Hotărârea adunării creditorilor de numire a unui lichidator, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi necontestată, simultană cu cererea lichidatorului de trecere la procedura falimentului, obligă pe judecătorul sindic să ţină seama de ace

În momentul investirii cu judecarea  cererii administratorului judiciar desemnat în  procedură privind trecerea la faliment a debitorului s-a depus şi hotărârea adunării creditorilor de desemnare a lichidatorului recurent. În acest context, întrucât hotărârea adunării creditorilor publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, nu a fost contestată pentru motive de nelegalitate, judecătorul sindic desemnează lichidatorul numit de creditori.

Prin sentinţa nr.28/2014 din 15 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.19245/63/2011/a1, s-a admis cererea  administratorului judiciar ASISPRL. S-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei SCJSRL, fiind desemnat lichidator provizoriu CII DS, care va avea o remuneraţie lunară de 700 lei.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs administratorul judiciar ASI SPRL şi RL – administrator special al debitoarei SCJSRL, care a formulat şi cerere de suspendare propriu – zisă.

Recursul şi cererea de suspendare propriu – zisă, formulate de petentul RL – administrator special al debitoarei SCJSRL au fost anulate ca netimbrate.

În motivele de recurs, administratorul judiciar ASISPRL a criticat sentinţa recurată ca netemeinică şi nelegală.

Astfel, judecătorul sindic nu a motivat numirea lichidatorului. Deşi, dispoziţiile art.107 alin.2 lit b nu menţionează obligaţia motivării  dar nici nu precizează că desemnarea se va face fără motivare, se va aplica regula de drept comun  în materia respectivă, dispoziţiile art.12 alin.3 din legea 85/2006.

De asemenea soluţia instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită atât a dispoziţiilor art.107 alin.2 lit. b coroborat cu art.11 alin.1 lit. c din Legea 85/2006, împrejurare în măsură să atragă incidenţa în speţă a dispoziţiilor 304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu dispoziţiilor art.312 pct.3 Cod procedură civilă, instanţa de fond în mod greşit numind un alt lichidator provizoriu decât ASISPRL. În speţă creditorii care au votat în Adunarea Creditorilor din data de 29.10.2013 au hotărât nu numai trecerea la procedura falimentului debitoarei dar şi confirmarea lichidatorului ASISPRL. Cum creditorii au hotărât atât trecerea la procedura falimentului debitoarei, aceştia au hotărât şi numirea ASISPRL în calitate de lichidator astfel că instanţa trebuia să ia act de solicitarea creditorilor de deschiderea procedurii falimentului şi să numească în calitate de lichidator judiciar provizoriu pe ASISPRL.

Prin întâmpinare, CIIDS, lichidatorul desemnat provizoriu pentru debitoarea SCJSRL, în esenţă,  a invocat că sentinţa pronunţată în cauză este susceptibilă de atac cu apel şi nu recurs şi a solicitat respingerea apelului ASI SPRL.

 A susţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.11 alin.1 lit. c din Legea 85/2006 , nefiind vorba de cereri introductive formulate de debitoare sau creditori, şi nici nu s-a produs o înlocuire a lichidatorului în derularea procedurii astfel că niciuna din situaţiile prevăzute în acest articol nu există în această cauză pentru a fi desemnat lichidator ASISPRL.

De asemenea,  o întrunire a adunării creditorilor nu era necesară întrucât în speţă prin expertiză contabilă s-a constatat neîndeplinirea planului de reorganizare şi solicitarea de trecere la faliment putea fi făcută de administratorul judiciar în lipsa adunării creditorilor, iar  pe de altă parte adunarea nu a întrunit condiţiile cvorumului prevăzut de lege,  suma creanţelor prezente în această adunare a fost de 366.589 lei din totalul creanţelor de 1.021.561 lei, ce reprezintă 35,88% din totalul creanţelor, procent ce nu confirmă cele solicitate de administratorul judiciar.

Curtea examinând lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate şi apărările părţilor implicate a reţinut următoarele:

 În legătură cu calea de atac, invocată de intimată prin lichidatorul provizoriu, ca fiind apel, Curtea a constatat susţinerea ca nefondată. Astfel, procedura de executare silită concursuală, ce şi găseşte reglementarea în Legea 85/2006, şi se completează în măsura compatibilităţii şi cu Codul de procedură civilă, în speţă, s-a deschis în anul 2011, înaintea intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Chiar dacă procedura se desfăşoară pe etape ea are însă un caracter unitar,  astfel că, cererile înregistrate  după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, cum este cea soluţionată prin sentinţa atacată, se supun legii sub care s-a deschis procedura insolvenţei. În acest sens, art.3 din Legea 76/2012, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă, prevede că  dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia  în vigoare.

Recursul formulat de fostul administrator judiciar a fost apreciat ca fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.107  alin.2 lit.b din Legea 85/2006,  judecătorul sindic va dispune  în cazul procedurii generale desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.

Dispoziţiile precizate nu trebuie rupte de contextul general al legii  ele coroborându-se cu dispoziţiile din partea generală a legii, capitolele I şi II şi ale  codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.11 lit.c din lege  printre obligaţiile judecătorului sindic se prevede, desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului. În Codul de procedură civilă, cu care se completează Legea 85/2006 în măsura compatibilităţii, cazurile de nemotivare a unei hotărârii sunt expres prevăzute de lege, ori cazul de faţă nu se înscrie printre cele enumerate. Deci, susţinerea recurentei că măsura numirii lichidatorului provizoriu nu a fost motivată a fost considerată întemeiată.

De asemenea, judecătorul sindic nu a avut în vedere faptul că în adunarea creditorilor din 29.10.2013, s-a hotărât atât trecerea la procedura de faliment, cât şi desemnarea lichidatorului în persoana recurentei. Făcând abstracţie de această hotărâre a adunării creditorilor ce a fost publicată în BPI nr.303507 din 28 octombrie 2013 şi necontestată, s-a încălcat voinţa creditorilor de a-şi desemna un lichidator. Apărarea intimatei prin lichidatorul provizoriu, că această hotărâre nu poate fi luată în considerare întrucât nu s-a îndeplinit condiţia cvorumului nu poate fi  reţinută întrucât nu a contestat-o în termenul legal, iar pe cale incidentală nu se poate verifica legalitatea acesteia.

Speţa dedusă judecăţii este atipică, întrucât hotărârea adunării creditorilor (hotărârea fiind publicată în BPI şi necontestată)  de numire a unui lichidator este simultană cu cererea lichidatorului  de trecerea la procedura falimentului şi obligă pe judecătorul sindic să ţină seama de aceasta, având în vedere şi dispoziţiile art.11 lit.c din lege potrivit cărora judecătorului sindic are atribuţia de „desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul –sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine”.

 Interpretând stricto sensu acest articol, lichidatorul provizoriu DSD a invocat în întâmpinarea sa, că speţa de faţă nu se încadrează în textul de lege precizat  căci cererea de deschidere a procedurii falimentului nu a fost formulată de creditor şi nici nu ar fi situaţia de confirmare sau înlocuire a lichidatorului provizoriu de către adunarea creditorilor, însă aşa cum s-a menţionat deja, se impune a se avea în vedere specificul cauzei, legat de faptul că adunarea creditorilor a hotărât desemnarea lichidatorului odată cu trecerea la faliment.

Deci, în momentul investirii sale cu judecarea  cererii administratorului judiciar desemnat în această procedură, de trecere la faliment, s-a depus şi hotărârea adunării creditorilor de desemnare a lichidatorului recurent. Ca atare existând hotărârea adunării creditorilor judecătorul sindic desemnează lichidatorul numit de aceştia. Din chiar textul de lege invocat,  rezultă că  atribuţia judecătorului sindic  de a desemna un lichidator provizoriu, se exercită atâta vreme cât entităţile enumerate de acest  articolul nu se implică, stau în pasivitate, or, în cauza pedinte, adunarea creditorilor şi-a exprimat voinţa.

Astfel fiind, în baza dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul,  a fost modificată sentinţa în sensul că s-a desemnat lichidator ASISPRL

Domenii speta

Spete similare