirea faptelor ce i-au fost imputate prin rechizitoriu, recunoașterea nefiind însă una totală, acesta susținând că s-a prezentat singur în birourile celor trei societăți, iar inculpatul A. este posibil să fi fost cu el doar în calitate de șofer, rămânând în mașină. Instanța nu a putut reține această apărare, întrucât din ansamblul materialului probator a reieşit în mod evident contrariul.

Sub acest aspect, au fost analizate detaliat declaraţiile martorilor S., Ş. şi O. conform cărora ambii inculpaţi s-au prezentat la societăţile F. şi G., ambii purtau tratative, creând impresia că cei doi erau pe picior de egalitate și că ambii reprezintă societatea.

Instanța a mai reţinut și faptul că, din raportul de constatare criminalistică grafică nr. 460903/03.03.2015 a reieşit că scrisul în litigiu regăsit pe înscrisurile supuse expertizei (și anume facturi, chitanțe) a fost executat de inculpatul A..

În concluzie, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanţa a reținut că faptele întrunesc elementele esenţiale ale infracţiunilor, conform art. 15 Cod penal, respectiv sunt prevăzute de legea penală, săvârşite cu vinovăţie, nejustificate şi imputabile inculpaților D. și A..

În drept, s-a arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „înșelăciune”, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal (2 acte materiale), și art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada iunie 2010 - septembrie 2010, persoană vătămată S.C. E. S.R.L.), „înșelăciune”, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - august 2010, persoană vătămată S.C. F. S.R.L.) și „înșelăciune”, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - ianuarie 2011, persoană vătămată S.C. G. S.R.L.).

De asemenea, faptele reținute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la „înșelăciune”, prevăzută de art. 48 alin. (1) și (2) Cod penal, raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - august 2010, persoană vătămată S.C. F. S.R.L.) și complicitate la „înșelăciune”, prevăzută de art. 48 alin. (1) și (2) Cod penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - ianuarie 2011, persoană vătămată S.C. G. S.R.L.).

Apoi, au fost analizate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, după care s-a trecut la individualizarea pedepsei. Sub acest din urmă aspect, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal. În concret, s-a apreciat că faptele inculpaților prezintă o gravitate ridicată, având în vedere modalitatea de săvârşire și faptul că aceștia au acționat coordonat, după o înțelegere prealabilă, folosind mijloace frauduloase în realizarea activității infracționale, dând dovadă de un profund dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege în cauză, și anume patrimoniul unei persoane, precum și încrederea ce trebuie să însoțească relațiile sociale dezvoltate în jurul acestor valori.

De asemenea, instanța a reținut și atitudinea procesuală a inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Deși inculpatul D. a dat o declarație prin care a arătat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, recunoașterea nu a fost întru totul conformă celor constatate în actul de sesizare a instanței, acesta încercând să inducă ideea că a acționat singur, inculpatul A. fiind un simplu șofer al său, neavând niciun rol în activitatea infracțională, deși din ansamblul probelor reiese în mod evident contrariul.

Cu privire la circumstanțele sale personale, instanța a reținut că inculpatul D. este în vârstă de 46 de ani, necăsătorit, cu studii medii, fiind în prezent electronist în T.. De asemenea, din fișa de cazier judiciar a reieșit că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de înșelăciune, înșelăciune, delapidare și uz de fals, toate în formă continuată, aspect ce dovedește specializarea sa în acest gen de fapte antisociale.

Referitor la inculpatul A., acesta este în vârstă de 51 de ani, căsătorit, cu studii superioare, având în prezent ocupația de muncitor în construcţii în Ţ.. Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu are antecedente penale, întrucât pentru condamnările anterioare a fost reabilitat.

În aceste condiţii, pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpați şi formarea unei atitudini corecte a acestora faţă de ordinea de drept şi regulile de conviețuire socială, instanţa a apreciat că este necesară stabilirea pedepsei închisorii. Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - august 2010, persoană vătămată S.C. F. S.R.L.). Totodată, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - ianuarie 2011, persoană vătămată S.C. G. S.R.L.). În baza art. 38 alin. 1 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele anterior menţionate și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 1/3 din 1 an închisoare, adică 4 luni închisoare.

În continuare, instanţa a reținut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 91 Cod penal, dispunând suspendarea executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare sub supraveghere şi stabilind un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal, fiind, de asemenea, stabilite măsurile de supraveghere şi obligaţiile menţionate mai sus.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), și art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada iunie 2010 - septembrie 2010, persoană vătămată S.C. E. S.R.L.). În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - august 2010, persoană vătămată S.C. F. S.R.L.). În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul D. a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 - ianuarie 2011, persoană vătămată S.C. G. S.R.L.).

În urma aplicării dispoziţiilor art. 585 alin. 1 Cod procedură penală, art. 85 Cod penal din 1969 şi a Deciziei nr. 42/2008, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, faţă de condamnărilor anterioare prezentate mai sus, s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă finală de 4 ani şi 3 luni închisoare.

Pe lângă pedeapsa principală a fost aplicată şi pedeapsa accesorie potrivit art. 71 Cod penal din 1969, fiind interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii de mai sus, cu titlu de pedeapsă accesorie, dispusă prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal şi art. 40 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală aplicată durata reţinerii din data de 25.08.2011, ora 12:00, până la data de 26.08.2011, ora 12:00, precum şi perioada executată în baza mandatelor de executare aferente sentinţelor nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov.

Instanța a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului D. în baza sentinţei penale nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov, şi emiterea unui nou mandat, aferent pedepsei aplicate prin sentință.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, s-a constatat că angajarea răspunderii civile a inculpatului D. este întemeiată pe dispoziţiile 998 și 999 Cod civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia. Instanța a mai constatat că persoanele vătămate S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L. s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, cu sumele de 16.596.17 lei, respectiv  167.710.48 lei, cu titlu de daune materiale, iar persoana vătămată S.C. E. S.R.L. s-a constituit parte civilă în cursul judecății, cu suma de 36.905,35 lei cu titlu de daune materiale.

Astfel, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 alin. 1, 2, 4, 5, art. 20 alin. 1 şi 2 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 și 999 Cod civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința atacată, instanța a admis acţiunea civilă exercitată de către partea civilă S.C. E. S.R.L. și pe cale de consecință l-a obligat pe inculpatul D. să plătească părţii civile suma de 36.905,35 lei cu titlu de daune materiale.

Referitor la acțiunile civile formulate de S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., instanța a constatat că prima societate a fost radiată, iar cea de-a doua este sub incidența Legii nr. 75/2014, iar succesorii în drepturi și lichidatorii nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de cel mult două luni de la data desființării, respectiv a intrării în insolvență, motiv pentru care, în temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 24 alin. (1) Cod procedură penală, s-au respins acţiunile civile exercitate de către părțile civile S.C. F. S.R.L. (radiată la data de 05.07.2016) și S.C. G. S.R.L. (aflată sub incidența Legii nr. 85/2014).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpatul D. şi inculpatul A..

În apelul declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității privind greșita contopire a pedepselor închisorii din prezenta cauză cu pedepsele anterioare aplicate prin hotărâri definitive inculpatului D..

În concret, Parchetul a precizat că faptele deduse judecății, reținute în sarcina inculpatului D. sunt săvârșite de acesta în perioada mai 2010-ianuarie 2011 și sunt săvârșite în pluralitate intermediară față de condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Brașov și, totodată, concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curții de Apel Brașov, respectiv prin sentința penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, fapta comisă de inculpatul D. pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curții de Apel Brașov este concurentă atât cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Brașov.

În plus, în antecedența penală a inculpatului s-au remarcat atât cauze de revocare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov (faptele din sentința penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Brașov), cât și cauze de anulare a aceleiași condamnări (fapta din sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov). Inclusiv faptele deduse judecății în prezenta cauză reprezintă, în opinia parchetului, cauze de revocare a sentinței penale nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, fiind descoperite în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința menționată.

Parchetul a expus, în vederea aplicării în cauză și a contopirii în mod corect a pedepselor, Decizia Î.C.C.J. nr. 42/2008 privind examinarea recursului în interesul legii (cu o aplicabilitate limitată în cauză, în contextul stabilirii ca lege penală mai favorabile prevederile Noului Cod Penal) și Decizia Î.C.C.J. nr. 7/2020 privind examinarea recursului în interesul legii. De asemenea, și-a exprimat dezacordul față de soluția instanței de fond privind aplicabilitatea în cauză a Deciziei Î.C.C.J. nr. 29/2015 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât determinarea legii penale mai favorabile a avut deja loc prin raportare la limitele de pedeapsă ale infracțiunilor săvârșite, așa încât s-a considerat că procedeul contopirii pedepselor aplicate prin sentința atacată cu pedepsele anterioare trebuie să se raporteze la prevederile legii noi, reținută a fi mai favorabilă, în caz contrar creându-se o lex tertia, lucru nepermis în raport de D.C.C. nr. 265/2014. Prin urmare, se solicită a se da efect prevederilor art. 44 alin. 2 Cod penal referitoare la tratamentul sancționator al pluralității intermediare.

Prin concluziile orale asupra apelului, la cererea instanței, Parchetul a mai apreciat și că s-a împlinit termenul de prescripţie cu privire la următoarele fapte:

- pentru inculpatul A. pentru fapta săvârşită în perioadă mai 2010 – august 2020;

- pentru inculpatul D. în ceea ce priveşte fapta săvârşită în perioadă iulie – septembrie 2010, respectiv mai 2010 – august 2010.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 154 lit. d Cod penal, respectiv art. 155 alin. 4 lit. d Cod penal, care prevede un termen de 10 ani de la data săvârşirii faptelor, pentru aceste fapte se solicită a se dispune încetarea procesului penal, urmare a împlinirii termenului de prescripţie. Referitor la inculpatul D., din punct de vedere al parchetului, a mai rămas doar o faptă care a fost săvârşită în perioada mai 2010 – ianuarie 2011 pentru care instanţa de fond a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare. Raportat la probele existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că s-a efectuat o corectă individualizare a pedepsei şi în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului pentru această faptă şi pe cale de consecinţă, s-a solicitat a fi menţinută această pedeapsă.

De asemenea, s-a apreciat că se impune a fi precizată în mod concret perioada care se deduce din executarea pedepsei finale, respectiv se impune a fi dedusă perioada cuprinsă între  22 octombrie 2014 – 05 iulie 2017.

Inculpatul D. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și constatarea intervenției prescripției răspunderii penale în condițiile art. 155, pct. 4, raportat la art. 154, lit. d Cod penal pentru infracțiunile de înșelăciune săvârșite împotriva părților civile S.C. F. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., precum și reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune împotriva S.C. G. S.R.L.. În plus, a mai solicitat și reducerea limitelor pedepsei aplicate, conform dispozițiilor art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, punându-se în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, dar instanța de fond nu a ținut cont de aceste aspecte.

În motivarea apelului, cu privire la prescripția răspunderii penale, s-a apreciat că față de infracțiunea de înșelăciune comisă împotriva S.C. F. S.R.L., consumată la data de 23.08.2010, a intervenit prescripția conform art. 155, pct. 4 raportat la art. 154, lit. d Cod penal, precum și față de infracțiunea de înșelăciune comisă împotriva S.C. E. S.R.L., consumată la data de 29.09.2010.

Se solicită stabilirea unei pedepse în cuantum mai redus pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune împotriva părții civile S.C. G. S.R.L., punându-se în vedere gradul redus de implicare al inculpatului D., modalitatea în care aceasta rezultă din probele administrate, atitudinea pe care inculpatul a avut-o după săvârșirea infracțiunilor, situația socială a acestuia, precum și contextul economic existent la data comiterii infracțiunilor. În plus, inculpatul solicită ca din pedeapsa finală ce îi va fi aplicată să se deducă perioada efectiv executată, respectiv 22.10.2014-05.07.2017.

Inculpatul A. prin apelul declarat a solicitat admiterea acestuia, constatarea încetării procesului penal cu privire la una dintre cele două fapte de înșelăciune comise în forma complicităţii, ambele infracţiuni săvârşite în luna mai în raport de cele două societăţi comerciale S.C. G. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., acestea fiind prescrise având în vedere dispoziţiile art. 154 Cod penal, precum și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, cu menţinerea modalităţii de executare stabilită de instanţa de fond.

În motivarea orală a apelului, apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței că din probele administrate nu reiese o contribuție semnificativă a inculpatului A. la comiterea infracțiunilor și că trebuie analizat în ce măsură complicitatea acestuia a fost de natură a induce în eroare persoanele vătămate, luându-se în considerare faptul că acesta nu avea nicio calitate legală de a reprezenta respectiva societate comercială. S-a mai pus în vedere și că inculpatul nu este recidivist, fiind reabilitat.

Examinând cauza potrivit art. 420 Cod procedură penală, pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală, se constată că se impun a fi admise apelurile formulate în cauză.

Mai întâi de toate se constată că faptele pentru care inculpaţii D. şi A. au fost trimişi în judecată au fost comise în perioada mai 2010 – ianuarie 2011, iar ulterior acestei date au intervenit modificări ale legii penale, prin intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală în data de 01.02.2014. Astfel, este necesară stabilirea legii penale mai favorabile, în concordanţă cu art. 5 Cod penal.

În consens cu cele reţinute de instanţa de fond, curtea apreciază că în cauză legea penală mai favorabilă este legea nouă, atât prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale consecutive, respectiv de la 3 la 15 ani închisoare potrivit art. 215  alin. 1, 2 şi 3 Cod penal vechi şi de la 1 la 5 ani închisoare conform art. 244 alin 1 şi 2 Noul Cod penal, cât şi prin prisma termenului de prescripţie în cazul infracţiunii de înşelăciune, reglementat diferit de cele două coduri penale (prescripţia specială fiind de 15 ani potrivit legii anterioare – 10 ani plus încă jumătate şi 10 ani conform dispoziţiilor codului actual – 5 ani care se socoteşte împlinit dacă a fost depăşit cu încă o dată, indiferent câte întreruperi au intervenit pe parcurs).

Analizând cu prioritate termenul de prescripţie a răspunderii penale, se constată că în speţă, faţă de maximul special de 5 ani al pedepsei închisorii prevăzute de legea mai favorabilă, raportat la dispoziţiile art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, răspunderea penală a inculpaţilor se prescrie în 5 ani de la data comiterii faptei. Însă, în cadrul procesului penal, fiind îndeplinite mai multe acte de procedură care trebuiau şi au şi fost comunicate inculpaţilor, cursul termenului de prescripţie s-a întrerupt, devenind astfel incidente prevederile art. 155 alin. 4 Cod penal conform cărora termenul de 5 ani prevăzut la art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal se socoteşte ca fiind împlinit, în momentul în care a fost depăşit cu încă o dată. Cu alte cuvinte, inculpaţii nu mai pot fi traşi la răspundere penală după trecerea unui termen de 10 ani de la data comiterii faptei.

Obiectul cauzei îl constituie judecarea inculpaţilor pentru comiterea mai multor infracţiuni de înşelăciune, faptă care implică producerea unui prejudiciu, motiv pentru care termenul de prescripţie specială de 10 ani începe să curgă de la data consumării infracţiunii care coincide cu data apariţiei pagubei. În acel moment sunt întrunite toate condițiile cerute de norma de incriminare pentru existența infracțiunii, anterior producerii pagubei există doar infracţiunea de înşelăciune, în faza tentativei.

La calculul termenului de prescripţie mai trebuie avut în vedere şi faptul că în perioada martie – mai 2020, pe teritoriul României s-a instituit starea de urgenţă, din cauza pandemiei generate de noul coronavirus Covid-19. Prin art. 41 din Decretul nr. 195/2020 şi art. 62 din Decretul nr. 240/2020, pe toată perioada stării de urgenţă s-a dispus suspendarea cursului prescripţiei, ceea ce a condus la prelungirea cu 2 luni a termenelor de prescripţie care au început să curgă anterior instituirii stării de urgenţă.

În concret, din descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor rezultă că infracţiunea comisă în dauna părţii civile S.C. F. S.R.L. s-a consumat în data de 27.08.2010 când banca a refuzat plata filei CEC nr. […] emis în data de 23.08.2010 de inculpatul D. pentru suma de 14.595,97 lei. În concordanţă cu dispoziţiile legale invocate mai sus, văzând şi prevederile art. 186 alin. 1 Cod penal privind calculul timpului, această faptă s-a prescris în 22.10.2020 (după împlinirea termenului de 10 ani şi 2 luni).

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune al cărei subiect pasiv este partea civilă S.C. E. S.R.L., presupus a fi comisă doar de inculpatul D., se constată că s-a reţinut săvârşirea acestei fapte în formă continuată, cu două acte materiale, caz în care termenul de prescripţie începe să curgă conform art. 154 alin. 2 teza III Cod penal, de la data săvârşirii ultimei acţiuni. În acest caz, întrucât prejudiciul s-a produs în octombrie 2010, când banca a  refuzat la plată biletul la ordin nr. […] emis pentru suma de 18.808,48 lei, termenul de prescripţie s-a împlinit în decembrie 2020.

În final, se constată că cea de-a treia infracţiune de înşelăciune reţinută în sarcina ambilor inculpaţi, vizând partea civilă S.C. G. S.R.L., s-a consumat în data de 28.01.2011, în momentul în care a fost prezentată la bancă şi refuzată la plată fila CEC nr. […] emisă în data de 26.01.2011, de către inculpatul D., pentru suma de 167.710,48 lei. În acest caz încă nu s-a împlinit termenul de prescripţie, inculpaţii putând fi traşi la răspundere penală până în data de 27.03.2021.

În consecinţă, în baza art. 16 alin. 1 lit. f teza II Cod procedură penală raportat la art. 154 alin. 1 lit. d, alin. 2 Cod penal şi art. 155 alin. 4 Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune săvârşite în perioada mai 2010 – august 2010 împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.R.L. şi în perioada iunie 2010 – septembrie 2010 în dauna persoanei vătămate S.C. E. S.R.L.

În aceste condiţii, urmează să fie analizate apărările inculpaţilor doar cu privire la infracţiunea de înşelăciune care o vizează pe partea civilă S.C. G. S.R.L. Se reţine că inculpatul D. critică, în esenţă, faptul că prima instanţă nu a reţinut în beneficiul său prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală deşi, conform susţinerilor sale, ar fi recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, iar coinculpatul A. afirmă că este nevinovat şi neagă că ar fi fost în vreun fel implicat în activităţile S.C. H. S.R.L.

Prin hotărârea atacată a fost descrisă detaliat starea de fapt care nu se impune a fi reluată de instanţa de apel, mai ales că în calea de atac exercitată în cauză, nu au fost administrate probe care să modifice în vreun fel constatările primei instanţe.

În esenţă, trebuie reţinut că în baza procurii notariale din 29.01.2009, inculpatul D. a fost împuternicit de numitul I., asociat unic şi administrator al S.C. H. S.R.L., să reprezinte societatea atât în faţa partenerilor de afaceri, cât şi în faţa instituţiilor private şi publice şi a organelor de stat.

Având această procură specială, inculpatul a luat legătura cu reprezentanţii S.C. G. S.R.L. cu care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială de mărfuri determinate pe sortimente nr. xxxx/21.05.2010 având ca obiect cabluri electrice şi materiale auxiliare. În conformitate cu prevederile contractuale, cumpărătorul se obliga să achite contravaloare facturii la livrare, cu numerar sau ordin de plată vizat de bancă, ori la termen, prin bilet la ordin sau filă cec, predate la ridicarea mărfii.

În urma semnării contractului menționat au avut loc un număr de 21 de livrări de marfă care au fost achitate doar parţial, cu patru ocazii diferite, cel mai probabil cu scopul de a câştiga încrederea societăţii partenere care, în acest fel, continua să livreze toată cantitatea de marfă comandată de inculpaţi.

Marfa achiziţionată a fost vândută de inculpaţi sub preţul de achiziţie societăţii S.C. N. S.R.L., cu sediul în oraşul P. din judeţul Q.

Pentru plata sumei restante inculpatul D. a lăsat reprezentantului societăţii fila cec […] nr. […], semnată la rubrica semnătura trăgătorului, urmând ca la data de scadenţă a facturii, aceasta să fie completată la celelalte rubrici de către societatea vânzătoare. Fila CEC a fost introdusă în circuitul bancar abia în data de 26.01.2011 de S.C. G. S.R.L., întârzierea fiind cauzată de diferitele scuze ale inculpatului D..

Plata filei CEC a fost refuzată de bancă pentru lipsă totală de disponibil.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, intenţia inculpaţilor de a induce în eroare persoana vătămată rezultă din modalitatea de derulare a activităţii comerciale, respectiv din achiziţionarea unor cantităţi de marfă de o valoare din ce în ce mai ridicată, în condiţiile în care societatea S.C. H. S.R.L. nu avea lichidităţi în cont, sumele primite prin intermediul circuitului bancare fiind aproape imediat ridicate în numerar de la bancomate, precum şi din revânzarea mărfurilor sub preţul de achiziţie ceea ce conducea, bineînţeles, la imposibilitatea acoperirii sumelor datorate societăţii G. S.R.L., fiind evidentă intenţia de a nu mai achita contravaloarea bunurilor livrate de aceasta din urmă.

Nu se poate trece cu vedere că din luna august 2010, S.C. H. S.R.L. se afla în interdicţie bancară, aspect care nu a fost adus la cunoştinţa persoanei vătămate S.C. G. S.R.L., ci, din contră, reprezentanţii acesteia au fost amăgiţi de inculpatul D. că datoria urmează a fi plătită cu sume de bani proveniţi din fonduri PHARE pe care afirmativ societatea sa trebuia să le primească. Mai mult, inculpatul a mai afirmat în mod mincinos că, la rândul său, a livrat marfa primită de la S.C. G. S.R.L. către o societate din U. care nu i-a mai plătit contravaloarea acesteia, deşi, în realitate, astfel cum am menţionat mai sus, conform actelor depuse la dosar, marfa a fost vândută sub preţul de achiziţie unei societăţi din judeţul Q..

Ulterior refuzului la plată a filei CEC, cei doi inculpaţi nu au mai răspuns la telefon şi nu au mai putut fi contactaţi de persoana vătămată pentru lămurirea motivului neplăţii bunurilor livrate.

Inculpatul D. a recunoscut, în esenţă, comiterea faptei, însă nu şi implicarea coinculpatului A. în activitatea infracţională, afirmând că s-a prezentat singur la biroul persoanei vătămate, iar contribuţia coinculpatului s-a rezumat la a îl conduce la sediul firmei, acesta rămânând în maşină.

