Cerere de transformare a daunelor cominatorii datorate de pârâte în cuantum de 1.000 lei / zi de întârziere în daune compensatorii.

În temeiul art. 3711 C.proc.civ. „(1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bună-voie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită [...].”

Potrivit art. 5803 alin. (2) C.proc.civ., pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea unei obligaţii de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul (cum este cazul din speţă), creditorul poate cere obligarea debitorului (debitorilor) la daune-interese.

În plan material, relevante sunt dispoziţiile art. 1073 C.civ., potrivit cărora „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.” şi dispoziţiile art. 1075 C.civ., potrivit cărora „Orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.”

Cum prin titlul executoriu s-au stabilit daune cominatorii pentru neexecutarea obligaţiilor de către părţi, reclamantul a învestit instanţa cu solicitarea de a dispune transformarea acestor daune cominatorii în daune compensatorii.

În continuare, instanţa constată că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiilor de către cele trei pârâte, astfel că cererea sa nu poate fi admisă.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XX/2005 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, datorită caracterului incert şi nelichid al unor asemenea creanţe, hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse în executare, fiind necesar ca, în prealabil, să se stabilească, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecinţa transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii.

Daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului al executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia, cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice. Faţă de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul daunelor cominatorii ar trebui convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare. Despăgubirea nu poate depăşi valoarea prejudiciului pentru că diferenţa s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăţi în acest mod fără justă cauză.

Reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului său, ci s-a limitat a înmulţi numărul zilelor de întârziere cu cuantumul zilnic al daunelor cominatorii, astfel cum a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. -.

Prin urmare, cererea dedusă judecăţii este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare, fără ca analiza celorlalte aspecte invocate de pârâte să mai interese prezenta cauză.

Instanţa va reţine totuşi cele constatate, cu putere de lucru judecat, de Judecătoria Sectorului 1 prin sentinţa civilă nr. - Comisia locală nu a stabilit situaţia juridică a vechiului amplasament şi dacă acesta poate fi retrocedat nefiind respectate dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005. Comisia locală nu a efectuat actele necesare punerii în aplicare a hotărârii comisiei judeţene nr. -, prin stabilirea în primul rând a situaţiei juridice a vechiului amplasament şi întocmirea documentaţiei necesare stabilirii amplasamentului conform hotărârii judecătoreşti, propunerea altor amplasamente inclusiv în alte unităţi administrativ-teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr-, titlu executoriu, pârâta ADS a fost obligată să predea un teren de 22 ha arabil şi 1 ha livezi pe raza sectorului 1 Bucureşti către Subcomisie, ambele autorităţi fiind obligate la încheierea protocolului de predare primire. În cuprinsul sentinţei s-a arătat că Subcomisiei îi revine obligaţia de a delimita terenurile şi de a întocmi documentaţia inclusiv în cazul atribuirii de teren prin compensare. De altfel, decizia civilă nr. - a statuat că nu s-a instituit obligarea la reconstituirea pe vechiul amplasament, ci reconstituirea pe raza sectorului 1 Bucureşti, iar expresia „conform actului de proprietate” se referă doar la suprafaţa de teren de reconstituit. Decizia civilă a stabilit că revenea Subcomisiei obligaţia de a completa documentaţia înaintată către ADS şi restituită de ADS Comisiei.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea.

Domenii speta

Spete similare