De principiu, dreptul organizaţiilor neguvernamentale care promovează protecţia mediului de a introduce actiuni in justitie pe probleme de mediu, fara dovedirea unui interes particular deriva direct din Conventie, ca aceasta are aplicabilitate directa in

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de ……… sub nr. ……, reclamantele au solicitat  obligarea pârâtei  ……… la îndeplinirea obligaţiilor stipulate în Acordul de mediu nr. 3/18.07.2013, respectiv: semnarea unui contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă din surse externe; închiderea puţurilor deschise în interiorul platformei de lucru şi deschiderea unor puţuri de monitorizare a calităţii apei în localităţile indicate de Raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, precum şi obligarea pârâtei la aducerea la situaţia iniţială a terenului pe care a desfăşurat lucrări de foraj sau obţinerea unei autorizaţii de mediu.

În motivare, reclamantele au învederat că pârâta realizează proiectul „Lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare S…………”, care presupune amenajarea platformei de foraj, forajul unei sonde şi explorarea gazelor de şist. Lucrările de amenajare au fost finalizate, iar lucrările de foraj şi explorare au început. Pentru acest proiect, pârâta este  titulara Acordului de mediu nr. ………, emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui, în baza Raportului privind evaluarea impactului asupra meiului din …., întocmit de ………... Acordul de mediu prevede, preluând concluziile raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, că întregul necesar de apă va fi asigurat din surse externe.

Reclamantele au susţinut că această prevedere nu a fost respectată: reprezentanţii ……..  au confirmat că nu au furnizat apă pârâtei.

Reclamantele au susţinut că pârâta a folosit deja cel puţin 21 mc de apă, pentru realizarea proiectului fiind necesari aprox. 1750 mc de apă. Pârâta a realizat 4 foraje, pentru captarea apei, în interiorul platformei d e lucru, existenţa acestor foraje fiind confirmată de Garda Naţională de Mediu, aceste 4 foraje fiind pentru captarea apei , nu pentru monitorizarea calităţii acesteia.

Reclamanta a susţinut că, şi în ipoteza în care cele 4 foraje ar fi pentru monitorizarea apei, raportul privind evaluarea impactului mediului prevede amplasarea acestora în afara platformei de lucru, forarea puţurilor în interiorul platformei de lucru reprezintă o încălcare a Acordului de mediu şi a Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului. Pentru forarea celor 4 puţuri, pârâta a obţinut avizul de gospodărire a apelor nr. ………, reclamantele apreciind că avizul este insuficient, în absenţa unui acord de mediu şi  unei autorizaţii de construire.

Reclamantele au susţinut că pârâta foloseşte apă subterană fără autorizaţia de gospodărire a apelor, ceea ce reprezintă o faptă ilicită.

Reclamantele au susţinut că legea apelor, nr. 107/1996, prevede în art. 9 alin. (1) obligativitatea unei autorizaţii de gospodărire a  apelor la folosirea apei subterane:” Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare”.

Reclamantele au susţinut că, contrar obligaţiilor din Acordul de mediu şi din raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, pârâtul nu are un contract de furnizarea  apei din surse externe. Acordul de mediu prevede că întreg necesarul de apă va fi asigurat din surse externe. De la societatea ………… – „Necesarul de apă va fi asigurat din surse externe (pe baza unui contract cu firma autorizată SC ………..) prin transport cu cisternele şi depozitare în rezervoarele de apă ce vor fi amplasate în incinta careului sondei”. Prevederea preia dispoziţiile Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului – „Necesarul de apă va fi asigurat din surse externe (pe baza unui contract cu firma autorizată SC …….) prin transport cu cisternele şi depozitare în rezervoarele de apă ce vor fi amplasate în incinta careului sondei”.

Reclamantele au precizat că, în ciuda aspectelor prevăzute în aceste acte, pârâtul nu are un contract valid de furnizare a apei de la firma ……….., reprezentanţii acestei societăţi declarând la data de ………..:” SC A are un contract de servicii şi furnizare de apă încheiat la data de ……… cu societatea ………..: Este de fapt un contract de principiu, fără dată de intrare în vigoare şi fără a fi specificate cantităţile de apă ce sunt solicitate de societatea respectiv. Dat fiind faptul că contractul în cauză nu şi-a produs efectele, nefiind emisă nicio factură pentru vreo cantitate de apă livrată, SC A va rezilia  în aceste zile acest act. Dat fiind că singura sursă de apă a sucursalei ……… este acumularea de a Căzăneşti, SC A a comunicat deja către Apele Române necesarul de apă pentru acest an, fără a lua în considerare acest contract, cu atât mai mult cu cât, așa cum am sus, în contractul cadru respectiv nu sunt specifice cantităţile de apă pe care societatea respectivă le-a solicitat.

Reclamantele au susţinut că pârâtul a folosit apă subterană. În argumentarea acestei concluzii, au invocat avizul de gospodărire a apelor nr. …………., care prevede că „apa tehnologică necesară pentru prepararea fluidelor de foraj şi a pastei de ciment 21 kc pentru 10 zile necesare execuţiei forajelor de monitorizare) se asigură din surse externe de către contractorul lucrărilor”. Conform adresei nr. ………. a Gărzii naţionale de Mediu – Comisariatul General Vaslui „La data contractului sunt executate  trei foraje, cu adâncimi de 85m, 15 m şi 15 m, iar până la data de ………. urmează a fi realizat cel de-al patrulea foraj, cu o adâncime de 85m”. Având în vedere că cele 4 foraje au fost executate, pârâtul a folosit deja 21 mc de apă .

Reclamantele au susţinut că, deoarece pârâtul nu are un contract de furnizare a apei în vigoare, singura sursă de apă pe care o putea folosi este apa subterană extrasă, dovezi suplimentare în acest sens constând în relatările  din anexa 4, arătându-se că au existat pompe care trăgeau apa din puţ şi alimentau nişte rezervoare  şi de imaginea din Anexa 8, care ilustrează furtunele de mari dimensiuni  cu care se extrage apa din puţurile de abia forate.

Reclamantele au mai susţinut că pârâtul încalcă acordul de mediu prin absenţa unui contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă din surse externe. În acest sens, reclamatele au invocat at. 2 lit. A) din HG nr. 445/2009, privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, care prevede obligativitatea respectării condiţiilor stabilite de acordul de mediu. În acelaşi sens este şi art. 26 alin. (2) din HG nr. 445/2009.

Reclamantele au susţinut că, şi în ipoteza în care puţurile sunt pentru monitorizarea apei, amplasarea lor încalcă prevederile Acordului de mediu şi ale raportului privind evaluarea impactului asupra meiului. În acest sens, au susţinut că , întrucât Raportul privind evaluarea impactului asupra mediului conţine condiţiile la care beneficiarul se obligă în faţa autorităţii de mediu pentru emiterea Acordului de mediu, iar Acordul de mediu are la bază Raportul, reiese că, din momentul validării Raportului prin Acordul de mediu, prevederile raportului privind evaluarea impactului asupra mediului sunt obligatorii.

Reclamantele au susţinut că pârâta a încălcat prevederile raportului privind evaluarea impactului asupra mediului în privinţa locaţiei puţurilor. Astfel, obligativitatea monitorizării activităţilor potenţial poluatoare trebuie inclusă în Raportul privind evaluarea impactului asupra mediului. Conform Structurii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, aprobată prin ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei mediului nr. 863/2002, Anexa II, parta a II-a , pct. 6, Raportul trebuie să conţină secţiunea referitoare la monitorizare („Se furnizează un plan de monitorizare a mediului, cu indicarea componentelor  de mediu care urmează a fi monitorizate, a periodicităţii , a parametrilor şi a amplasamentului ales pentru monitorizarea fiecărui factor”).

Reclamantele au susţinut că, în speţă, raportul privind evaluarea impactului asupra mediului prevede amplasarea a  4 puţuri de monitorizare a calităţii apei: „În perioada de amenajare a platformei de lucru, în amonte şi în aval de locaţia viitoarei sonde, se propune săparea a

-2 foraje de monitorizare a calităţii apei freatice (adâncimea de aproximativ 10-25 m)

-2 foraje de monitorizare a  calităţii apei din primul acvifer de  adâncime (adâncimea de aprox. 50-60,). Aceste foraje de monitorizare vor fi săpate după obţinerea autorizaţiilor necesare. Locaţiile punctelor de monitorizare sunt prezentate în Anexa G”. Anexa G stabileşte că punctele de monitorizare a calităţii apei se află mult în afara platformei de lucru.

Reclamantele au susţinut că, faţă de prevederile contradictorii ale Acordului de mediu şi ale avizului de gospodărire a apelor, prevalează prevederile Acordului de mediu. În acest sens, au arătat că pentru locaţia celor 4 puţuri există 2 acte contradictorii: acordul de mediu şi avizul de gospodărire a apelor. Din mai multe motive, prevederile Acordului de mediu prevalează în faţa prevederilor avizului de gospodărire a apelor. În primul rând, conform structurii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, aprobat prin ordinul ministrului apelor, şi protecţiei mediului nr. 8563/2002, amplasamentul punctelor de monitorizare este stabilit de raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, validat de Acordul de mediu în al doilea rând, potrivit procedurii şi competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţilor de gospodărire a apelor, aprobate prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 662/2006, avizul de gospodărire a apelor se emite în faza de proiect a investiţiei. De aceea, se subînţelege că este supus validării prin Acordul de mediu, emis pentru varianta definitivă a proiectului. În al treilea rând, conform art. 5 alin. (2) din HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului asupra anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, „evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează în mod corespunzător şi pentru fiecare caz, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori: a)fiinţe umane, faună şi floră;b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;d)interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. A), b) şi C)”.Acordul de mediu preia toate informaţiile de mediu. Datele privind săparea forajelor de monitorizare sunt elemente ale proiectului care trebuie analizate sub aspectul evaluării impactului de mediu. Deci, avizul de gospodărire a apelor nu funcţionează de sine stătător, cu trebuie confirmat de acordul de mediu.

Reclamantele au susţinut că Agenţia Naţională pentru protecţia mediului şi Agenţia pentru protecţia mediului Vaslui confirmă faptul că emiterea acordului de mediu este ulterioară şi ţine cont de toţi factorii de mediu, inclusiv de avizul de gospodărire a apelor. Astfel, adresa nr. 1……….. a AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI  atestă că „în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, decizia de emitere a etapei de încadrare sau a acordului de mediu, după caz, este luată după prezentarea avizului de gospodărire a apelor de către titular”. De asemenea, adresa nr. ……. a Agenţiei pentru Protecţia mediului Vaslui atestă că „ în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, decizia de emitere a etapei de încadrare sau a acordului de mediu, după caz, este luată ţinând cont de prevederile  avizului de gospodărire a apelor de către titular. În acest moment, avizul de la Administraţia Bazinală de Ape Prut – Brad a fost solicitat de titular şi este în curs de obţinere, în baza unor documentaţii specifice, inclusiv studii hidrologice”.

Reclamantele au susţinut că, şi în ipoteza în care puţurile de apă sunt pentru monitorizare, construirea lor trebuie autorizată printr-o autorizaţie de construcţie. În acest sens, reclamantele au susţinut că Legea nr. 50/1991 privind lucrările de construcţii impune obţinerea autorizaţiei de construcţii pentru orice tip de foraj, potrivit art. 1 alin. (1) reclamantele au argumentat că forajul de monitorizare a apei nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, deoarece excepţia se referă la lucrările de foraje necesare pentru derularea acordurilor de concesiune petrolieră din platoul Mării Negre, după cum prevede expunerea de motive din cadrul OUG nr. 85/2011 privind modificarea legii nr. 50/1991, act normativ acre prevede introducerea art. 4 alin. 6.

În al doilea rând, reclamantele au arătat că art. 4 alin. (6) instituie o excepţie faţă de prevederile generale ale legii. Astfel, prima regulă de interpretare logică a unei excepţii s se exprimă prin adagiul că excepţia este de strictă interpretare şi aplicare, adică ori de câte ori o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu trebuie extinsă la alte situaţii , pe care norma juridică respectivă nu le prevede. A doua regulă presupune faptul că nu pot fi interpretate extensiv normele juridice care conţin enumerări limitative, excepţii ori prezumţii, sau cele care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile, aplicarea acestora prin analogie fiind interzisă. Din aplicarea acestor principii de interpretare textului de la art. 4 alin. (6) reiese că legiuitorul a prevăzut excepţia de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea lucrărilor de foraje necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de gaze şi petrol, a altor exploatări subacvatice, pentru lucrări de construire a reţelelor submarine de transport energetic şi de comunicaţii  în marea teritorială, zona contiguă sau zona economică exclusivă a  Mării Negre. Forajele pentru monitorizarea calităţii apei nu se regăsesc în cadrul enumerări prevăzute de art. 4 alin. (6) din legea nr. 50/1991.

În al treilea rând, conform reclamantelor, art. 4 alin. (6) prevede limitativ şi domeniile de competenţă în care autorităţile pot emite actul de autoritate care să ţină loc de autorizaţie de construire. Astfel, conform textului, scutirea de obţinerea autorizaţiei de construcţie vizează numai domeniile gazelor, petrolului,m energiei electrice şi comunicaţiilor. Forajul de monitorizare a calităţii apelor aparţine domeniului protecţiei mediului şi exploatării resurselor  hidrografice.

De asemenea, reclamantele au susţinut că forajul de monitorizare a calităţii apelor nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. K din legea nr. 50/1991, deoarece acest articol de referă numai la foraje şi studii geotehnice pentru construcţii, nu şi la foraje de monitorizare a calităţii apei. În al doilea rând, interpretând textul per a contrario, rezultă că executarea lucrărilor de foraj situate în zonele de protecţie instituite pentru zăcămintele acvifere necesită autorizaţie de construire. Conform raportului de evaluare a impactului asupra mediului, reiese prezenţa unui acvifer în locaţia forajului.

Chiar în ipoteza în care puţurile de apă sunt pentru monitorizare, reclamantele au susţinut că amplasarea lor neconformă şi neautorizată reprezintă o încălcare a obligaţiei de mediu de monitorizare a calităţii apei. În acest sens, reclamantele au invocat art. 35 din Constituţia României, precizând că locaţiile puţurilor nu corespund celor fixate prin Raportul  privind evaluarea impactului asupra mediului validat prin acordul de mediu,. Iar locaţiile nu sunt autorizate, deci, pentru fiecare din motivele de mai sus, monitorizarea calităţii apei u se face în conformitate cu standardele în vigoare.

Reclamantele au mai susţinut că pârâtul efectuează lucrări de foraj în absenţa unei autorizaţii de mediu. În acest sens, a arătat că anexa 1 la procedura de emitere a acordului de mediu, aprobată prin ordinul ministrului mediului nr. 1798/2007 prevede Lista activităţilor supuse procedurii de emitere a acordului de mediu. Dintre acestea, al pct. 15, poziţia 1120 se află „activităţi de servicii anexe extracţiei petrolului şi gazelor naturale (exclusiv prospecţiunile)., iar activitatea de explorare este  în mod evident o activitate anexă extracţiei petrolului şi gazelor naturale. Reclamantele au apreciat că activitatea de explorare este diferită de activitatea de prospecţiune, care este exceptată de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de mediu. Dovada acestui fapt este constituită de definiţiile diferite ale celor două activităţi, conform art. 58 şi 60 din normele metodologice  la legea petrolului, aprobate prin HG nr. 2075/2004.

Reclamantele au invocat existenţa unui prejudiciu, arătând că pârâta nu deţine un contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă din surse externe, a utilizat deja apă subterană extrasă din platforma de lucru,  iar raportul privind evaluarea impactului supra mediului prevede un necesar de apă de 35 mc pe zi timp de 50 de zile, adică 1750 mc de apă. Această cantitate, extrasă din apa subterană care alimentează localitatea, afectează alimentarea cu apă a localităţii. De asemenea, există un pericol de mediu, prin absenţa unei monitorizări corespunzătoare a calităţii apei.

Totodată, reclamantele au arătat că, prin instituirea obligaţiei de respectare a prevederilor acordului de mediu, respectiv a obligativităţii obţinerii autorizaţiei de mediu, legiuitorul prezumă prejudiciul produs  în situaţia nerespectării acordului, respectiv a absenţei autorizaţiei.

Reclamantele au susţinut că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi, în mod evident, culpa pârâtei. .

Prin întâmpinare (f. 170-186, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a judecătoriei, excepţia lipsei de obiect, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 12.08.014, reclamantele au precizat primul capăt al cererii, arătând că solicită obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor stipulate în  Acordul de mediu nr. …………, respectiv : semnarea unui contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă tehnologică din surse externe, închiderea puţurilor deschise în interiorul platformei de lucru şi deschiderea unor puţuri de monitorizare a calităţii apei în locaţiile indicate de Raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, sau, în subsidiar, aducerea terenului la situaţia iniţială  , anterioară desfăşurării lucrărilor de foraj.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în favoarea tuturor părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit Statutului asociaţilor reclamante în prezenta cauză, acestea au ca scop, printre altele, implicarea în problemele privind protecţia mediului din Bucureşti şi din localităţile din România.

În drept, potrivit art. 206 alin.2 C.civ., persoana juridică fără scop lucrativ nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii care corespund scopului său stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.

Conform art.1, alin.2 din OUG nr.195/2005, mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, unele valori materiale si spirituale,  calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.

Rezulta deci că, fiind parte a dreptului la un mediu sanatos, protejarea apei, a solului şi a subsolului, urmeaza a fi considerata in mod implicit ca  obiect de activitate al organizatiilor neguvernamentale al căror scop declarat este protejarea mediului.

Plecand de la aceasta premisa, instanta va analiza drepturile procesuale ale unei astfel de organizatii.

Instanta constata ca in privinta calitatii procesuale active, reclamantelor le sunt aplicabile urmatoarele dispozitii speciale, derogatorii:

Astfel, art.5, lit.d din OUG nr.195/2005 consfinţeşte dreptul persoanelor de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, iar art.20, alin.6 din OUG nr.195/2005 prevede ca organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului au drept la acţiune în justiţie în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecţia mediului.

Instanta constata ca, cele doua texte legale nu fac altceva decat sa reproduca in legislatia interna, prevederile Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998. Astfel conform art.2, pct.5 din Conventie organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplinesc cerinţele legii naţionale vor fi considerate ca având un interes, iar în baza prevederilor art.9, pct.2 statele trebuie sa asigure accesul publicului interesat (din care fac parte de drept potrivit art.2, pct.5 si organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului ) la o procedură de recurs în faţa instanţei şi/sau a altui organism independent şi imparţial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricărei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6.

Potrivit aceluiaşi text al Conventiei, interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care îndeplineşte cerinţele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie să fie considerat suficient pentru scopul stabili. Astfel de organizaţii vor fi considerate ca având dreptul sau capacitatea de a fi afectate în concordanţă cu prevederile scopului stabilit.

Rezulta deci ca, textul Conventiei confera de drept calitatea de persoana interesata si deci de parte reclamanta intr-un proces pe probleme de mediu, oricarei organizatii neguvernamentale care promovează protecţia mediului.

Potrivit art.11, alin.2 din Constitutia Romaniei, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Rezulta deci ca, de principiu, dreptul organizaţiilor  neguvernamentale care promovează protecţia mediului de a introduce actiuni in justitie pe probleme de mediu, fara dovedirea unui interes particular deriva direct din Conventie, ca aceasta are aplicabilitate directa in dreptul intern, ca dreptul este prevazut foarte clar si nu este conditionat de vreo actiune ulterioara a statelor si ca dispozitiile conventionale au prioritate fata de orice dispozitie contrara din dreptul intern, inclusiv deci fata de eventualele decizii ale Curtii Constitutionale.

Pe cale de consecinţă, având în vedere scopul asociaţiilor reclamante, dar şi motivele invocate în sprijinul cererii, respectiv lezarea unui interes public ce ţine de protejarea mediului înconjurător, instanţa reţine că,  acestea justifică atât calitatea procesuală activă, cât şi interesul promovării prezenţei acţiuni, astfel încât, va respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes ca neîntemeiate.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect, instanţa reţine că: în motivarea excepţiei, pârâta ……. a susţinut că cererea este lipsită de obiect, deoarece , aşa cum a fost raportat în presa locală şi naţională, pârâta…….. a finalizat lucrările de construire pentru sonda de explorare A. Prin urmare, nu mai este posibil ca reclamantele să obţină obligarea pârâtei la semnarea unui contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă din surse externe, pentru asigurarea necesarului de apă din surse externe, din moment ce nu se vor mai executa lucrări de foraj care să presupună utilizarea de apă din surse externe. Urmare a finalizării lucrărilor de foraj, este lipsită de obiect şi solicitarea privind închiderea puţurilor deschise în interiorul platformei de lucru şi deschiderea unor puţuri de monitorizare a calităţii apei în alte locaţii. Activitatea de foraj fiind finalizată, nu mai există nicio raţiune pentru amplasarea unor noi puţuri de monitorizare a calităţii apei, în altă locaţie.

Instanţa reţine că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a  fost precizată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei ……. la îndeplinirea obligaţiilor stipulate în  Acordul de mediu nr. ……….., respectiv : semnarea unui contract operaţional pentru asigurarea necesarului de apă tehnologică din surse externe, închiderea puţurilor deschise în interiorul platformei de lucru şi deschiderea unor puţuri de monitorizare a calităţii apei în locaţiile indicate de Raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, sau, în subsidiar, aducerea terenului la situaţia iniţială, anterioară desfăşurării lucrărilor de foraj.

Faţă de aceste solicitări, reiese că finalizarea lucrărilor de foraj nu conduce la lipsa de obiect a acţiunii, fiind necesară analiza  pe fond.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit acordului de mediu nr. ……., secţiunea privind „modul de asigurare a utilităţilor”, consumul de apă tehnologică pentru forarea sondei de explorare este de aprox. 35 mc/zi, deci aprox. 1500 mc, acesta urmând a fi asigurat din surse externe. Se arată în acordul de mediu că în acest sens se va semna un contract cu firma autorizată SC A, prin transport cu cisternele şi depozitare în rezervoarele amplasate în incinta careului sondei.

Nu există încălcarea acordului de mediu în ce priveşte sursele de apă utilizabilă. Astfel, pârâta a dovedit că la data de …….. s-a încheiat  între X  şi  SC A contractul de furnizare apă nr. ……; la data de 01.12.2013 s-a încheiat între COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA  şi Z contractul nr. …….., având ca obiect alimentarea cu apă potabilă.

La data de …… prin adresa nr. ………… Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui a comunicat pârâtului menţinerea acordului de mediu, nr. ……., cu precizarea că furnizorii  de servicii pentru aprovizionarea cu apă sunt SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU  si SC A .

Astfel, este îndeplinită condiţia stabilită prin acordul de mediu.

Instanţa reţine că pârâta nu trebuia să obţină  autorizaţie de mediu pentru efectuarea lucrărilor de foraj aferente etapei de explorare. Astfel, Ordinul ministrului mediului nr. 1798/2007 stabileşte că sunt supuse obţinerii autorizaţiei de mediu „activităţile de servicii anexe extracţiei petrolului şi gazelor naturale (exclusiv prospecţiunile).

Instanţa reţine că art. 2 pct. 24 din legea nr. 238/2004 prevede că operaţiunile petroliere sunt reprezentate de „activităţile  de explorare, dezvoltare, exploatare, abandonare a unui zăcământ, înmagazinarea subterană, transportul şi tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum şi operarea terminalelor petroliere”. Din această prevedere reiese că  întregul îl reprezintă „operaţiunile petroliere”, iar activităţile de explorare şi cele de exploatare sunt părţi ale acestui întreg, însă distincte una faţă de cealaltă. De aceea, nu se poate reţine că activităţile de explorare ar fi servicii anexe activităţilor de exploatare (extracţie). Chiar şi denumirea („servicii anexă”) sugerează că acestea sunt concomitente sau ulterioare exploatării. Or, sub aspect temporal, explorarea este prealabilă începerii oricărei exploatări.

 De aceea, domeniul de aplicare al Ordinului ministrului mediului nr. 1798/2007 nu include activităţile de explorare.

Un al doilea argument în acelaşi sens îl constituie exact textul invocat de reclamante, din acelaşi Ordin, care exclude din domeniul de aplicare activitatea de prospecţiune. Or, explorarea este o lucrare de prospecţiune, aspect ce reiese atât din semantica şi sensul termenilor, cât şi din art. 2 pct. 27 din legea nr. 238/2004 („permisul de prospecţiune este actul juridic emis de autoritatea competentă prin care se acordă dreptul neexclusiv (…) de a efectua lucrări de explorare”), din disp. art. 57 din  normele metodologice la legea nr. 238/2004, care prevăd că „lucrările de prospecţiune se execută într-un perimetru determinat, pe baza unui permis de prospecţiune”. În acelaşi sens, art. 74 din normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 238/2000 prevede că „trecerea la exploatare se poate face numai după obţinerea acordului de mediu şi asigurarea condiţiilor de captare a petrolului , de evacuare a apelor reziduale şi, dacă este cazul, de ardere la coş a gazelor asociate care nu fac obiectul valorificării”.

Contrar susţinerilor reclamantelor, nu era necesară obţinerea unei autorizaţii de construire distincte pentru puţurile de monitorizare a calităţii apei.  Astfel, avizul de gospodărire a apelor nr. ………. referitor la execuţia forajelor de monitorizare (f. 260-263, vol. 1)  prevede că „forajele  fac parte din investiţia ce vizează  forarea unei sonde convenţionale de explorare a resurselor de hidrocarburi din perimetrul EV 2 Bârlad”.

Potrivit acestui aviz (f. 261 verso), cele 4 foraje de monitorizare vor fi situate în amonte şi în aval de poziţia sondei, pe direcţia generală de curgere a acviferului, dinspre vest către est, urmând să fie amplasate astfel: 2 foraje la adâncimea de 85 m, în colţurile nord vestic şi în cel sud estic al careului sondei, 2 foraje de 15 m, în colţurile nord estice şi sud vestice ale careului sondei.

Instanţa observă că nu există contradicţie între avizul de gospodărire a apelor şi acordul de mediu, în ce priveşte amplasarea puţurilor pentru monitorizarea calităţii apei. Astfel, în acordul de mediu (f. 11 verso din dosar, pag 6), la rubrica „amenajarea terenului pentru montarea instalaţiei de foraj, anexelor tehnologice şi a dotărilor sociale” se prevede că „pentru amenajarea platformei de lucru pe care se va amplasa instalaţia de foraj vor fi lucrări uzuale de tip amenajare de şantier, care nu vor implica execuţia de excavaţii adânci, fundaţii sau construcţii permanente din beton şi vor consta în (…) execuţia forajelor de monitorizare a apelor subterane”. Reiese că, potrivit Acordului de mediu şi potrivit avizului de gospodărire a apelor, cele 4 puţuri de monitorizare a calităţii apelor se află în perimetrul de explorare. De altfel, trebuie subliniat că  Raportul  privind evaluarea impactului asupra mediului doar propune locaţia celor 4 puţuri de monitorizare, dispoziţiile acestui Raport nefăcând parte integrantă din Acordul de mediu. Dimpotrivă, chiar dacă se bazează pe Raport, Acordul de mediu constituie un act administrativ de sine stătător, detaliat. Concluzia care se impune este că locaţia propusă prin Raport a fost modificată, poate în baza Avizului de  gospodărire a apelor, cu un amplasament mult mai apropiat de activitatea propriu zisă. Aceste element nu poate dăuna sub aspectul protecţiei mediului, ci, dimpotrivă, ar fi benefic, putând fi verificate eventuale concentraţii mult mai mari ale depăşirii calităţii apei, acestea disipându-se în aval.

Aşadar, deşi sub aspect juridic Acordul de mediu prevalează asupra avizului de gospodărire a apelor, totuşi, instanţa reţine că nu există contradicţii între cele 2 acte. Astfel, nu se poate reţine că pârâta ar fi încălcat prevederile Acordului de mediu, cu privire la amplasarea puţurilor de monitorizare a calităţii apei.

În plus, din analiza Raportului privind impactul asupra mediului, reiese că acest act nu a stabilit amplasarea puţurilor de foraj. Astfel, art. 7.1 din Raport (f. 66 verso, pag. 86 din raport) prevede că înaintea demarării lucrărilor de şantier, pentru stabilirea  stării iniţiale a factorului de mediu apă (subterană şi de suprafaţă) vor fi prelevate probe de apă din pârâul Racova, în amonte şi în aval de amplasamentul viitoarei sonde şi din fântâni de apă (private şi publice), existente pe o rază de aprox. 1,5 km în jurul zonei de influenţă potenţiale a viitoarei sonde explorare. Acelaşi raport propune săparea celor 4 foraje de monitorizare a calităţii apei, în amonte şi în aval de amplasarea viitoarei sonde. „Locaţiile punctelor de monitorizare propuse sunt pretate în Anexa G” afirmă Raportul, iar Anexa G (f. 72) cuprinde un număr  de 14 puncte de monitorizare a calităţii apei, fie de suprafaţă, fie de adâncime. Faţă de numărul acestora, faţă de legenda  Anexei G, care se referă la „puncte de prelevare” se impune concluzia că Anexa G nu stabileşte amplasarea puţurilor de monitorizare, ci indică punctele de prelevare , pentru verificările anterioare începerii lucrărilor, dar şi pentru verificări ulterioare.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantelor că pârâtul a folosit apă subterană, instanţa observă că nu a fost administrat nici un mijloc de probă în acest sens. Ambele părţi au prezentat fotografii cu privire la puţurile în discuţie, care, însă, nu stabilesc dacă era posibil sau nu ca acestea să fie utilizate şi în alt scop (pentru obţinerea de apă utilizabilă în procesul tehnologic).

Reclamantele au susţinut că la puţurile respective au fost ataşate furtunuri (f. 7), care duceau în nişte rezervoare. Or, cu privire la acest element, se reţine că au fost efectuate verificări de Garda de mediu, la data de 8.03.2014 (f. 265-266), arătându-se că realizarea forajelor de monitorizare necesită următoarele etape principale: executare puţ, tubare cu tuburi PVC, spaţiul dintre peretele găurii şi coloana de PVC se umple cu pietriş mărgăritar, până puţin deasupra filtrelor, cimentare deasupra pietrişului mărgăritar, curăţarea forajului până la limpezirea apei prin punerea în funcţiune a unor pompe de construcţie specială.  Nu au fost constatate de comisarii Gărzii de Mediu încălcări ale Acordului de mediu, şi a fost infirmată sesizarea în sensul că s-au efectuat foraje pentru a asigura necesarul de apă pe amplasament din pânza freatică.

Pentru toate aceste considerente, nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite.

De asemenea, nu se poate reţine nici existenţa prejudiciului. Reclamantele au făcut o referire generică la afectarea pânzei freatice, dar nu au administrat nici un mijloc de probă în acest sens şi nici nu au precizat în ce modalitate a fost afectată aceasta. Nu reiese nicio prejudiciere în ce priveşte alimentarea cu apă a localităţilor din zonă. Simpla susţinere că se „afectează alimentarea cu apă a localităţii” este insuficientă pentru a se reţine îndeplinită cerinţa prejudiciului.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare