Achiziţie publică. Cerere de ajustare preţ. Creştere salariu minim pe economie şi a redevenţei miniere.

Prin Instrucţiunea ANAP nr. 2/2018 privind ajustarea preţului contractului de achiziţie publică sectorială, s-a prevăzut: „ în condiţiile art. 240 alin 2 din Legea nr. 99/2016, ajustarea preţului, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la alin 2 şi 3, este aplicabilă direct în cazul în care au loc modificări legislative sau au fost emise de către autorităţile locale acte administartive care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului”, din textul acesteia rezultă că sunt avute în vedere modificările legislative având ca obiect modificarea taxelor/impozitelor locale, nicidecum cele vizand salariul minim.

In ceea ce priveşte instituţia impreviziunii, ca excepţie de la principiul pacta sunt servanda, susţinută de reclamantă în baza disp. art. 6 din Instrucţiunea Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice nr.1/2019 pentru modificarea Instrucţiunii nr. 2/2018, este fără dubiu că pe perioada de derulare a contractului s-a modificat salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în urma unei intervenţii legislative, dar acest fapt nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 236 şi urm  din Legea nr. 99/2016 care să impună modificarea contractului. Aceasta deoarece modificarea contractului, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, cum este cazul contractelor in speţă, ar fi fost posibilă doar atunci când modificările, indiferent de valoarea acestora, au fost prevăzute în documentele achiziţiei iniţiale sub forma unor clauze de revizuire clare, precise şi fără echivoc, care să vizeze revizuirea preţului sau atunci când modificarea ar fi devenit necesară în urma unor circumstanţe pe care o entitate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă.

Raportat la cele arătate în precedent Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a obligat pârâta la plata sumei de 607.855,6848 lei cu titlu de ajustare preţ, reclamanta nefiind îndreptăţită decât la acea componentă a costului reprezentată de diferenţa de preţ datorată creşterii taxei redevenţei, nicidecum a costurilor generate de creşterea salariului minim pe economie.

Prin sentinţa nr.141/2020 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr………., s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC …….. în contradictoriu cu pârâtul ………..,  aşa cum a fost precizată.

A fost obligat pârâtul ……… la plata sumei de 607.855,6848 lei, reprezentând ajustare preţ contract de achiziţie publică sectorială în ceea ce priveşte componenta ,,manoperă" - în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate de creşterea salariului minim pe economie şi în sectorul construcţii şi în ceea ce priveşte modificarea redevenței miniere, pentru livrările efectuate începând cu data de 01.01.2019.

A fost obligat pârâtul ………….. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 11.183,55 lei, reprezentând taxă timbru şi onorariu expertiză

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Între părți, a fost încheiat Acordul-cadru nr………../06.11.2017, ca urmare a inițierii de către pârât ………… în calitate de Autoritate contractantă, a procedurii de achiziție-licitație deschisă, având ca obiect Piatră de calcar, Cod ………, anunț de participare (sectorială) nr………./11.08.2017, urmat de contractele subsecvente încheiate între părți sub numerele:-Contract subsecvent furnizare nr………/17.11.2017;-Contract subsecvent de furnizare nr………./08.06.2018 și Actul adițional nr…………/14.12.2018;-Contract subsecvent furnizare nr………/26.02.2019.

Ulterior încheierii Acordului-cadru nr………../06.11.2017 și contractelor subsecvente, au intervenit modificării legislative referitoare la redevențele miniere stabilite prin Legea minelor nr.85/2003 și la modificarea  salariului minim în sectorul construcțiilor prin OUG nr.114/2018,  ce se subsumează sintagmei ,,cauze autorizate de lege” – așa cum acestea sunt prevăzute de art.1270 alin.2, teza a 2-a Cod civil și care constituie temei al posibilității modificării contractului părților, ca excepție de la principiul forței obligatorii a contractului, așa cum aceasta este reglementată de prevederile art.1270 alin.1 Cod civil, potrivit cu care, contractul  valabil încheiat are putere de lege  între părțile contractante.

Astfel, în cursul derulării Acordului-cadru nr…………/06.11.2017, s-au modificat  redevențele miniere stabilite prin Legea minelor nr.85/2003 de la 0,33 lei/tona la 2,07 lei/tona  precum și salariului minim în sectorul  construcțiilor  de la 1.450 lei la 3.000 lei – așa cum s-a dispus prin OUG nr.114/2018, publicată în MO nr.1116/29.12.2018.

Ca urmare a acestor ,,cauze autorizate de lege” – modificările legislative menționate, reclamanta a inițiat procedura de ajustare a prețului contractului, pentru restabilirea echilibrului contractual, având în vedere livrările de piatră de calcar efectuate către pârâta …….. începând cu data de 01.01.2019, continuând livrarea.

Pârâta…….. , a tergiversat și ulterior a refuzat expres negocierea de ajustare a prețului cu reclamanta SC……….. chiar și după epuizarea de către aceasta a procedurii de consiliere metodologică cu privire la aplicarea dispozițiilor legale privind  actualizarea prețului contractului de achiziție publică/sectorială a unui acord-cadru privind furnizarea de produse (piatră de calcar), în contextul noului cadru legislativ reprezentat de OUG nr. 114/2018 și Instrucțiunile ANAP nr.2/2018, prin Ministerul Finanțelor – Agenția  Națională pentru Achiziții Publice – dovadă fiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

…….., s-a prevalat în refuzul său de negociere a ajustării prețului contractului, de prevederile art.1270 alin.1 Cod civil și de dispozițiile Acordului-cadru nr. ………./06.11.2017, pe care le interpretează restrictiv în ceea ce privește forța obligatorie a convenției, susținând că ,,prețul cel mai scăzut” oferit de reclamantă a fost criteriul de atribuire a contractului în raport de prevederile art. 209 din Legea nr.99/2016 privind achizițiile publice sectoriale, prin întâmpinare invocând aceeași apărare, inclusiv prevederea contractuală potrivit cu care ,,prețul este ferm și nemodificabil pe toată perioada de derulare a contractului”.

Deci, litigiul dintre părți are ca izvor inițial, potrivit înscrisurilor depuse la dosar,  tergiversarea și, ulterior, refuzul …….., de a da curs solicitărilor reclamantei  de a aplica dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice de ajustare a prețului prevăzut în  Acordul-cadru și în contractele  subsecvente, ca urmare a modificărilor legislative referitoare a redevențele miniere stabilite prin Legea minelor nr.85/2003 și la salariului minim în sectorul construcțiilor  prin OUG nr.114/2018 – tergiversare și refuz de negociere, în care a stăruit chiar și după epuizarea de către reclamantă a procedurii de consiliere metodologică prin Ministerul Finanțelor – Agenția  Națională pentru Achiziții Publice.

În temeiul dispozițiilor cu caracter de principiu prevăzute de Codul civil și a dispozițiilor ce se constituie în norma specială în materia achizițiilor publice, pentru ,,cauze autorizate de lege” – subsumând aici modificările legislative menționate, instanța constată și reține că reclamanta SC ……. și ……….., în temeiul noului cadru legislativ reprezentat de OUG nr.114/2018, a Instrucțiunilor Președintelui ANAP și a executării cu bună credință a contractului, au obligația  să negocieze în vederea adaptării contratului, a ajustării prețului iar în caz de refuz al uneia din părți, instanța, fără a interveni prin aceasta în convenția părților, are abilitarea legală să dispună asupra obligării părții care refuză negocierea – în speță, ………, la plata sumei de 607.855,6848 lei, reprezentând ajustare preţ contract de achiziţie publică sectorială în ceea ce priveşte componenta ,,manoperă" - în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate de creşterea salariului minim pe economie şi în sectorul construcţii şi în ceea ce priveşte modificarea redevenței miniere, pentru livrările efectuate de reclamantă către ………. începând cu data de 01.01.2019.

Făcând aplicarea în speță a dispozițiilor de principiu reprezentate de:

- prevederile art.1166 - art.1167 Cod civil, potrivit cu care contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, respectiv, toate contractele se supun regulilor  generale din prezentul capitol (Izvoarele obligațiilor – Contractul), regulile  particulare privitoare la anumite  contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale,

- prevederile art.14 - art.15 Cod civil, potrivit cu care orice persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, nici un drept neputând fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe și

- a prevederilor art.1169 - art.1170 Cod civil, care imperativ dispun că părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri, părțile au obligația să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, nefiind posibilă înlăturarea sau eliminarea acestei obligații, coroborate cu prevederile din legile speciale – reprezentate de:

- Legea nr.99/2016 privind achizițiile publice,

- OUG nr.114/2018 privind instituirea  unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare,

- dispozițiile din Anexa la HG nr.394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică,

- Instrucțiunile nr.2/2018 și nr.1/2019 ale Președintelui ANAP privind ajustarea prețului contractului de achiziție publică/sectorială, instanța nu poate primi apărarea CEO SA, constând în invocarea restrictivă a prevederilor art.1270  alin.1 Cod civil, în sensul că părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației – art.1271 Cod civil, nefiind posibilă negocierea  ajustării prețului contractului chiar dacă s-a modificat cadrul legislativ  privind actualizarea  prețului contractului de achiziție publică/sectorială.

Contrar susținerilor ……., din întâmpinarea depusă la dosar – în sensul că prin art.7.1 din Acordul-cadru nr……../06.11.2017, art.5.1, art.5.2, art.21.1, art.21.2  din contractele subsecvente, părțile au convenit că prețul  este ferm și nemodificabil, instanța de judecată, dând conținut normelor de principiu potrivit cu care clauzele  contractului se interpretează unele prin altele și văzând  dispozițiile exprese ale art.22.1 și art.22.3 din Contractele subsecvente, prin care s-a prevăzut că ,,părțile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adițional, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora sau care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului ” și că ,,părțile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni, prin act adițional, adaptarea acelor clauze afectate de modificări ale legii” – constată și reține că voința reală a SC…….. și………., atât la încheierea Acordului-cadru nr. ………../06.11.2017, cât și la încheierea actelor subsecvente, a fost aceea de a modifica, în contract, clauzele  în cazul  apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale  legitime ale părților sau care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, prevăzându-se explicit adaptarea acelor clauze afectate de modificări ale legii.

Ca atare, prin însăși convenția părților, s-a prevăzut expres adaptarea clauzelor contractuale în anumite condiții și împrejurări, iar invocarea de către …….. a lipsei actului adițional, este calificată de instanță ca exercitarea cu rea credință a drepturilor și obligațiilor contractuale, cu scopul vădit de a prejudicia partenerul contractual, este asimilată cu invocarea propriei culpe de către ……., atâta timp cât a refuzat negocierea inițiată de reclamantă pentru ajustarea prețului, deși avea această obligație în temeiul dispozițiilor cu caracter general din materia contractelor, a dispozițiilor cu caracter special din materia achizițiilor publice și chiar a prevederilor exprese din contractele subsecvente.

În consecință, instanța reținând refuzul ……. de a negocia ajustarea prețului, în limitele clauzelor contractuale și a cadrului legal existent, va complini acest refuz prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 607.855,6848 lei, reprezentând ajustare preţ contract de achiziţie publică sectorială în ceea ce priveşte componenta ,,manoperă" - în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate în sarcina reclamantei SC …….. de creşterea salariului minim pe economie şi în sectorul construcţii precum şi în ceea ce priveşte modificarea redevenței miniere, pentru livrările efectuate începând cu data de 01.01.2019.

Analizând modificările legislative invocate de reclamantă, instanța constată și reține că acestea sunt ,,cauze autorizate de lege” în sensul dispozițiilor cu caracter general din art.1270 alin.2  teza a 2-a Cod civil și constituie cadrul legislativ creat de legiuitor în mod expres pentru ajustarea prețului în cazul contractelor de achiziție, prin coroborare cu normele speciale din legislația aplicabilă achizițiilor.

Astfel, art.158 alin.4 din HG nr.394/2016,dispune că în condițiile art.240 alin.2 din Legea nr. 99/2016, ajustarea prețului, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute la  alin.2 și 3 este aplicabilă direct în cazul în care au loc modificări legislative sau au fost emise de către autoritățile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunțarea  la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creșterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului;

 Prin art.6 din Instrucțiunea Președintelui ANAP nr.1/11.04.2019 – ce a adus modificări Instrucțiunii Președintelui ANAP nr.2/2018, s-a prevăzut că „(1) In sensul art. 3, preţul se va ajusta prin actualizarea elementelor de cost/preţ care au suferit modificări, ori de câte ori se constată apariţia unei situaţii imprevizibile, apărute oricând pe perioada de îndeplinire a contractului, în cazul apariţiei unor împrejurări care lezează interesele comerciale legitime ale părţilor şi care nu au putut fi prevăzute la data depunerii ofertei sau a încheierii contractului. (2) Actualizarea preţului contractului de achiziţie publică/sectorială va fi realizată, pe perioada de valabilitate a contractului, ori de câte ori se constată apariţia unei situaţii imprevizibile, indiferent de durata de îndeplinire a acestuia."

Art.7 alin.1 din Instrucțiunea nr. 2/2018, definește situaţia imprevizibilă, ca fiind „(1) (...) un eveniment care, fără a intra în sfera forţei majore, nu  putea fi prevăzut în momentul depunerii ofertei, fiind mai presus de controlul părţilor contractante, care nu se datorează greșelii sau culpei acestora şi care are ca efect crearea unei disproporții de prestații între părţi, afectând interesele comerciale legitime ale uneia dintre acestea".

Instrucțiunea nr.1/2019 circumstanțiază cazurile de la art.7 alin.2 din Instrucțiunea nr.2/2018, dispunând că: 

„(2) Vor fi asimilate situaţiilor imprevizibile, care determină actualizarea preţului contractului, fără a se limita la acestea, următoarele:

 a) modificări legislative sau acte administrative emise de către autorităţile publice care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţului contractului;

b) modificarea salariului minim aplicabil; valoarea manoperei va fi actualizată doar pentru acoperirea creşterii salariului minim;

c) modificarea normativelor tehnice după încheierea contractului de achiziţie publică care influenţează şi impune redimensionarea elementelor ofertate şi preţului contractului, cu condiţia încadrării în procentele aferente modificărilor nesubstanțiale prevăzute de lege;

d) situaţia în care durata de derulare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică/sectorială se prelungește peste durata de valabilitate a ofertei stabilită iniţial prin documentația de atribuire;

e) situaţia în care durata de îndeplinire/executare a contractului se prelungește peste termenele stabilite iniţial în respectivul contract, din motive care nu se datorează culpei contractantului. Actualizarea, în acest caz, se aplică cu condiţia ca operatorul economic să nu fi încasat contravaloarea actualizării costurilor cu titlu de daune-interese."

Transpunând speței pe rol aceste dispoziții, instanța a reținut că devine incidentă previziunea ca excepție de la principiul forței obligatorii a contractului, părțile având obligația negocierii în vederea ajustării prețului contractului iar în caz de refuz nejustificat din partea uneia din părți, instanța are competența legală să dispună asupra acestei chestiuni în limita cadrului legal existent.

Modificările legislative invocate de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată, au avut drept consecință afectarea echilibrului contractual, ca urmare a modificării  redevențelor miniere stabilite prin Legea nr.85/2003 și a creșterii salariului minim în sectorul construcțiilor prin OUG nr. 114/2018, modificările și impactul în preț/tonă fiind  explicitate  în cererea introductivă de instanță și susținute prin raportul de expertiză și răspunsul dat obiecțiunilor formulate.

Este evident că față de obiectul de activitate al reclamantei, acesta a fost vizat de creșterea salariului minim în construcții, în același sens fiind și modificarea redevențelor miniere, cu consecința  afectării echilibrului contractului.

Ca atare, nu poate fi primită susținerea ………. în sensul că părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă pentru reclamantă, atâta timp cât, cu certitudine, în sensul legii, interesele comerciale legitime ale reclamantei sunt lezate, părțile convenind în mod expres ajustarea clauzelor contractului pentru motive bine întemeiate.

Modificările legislative de natura celor invocate în speță, nu puteau fi anticipate de reclamantă, cuantumul majorării salariului minim și creșterea redevențelor miniere constituind  o circumstanță imprevizibilă, acestea constituind  premise ale negocierii și ajustării  clauzelor contractuale – în speță, prețul/tonă piatră de calcar.

Sub aspectul cuantumului sumei solicitate de reclamantă, aceasta este dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și valorificate prin expertiză și răspunsul la obiecțiuni, astfel încât în temeiul prezentelor considerente și a dispozițiilor legale menționate, acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă și obligat pârât …….. la plata sumei de 607.855,6848 lei, reprezentând ajustare preţ contract de achiziţie publică sectorială în ceea ce priveşte componenta ,,manoperă" - în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate de creşterea salariului minim pe economie şi în sectorul construcţii şi în ceea ce priveşte modificarea redevenței miniere, pentru livrările efectuate începând cu data de 01.01.2019.

În temeiul dispozițiilor art.453 Cod procedură civilă, a fost obligat pârât ……….. la  plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.183,55 lei, reprezentând taxă timbru şi onorariu expertiză.

Împotriva sentinţei civile nr. 141/2020 din 14.12.2020 a formulat apel pârâta ………., solicitând admiterea, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei pe fond cu respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 547/2021 din 04.10.2021 Curtea de Apel Craiova a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi în temeiul disp. art. 457 alin 3 C.proc.civ. a respins ca inadmisibil apelul pârâtei, de la data comunicării deciziei începând să curgă termenul de 10 zile pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. 

În data de 25.10.2021 a fost înregistrat recursul pârâtei împotriva Sentinţei civile nr. 141/2020 din 14.12.2020, prin care recurenta a solicitat în temeiul art. 55 alin. (5) din Legea nr. 101/2016, coroborat cu art. 488 alin. (1), pct. 6) şi 8) din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecand cauza pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neîntemeiată.

Dosarul a fost versionat sub nr. ……….

În motivare recurenta arată în sinteză că hotărârea instanţei de fond se întemeiază pe motive străine de natura cauzei, a fost data cu aplicarea greşita a normelor de drept material, respectiv a art. 1270, art. 1350 si art.1530 Cod civil, prima instanţă nestabilind în mod corect situaţia de fapt, soluţionând procesul cu aplicarea greşită a legislaţiei achiziţiilor publice.

Arată că, la data de 10.11.2017 ………. a incheiat cu SC ………….acordul cadru de furnizare nr. ………./06.11.2017 privind furnizarea de „Piatra de calcar", contract care a fost încheiat ca urmare a unei proceduri de achiziţie publică desfăşurată conform legislaţiei aplicabile în vigoare - Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale.

In baza acordului cadru de furnizare nr. ………/06.11.2017 au fost încheiate contractele subsecvent nr. …../17.11.2017, nr. …./08.06.2018 si nr. ….26.02.2019 privind furnizarea de „Piatra de calcar".

Pe perioada derulării acordului cadru nr. …./06.11.2017 au intervenit modificări legislative, respectiv modificarea redeventelor miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 si modificarea salariului minim in domeniul construcţiilor prin OUG nr. 114 care a stabilit ca in cazul societăţilor care activează in domeniul construcţiilor, salariul minim brut sa fie de 3000 lei.

Prin acţiunea ulterior precizata reclamanta arata ca urmare a acestor modificări a refăcut calculele pentru desfăşurătorul preţului unitar la piatra calcar 25- 150 mm si a ajuns la valoarea de 46,16 lei/tona + TVA, adică a modificat preţul cu 7,28 lei/tona de calcar livrata.

Prin cererea de chemare in judecata reclamanta solicita obligarea ……… la plata sumei de 607.855,6848 lei reprezentând diferenţa de pret pentru livrările efectuate incepand in perioada 01.01.2019 - 12.07.2019, rezultata din actualizarea costului manoperei pentru cantităţile de piatra calcar livrata in aceasta perioada (calculata prin inmultirea „diferenţei de pret datorate'' de 7,28 lei/tona cu cantitatea livrata), dar nu arata cum a ajuns la aceasta valoare de 7,28 lei „diferenţa de pret datorat anu prezintă formula de calcul pentru aceasta „diferenţa de pret datorata" si nu prezintă nici măcar un centralizator de calcul pentru suma solicitata.

In cauza a fost efectuata o expertiza contabila de către doamna expert contabil ……… prin care a arătat ca diferenţa de pret la data de 25.07.2020, data investirii instanţei , pentru livrările din perioada 01.01.2019-12.07.2019 este de 607.855,68 lei fara TVA, conform calculatiei de pret (anexa 2) puse la dispoziţie expertului de către reclamanta.

SC ………. a formulat obiectiuni la raportul de expertiza deoarece in raportul de expertiza contabila, intocmit de doamna expert contabil ………, nu se regăseşte răspunsul la propunerile de obiective formulate de  ………., in formularea raportului de expertiza au fost avute in vedere doar documentele puse la dispoziţie de reclamanta, nu a fost făcut niciun calcul pentru a determina preţul pietrei de calcar si s-a dat o interpretare eronata prevederilor acordului cadru si contractelor subsecvente.

Prin răspunsul formulat la obiectiunile la raportul de expertiza doamna expert si-a menţinut punctul de vedere, astfel ca , prin cererea din 11.11.2020, …….. a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile in cauza, având in vedere ca doamna expert ……….., in formularea raportului de expertiza, nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanţa de judecata, a dat o interpretare eronata prevederilor acordului-cadru si contractelor subsecvente si a avut in vedere doar documentele puse la dispoziţie de reclamanta .

Apreciind ca expertiza a răspuns la obiectivele stabilite si la obiectiunile formulate, instanţa de fond a respins cererea ……. de efectuare a unei noi expertize, procedând la soluţionarea cauzei.

Conform art. 488, alin. (1), pct. 6) din Codul de procedură civilă: „ Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei ".

De asemenea, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor ".

Rezultă, aşadar, din analiza acestor prevederi legale, că hotărârea poate fi considerată nemotivată atât atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât şi atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii

In cazul de faţă hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă, clară şi concretă a condiţiilor legale privind modificarea contractului sectorial/acordului-cadru,cu caracter imperativ stipulate la art. 236-243 din Legea nr. 99/2016 şi la art. 158 din H.G. nr. 394/2016, nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii invocate, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, mărginindu-se doar să reia pur şi simplu susţinerile intimatei reclamante, neprecizând raţionamentul ce a condus la modificarea contractelor sectoriale, prin „ajustarea” preţului contractului de achiziţie cu suma de 607.855,6848 lei in ceea ce priveşte componenta manopera si in ceea ce priveşte modificarea redeventei miniere, pentru livrările efectuate incepand cu data de 01.01.2019.

A redat textul art. 236 din Legae nr. 99/2016, În conformitate cu dispoziţiile art. 236, 238 şi 242  din Legea nr. 99/2016 şi a solicitat sa se constate ca „actualizarea costului manoperei conform dispoziţiilor legale", cerută de reclamantă si reţinuta de instanţa de fond, nu are relevanţă în cauză, în raport de petitul cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa de judecată.

În realitate, solicitarea reclamantei, în sensul expus prin acţiune, tinde la o modificare a clauzelor contractului in sensul majorării preţului unitar al produselor livrate şi determină o deviere de la negocierea contractului încheiat între părţi, nesocotind atât voinţa părţilor, cât şi dispoziţiile legale aplicabile contractului de achiziţie publică încheiat între părţi.

Or, contractul de achiziţie publică încheiat între părţi, având un preţ convenit de 3.080.216,87 lei, fără TVA, nu poate fi modificat/ajustat decât în circumstanţe speciale, în condiţiile contractului şi ale legii.

Modificarea contractului sectorial/acordului-cadru este reglementată în cuprinsul Secţiunii a 2-a din Capitolul VI (Executarea contractului sectorial) al Legii nr. 99/2016, drept pentru care, contractele sectoriale şi acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, doar în situaţiile prevăzute de prezenta secţiune, în conformitate cu dispoziţiile art. 235. Astfel, în situaţia în care pe parcursul derulării unui contract de achiziţie sectorială apare necesitatea modificării condiţiilor/clauzelor iniţiale ale contractului, entitatea contractantă va modifica contractul doar în situaţiile stipulate la art. 236-243 din Legea nr. 99/2016.

Fiecare din articolele de lege anterior menţionate descrie câte o situaţie în care contractele sectoriale/acordurile-cadru pot fi modificate, fară organizarea unei noi proceduri de atribuire, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite, condiţii care în anumite situaţii (reglementate la art. 240 din Legea nr. 99/2016) prevăd că respectivele modificări se pot opera numai dacă au fost prevăzute în documentele achiziţiei sub forma unor clauze de revizuire clare, precise şi fără echivoc.

Totodată, entitatea contractantă va stabili, înainte de aprobarea şi implementarea vreunei modificări, dacă modificarea avută în vedere este, raportat la circumstanţele specifice ale contractului, substanţială sau nesubstanţială, după caz.

In cazul de faţă precizează ca este substanţială modificarea contractului, schimbându-se echilibrul economic al contractului de achiziţie sectorială în favoarea contractantului iar dacă actualizarea preţului contractului ar fi fost inclusă în procedura de atribuire iniţială ne aflam în situaţia de a selecta alţi candidaţi decât cei selectaţi iniţial sau acceptarea unei alte oferte decât cea acceptată iniţial.

Prin urmare, având în vedere că în această speţă posibilitatea ajustării preţului nu a fost precizată nici în documentaţia de atribuire şi nici în clauzele contractuale, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru actualizarea preţului contractului, inserate la art. 3 din Instrucţiunea nr. 2/2018 şi în cuprinsul Secţiunii a 2-a din Capitolul VI (Executarea contractului sectorial) al Legii nr. 99/2016.

Pe de alta parte, obiectul acordul cadru de furnizare nr. ……./06.11.2017 si al contractelor subsecvente nr. ……../17.11.2017, nr. ……../08.06.2018 si nr. ……../26.02.2019 il constuie furnizarea de „piatra de calcar", neavand nicio legătura cu cele menţionate de actele normative care stabilesc salariul minim de 3000 de lei in domeniul construcţiilor.

A susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material (art. 488 alin. 1, pct. 8 din C. Proc. Civ.), instanţa de fond neluand in calcul aplicabilitatea prevederilor art. 1270 si art. 1350 Cod civil.

Reclamanta a solicitat ajustarea preţului contractului pentru livrările de piatra efectuate dupa data de 01.01.2019, invocând in acest sens modificarea salariului minim in sectorul construcţiilor prin OUG nr. 114/2018, modificarea redeventei miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 si Instrucţiunile nr. 2/2018 si 1/2019 ale ANAP, dar ……. nu a fost in măsura a da curs solicitării reclamantei având in vedere prevederile legislative si ale contractelor subsecvente acordului cadru nr. ………/06.11.2017.

Astfel, potrivit art. 5.1 din contractele subsecvente „preţul contractului, respectiv preţul produselor livrate este de lei, la care se adaugă TVA", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 5.2 „preţul unitar/reper este cel din oferta financiară-anexa la contract".

Totodată, la art. 21 din contractele subsecvente, intitulat "Ajustarea preţului contractului" s-a stipulat că „ 21.1 Pentru produsele livrate si pentru serviciile prestate, plăţile datorate de entitatea contractanta furnizorului sunt cele declarate în propunerea financiară si menţionate in prezentul contract'' iar la art. 21.2 s-a prevăzut ca „ Preţul contractului este ferm si nemodificabil pe toata perioada de derulare a contractului " ,iar la art. 7.1 din acordul cadru de furnizare nr. 3626 s-a prevăzut ca „ Preţul este ferm si nemodificabil pe toata perioada de derulare a contractului".

La art. 22.1 din contractele subsecvente s-a stipulat ca „părţile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adiţional, numai in cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora sau care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului', iar la art. 22.3 s-a prevăzut ca „părţile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni, prin act adiţional, adaptarea acelor clauze afectate de modificări ale legii''.

Potrivit dispoziţiilor art. 1166 din Codul civil, „Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic", iar potrivit art. 1270 alin.l „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" In conformitate cu prevederile alin. 2 din acelaşi articol, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

In mod cu totul eronat instanţa de fond a apreciat ca imposibilitatea de a da curs solicitării reclamantei de majorare a preţului contractului reprezintă un „refuz justificat de negociere a ajustării preţului contractului din partea ………

Potrivit principiului forţei obligatorii a contractului, acordul cadru nr. ………/06.11.2017 si contractele subsecvente încheiate de  …….. cu reclamanta SC ………. pentru furnizarea de „Piatra de calcar" au produs următoarele consecinţe:a)părţile contractante au fost ţinute să execute întocmai, una faţă de cealaltă, obligaţiile la care s-au îndatorat (regula conformităţii executării), deoarece „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" [art. 1270 alin. (1) noul Cod Civil];b)a doua consecinţă care decurge din principiul forţei obligatorii este regula conform căreia „contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege" [art. 1270 alin. (2) noul Cod Civil], de unde şi aşa-numita regulă a simetriei în contracte care implică, între altele, irevocabilitatea unilaterală a contractelor, precum şi revocabilitatea acestora prin consimţământ mutual;

Insă şi în acest caz legea statuează că "părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei." (art. 1271 alin. 1 C.civil).

Greşit a reţinut instanţa de fond ca modificarea salariului minim in sectorul construcţiilor prin OUG nr. 114/2018 si modificarea redeventei miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 se subsumează sintagmei „cauze autorizate de lege" si constituie temei al posibilităţii modificării contractului pârtilor, ca excepţie de la principiul forţei obligatorii a contractului, reglementata de prevederile art, 1270 alin. 1 Cod civil.

Observând clauzele acordului cadru de furnizare nr. …. din 06.11.2017 si a contractelor subsecvente nr. ………/l 7.11.2017, nr. ……../08.06.2018 si nr. …../26.02.2019 privind furnizarea de „Piatra de calcar" precum si prevederile OUG 114/2018 si ale Instrucţiunilor nr. 2/2018 si 1/2019 ale ANAP, constata ca,pe de o parte nici OUG 114/2018 dar nici cele 2 Instrucţiuni ale ANAP nu afectează clauzele contractului acordului cadru de furnizare nr. ………. din 06.11.2017 sau clauzele contractelor subsecvente nr. ………./17.11.2017, nr. ………../08.06.2018 si nr. ………/26.02.2019, astfel incat nu se impune adaptarea clauzelor contractuale conform acestor acte normative,pe de alta parte, prin adoptarea acestor acte normative nu au apărut circumstanţe care sa lezeze interesele comerciale legitime ale pârtilor contractante, astfel ca, in speţa de fata sunt aplicabile in continuare dispoziţiile art. 1.270 Cod civil - (1) „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" (2) „Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege".

In mod eronat a reţinut instanţa de fond in considerentele horatarii ca……….. a tergiversat si ulterior a refuzat expres negocierea de ajustare a preţului, apreciind ca……. a interpretat restrictiv prevederile art. 1270 alin. 1 Cod civil si dispoziţiile Acordului cadru nr. ……../06.11.2017.

In realitate, …… nu a tergiversat in niciun fel solicitarea reclamantei …….. de a ajusta preţul contractului, dar nu a fost in măsura sa dea curs solicitării de ajustare a preţului neavand cadru legal pentru a face acest lucru, nici in acordul cadru de furnizare nr. ……/06.11.2017 si nici in contractele subsecvente nr. ……../ 17.11.2017, nr. ……../08.06.2018 si nr. ………/26.02.2019 nefiind inserate clauze de indexare sau de revizuire clare, precise şi fără echivoc în sensul ajustării preţului contractului, cu atât mai mult cu cât actele normative privind modificarea salariului minim au avut o anumită frecvenţă de-a lungul anilor, părţile contractante consimţind să-şi asume riscurile acestor fluctuaţii.

Ca atare, in acordul cadru de furnizare nr. ……../06.11.2017 si contractele subsecvente nr. ……./ 17.11.2017, nr. ……./08.06.2018 si nr. ……./26.02.2019 neexistând o clauză contractuală clară, precisă şi fără echivoc în temeiul căreia reclamanta să fie îndreptăţită sa solicite actualizarea preţului, apreciază ca aceasta ajustare a preţului nu se poate face.

Eronat a reţinut instanţa de fond, in considerente, ca in temeiul noului cadru legislativ reprezentat de OUG nr. 114/2018 si Instrucţiunile Preşedintelui ANAP ca  ……… si reclamanta SC……… „au obligaţia'' sa negocieze in vederea adaptării contractului in sensul ajustării preţului.

Prin Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 1/2019 a fost modificata Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr. 2/2018 care, la art. 2, prevede ca „revizuirea preţului contractului de achiziţie publică/sectorială se realizează în baza prevederilor art. 221 alin. (1) Ut. a) din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 236 alin. (I) din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 97 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, prin includerea unor informaţii în acest sens în documentele achiziţiei iniţiale sub forma unor clauze de revizuire clare, precise şi fără echivoc".

Asa cum a arătat si prin intampinarea formulata la fond, potrivit dispoziţiilor art. 158 din HG nr. 394/2016, ajustarea preţului contractului nu putea interveni decât în condiţiile art. 236 din Legea nr. 99/2016, iar reclamanta nu probează ca, între părţi, a intervenit o astfel de modificare a contractului, care sa justifice ajustarea preţului contractului.

Ca atare, reclamanta si-a asumat riscul contractului prin clauzele de neactualizare a preţului contractual astfel ca nu poate solicita actualizarea preţului contractului, motiv pentru care solicitam respingerea ca nefondata a cererii de actualizare a preţului contractului.

Practica Curţii de Apel Craiova este în sensul neacordării actualizării tarifelor din contractele încheiate, astfel :sentinţa nr. 547/03.03.2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr………., rămasă definitivă prin decizia nr. 3831/2017 a Curţii de Apel Craiova; sentinţa nr. 136/13.02.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr………. prin care a fost respinsă cererea de „ajustare preţ". Sentinţa a rămas definitivă ca urmare a Deciziei Curţii de Apel Craiova, nr. 974 din 16 aprilie 2019.

In concluzie, faţă de această stare de fapt şi de drept, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecand cauza pe fond să dispuneţi respingerea cererii de chemare in judecata .

In drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 488 alin.l pct.6 si pct.8 din Codul de Procedura civila, coroborate cu dispoziţiile art.53 si următoarele din Legea 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

In temeiul prevederilor art. 223 alin. 3 si art. 411 alin. 1 pct. 2 teza 2 din NCPC solicita judecarea cererii chiar si in eventuala lipsa, iar dezbaterea fondului sa aiba loc in şedinţa publica, conform art. 244 alin. 4 din NCPC.

 La data de 17.11.2021 intimata pârâtă …….. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul disp. art. 489 alin 2 C.proc.civ., iar pe fond respingerea recursului ca nefondat , cu cheltuieli de judecată.

Pe fond a arătat că afirmaţia recurentei (din fila 3 a recursului, paragraf 2), ca nu ar fi precizat corespunzător obiectul cererii de chemare în judecată, este nefondata.

Prin acţiunea îndreptata şi precizata solicită instanţei de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 607.855,6848 lei reprezentând diferenţa preţ pentru livrările efectuate începând cu data de 05.01.2019, diferenţa aferenta ajustării preţului contractului de achiziţie sectoriala în ceea ce priveşte componenta manopera, în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate de creşterea salariului minim pe economie şi în sectorul construcţii, precum şi în ceea ce priveşte modificarea redeventei miniere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de societatea reclamantă în cauză.

Prin acţiunea introductiva a arătat ca pe durata derulării acordului cadru nr. ……../06.n.2017 încheiat intre parti, au intervenit modificări legislative substanţiale, respectiv:1)modificarea redeventelor miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 de la 0.33 lei/tona la 2,07 lei/tona;2)modificarea salariului minim în sectorul construcţiilor prin OUG nr. 114/2018, privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene publicata în M.Of. nr. 1116 din 20 decembrie 2018 de la 1450 lei la 3000 lei.

A arătat prin acţiune ca la data promovării dosarului, valoarea diferenţei de preţ datorate pentru livrările realizate în perioada 01.01.2019-12.07.2019, ulterioare aplicării modificărilor legislative este de 607.855,6848 lei aferenta cantităţilor livrate în aceasta perioada, respectiv 83.496,66 tone piatra calcar.

Stabilirea pretenţiilor reprezentând diferenţa de preţ datorata de ………. a fost calculata prin înmulţirea diferenţei de preţ stabilite conform modificărilor legislative, respectiv de 7,28 lei tona cu cantitatea livrata în aceeaşi perioada, respectiv 83.406,66 tone ( conform lista livrări calcar ….).

În acest sens a ataşat răspunsului la întâmpinare, Situaţie livrări piatra calcar, precum şi Desfăşurător Preţ piatra calcar, cu preţul actualizat conform precizărilor ANAP.

In ceea ce priveşte proba cu expertiza contabila efectuata la fond, deşi nu sunt formulate critici concrete ce pot fi încadrate în motivele de recurs, contestă afirmaţiile recurentei întrucât sunt nereale. În acest sens, solicită instanţei de recurs sa ia act de argumentele expuse pe larg în dosarul de fond în înscrisul „Punct de vedere SC …….. pe cererea de înlocuire a expertului contabil ……" depus pentru termenul din 14.12.2020.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de  art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.  a arătat că susţinerile recurentei sunt nefondate, instanţa de fond raportandu-se la toate dispoziţiile legale aplicabile în cauza, făcând o corecta şi judicioasa aplicare a acestora, motivandu-si amplu punctul sau de vedere. Recurenta susţine ca ajustarea preţului contractului nu poate interveni decât atunci când modificările au fost prevăzute în documentele achiziţiei iniţiale şi prin contract, sub forma de clauze de revizuire clare, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin 1 din HG 394/2016 raportat la art 236 din Legea 99/2016.  Or, reclamanta a invocat ipoteza reglementata expres de art. 158 alin 4 din HG 394/2016 ce face trimitere la art 240 alin 2 din  l.egea 90/2016 ce permite ajustarea preţului contractului chiar dacă posibilitatea de ajustare nu este prevăzuta prin clauze speciale în documentaţia de atribuire şi contract.

A redat disp. art. 158 din HG 394/2016  şi cele ale art. 240 alin 2 din Legea 99/ 2016

şi a învederat ca, potrivit răspunsului primit de la ANAP …. nr. …./23.05.2019, poate fi ajustat preţul contractului prin act adiţional : „ preţul contractului de achiziţie se va ajusta în ce priveşte componenta de manopera în vederea acoperirii costurilor suplimentare generate de creşterea salariului minim în construcţii, precum şi în ce priveşte impactul pe care îl are asupra contractului modificarea redeventei miniere conform Legii minelor nr. 85/2003", ajustarea preţului contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prevederilor legale a căror efect se reflecta în creşterea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului se realizează în mod direct, prin act adiţional la contractul în derulare".

Arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 238 din Legea 99/2016 ceea ce denotă că contractele sectoriale şi acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire. 

Astfel in ceea ce priveşte circumstanţele ce nu puteau fi prevăzute de o entitate contractanta diligenta, susţine că:1.) Pe perioada derulării acordului cadru nr. …./06.11.2017, au intervenit modificări legislative substanţiale, respectiv:1.1)modificarea redeventelor miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 de la 0.33 lei/tona la 2,07 lei/tona:1.2)modificarea salariului minim în sectorul construcţiilor prin OUG nr. 114/2018, privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare de la 1450 lei la 3000 lei

 Modificările intervenite ne impacteaza direct, întrucât obiectul de activitate al societăţii, precum şi contractul, vizează activitatea prevăzuta de cod CAEN 0811, - Extracţia pietrei, ori acest domeniu este vizat în mod expres de creşterea salariului minim în construcţii împrejurarea este explicata pe larg şi argumentata în drept, la fond, în cuprinsul acţiunii introductive în acelaşi sens şi modificarea redeventelor miniere stabilite prin Legea minelor nr. S5/2003.

Aceste modificări legislative au impact direct asupra activităţii desfăşurate, modificând substanţial costurile de operare, precum si profitabilitatea.

Aşa fiind, este de neînţeles afirmaţia recurentei ca modificările legislative nu au determinat apariţia unor circumstanţe care sa lezeze interesele comerciale legitime ale pârtilor. Ori este făcută cu vădita rea credinţa, ori arata o neînţelegere grava a mecanismelor economice, în care ambele părţi au ca obiectiv desfăşurarea unei activităţi în condiţii de profitabilitate. In caz contrar, mecanismul contractual se frânge în mod obiectiv şi inevitabil prin imposibilitatea livrării unor bunuri/prestării unor servicii sub valoarea minimă care trasează desfăşurarea unei activităţi economice neprofitabile.

Modificările legislative nu puteau fi prevăzute, ca entitate privata nu am acces fa informaţii vizând viitoarea politica fiscala.

Aşa fiind, opoziţia recurentei este veritabil abuz de drept, sancţionat în mod expres de legislaţia europeana şi de practica instanţelor naţionale şi comunitare.

Poate recurenta, prin prisma acţionariatului, cunoaşte politica fiscala şi posibilele evoluţii, însă, ca privat, nu putea anticipa creşterea salariului minim de la 1450 lei la 3000 lei, peste dublu în doi ani, la care adăugam şi modificarea redeventelor miniere.

În mod evident, cuantumul majorării prin Hotărâre de Guvern a salariului minim brut pe ţară pe sectorul în cauza reprezintă (1) o circumstanţă imprevizibilă care nu poate fi anticipată de către subsrisa şi (2) nu există nicio dispoziţie legală care să oblige Guvernul să majoreze anual salariul minim, aceasta reprezentând în esenţă o decizie de oportunitate politică şi socială influenţată de factori care nu au, de multe ori, de-a face cu performantele economice.

Aşa fiind, susţinerile recurentei potrivit cărora modificările salariului minim reprezintă o situaţie previzibila, ce putea fi avuta în vedere la încheierea contractului sunt nefondate. Reiteram, poate pentru recurenta reprezentau o situaţie previzibila, având în vedere acţionariatul, ori, în aceasta ipoteza, avem de a face cu un abuz de poziţie dominanta şi o evidenta rea credinţa din partea recurentei.

În ceea ce priveşte modificarea caracterului general al contractului, învederează ca nu are loc o modificare substanţiala a contractului, ci adaptare conform realităţilor legislative.

În acest sens a pledat şi practica precum şi legislaţia modificata ulterior demarării acţiunii şi care susţin opinia sa.

Astfel, OUG 114/2020 aduce clarificări în ceea ce priveşte modificarea substanţială a unui contract de achiziţie publică şi prevede că modificarea unui contract sau a unui acord-cadru, pe durata sa, este considerată a fi substanţială doar atunci când, prin această modificare, contractul sau acordul-cadru prezintă caracteristici care diferă în mod substanţial de cele ale documentului iniţial.

De asemenea, pentru asigurarea transparenţei, autorităţile contractante urmează să publice în SEAP toate modificările contractelor de achiziţie publică sau ale acordurilor-cadru, astfel încât să rezulte durata şi preţul final la finalizarea acestora sau Ia încetarea din orice motive.

Deci modificarea preţului nu este o modificare substanţiala, ci doar trebuie făcute operaţiunile de publicitate în SEAP.

În acest context reiteram ca ANAP …. arata în mod expres prin răspunsul nr. …/23.05.2019 ca, în urma studierii documentelor puse la dispoziţie, poate fi ajustat preţul contractului prin act adiţional

În ceea ce privşete motivul art. 488 alin 1 pct. 8. : Recurenta solicita casarea hotărârii instanţei de fond şi pentru motivul prevăzut de 488 alin. 1 pct. 8 CPC, respectiv ca hotărârea ar fi data cu incalcarea dispoziţiilor 1270, 1350, art. 1530 Cod civil, precum şi legislaţia achiziţiilor publice.

Solicită respingerea acestui motiv de recurs întrucât instanţa de fond a făcut o corecta aplicare a dispoziţiilor de drept material. Recurenta este cea care face o greşită aplicare a acestora.Recurenta susţine în esenta ca, potrivit legii, convenţia părtilor are putere de lege intre părţile contractante şi nu poate fi modificata decât prin acordul panilor, ori aceasta nu îşi da acordul, întrucât convenţia părtilor nu permite ajustarea preţului contractului. Prin urmare, instanţa de fond ar fi apreciat greşit ca refuzul sau de negociere a ajustării preţului contractului este nejustificat.

1)Recurenta omite sa aibă în vedere ca, potrivit dreptului comun, contractul se poate modifica si din cauze autorizate de lege, precum si împrejurarea ca părţile sunt obligate să negocieze în vederea adaptării contractului, dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre părţi, in caz contrar putând interveni instanţa pentru refacerea echilibrului contractual. ( art. 1270 CC, teza 2 a alin 2, art 1271 CC).

2)Dispoziţiile comune trebuie coroborate cu împrejurarea ca legislaţia specifica în materia achiziţiilor publice ce prevede în mod expres ajustarea preţului în cazul în care pe piaţă au apărut anumite condiţii, în urma cărora s-a constatat creşterea/diminuarea indicilor de preţ pentru elemente constitutive ale ofertei, chiar dacă posibilitatea de ajustare nu este prevăzuta in contract.

Am discutat şi anterior de temeiul de drept ce permite ajustarea preţului chiar dacă posibilitate nu e prevăzuta în contract şi documentaţia de atribuire, aşa fiind aici vom puncta doar instrucţiunile ANAP în aceasta chestiune.

În acest sens invocă Instrucţiunea ANAP nr. 2/2018 privind ajustarea preţului contractului de achiziţie publica sectoriala modificata prin Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr.1/11 aprilie 2019 raportat la art. 158 alin 4 din la HG 394/2016 ce prevede ca, în condiţiile art. 240 alin 2 din Legea ga/2016, ajustarea preţului, fară a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), este aplicabila direct în cazul în care au loc modificări legislative sau au fost emise de către autorităţile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă in creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului. "

Astfel, a fost publicată Instrucţiunea Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice nr. 1 din 11 aprilie 2019 (brevitatis causa „Instrucţiunea nr. 1/2019") pentru modificarea Instrucţiunii Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice nr. 2/2018 privind ajustarea preţului contractului de achiziţie publică/sectorială (brevitatis causa „Instrucţiunea nr. 2/2018").

Conform modificărilor introduse, art. 6 arc următorul conţinut: „(1) în sensul art. 3, preţul sc va ajusta prin actualizarea elementelor de cost/preţ care au suferit modificări, ori de câte ori sc constata apariţia unei situaţii imprevizibile, apărute oricând pe perioada de îndeplinire a contractului, în cazul apariţiei unor împrejurări care lezează interesele comerciale legitime ale porţilor şi care nu au putut fi prevăzute la data depunerii ofertei sau a încheierii contractului. (2) Actualizarea preţului contractului de achiziţie publică/sectorială va fi realizată, pe perioada de valabilitate a contractului, ori de câte ori se constată apariţia unei situaţii imprevizibile, indiferent de durata de îndeplinire a acestuia. "

Recurenta mai susţine ca modificările legislative vizând salariul minim nu pot fi privite ca excepţie de la principiul forţei obligatorii astfel încât să se impună adaptarea clauzelor contractuale conform acestor acte normative, iar modificările legislative nu ar fi determinat apariţia unor circumstanţe care sa lezeze interesele comerciale legitime ale pârtilor.

 A punctat şi anterior ca modificarea salariului minim este o imprejurare imprevizibila de natura a afecta echilibrul contractual. Aşa fiind, înţelege sa completeze cu imprejurarea ca susţinerile recurentei sunt contrazise expres de ANAP, prin instrucţiunile emise.

În realitate, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice a înţeles că nu este nici măcar în interesul autorităţii contractante să beneficieze de executarea unui contract a cărui desfăşurare în timp se poate întrerupe în orice moment din cauza imposibilităţii obiective a cocontractantului privat de a livra bunuri/presta servicii în condiţii economice sustenabile.

În acest sens, prin situaţie imprevizibilă se înţelege conform definiţiei conferite prin art. 7 alin. (1) din Instrucţiunea nr. 2/2018 „(1) (...) un eveniment care, fără a intra în sfera forţei majore, nu putea fi prevăzut în momentul depunerii ofertei, fiind mai presus de controlul părţilor contractante, care nu se datorează greşelii sau culpei acestora şi care are ca efect crearea unei disproporţii de prestaţii între părţi, afectând interesele comerciale legitime ale uneia dintre acestea.".

Instrucţiunea nr. 1/2019 amendează alin. (2) al art. 7 din Instrucţiunea nr. 2/2018 privind cazurile care pot fi considerate situaţii imprevizibile, recte: ,,(2) Vor fi asimilate situaţiilor imprevizibile, care determină actualizarea preţului contractului, fără a se limita la, următoarele:

a)modificări legislative sau acte administrative emise de către autorităţile publice care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului;

b)modificarea salariului minim aplicabil; valoarea manoperei va fi actualizată doar pentru acoperirea creşterii salariului minim;c)modificarea normativelor tehnice după încheierea contractului de achiziţie publică care influenţează şi impune redimensionarea elementelor ofertate şi preţului contractului, cu condiţia încadrării în procentele aferente modificărilor nesubstanţiale prevăzute de lege;d)situaţia în care durata de derulare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică/sectorială se prelungeşte peste durata de valabilitate a ofertei stabilită iniţial prin documentaţia de atribuire;e)situaţia în care durata de îndeplinire/executare a contractului se prelungeşte peste termenele stabilite iniţial în respectivul contract, din motive care nu se datorează culpei contractantului. Actualizarea, in acest caz, se aplică cu condiţia ca operatorul economic să nu fi încasat contravaloarea actualizării costurilor cu titlu de daune-interese."Aşa fiind, întrucât situaţia a primit o reglementare legala expresa, afirmaţiile recurentei sunt vădit nefondate şi neîntemeiate.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, excepţie de procedură invocată de intimata reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. aplicabil în recurs potrivit art. 494 C.proc.civ., potrivit căruia „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. 1 lit. d C.proc.civ. „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Art. 486 alin. 3 C.proc.civ. prevede că „Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. (...)"  iar art. 487 C.proc.civ. „(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs”.  De asemenea, potrivit art. 489 C.proc.civ. „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică”.

Curtea reţine , aşadar, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C.proc.civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Observând cuprinsul recursului, Curtea apreciază că recurenta nu doar a indicat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate prin art. 488 alin.1 pct.6 şi 8 C.pr.civ., dar a şi dezvoltat complet şi coerent modalitatea în care a apreciat că instanţa a pronunţat sentinţa  recurată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente.

În aceste condiţii, fiind îndeplinite prin cererea de recurs cerinţele art. 486 alin. 1 lit. d C.proc.civ Curtea urmează să  respingă excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul reclamant.

Analizând legalitatea sentinţei, în raport de criticile formulate, susţinerile intimatei, coroborat cu normele legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:

 Motivul de casare întemeiat pe disp. art.488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, invocat de recurenta-pârâtă,  nu este fondat.

Astfel, potrivit disp. art. 488 alin 1 pct 6 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere (…) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar conform prevederilor art.425, alin.1, lit.b Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde: considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nerespectarea prevederilor art.425, alin.1 Cod procedură civilă poate atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art.175 alin.1 Cod procedură civilă, dar numai în situaţia în care partea interesată dovedeşte existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. În ceea ce priveşte viciile motivării unei hotărâri, din textul art.425, alin.1, lit.b Cod procedură civilă, rezultă că acestea pot fi grupate în trei mari categorii: lipsa motivării; motivarea inexactă; motivarea insuficientă.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte motivul de casare – nemotivarea hotărârii, dispoziţiile art.488 pct.6 Cod procedură civilă reglementează ipoteze diferite: hotărârea care nu este deloc motivată; hotărârea care cuprinde motive contradictorii; hotărârea cuprinde motive care sunt străine pricinii. Prin urmare, hotărârea poate suferi trei feluri de vicii; să fie inexistentă; să fie inexactă; să fie insuficientă.

 Noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligaţie presupune, totuşi, ca partea interesată să poată aştepta un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză.

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98).  Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999).

Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice.

Observând  sentinţa  atacată, Curtea constată că tribunalul, în considerentele hotărârii recurate, a expus considerentele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată, nefiind nici o discordanţă între dispozitiv şi considerente, motivarea hotărârii recurate îndeplinind cerinţele art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., făcând deci posibilă exercitarea controlului judiciar.

Motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin 1 pct.8 C.proc.civ. este însă fondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, aşa cum se va arăta în subesecvent. 

Astfel, este necontestat faptul că între părţi s-a încheiat Acordul cadru de furnizare nr. …./06.11.2017 privind furnizarea de „Piatra de calcar", urmare a unei proceduri de achiziţie publică desfăşurată conform Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, în baza căruia ulterior au fost încheiate contractele nr. …./17.11.2017, nr. ……../08.06.2018 si nr. ……/26.02.2019. De asemenea  este necontestat faptul că în respectivele contracte nu au fost prevăzute clauze de indexare sau de revizuire  a pretului, ci dimpotrivă s-a stabilit că: „ preţul unitar este ferm şi nemodificabil pe toată perioada de derulare a acordului cadru” ( art.7.1 din Acordul -cadru de furnizare f. 6); „ preţul contractului este ferm şi nemodificabil pe toată perioada de derulare a contractului ( art. 21.2 din Contractele  subsecvente nr. ……/17.11.2017 f. 8 d.f., nr. ……../08.06.2018 f. 15 d.f. ) precum şi faptul că pe perioada derulării acsetor contracte au intervenit modificări legislative, respectiv modificarea redeventei miniere stabilite prin Legea minelor nr. 85/2003 si modificarea salariului minim in domeniul construcţiilor prin OUG nr. 114/2018.

Potrivit potrivit disp. art. 1270 C.civ. : (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege iar potrivit disp. art. 1272 alin 1 C.civ. contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le cere contractului, după natura lui.

Dispoziţiile art. 1272 C.civ. se aplică ori de câte ori părţile nu au fost destul de clare în redactarea clauzelor actului încheiat, din textul actului normativ rezultând că legea trebuie aplicată cu precădere, apoi în ordine practicile statornicite între părţi, uzanţele şi echitatea, după natura contractului.

În cauză, este fără dubiu că părţile nu au încheiat vreun acord de modificare a preţului,  instanţa trebuind, faţă de poziţia divergentă a părţilor, să stabilească dacă a intervenit a doua situaţie, respectiv vreo „cauză autorizată de lege”.

Curtea reţine că prin cererea introductivă reclamanta a invocat ca temei in drept dispoziţiile Instrucţiunii ANAP nr. 2/2018 modificată prin Instrucţiunea Preşedintelui ANAP nr.1/11.04.2019, art. 158 alin 4 din HG nr. 394/2016 şi art. 240 alin 2 din Legea nr. 99/2016.

Potrivit disp. art. 240 din Legea nr. 99/2016, în forma avută la data formulării cererii introductive, invocat de reclamantă: (2) Contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, atunci când modificările, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanţiale, în sensul alin. (3). (3) O modificare a unui contract sectorial sau a unui acord-cadru pe perioada de valabilitate este considerată substanţială atunci când este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:  a) modificarea introduce condiţii care, dacă ar fi fost incluse în procedura de atribuire iniţială, ar fi permis selecţia altor candidaţi decât cei selectaţi iniţial sau acceptarea unei alte oferte decât cea acceptată iniţial sau ar fi atras şi alţi participanţi la procedura de atribuire;b) modificarea schimbă echilibrul economic al contractului sectorial sau al acordului-cadru în favoarea contractantului într-un mod care nu a fost prevăzut în contractul sectorial/acordul-cadru iniţial;c) modificarea extinde în mod considerabil obiectul contractului sectorial/acordului-cadru;d) un nou contractant înlocuieşte contractantul iniţial, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1).

Textul de lege nu prevede obligativitatea modificării contractelor de achiziţie, aşa cum eronat susţine reclamanta, ci doar posibilitatea modificării ( când modificările , indiferent de valoarea lor, nu sunt substanţiale), care nu poate fi făcută decât în condiţiile art. 1270 C.civ. susredat , adică prin acordul părţilor sau dintr-o cauză autorizată de lege.

Cu privire la cea de-a doua ipoteză, susţinută de reclamantă, Curtea reţine că prin Instrucţiunea ANAP nr. 2/2018 privind ajustarea preţului contractului de achiziţie publică sectorială, s-a prevăzut: „ în condiţiile art. 240 alin 2 din Legea nr. 99/2016, ajustarea preţului, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la alin 2 şi 3, este aplicabilă direct în cazul în care au loc modificări legislative sau au fost emise de către autorităţile locale acte administartive care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului”, din textul acesteia rezultă că sunt avute în vedere modificările legislative având ca obiect modificarea taxelor/impozitelor locale, nicidecum cele vizand salariul minim.

In ceea ce priveşte instituţia impreviziunii, ca excepţie de la principiul pacta sunt servanda, susţinută de reclamantă în baza disp. art. 6 din Instrucţiunea Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice nr.1/2019 pentru modificarea Instrucţiunii nr. 2/2018, este fără dubiu că pe perioada de derulare a contractului s-a modificat salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în urma unei intervenţii legislative, dar acest fapt nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 236 şi urm  din Legea nr. 99/2016 care să impună modificarea contractului. Aceasta deoarece modificarea contractului, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, cum este cazul contractelor in speţă, ar fi fost posibilă doar atunci când modificările, indiferent de valoarea acestora, au fost prevăzute în documentele achiziţiei iniţiale sub forma unor clauze de revizuire clare, precise şi fără echivoc, care să vizeze revizuirea preţului sau atunci când modificarea ar fi devenit necesară în urma unor circumstanţe pe care o entitate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă.

 Or, aşa cum s-a arătat mai sus, in speţă, în respectivele contracte nu au fost prevăzute clauze de indexare sau de revizuire  a pretului, ci dimpotrivă s-a stabilit că „ preţul unitar este ferm şi nemodificabil pe toată perioada de derulare. De asemenea, prin art. 22 din contractele subsecvente s-a prevăzut că părţile pot conveni modificarea contractului „22.1 (...)numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului” şi pot conveni „(22.3)... adaptarea acelor clauze afectate de modificări ale legislaţiei”.

 Modificarea salariului de bază minim brut garantat în plată nu se încadrează în respectivele situaţii, deoarece politica salarială a ofertanţilor participanţi la licitaţie (adică modul în care înţeleg să-şi plătească anagajaţii, la nivelul salariului minim brut garantat în plată sau la alt nivel)  este irelevantă, relevanţă având doar preţul din propunerea financiară în raport de care s-a desemnat castigătorul licitaţiei. O astfel de modificare - justificată de faptul că ofertantul câştigător ar fi mărit salariile angajaţilor săi -  nu este  permisă deoarece s-ar eluda condiţiile cerute în procedura de achiziţie iniţială şi ar conduce la suportarea de către autoritatea contractantă a unui cost mai mare decât cel la care s-a făcut adjudecarea, adică s-ar nesocoti caracterul concurenţial al licitaţiei. De altfel, reclamanta nici nu a făcut dovada că salariile angajaţilor săi ar fi fost situate la nivelul minim garantat în plată care să determine modificarea acestora, in condiţiile legii.

Pentru a se putea invoca impreviziunea, trebuie îndeplinite anumite condiţii.În primul rând, trebuie să existe un dezechilibru major şi evident între prestaţiile pe care părţile le au de efectuat, adică acest dezechilibru să fie atât de pregnant, încât îl pune pe debitorul obligaţiei respective într-o situaţie extrem de gravă, de dezavantajoasă, dacă şi-ar îndeplini prestaţia. Legea vorbeşte, după cum se poate observa, despre o obligaţie devenită excesiv de oneroasă, aceasta fiind singura ipoteză în care o parte poate invoca teoria impreviziunii. Legea precizează expres că o obligaţie devenită doar oneroasă (şi nu excesiv de oneroasă) nu poate constitui temei pentru o parte în a invoca impreviziunea.

Acest eveniment trebuie să îndeplinească în mod cumulativ, pentru a putea fi acceptat ca izvor al unei situaţii de impreviziune, trei condiţii:a) Să apară sau să devină cunoscut părţii dezavantajate după încheierea contractului şi, în mod rezonabil, să nu fi putut fi luat în considerare la momentul încheierii contractului; este important, pe de-o parte, ca izvorul acestui eveniment care atrage disproporţionalitatea prestaţiilor să se situeze după încheierea contractului şi, pe de altă parte, acest eveniment să nu fie cunoscut de partea contractantă sau, aşa cum prevede art. 1.271 alin. 3 lit. b din Noul Cod civil, schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; b)Să se afle în afara controlului părţii dezavantajate; dacă partea putea prevedea sau putea înlătura efectele acestui eveniment nu se mai poate invoca impreviziunea;c)Riscul evenimentelor să nu fi fost asumat de partea dezavantajată; asumarea oricăror riscuri este posibilă, în concret, fiind vorba despre o clauză contractuală prin care partea contractantă se obligă ferm şi neechivoc să îşi execute obligaţiile, indiferent de schimbările ce ar putea interveni pe parcursul derulării contractului, chiar dacă aceste schimbări ar afecta echilibrul contractual.

Cel de-al doilea element este impreviziunea propriu-zisă, adică dezechilibrul între prestaţii să se producă într-un mod cu totul neprevăzut, niciuna dintre părţi neştiind ce se va întâmpla într-un viitor (prin definiţie, îndepărtat) cu valoarea prestaţiilor la care părţile s-au obligat.

Motivaţia reclamantei referitoare la creşterea salariului minim brut pe ţară garantat în plată în domeniul construcţiilor nu se justifică în speţa de faţă, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, creşterea salariului minim de-a lungul anilor este un fenomen care ţine de esenţa vieţii economice, iar părţile contractului, în lipsa unor clauze de indexare sau de revizuire, consimt să-şi asume riscurile acestor fluctuaţii.

Modificarea salariului minim ţine de măsurile adoptate de Guvern, în cadrul procesului legislativ şi reprezintă o situaţie previzibilă, atâta timp cât actele normative de acest fel au avut o anumită frecvenţă de-a lungul anilor. Această situaţie putea fi luată în considerare la momentul încheierii contractului, iar reclamanta putea prevedea şi înlătura efectele modificării salariului minim, prin formularea unei oderte cu luarea în cosniderare a acestui aspect.

De altfel, reclamanta şi-a asumat riscul unui astfel de eveniment, întrucât cu privire la preţul convenit pentru îndeplinirea contractului, în care a fost prevăzută o valoare concretă a costului cu salariile conform desfăşurător preţ f. 76, a fost stabilit că va rămâne ferm şi nemodificabil pe întreaga durată a contractului cadru, aşa cum s-a arătat în precedent.

În ceea ce priveşte art. 7 alin 2 din Instrucţiunea nr. 2/2018, modificat prin Instrucţiunea nr. 1/11.04.2019,  acesta nu este aplicabil contractelor în discuţie, care au fost încheiate anterior intrării acesteia în vigoare.

Raportat la cele arătate în precedent Curtea constată că în mod greşit prima instabnţă a obligat pârâta la plata sumei de 607.855,6848 lei cu titlu de ajustare preţ, reclamanta nefiind îndreptăţită decât la acea componentă a costului reprezentată de diferenţa de preţ datorată creşterii taxei redevenţei, nicidecum a costurilor generate de creşterea salariului minim pe economie.

În ceea ce priveşte valoarea creşterii redevenţei, din „ desfăşurător preţ” f. 76 d.f. rezultă că diferenţa taxei de redevenţă este de 1,74  lei/to ( 2,07 -0,33= 1,74) , astfel că raportat la cantitatea livrată 83.496,66 to, rezultă o diferenţă în valoare de 145.284 lei ( 83.496,66x 1,74= 145.284 ) la care reclamanta este îndreptăţită.

Raportat la considerentele de fapt şi de drept de mai sus şi în temeiul disp. art. 496 raportat la art. 498 alin 1 C.proc.civ. Curtea va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa recurată şi rejudecând va admite în parte actiunea şi va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 145.284 lei, reprezentând diferentă de pret din actualizarea costului reprezentat de creşterea  redevenţei.

În temeiul disp. art. 453 C.proc.civ. va obliga intimata  către recurentă la plata sumei de 2.837 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentand cota parte din cval taxa judiciară de timbru achitată conform OP/16.07.2021 f. 31 d.a.

Domenii speta

Spete similare