Cuantificarea daunelor morale, criterii.- art. 49, art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 136/1995, art. 1391 alin. 2 Cod civil

Cuantificarea daunelor morale se impune a fi realizată în concret, în funcţie de circumstanţele personale ale fiecărui reclamant, victimă directă sau indirectă a accidentului rutier, circumstanţe ce vizează atât consecinţele fizice cât şi cele psihice suferite.

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere nivelul de trai, general al populaţiei de pe teritoriul căreia a  avut loc accidentul de circulaţie.

Referitor la daunele morale acordate persoanelor vătămate, se impune verificarea consecinţele suferite de acestea în plan fizic, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, trauma suferită de aceştia fiind determinată de acelaşi eveniment, astfel că şi daunele morale trebuie să fie în acelaşi cuantum.

Prin sentinţa civilă nr. 784/C din data de 12 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. xxxx/62/2016 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.,B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare – Q. S.A. R., şi în consecinţă :

A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a următoarelor sume de bani :

- pentru reclamantul A., suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 67,40 lei cu titlu de daune materiale;

- pentru reclamanta B., suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta C., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul  D., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta E. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta F. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul G. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul H. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul I. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta J. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta K. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul L. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta M. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta N. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamantul O. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale;

- pentru reclamanta P. suma de 4.500 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamanţilor.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului nr. 576613/28.09.2015 întocmit de Poliția Municipiului S., la data de 28.09.2015, pe DN […], între localitățile Ş. și T. (jud. Ţ.) a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autobuzul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare XX., proprietatea S.C. U. S.A., condus de V. și autoturismul marca Mercedes Benz, cu număr de înmatriculare YY, condus de W..

În urma impactului, potrivit celor consemnate de organele de poliție, autobuzul cu număr de înmatriculare XX a fost găsit răsturnat pe partea dreaptă, iar autoturismul cu număr de înmatriculare YY a fost rupt în 2 bucăți.

În urma accidentului de circulație din data de 28.09.2015 a rezultat decesul a două persoane (numitul Z., pasager în autoturismul cu număr de înmatriculare YY și conducătorul auto al acestui autoturism, W.) și vătămarea corporală a nouă persoane (între care reclamanții K., L., M., N., O. şi P.) care călătoreau cu autobuzul cu numărul de înmatriculare XX..

Reclamanții A. și B. sunt părinții defunctului Z., iar reclamanții C., D., E., F., G., H., I. și J. sunt surorile și frații acestuia, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.

Potrivit ordonanței de clasare din data de 11.02.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a numitului W. (decedat în evenimentul rutier), care, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare YY pe DN […], din direcția Ţ. spre X., ajuns la km […], într-o curbă la dreapta a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autobuzul marca Mercedes cu număr de înmatriculare XX care circula regulamentar din sens opus.

Întrucât autoturismul cu număr de înmatriculare YY condus de W. avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria […] nr. […] emisă de Societatea de Asigurare – Q.  S.A., reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care solicită repararea prejudiciilor morale și materiale cauzate ca urmare a accidentului rutier din data de 28.09.2015.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data producerii accidentului rutier) - #Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu : - #a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare”, iar conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 136/1995, - #Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri” și „În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepţia conducătorului autovehiculului respectiv”.

Prejudiciul prin ricoșeu sau de afecțiune reprezintă durerea sufletească pricinuită rudelor și celor apropiați prin decesul unei persoane care a fost victima unei fapte ilicite, iar îndreptățirea reclamanților A. și B., C., D., E., F., G., H., I. și J. de a beneficia de daune morale pentru prejudiciile suferite prin accidentul rutier din data de 28.09.2015 își găsește reglementarea legală în dispozițiile art. 1391 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora ”Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

Prin Decizia nr. 2075/07.10.2015 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă, s-a reținut, în interpretarea art. 1391 alin. 2 Cod civil, că „din modalitatea de redactare a textului rezultă că, impunându-se condiţia dovedirii prejudiciului nepatrimonial în sarcina altor persoane decât cele enumerate, înseamnă ca acestea din urmă sunt prezumate - dată fiind legătura de rudenie/afinitate - că au suferit prin moartea victimei. O asemenea distincţie pe plan probator este justificată de natura relaţiilor (apropiate, în cazul rudelor/soţului) aptă să determine o dispensă de dovadă în legătura cu durerea încercată şi prejudiciul moral pe care l-a ocazionat”.

În speță, reclamanții A. și B. (părinții lui Z. decedat în accidentul rutier din data de 28.09.2015), C., D., E., F., G., H., I. și J. (frații și surorile defunctului Z.) fac parte din categoria persoanelor enumerate în art. 1391 alin. 2 teza I Cod civil, astfel că, în ceea ce îi privește, existenţa prejudiciului nepatrimonial este prezumată, cuantificarea şi dimensionarea prejudiciului nepatrimonial fiind aspecte subsecvente.

Referitor la cuantumul despăgubirilor morale ce vor fi acordate în cauză, instanța a reținut că, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la importanţa valorilor lezate şi, în măsura în care au fost lezate aceste valori, la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic şi psihic, intensitatea percepţiei consecinţelor vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei. De asemenea, este necesar să se aibă în vedere criteriul echităţii şi proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Sub aspectul criteriilor de cuantificare a prejudiciului moral, instanţa a reținut că, daunele morale nu pot constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţele persoane păgubite, cuantumul daunelor morale acordat de instanţă neputând fi stabilit arbitrar, ci în urma unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei date, legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), dar și a practicii judiciare în materie, deci a unor elemente obiective care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a terţelor persoane păgubite.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

Din punct de vedere al importanţei valorilor sociale lezate, instanţa a reținut că pierderea unui membru al familiei afectează dreptul la viaţa de familie, fiind lezate valori fundamentale ale ființei umane, precum integritatea psihică, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea perceperii consecințelor decesului fiind în speță ridicate, datorită relațiilor apropiate pe care defunctul Z. le avea nu numai cu părinții, ci și cu frații săi.

Cu privire la A. și B., părinții victimei Z., decedat la vârsta de 28 de ani, instanța a reținut că pentru un părinte pierderea copilului său provoacă o suferinţă incomensurabilă şi imposibil de cuantificat, deoarece cursul firesc al vieţii este ca descendentul să îşi piardă părinţii şi nu ca părintele să asiste la dispariţia propriului său copil.

În cauză, din declarația martorului Y, audiat în cauză, rezultă că defunctul Z. avea o relație foarte apropiată cu părinții și cu frații săi, neexistând niciun fel de disensiuni în familia lor înainte de accident.

Este fără echivoc că traumele suferite, urmare a dispariţiei victimei Z., au produs consecințe negative majore asupra vieţii familiale a reclamanţilor – părinții, respectiv frații și surorile lui Z. - , care au determinat schimbări profunde şi în calitatea vieţii acestora.

Din punct de vedere al consecinţelor, instanța a reținut că, astfel cum a declarat martorul Y., părinții sunt cei mai afectați, aceștia îi duc dorul ca orice părinți care nu își mai pot vedea copilul, felul în care i-a afectat accidentul fiind vizibil chiar din fizionomia acestora. Mai mult, starea de sănătate a mamei s-a deteriorat după decesul lui Z..

A mai arătat martorul Y. că Z. era un factor de unitate în familie și chiar un sprijin material în perioada în care a fost plecat în Italia la muncă (6-7 ani, până în 2013 -2014), întreaga familie adunându-se practic în jurul său. Z. era perceput ca fiind fratele mai mare în familie, chiar dacă nu era cel mai în vârstă dintre copii, iar după decesul său, între frați nu mai există aceeași unitate ca în timpul vieții acestuia.

Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materia daunelor morale, se degajă principiul statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, principiu pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice. Conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Având în vedere toate aceste aspecte, raportat și la jurisprudența în materie, instanța a reținut că aprecierea asupra cuantumului daunelor morale nu se poate realiza cu exactitate, neputându-se compensa toate traumele psihice suportate de către frați și surori sau de către părinţi, astfel că instanţa de judecată trebuie să stabilească cuantumul acestora având în vedere cerinţele echităţii, dar şi necesitatea stabilirii unei despăgubiri rezonabile din prisma asigurării unui echilibru între prejudiciul produs şi traumele suferite, cu scopul de a nu se crea o îmbogăţire fără justă cauză, considerente pentru care instanța va stabili un cuantum al daunelor morale de câte 200.000 lei în favoarea părinților victimei, A. și B. și respectiv în cuantum de câte 100.000 lei în favoarea fiecăruia dintre frații și surorile acesteia, C., D., E., F., G., H., I. și J..

Reclamantul A. este îndreptățit la plata daunelor materiale în cuantum de 67,40 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare ale apărătorului ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria S. pentru studiu dosar (50,4 lei), cheltuieli efectuate cu trimiterile poștale (6,5 lei și respectiv 7,5 lei) și cu obținerea de copii din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. (3 lei), dovedite potrivit înscrisurilor depuse la filele nr. 107-110 din dosar.

Referitor la despăgubirile bănești cuvenite persoanelor vătămate prin accidentul rutier din data de 28.09.2015, respectiv pasagerilor autobuzului implicat în accidentul rutier, instanța a reținut că, repararea integrală a prejudiciilor prin angajarea răspunderii civile delictuale privește toate prejudiciile suferite de victimă, iar dispozițiile art. 1391 Cod civil consacră posibilitatea despăgubirii pentru prejudiciile nepatrimoniale. În esență, prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică pricinuită prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității umane. În aprecierea importanţei prejudiciului moral urmează a fi avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătăţii, precum şi asupra posibilității reclamanţilor de a se realiza deplin pe plan social, profesional şi familial.

În privința reclamantei K., instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015 (fila nr. 155 dosar), reclamanta K., în vârstă de 42 ani la data accidentului rutier, prezenta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure/planuri dure, posibil în condițiile unui accident de circulație, în calitate de pasager autobuz, leziuni care pot data din 28.09.2015 și care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Reclamanta N., în vârstă de 60 ani la data accidentului rutier, în calitate de pasager autobuz, a prezentat, de asemenea, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure și care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015.

Reclamantul O., în vârstă de 20 ani la data accidentului rutier, prezenta în urma accidentului rutier leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale,  potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015 (fila nr. 93 dosar), reclamantul beneficiind de concediu medical în perioada 28.09 – 08.10.2015.

Reclamanta P., în vârstă de 68 ani la data accidentului, a suferit un traumatism cranio-cerebral, în urma accidentului de circulație din data de 28.09.2015, fiind internată la Secția neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Ţ. în perioada 28.09.2015 – 01.10.2015, potrivit biletului de ieșire din spital depus la filele nr. 79-80 din dosar.

Conform raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015 reclamanta P. prezenta leziuni traumatice, care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În privința reclamantului L., în vârstă de 54 ani la data accidentului, instanța a reținut că, în urma accidentului rutier din data de 28.09.2015, acesta a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral închis – comoție cerebrală, fiind internat în perioada 28.09.2015 – 01.10.2015 la Spitalul Municipal S. pentru cefalee severă, difuză, tulburări de echilibru și mers, dureri lombare și la nivelul regiunii temporo-mandibulare stângi, astfel cum se arată în biletul de ieșire din spital și scrisoare medicală depuse la filele nr. 83 – 85 din dosar.

Conform raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015 reclamantul L. prezenta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure și care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Reclamanta M., în vârstă de 37 ani la data accidentului, prezenta în urma accidentului rutier din data de 28.09.2015 cefalee, contuzie în regiunea cervicală și excoriații în regiunea lombară, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la filele nr. 86-92 din dosar. Conform raportului de expertiză medico – legală nr. 117/E/09.11.2015 reclamanta M. prezenta leziuni traumatice, care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Martora AA., audiată în cauză, a arătat că a fost împreună cu reclamantul O. în autobuz la data de 28.09.2015 și a relatat despre starea generală de șoc a tuturor pasagerilor autobuzului răsturnat, la vederea mașinii rupte și a celor două persoane decedate din autoturism.

Potrivit dovezilor administrate în cauză, consecințe fizice și psihice mai profunde a avut accidentul rutier din data de 28.09.2015 în privința reclamanților L. și M..

Astfel, martorul BB. a arătat că, după accident, reclamantul L. a fost spitalizat o săptămână, iar după aceea, timp de trei săptămâni, martorul a fost cel care l-a ajutat pe reclamant să meargă la toaletă, pentru că nu se putea mișca, acuzând și în prezent dureri la coloana vertebrală și dureri de cap. Nici în prezent reclamantul L. nu se poate deplasa fără un sprijin, iar în privința muncilor în gospodărie, solicită ajutorul vecinilor, cu toate că, înainte de accident, el era cel care își ajuta vecinii.

Potrivit declarației aceluiași martor, după accident, reclamantul L. a rămas cu traume, în sensul că se sperie dacă trece o mașină sau un tir pe lângă el.

Martora CC. a arătat că a văzut-o pe reclamanta M. imediat după accident, iar aceasta acuza dureri lombare și dureri foarte puternice la gât și era plină de cioburi și julituri. Reclamanta era șocată, povestind cum s-a trezit pe partea cealaltă a autobuzului, pe geam, pentru că autobuzul se răsturnase, fiind foarte speriată, neștiind pe unde să iasă din autobuz, în final fiind scoasă prin geamul de la parbriz.

Și după accident, timp de 4-6 săptămâni, reclamanta M. acuza dureri de cap și dureri de spate și, mai mult, potrivit declarației martorei CC., după accident reclamanta a continuat să aibă coșmaruri, trezindu-se noaptea și amintindu-și de șocul pe care l-a avut când s-a trezit după impact și i-a văzut pe cei doi tineri morți lângă ea. Mult timp după accident, reclamanta M., care făcea naveta între S. și T. pentru a merge la muncă, nu a mai vrut să meargă cu microbuzul.

Față de aceste motive, având în vedere impactul accidentului din data de 28.09.2015 asupra reclamanților K., L., M., N., O. şi P., dovedit potrivit probei cu înscrisuri și probei testimoniale administrate în cauză, raportat la criteriile de apreciere a prejudiciului moral suferit, dar și la numărul de îngrijiri medicale, instanța, în aplicarea criteriului unei satisfacții suficiente și echitabile, a dispus obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de câte 10.000 lei pentru reclamanții L. și M. și la plata daunelor morale în cuantum de câte 4.500 lei pentru fiecare dintre reclamanții K., N., O. şi P..

Instanța a respins cererea formulată de reclamanta P. privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 952,31 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, întrucât reclamanta P. nu a depus la dosar chitanța de plată prin care să facă dovada achitării efective, către Spitalul Clinic Județean de Urgență Ţ., a cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 952,31 lei.

Reclamanta a depus la dosar, în acest sens, doar decontul de cheltuieli emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență Ţ. pentru suma de 952,31 lei (fila nr. 111 dosar), însă din probele administrate în cauză nu rezultă dacă reclamanta are calitatea de asigurat în sistemul de sănătate publică și nu rezultă în ce măsură reclamanta și respectiv Casa de Asigurări de Sănătate au suportat cheltuielile de spitalizare în cuantum de 952,31 lei.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, în temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la data producerii accidentului rutier), art. 24 și art. 26 din Norma nr. 23 din 6 noiembrie 2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare – Q. S.A., dispunând potrivit dispozitivului.

Fără cheltuieli de judecată, întrucât, deși îndreptățiți la plata acestora conform art. 453 Cod procedură civilă., reclamanții au arătat că nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul cadru procesual.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanţii A.,  B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul majorării daunelor morale acordate reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, apelanţii reclamanţi au arătat că înţeleg să critice Sentinţa Civilă nr. 785/2017 pronunţată în data de 12.07.2017 de către Tribunalul Braşov, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor, raportat la prejudiciul real suferit şi particularităţile cauzei.

Decizia instanţei de fond este criticabilă şi fată de faptul că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art.50 pct 2 lit d din Norma nr. 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Primul motiv de apel se referă la cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor.

Apelanţii reclamanţi au precizat că la cuantificarea daunelor morale pentru familia lui Z., instanţa trebuia să ţină cont de rolul important pe care Z. îl avea în viaţa părinţilor şi fraţilor lui.

Principalul criteriu care stă la baza indemnizării prejudiciului prin ricoşeu este existenţa unor strânse legături afective între persoana decedată şi victimele indirecte. Acest prejudiciu afectiv propriu-zis constă în durerea şi suferinţa psihică provocate de pierderea unei fiinţe dragi.

Instanţa de fond, în aprecierea cuantumului daunelor morale nu a ţinut cont de ansamblul consecinţelor dăunătoare produse de decesul victimei. Relaţiile strânse existente între victimă şi familia rămasă în viaţă, durerea cauzată de pierderea suferită, impactul accidentului suferit pe toate planurile de către reclamanţi sunt criteriile la care instanţa trebuia să se raporteze în stabilirea întinderii daunelor morale. Neavând criterii obiective la care să se raporteze, instanţa trebuie să ia în considerare probatoriul administrat în cauză din care reiese faptul că părinţii şi fraţii victimei au fost puternic influenţaţi de acest tragic accident într-un mod negativ, fapt care şi-a pus amprenta iremediabil pe viaţa acestora. Decesul fiului şi fratelui acestora a provocat suferinţă în sânul familiei, suferinţă care nu va putea fi depăşită niciodată. Sensibilitatea şi bunătatea de care Z. a dat dovadă întreaga sa viaţă, dragostea cu care şi-a înconjurat familia fac ca dispariţia acestuia din viaţa lor să nu poată fi suplinită cu nimic. Viaţa familiei s-a schimbat într-un mod iremediabil din toate punctele de vedere. În primul rând, în plan sentimental, părinţii şi fraţii săi încă nu pot accepta faptul că Z. nu mai este.

Apelanţii au precizat că prejudiciul suferit de reclamanţi a fost pe deplin dovedit şi cu martorul Y. care a arătat instanţei de fond că accidentul a reprezentat un moment îngrozitor pentru părinţii şi cei 8 fraţi ai lui Z., care au fost foarte afectaţi de acel eveniment. Z. era liantul familiei, era la fel de apropiat de toţi fraţii, locuia împreună cu părinţii şi cu fraţii mai mici. În perioada în care a lucrat în Italia, Z. era un sprijin financiar foarte important pentru familia lui care creştea şi educa 8 copii. Z. era o persoană foarte serioasă, era apreciat de şeful lui pentru faptul că era un angajat de încredere în orice situaţie. Aşa a avut, de altfel loc şi accidentul în care a decedat, Z. şi colegul lui au fost rugaţi de şeful lor să facă o deplasare la o lucrare la X.. Martorul a mai arătat că vizita foarte des familia lui Z. şi nu a văzut niciodată să existe disensiuni în acea familie, erau foarte uniţi, iar Z. reprezenta factorul care aduna împreună toată familia. Părinţii şi fraţii îl plâng şi azi pe Z., toţi sunt foarte afectaţi de moartea lui, îi vizitează des mormântul şi îi duc dorul. Felul în care i-a afectat moartea băiatului lor se vede şi pe fizionomia părinţilor lui Z., starea de sănătate a mamei şi a tatălui s-a deteriorat în continuu după acel tragic eveniment, iar familiei îi este foarte greu să se mai reunească, aşa cum o făceau înainte de accident, pentru că toate întâlnirile sunt momente de durere pentru lipsa lui Z.. Reclamanţii au fost afectaţi din toate punctele de vedere de decesul lui Z., le-au fost afectate vieţile atât pe plan personal, cât şi profesional şi emoţional.

Apelanţii au menţionat faptul că instanţa de fond, atunci când a cuantificat prejudiciul suferit de părinţii şi fraţii lui Z. nu a ţinut cont de ansamblul tuturor consecinţelor dăunătoare pe care decesul victimei le-a produs în viaţa reclamanţilor, precum şi de modul în care viaţa acestora a fost afectată.

De asemenea, apelanţii au apreciat că sentinţa civilă nr. 785/2017 a Tribunalul Braşov este perfectibilă şi sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor care au suferit vătămare corporală în urma accidentului, sumele acordate acestora fiind derizorii.

Toţi cei 6 reclamanţi răniţi în accident au fost pasageri în autobuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XX, care circula regulamentar din sens opus, fiind condus de numitul V.. În urma impactului deosebit de violent şi a încercărilor disperate ale şoferului autobuzului de a evita impactul, autobuzul s-a răsturnat în şanţul din afara carosabilului, iar toţi pasagerii au intrat într-o panică de neimaginat. Cineva a reuşit cu greu să spagă geamul de aerisire de pe plafonul autobuzului şi a început să scoată prin acel geam rând pe rând toţi pasagerii, printre care şi pe cei 6 reclamanţi.

Apelanţii au arătat că au suferit, pe lângă leziunile fizice şi traume psihice greu de imaginat, s-au văzut prinşi între corpurile altor 30 de pasageri, care încercau să iasă prin acel geam spart şi care se călcau efectiv în picioare unul pe celălalt, momente greu de uitat. Tuturor le-a fost foarte greu sa îşi revină atât fizic după acel accident, dar mai ales psihic, lupta pe care au dus-o să se elibereze din acea ambuscadă îi va urmări mereu, sub diverse forme: teama de a se deplasa cu un vehicul, coşmaruri în timpul nopţii, claustrofobia, teama de a sta într-un loc unde se afla mai multe persoane, etc.

Apelanţii au criticat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul cuantumului foarte diferit al daunelor morale acordate celor 6 reclamanţi care au suferit vătămări corporale în accident, având în vedere şi faptul că aceştia au avut nevoie aproximativ de acelaşi număr de îngrijiri medicale.

Aceştia au solicitat instanţei de apel ca, şi din spirit de echitate să majoreze cuantumul daunelor morale acordate acestora la o valoare egală pentru fiecare persoană vătămată corporal în acel tragic accident.

Pentru toate aceste motive, apelanţii au apreciat că sumele acordate de instanţa de fond ca daune morale nu au fost corect cuantificate, aceste nu au rol compensatoriu, nu sunt în concordanţă cu prejudiciul concret suferit ca urmare a consecinţelor acelui tragic accident. Un aspect important este faptul că acest prejudiciul suferit de reclamanţii apelanţi are caracter de continuitate, deoarece durerea resimţită de părinţii şi fratele lui Z., precum şi urmările fizice şi psihice ale accidentului pentru cei 6 răniţi vor face parte din vieţile lor pentru totdeauna.

De asemenea, apelanţii au precizat că sentinţa instanţei de fond este criticabilă si faţă de faptul că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art.50 pct. 2 lit. d din Norma nr. 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Dispoziţiile art. 50 alin. 2 lit. D din Norma A.S.F nr.23/2014 instituie regula potrivit căreia despăgubirile în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, mai precis cuantumul daunelor morale acordate în caz de deces şi vătămări corporale, se stabileşte în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În absenţa unor criterii clare şi obiective prevăzute de legislaţia naţională care să contureze un sistem de referinţă la care să se raporteze atât justiţiabilii (victime directe şi indirecte) cât şi instanţele de judecată, practica judiciară în materie trebuie să fie un reper iar dispoziţiile legale să nu fie eludate. Astfel, instanţa de fond avea obligaţia, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale (celelalte aspecte, privind dreptul părţilor vătămate de a pretinde aceste daune, fiind lămurite), să procedeze la examinarea jurisprudenţei Curţilor de Apel din România precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cât şi a C.E.D.O, pentru o judecată în echitate.

Pentru aspectele învederate şi criticile formulate, apelanţii reclamanţi au solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii apelate, majorarea cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor apelanţi până la sumele solicitate prin acţiune. Cu cheltuieli de judecata pe cale separată.

Intimata pârâtă Societatea de Asigurare Q. S.A. R. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamanţilor.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel incident pârâta Societatea de Asigurare Q. S.A. R., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamanţilor.

Apelanta pârâtă a înţeles să critice hotărârea pronunţată sub aspectul daunelor morale acordate reclamanţilor, raportate la prejudiciul real suferit şi particularităţile cauzei, arătând că sentinţa instanţei de fond este criticabilă şi faţă de faptul că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art.50 pct.2 lit. d din Norma 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară care prevede că  “daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România”.

În motivare, apelanta pârâtă  a arătat că acordarea de despăgubiri, în urmă producerii unui eveniment rutier, nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără justă cauză, aşa cum s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.1979 din 11.02.2011, în care statuează principiul judecării în echitate la acordarea daunelor morale.

Apelanta a mai arătat că despăgubirile reprezentând daunele morale, trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora, să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv, produs părții vătămate, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei, a celor îndreptățiți să pretindă și să primească daunele morale.

De asemenea, apelanta a precizat că sumele de bani care se acordă cu titlul de daune morale, trebuie să aibă efecte compensatorii, să poată fi calificate numai că despăgubiri și să nu se constituie în venituri nejustificate.

Astfel, apelanta a apreciat că sumele acordate în prezenta cauză, sunt într-o disproporție vădită cu situația de fapt  existentă în speță, și dacă ar fi menținute de către instanța de control judiciar în acest cuantum, ar depăşi granița unor daune morale rezonabile și funcția pe care o au aceste daune morale, și anume aceea de compensare pentru reclamanţii care au fost supuși unor suferințe psihice și fizice. 

Apelanta a menţionat că instanța trebuia să analizeze cu obiectivitate daunele morale solicitate de reclamanți, respectând principiile statuate, prin dispozițiile art. 50 punctul 2 lit. d din Normă 23/2014 a Autorităţii de Supraveghere Financiară, conform căreia daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

 Apelanta a apreciat că acordarea unor daune morale, într-un cuantum foarte ridicat, dincolo de realităţile economice ar depăşi scopul acesteia de asigurare a reclamanților/părților vătămate a unei alinări, transformându-se într-o îmbogățire fără justă cauză.

 De asemenea la stabilirea cuantumului daunelor morale, apelanta a considerat că este necesar să se aibă în vedere şi împrejurările concrete în care s-a produs, faptul prejudiciabil, situaţia fiind diferită faţă de o faptă săvârşită cu intenţie.

 Apelanta pârâtă a arătat că nu contestă suferinţele pricinuite reclamanţilor, însă la stabilirea cuantumului daunelor morale, solicită să se aibă în vedere ca acestea să nu aibă un caracter punitiv şi să nu se transforme într-o sursă de câştiguri exagerate, ci doar să compenseze de o manieră rezonabilă şi justificată suferinţele îndurate, preîntâmpinând îmbogăţirea fără justă cauză. 

Apelantă pârâtă a invocat studiul emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în colaborare cu Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii şi Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare din România, având ca temă daunele morale acordate de-a lungul timpului în urmă producerii de accidente rutiere soldate cu victime omeneşti şi zile de îngrijiri medicale.

 Apelanta a arătat că studiul este motivat de necesitatea acordării unor despăgubiri cât mai juste cu titlul de daune morale, și a avut la bază un număr de 2339 de sentințe pronunțate de Curţile de Apel din România, unde se poate observa că valoarea medie de despăgubire acordată pentru frate/soră că urmare a decesului fratelui/sorei, este de 29.912,86 lei iar valoarea medie de despăgubire în raport de zilele de îngrijiri medicale este de 301 lei pe zi de îngrijire medicală (spitalizare) - studiu este disponibil pe pagină de internet http://www.jurisprudență.org , și s-a concretizat în „Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale”.

Apelanta a considerat că la dimensionarea daunelor morale trebuie să se ţină seamă şi de criteriul nivelului de trai, general al populaţiei de pe teritoriul căreia avut loc accidentul de circulaţie şi în aceste condiţii trebuie menţionat că salariul minim pe economie în anul 2015 era de 1000 lei, iar venitul mediu net în anul 2017 este de 2300 lei, astfel faţă de aceste valori, cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor este nejustificat de mare.

Intimaţii reclamanţi au  depus la dosar întâmpinare la apelul incident, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art.476 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că apelurile promovate împotriva sentinţei civile nr. 784/C/12 iulie 2017 a Tribunalului Braşov sunt întemeiate în parte.

În esenţă ambele apeluri vizează cuantumul daunelor morale acordate de instanţa de fond.

Curtea constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt şi a aplicat în mod judicios dispoziţiile legale incidente, însă a apreciat în mod eronat cuantumul daunelor morale cuvenite apelanţilor reclamanţi.

Daunele morale reprezintă acele consecinţe dăunătoare în plan fizic, psihic şi social, neevaluabile în bani, care aduc atingere drepturilor personale nepatrimoniale.

Potrivit art. 50 pct. 1 lit. f şi pct. 2 lit. d din Norma 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Ţinând seama de prejudiciul moral suferit apelanţii reclamaţi pot fi încadraţi în două categorii.

O primă categorie este formată din părinţii şi fraţii, respectiv surorile persoanei care a decedat în urma accidentului rutier Z., aceştia suferind, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond un prejudiciu prin ricoşeu sau de afecţiune determinat de şocul suferit la aflarea tragicului eveniment şi de durerea sufletească pe care aceştia au resimţit-o şi o resimt în continuare.

O a doua categorie este cea formată din persoanele vătămate în accidentul rutier, persoane care au suferit atât în plan fizic, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 117/E/09.11.2015 având nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, cât şi în plan psihic, fiind marcaţi de situaţia de criză prin care au trecut.

Cuantificarea daunelor morale se impune a fi realizată în concret, în funcţie de circumstanţele personale ale fiecărui reclamant,victimă directă sau indirectă a accidentului rutier, circumstanţe ce vizează atât consecinţele fizice cât şi cele psihice suferite.

În ceea ce priveşte daunele morale acordate apelanţilor reclamanţi părinţi şi fraţi ai persoanei decedate Z., Curtea constată că instanţa de fond a supraapreciat prejudiciul moral suferit de aceştia.

Pierderea unui membru al familiei produce o traumă ce nu poate fi determinată şi cuantificată, fapt ce are consecinţe negative asupra vieţii celor rămaşi în viaţă, părinţi, fraţi şi surori. Din probele administrate a rezultat că Z. a reprezentat un factor de unitate şi un sprijin material pentru întreaga familie, astfel că decesul acestuia survenit în urma unui accident rutier a constituit în mod cert un eveniment tragic şi greu de depăşit de familia acestuia, familie care era ataşată sentimental şi care se baza pe ajutorul acestuia.

Cu toate acestea, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, daunele morale nu pot constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legal, rolul acestora fiind acela de a compensa pierderea suferită nu de a se constitui în venituri nejustificate.

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere, astfel cum a susţinut şi apelanta Societatea de asigurare Q. S.A., nivelul de trai, general al populaţiei de pe teritoriul căreia avut loc accidentul de circulaţie,

Ţinând seama de aceste criterii Curtea va schima în parte cuantumul daunelor morale cuvenite apelanţilor reclamaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., apreciind că pentru apelanţii A.  şi B. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale este de natură să acopere prejudiciul moral suferit prin pierderea fiului lor, iar pentru apelanţii reclamanţi C., D., E., F., G., H., I., J. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale este de natură să compenseze suferinţa încercată de fraţii şi surorile lui Z..

Referitor la daunele morale acordate apelanţilor reclamanţi persoane vătămate, Curtea constată că principala critică ce vizează cuantumul diferit stabilit de instanţa de fond pentru cele şase victime deşi numărul de zile de îngrijiri medicale a fost aproximativ acelaşi este întemeiată.

Astfel, cei şase apelanţi reclamanţi, pasageri ai autobuzului implicat în accidentul rutier, au suferit leziuni ce au necesitat, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 117/E/09.11.2015, un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. Vătămările produse au fost cauzate celor şase apelanţi în aceleaşi împrejurări, astfel că nu există un argument legal pentru a stabili un cuantum diferit al daunelor morale cuvenite acestora. Consecinţele în plan fizic au fost aproximativ aceleaşi, apelanţii necesitând acelaşi număr de zile de îngrijiri medicale, trauma suferită de aceştia a fost determinată de acelaşi eveniment, astfel că şi daunele morale trebuie să fie în acelaşi cuantum.

În aceste împrejurări, Curtea consideră că suma de 9.000  este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de apelanţii persoane vătămate (câte 1.000 lei pentru fiecare zi de îngrijiri medicale).

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite în parte apelul formulat de către apelanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. împotriva sentinţei civile nr. 784/C/12 iulie 2017 a Tribunalului Braşov şi va admite în parte apelul incident formulat de apelanta Societatea de asigurare Q. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanţi a următoarelor sume de bani: pentru reclamantul A., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 67,40 lei cu titlu de daune materiale; pentru reclamanta B., suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta C., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul  D., suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta E. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta F. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul G. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul H. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul I. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta J. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta K. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul L. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta M. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta N. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamantul O. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale; pentru reclamanta P. suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale.

Domenii speta

Spete similare