Însă, participarea coinculpatului A. la activitatea infracţională descrisă mai sus rezultă indubitabil din materialul probator administrat în cauză, printre care din declarația martorei O., reprezentant al G. S.R.L., care a contrazis afirmaţiile inculpatului D. şi a arătat că ambii inculpați s-au prezentat la sediul societății vătămate şi au participat la discuţiile purtate cu G. S.R.L. Potrivit declaraţiei martorei, marfa era ridicată atât de inculpatul D., cât şi de inculpatul A., iar acesta din urmă a fost prezentat de D. ca fiind reprezentant al societății H., cei doi prezentându-se la sediul societăţii vătămate împreună aproape de fiecare dată, astfel că de câteva ori marfa a fost livrată exclusiv inculpatului A., care spunea că D. este plecat din țară.

De asemenea, cu ocazia recunoaşterii după fotografie din data de 11.09.2013, martora O. l-a indicat fără ezitare pe inculpatul A. ca fiind persoana care s-a recomandat drept reprezentant al societății H. S.R.L. și s-a deplasat, în perioada 21.05.2010-23.08.2010, la punctul de lucru al societății G. din B., ridicând marfa în numele societății menționate, în baza facturilor emise.

Mai mult, din raportul de constatare criminalistică grafică nr. 460903/03.03.2015 rezultă că inculpatul A. a semnat mai multe facturi şi chitanţe în numele societăţii S.C. H. S.R.L., printre care şi cele privind revânzarea către S.C. N. S.R.L. a mărfurilor achiziţionate de la societatea vătămată, fiind evidentă implicarea sa în activitatea comercială a societăţii reprezentate de inculpatul D..

În consecinţă, este dovedită existenţa infracţiunii de înşelăciune comisă de cei doi inculpaţi în dauna societăţii G. S.R.L., de inculpatul D. în forma autoratului, iar de inculpatul A., în forma complicităţii.

Deşi în calea de atac s-a solicitat şi reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul D. nu poate beneficia de efectele procedurii recunoaşterii învinuirii, cererea fiind respinsă de prima instanţă în mod legal, din moment ce recunoaşterea şi descrierea modalităţii de comitere a infracţiunii coincide doar parţial cu starea de fapt reţinută prin rechizitoriu şi prin hotărârea atacată.

Chiar dacă inculpatul nu trebuie să recunoască ad literam starea de fapt prezentată prin rechizitoriu, declaraţia sa trebuie să fie suficient de detaliată şi de cuprinzătoare încât să se poată verifica recunoaşterea fiecărui element constitutiv al infracţiunii cercetate, latura obiectivă, latura subiectivă, etc. şi a tuturor circumstanţelor relevante care influenţează existenţa faptei penale. Or, participarea unei alte persoane la comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului este un detaliu esenţial şi dacă nu este recunoscută, înlătură posibilitatea reţinerii dispoziţiilor art. 375 Cod procedură penală şi reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel cum prevede art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Inculpatul D. putea beneficia de dispoziţiile legale mai sus invocate doar în situaţia în care în urma cercetării judecătoreşti se confirma declaraţia sa şi se reţinea comiterea infracţiunii de către acesta singur, fără contribuţia complicelui.

Ca urmare, pentru motivele arătate mai sus, constatând pe deplin dovedită atât existenţa infracţiunii de înşelăciune comisă în perioada mai 2010 – ianuarie 2011 împotriva persoanei vătămate S.C. G. S.R.L, cât şi a vinovăţiei inculpaţilor, apelurile formulate de aceştia urmează a fi admise doar în ceea ce priveşte faptele săvârşite în perioada mai 2010 – august 2010 împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.R.L., şi în perioada iunie 2010 – septembrie 2010 în dauna persoanei vătămate S.C. E. S.R.L., fiind împlinit în cazul acestora termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Faţă de modalitatea de comitere a infracţiunii al cărei subiect pasiv este S.C. G. S.R.L., perioada lungă trecută de la momentul săvârşirii acesteia, aproape 10 ani, timp în care se pare că cei doi inculpaţi nu au mai fost implicaţi în alte activităţi infracţionale, curtea apreciază că pedeapsa de câte 1 an aplicată inculpaţilor D. şi A. este îndestulătoare şi aptă de a atinge scopul reeducativ şi preventiv, nefiind necesară majorarea cuantumului acestor pedepse.

Trecând la analiza apelului exercitat de parchet care vizează doar modalitatea de contopire a pedepselor aplicate inculpatului D., curtea constată că în mod justificat s-a arătat că în prezenta cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracțiune săvârșită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal.

Problema de drept analizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere situaţia în care ambele infracțiuni din structura pluralității au fost comise sub legea veche, iar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, una sub Codul penal din 1969, iar alta în baza Codului penal în vigoare, prin hotărâri definitive. În situaţia analizată, normele de drept substanţial referitoare la concursul de infracţiuni sunt aplicate pentru prima dată în cursul unei judecăţi distincte, în faza de executare a celor două pedepse stabilite definitiv, în cursul judecăţii nefiind posibilă întrucât instanţa care a pronunțat condamnarea definitivă nu a avut cunoștință de ele. Cu alte cuvinte, în momentul pronunţării soluţiilor de condamnare nu se cunoştea că inculpatul mai săvârşise o altă faptă concurentă sau chiar mai multe. 

Drept urmare, dispoziţiile Deciziei nr. 29/2015 nu se aplică în cauzele în care odată cu pronunţarea soluţiei de condamnare, se procedează şi la contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri anterioare pentru fapte concurente, conform art. 40 alin. 1 Cod penal. În această situaţie, se procedează o singură dată la determinarea legii penale mai favorabile având în vedere ansamblul prevederilor de drept substanţial aplicabile (pedeapsa prevăzută de lege, regimul sancţionator al pluralităţii infracţionale, modalitatea de executare etc.) şi nu separat, în etape distincte, atât cu ocazia aplicării pedepsei, cât şi a contopirii pedepselor concurente. În caz contrar, s-ar ajunge la crearea unei lex tertia, în contradicţie cu cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265/2014.

În concret, conform cazierului judiciar depus la dosar, inculpatul D. a fost condamnat prin trei hotărâri penale definitive distincte, respectiv:

- la 1 an închisoare, prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Brașov, cu suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 3 ani;

- la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre prin care s-a dispus şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin prima sentinţă;

- la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curții de Apel Brașov, hotărâre prin care s-a dispus şi anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin prima sentinţă.

Văzând data comiterii faptei pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată şi condamnat prin hotărârea atacată, se constată că aceasta se află în pluralitate intermediară față de condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Brașov și, totodată, concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv în 2014 şi 2016.

Parchetul a remarcat în mod corect că în antecedența penală a inculpatului există atât cauze de revocare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov (faptele din sentința penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Brașov şi fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză), cât și cauze de anulare a aceleiași condamnări (fapta din sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov).

În aceste condiţii, trebuie să ne raportăm la considerentele Deciziei nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a subliniat că “măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca și cum această măsură nici nu ar fi fost pronunțată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai exista la data săvârșirii infracțiunii ulterioare. Anularea intervine astfel datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiționate și săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, și sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă.”

În consecinţă, în opinia curţii de apel, se impune doar anularea modalităţii de executare a pedepsei stabilite cu ocazia primei condamnări, procedeu efectuat deja prin sentința penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curții de Apel Brașov, astfel încât nu se mai impune anularea repetată a acesteia şi în prezenta cauză. Însă aplicabilitatea deciziei invocate se opreşte în această fază datorită modificărilor legislative intervenite ulterior pronunţării, respectiv intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penale.

Întrucât inculpatul D. a comis infracţiunea de înşelăciune după ce a rămas definitivă sentința penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Brașov, în termenul de încercare de trei ani, nefiind îndeplinite condiţiile recidivei postcondamnatorii prevăzute de Noul Cod penal, stabilit ca fiind legea penală mai favorabilă, devin incidente dispoziţiile art. 44 Cod penal privind pluralitatea intermediară.

Pentru aplicarea şi interpretarea unitară a art. 44 alin. 2 Cod penal, prin Decizia nr. 7/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în examinarea recursului în interesul legii promovat de Curtea de Apel Bucureşti, s-a stabilit că în cazul pluralității intermediare de infracțiuni, în ipoteza în care primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este format dintr-un concurs de infracțiuni, contopirea tuturor pedepselor stabilite se realizează, în cadrul unei operațiuni unice, potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni. Considerentele deciziei se aplică în speţă faţă de condamnările anterioare, expuse detaliat mai sus.

Având în vedere cele statuate mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpaţii D. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 1189/2020 din data de 02.09.2020, pronunţată în dosarul nr. xxxxx/197/2017 al Judecătoriei Braşov, care va fi desfiinţată şi în urma rejudecării vor fi dispuse următoarele:

I. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul  A.:

1. În baza art. 16 alin. 1 lit. f teza II Cod procedură penală raportat la art. 154 alin. 1 lit. d, alin. 2 Cod penal şi art. 155 alin. 4 Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia sub aspectul infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 alin. 1 şi 2 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 – august 2010 împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.R.L), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

2. Se va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 alin. 1 şi 2 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 – ianuarie 2011 împotriva persoanei vătămate S.C. G. S.R.L).

3. Întrucât inculpatul va fi condamnat doar pentru o singură infracţiune, fiind prescrisă răspunderea penală pentru cealaltă infracţiune, va fi necesară înlăturarea din cuprinsul hotărârii atacate a aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 39  alin. 1 lit. b Cod penal.

4. Fiind îndeplinite cerinţele legale, se va menţine dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 alin. 1 şi 2 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 – ianuarie 2011 împotriva persoanei vătămate S.C. G. S.R.L), însă, în apel, se va stabili un termen de încercare de 2 ani, în baza art. 92 Cod penal.

5. Întrucât Fundaţia C. nu se mai află printre entităţile enumerate pe lista publicată de Serviciul de Probaţiune, această instituţie va fi înlocuită cu Direcţia de Servicii Sociale B..

II. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.:

1. În baza art. 16 alin. 1 lit. f teza II Cod procedură penală raportat la art. 154 alin. 1 lit. d, alin. 2 Cod penal şi art. 155 alin. 4 Cod penal, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada iunie 2010 – septembrie 2010 împotriva persoanei vătămate S.C. E. S.R.L), ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

2. Aceeaşi soluţie se va pronunţa şi cu privire la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 – august 2010 împotriva persoanei vătămate S.C. F. S.R.L), răspunderea penală fiind, de asemenea, prescrisă.

3. Va fi menţinută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă săvârşită în perioada mai 2010 – ianuarie 2011 împotriva persoanei vătămate S.C. G. S.R.L.).

4. Pentru motivele mai sus arătate, curtea va proceda la contopirea pedepselor aplicate inculpatului, conform Deciziei nr. 7/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că nu este aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a instanţei supreme, fiind necesară înlăturarea dispoziţiilor cuprinse în hotărârea atacată la pct. II, de la paragraful 4 până la paragraful 9 privind contopirea pedepselor.

5. În baza art. 40 alin. 1 Cod penal, va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov şi vor fi repuse în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 536/Ap/30.06.2016 a Curţii de Apel Braşov;

- 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1701/18.11.2009 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 64/A/12.03.2010 a Tribunalului Braşov;

- 6 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 2854/21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- cele două sporuri de 6 luni închisoare – sporurile vor fi înlăturate întrucât contopirea va fi efectuată în baza legii noi care prevede un spor obligatoriu fix de o treime din totalul celorlalte pedepse, fiind nelegală aplicarea unei spor şi în temeiul dispoziţiilor legii vechi.

În baza art. 44 alin. 2 Cod penal raportat la art. 40 alin. 1 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, în conformitate cu Decizia nr. 7/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vor fi contopite pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză şi se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an 2 luni şi 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani 2 luni şi 20 de zile de închisoare.

6. Întrucât pedepsele accesorii aplicate prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov se bucură de autoritate de lucru judecat, vor fi menţinute şi în urma contopirii efectuate în baza noului Cod penal.

7. Prin hotărârea atacată nu s-a precizat exact perioada care urmează a fi dedusă din pedeapsa rezultantă.

Din cazierul judiciar rezultă că în data de 22.10.2014, inculpatul D. a început să execute pedeapsa de 2 ani şi 4 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 154/S/2013 a Tribunalului Braşov. Ulterior, conform celor dispuse prin sentinţa penală nr. 820/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, în urma contopirii efectuate, această pedeapsă a intrat în componenţa pedepsei rezultante de 4 ani, fiind emis din acest motiv un nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Din datele furnizate de Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Braşov rezultă că în data de 05.07.2017, inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei amintite.

În consecinţă, în baza art. 72 alin. 1 Cod penal şi art. 40 alin. 3 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei rezultante de 4 ani 2 luni şi 20 de zile închisoare aplicate în prezenta cauză, atât durata reţinerii inculpatului de la 25.08.2011, orele 12:00 până la 26.08.2011, orele 12:00, cât şi perioada executată de inculpat în baza hotărârilor anterioare, respectiv de la 22.10.2014 până la 05.07.2017, inclusiv.

III. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se observă că instanţa de fond a respins acțiunile civile formulate de S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., constatând că prima societate a fost radiată, cea de-a doua este sub incidența Legii nr. 75/2014, iar succesorii în drepturi și lichidatorii nu și-au exprimat opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile în termen de cel mult două luni de la data desființării, respectiv a intrării în insolvență.

Însă, având în vedere că cele două societăţi vătămate s-au constituit părţi civile în faza de urmărire penală, anterior radierii, respectiv intrării în insolvenţă, acţiunea civilă trebuie lăsată nesoluţionată, astfel cum prevede expres art. 25 alin. 6 Cod procedură penală („Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) şi (2).”)

Ca urmare, se va înlătura menţiunea privind respingerea acţiunilor civile exercitate de părţile civile S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. şi în baza art. 25 alin. 6 Cod procedură penală, va fi lăsată nesoluţionată acţiunile civile exercitate de acestea.

IV. Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute.

V. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul A., în cuantum de 868 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare