Consfinţire acord mediere – respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 438-441 C.pr.civ. pentru pronunţarea unei hotărâri de expedient

Prin cererea înregistrata la data de 17.02.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 7959/299/2016, reclamanta OM în contradictoriu cu pârâtul M.L.A. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri de expedient care să consfinţească înţelegerea intervenită între părţi, consemnată în acordul de mediere încheiat la data de 24.04.2015 la Biroul de Mediator .

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 59 alin. 2, art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1 şi 1 ind. 1 din Legea nr. 192/2006.

In susţinerea cererii, legal timbrate, s-au depus, în copie, acordul de mediere încheiat la data de 24.04.2015 ca urmare a şedinţei de mediere derulată la sediul Biroului de Mediator şi procesul-verbal din data de 24.04.2015 privind închiderea procedurii de mediere.

La data de 24.03.2016, pârâtul M.L.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu mai dorește consfințirea acordului de mediere din data de 24.04.2015, precizând faptul că a fost indusă în eroare să plătească o sumă de bani deși reclamanta nu avea dreptul să îi ceară. Totodată, pârâta a arătat faptul că prin sentința civilă nr. 1352/24.06.2015 litigiul a fost încheiat definitiv.

 La întâmpinare a fost atașată Sentința civilă nr. 1352/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 1941/205/2015.

 Pentru ultimul termen de judecată pârâta a depus precizări prin care a arătat faptul că reclamanta a depus la Judecătoria Câmpulung o cerere de consfințire a înțelegerii în urma Acordului de Mediere din 24.04.2015, dosar nr. 1941/205/2015, sentință rămasă definitivă prin nerecurare, invocând în acest sens dispozițiile art. 431 alin. 1 C.pr.civ.

Reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a precizat faptul că instanța nu este ținută să intre pe fondul litigiului, ci doar să constate dacă sunt îndeplinite condițiile legii medierii și NCPC cu privire la consfințire, prezenta cerere nefiind una contencioasă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a  reţinut  următoarele:

Prin acordul de mediere încheiat la Birou de Mediator (filele 4-5), M.L.A. şi OM au recunoscut că nu mai sunt alte pretenții reciproce, prin care M.L.A. s-a obligat la plata sumei de 6288 lei în 36 de rate lunare, iar OM a renunțat la dreptul de a solicita actualizarea debitului.

Prin Sentința civilă nr. 1352/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 1941/205/2015 instanța a reținut faptul că acordul de mediere nu poate fi consfințit conform art. 438-441 C.pr.civ., neputându-se identifica drepturile și obligațiile asupra cărora părțile au tranzacționat, motiv pentru care a respins acțiunea precizată.

În drept, potrivit art. 59 al. (2) din legea 192/2006 privind medierea „Părţile acordului de mediere se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.”

Art. 438 alin. 1 prevede că „Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.”

Din interpretarea coroborată a celor două norme juridice reiese că pentru a se putea consfinţi un acord de mediere, părţile trebuie să se înfăţişeze la instanţa judecătorească şi să îndeplinească procedurile legale reglementate de Codul de procedură civilă cu privire la tranzacţia judiciară. Cu alte cuvinte, părţile trebuie să se prezinte în faţa instanţei pentru a-şi manifesta voinţa în vederea încheierii acestui acord. Or, în cauză, nu numai că acestea nu s-au înfăţişat în faţa instanţei, ci una din părţi a şi învederat instanţei faptul că se opune pronunţării unei astfel de hotărâri.

Tribunalul a apreciat că o interpretare contrară ar conduce la concluzia că rolul instanţei în această procedură ar fi unul formal, deşi textele legale prevăd în mod expres faptul că instanţa va consfinţi acordul cu îndeplinirea „procedurilor legale”, (ca şi în cazul cererii adresate notarului – art. 59 al. 1 din legea nr. 192/2006), care în această situaţie, sunt cele reglementate de instituţia tranzacţiei judiciare.

 În speţă, faţă de poziţia exprimată de pârâtul M.L.A., atât prin notele scrise depuse la dosar, în sensul că nu mai este de acord cu cele menţionate în acordul de mediere, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 438-441 C.pr.civ. pentru a se pronunţa o hotărâre de expedient, motiv pentru care a respins cererea de consfinţire a  acordului de mediere, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare