În cazul exproprierilor, transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere s

Sentinţă civilă 2619 din 12.02.2015


Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.11.2014, contestatoarea COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CONSTANŢA a solicitat în contradictoriu cu intimaţii ML şi C C M anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, suspendarea executării silite în privinţa cheltuielilor de executare, anularea somaţiei din 13.11.2014, anularea înştiinţării din 13.11.2014, anularea înştiinţării privind măsura popririi din 13.11.2014 şi a tuturor formelor de executarea silită emise în dosarul de executare nr. …, întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a învederat în esenţă, prematuritatea formulării cererii de executare  faţă de dispoziţiile art. 5 alin.8 din Legea nr. 198/2014 potrivit căruia despăgubirea stabilită va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens însoţită de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii, în cauză expropriaţii nu s-au adresat cu o cerere expropriatorului, ci au formulat cererea de executare silită cu încălcarea normei precitate.

A invocat contestatoarea dispoziţiile art. 1-3 din OG nr. 22/2002, în sensul nerespectării termenului de graţie acordat de lege debitorului instituţie publică, că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare nu este datorată, atâta timp cât intimaţii au apelat la un executor care a eludat prevederile OG nr. 22/2002.

Contestatoarea a mai arătat şi faptul că OG nr. 22/2002 are caracterul unei norme speciale, care derogă de la normele de drept comun din C.pr.civ. şi se aplică prioritar.

A arătat că dreptul de a cere executarea silită nu s-a născut, nefiind îndeplinită condiţia suspensivă a împlinirii termenului de 6 luni.

A solicitat contestatoarea reducerea onorariului de avocat în cuantum de 20.000  lei.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 711 ş.u. C.pr.civ.

În susţinerea contestaţiei, a depus înscrisuri.

La data de 27.01.2015, intimata M L a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, respingerea excepţiei prematurităţii faţă de împrejurarea că titlul executoriu a rămas definitiv şi irevocabilă la data de 30.01.2014. A arătat intimata că CNADNR a avut la dispoziţie 11 luni pentru îndeplinirea obligaţiei stabilită prin decizia Curţii de Apel Constanţa, obligaţie ce a fost ignorată total, făcându-se plăţi persoanelor ce au cumpărat drepturi litigioase în valoare de milioane de euro.

A mai arătat intimata că nu se poate vorbi de un termen de graţie, atâta timp cât debitoarea nu şi-a executat obligaţia timp de 11 luni.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul înscrisurilor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin decizia civilă nr. … pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. …… s-a admis apelul civil formulat de apelanţii-reclamanţi şi intimaţi ML, CCM, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul obligării pârâtului STATUL ROMÂN prin DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ŞI INVESTIŢII STRĂINE PRIN COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMANIA SA către reclamanţi la plata sumei de 275.000 lei despăgubiri, conform hotărârii nr. …. a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate-comuna Cumpana.

În considerentele hotărârii pronunţare, care explică dispozitivul, s-a statuat că în mod nelegal a fost revocată hotărârea nr. …, că această hotărâre a intrat în circuitul civil şi prin urmare nu poate fi revocată de organul care a emis-o, ci pe calea unei acţiuni de drept comun. Astfel, s-a reţinut de instanţa de control judiciar, că această hotărâre nu putea fi revocată, ea produce efecte juridice şi nu necesită emiterea unei alte hotărâri. S-a mai reţinut că reclamanţii nu au primit suma de 275.000 lei la care erau îndreptăţiţi.

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a mai reţinut şi faptul că după revocarea hotărârii nr…. pârâtul nu a mai emis o altă hotărâre de stabilire a despăgubirilor deşi reclamanţii au fost convocaţi şi, prin urmare, reclamanţi au fost expropriaţi fără a primi despăgubiri pentru suprafaţa transmisă în proprietate prin contractul de partaj voluntar şi contractul de donaţie.

La data de 13.11.2014, intimaţii au formulat cerere de executare silită (f. 48), fiind deschis dosarul de executare nr. …, în care s-a emis încheierea din 13.11.2014 de încuviinţare a executării silite (f. 70), încheierea de la aceeaşi dată de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 30.378,80 lei  (f. 72), somaţia de plată din 13.11.2014, adresele de înfiinţare a  popririi (f. 74-77).

Prin încheierea din 25.11.2014 s-a dispus eliberarea sumei de 305.378,80 lei executată silit către creditori şi către executor (f. 90), fiind ridicate la data de 25.11.2014 popririle înfiinţate (f. 85-88).

În drept, potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare; de asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii, iar potrivit alin. 3, de asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale.

Potrivit art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004, în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.

Din considerentele deciziei civile nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. …… rezultă că situaţia de fapt în speţă este diferită de ipoteza de reglementare a art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004, în sensul că s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că în baza hotărârii nr. …… emisă de aceeaşi comisie, a fost expropriată suprafaţa de 12.070 mp teren arabil extravilan, proprietatea reclamanţilor pentru care s-au stabilit despăgubiri în sumă de 275.000 lei, despăgubiri pe care nu le-au primit deşi au făcut demersuri în acest sens, fapt pentru care au solicitat prin prezenta acţiune acordarea acestor despăgubiri pentru suprafaţa de 12.07.0 mp, aspecte ce se bucură între aceleaşi părţi de prezumţia absolută a veridicităţii lor, neputând fi contrazise de alte probe, astfel că nu se poate reţine că intimaţii din prezenta cauză nu au fost de acord cu despăgubirea, pentru a deveni incidente dispoziţiile tezei a doua din art. 5 alin. 8 din Legea nr. 198/2004.

Pentru aceste considerente, reţinând inaplicabilitatea art. 5 alin.8 din Legea nr. 198/2004, instanţa urmează a înlătura apărările contestatoarei referitoare atât la prematuritatea formulării cererii de executare silită, cât şi la încălcarea dispoziţiilor speciale precitate.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din OG nr. 22/2002, instanţa reţine că şi aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile speţei, deoarece în norma precitată se prevede expres condiţia ca executarea creanţei stabilite prin titluri executorii să nu înceapă sau să nu continue din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare fiind obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, or, în cauză, potrivit art. 15 din Legea nr. 198/2004, în cazul exproprierilor, transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.

Ca urmare, singura ipoteză posibilă este aceea a consemnării sumelor de către contestatoare la dispoziţia intimaţilor pe durata soluţionării litigiilor născute în legătură cu stabilirea dreptului de despăgubire, caz în care, nu ne regăsim în ipoteza art. 2 din OG nr. 22/2002, existând fondurile pentru plata creanţei, fiind imperios necesar a fi fost consemnate la dispoziţia celor ce îşi vor dovedi dreptul anterior exproprierii.

Ca urmare, contestatoarea nu se poate prevala cu succes de dispoziţiile art. 2 din OG nr. 22/2002 invocând propria turpitudine, constând în aceea de a fi expropriat o suprafaţă de teren fără plata sau consemnarea sumei cu titlu de despăgubire, în condiţiile în care obiectul litigiului 10380/118/2011 nu l-a constituit contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite, ci chiar plata despăgubirilor stabilite de către contestatoare în procedura exproprierii.

Pentru aceste considerente, va respinge susţinerile contestatoarei referitoare la prematuritatea formulării cererii de executare silită, la nerespectarea OG nr. 22/2002 sub aspectul termenului de graţie, ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor reprezentând onorariu avocat, instanţa reţine că, raportat la valoarea sumei pusă în executare silită, suma achitată de intimaţi cu titlu de onorariu avocat reprezintă un procent de aproximativ 7% din cuantumul creanţei pusă în executare, nefiind un cuantum vădit excesiv. În ceea ce priveşte munca prestată de avocat şi circumstanţele cauzei, instanţa reţine că demersul judiciar datează din 2011, când s-a născut situaţia conflictuală dintre părţi, că în cauză contestatoarea a lipsit intimaţii de  despăgubire pentru bunul expropriat o lungă perioadă de timp, astfel că faţă de aceste circumstanţe şi înscrisul de la fila 68 dosar care face proba pe achitarea acestei sume pentru a se bucura intimaţii de reprezentarea din partea unui avocat nu se poate reţine un cuantum al onorariului disproporţionat faţă de munca prestată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite în privinţa cheltuielilor de executare, faţă de înscrisurile aflate la filele 89-90, 92-95 dosar care fac probă pe executarea silită a creanţei în dosarul de executare silită nr. ., fiind realizate inclusiv cheltuielile de executare silită, instanţa reţine că această cerere a rămas fără obiect, executarea fiind finalizată la acest moment.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, faţă de disp. art. 722 alin. 1 C.pr.civ., reţinând că nu s-a desfiinţat nici titlul executoriu, nici executarea silită efectuată în cuprinsul dosarului nr. …., va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune întoarcerea de executare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată, faţă de soluţia dată cererii introductive de instanţă, reţinând culpa procesuală a contestatoarei, va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.