Distincţia între donaţie şi dar manual. Calificarea banilor ce au făcut obiectul contractului de donaţie ca fiind bunuri mobile corporale sau incorporale, dată fiind transferarea acestora prin intermediul unei operaţiuni bancare.

-  art. 1011 alin. 1 şi alin.  4  Cod civil

Intenţia părţilor de a încheia un contract de donaţie ce a avut ca obiect o anumită sumă de bani poate rezulta din modalitatea în care părţile au procedat, respectiv din cele cinci operaţiuni bancare care au avut loc în mai puţin de două luni, precum şi din cuantumul total al acestor viramente. Astfel nu se poate reţine că aceste operaţiuni nu au avut o singură voinţă juridică a părţilor, respectiv aceea ca apelantul să îi doneze intimatei suma totală de 63.000 euro.

În aceste împrejurări între părţi a avut loc un contract de donaţie, care însă nu a respectat forma autentică, prevăzută de art. 1011 alin. 1 Cod civil potrivit căruia: „Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.”

Referitor la calificarea banilor ce au făcut obiectul contractului de donaţie ca fiind bunuri mobile corporale sau incorporale, se constată că faptul că banii au fost transferaţi prin virament bancar nu reprezintă un argument pentru a aprecia că aceştia reprezintă bunuri mobile incorporale. Doctrina şi jurisprudenţa au reţinut că recurgerea la procedee curente de transferare rapidă şi în siguranţă a banilor nu schimbă natura juridică a acestora, de bunuri mobile corporale, neproducând-se, prin aceste procedee bancare, o dematerializare a banilor.

Prin sentinţa civilă nr. 37/S din data de 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Situaţia de fapt reprezentată de viramentul sumei de 63.000 euro din partea reclamantului în contul bancar deschis pe numele pârâtei este susţinut de avizele de debit ataşate la f. 7-16 dosar.

Pârâta a recunoscut primirea acestei sume, iar tribunalul a reţinut că transferul menţionat nu a fost materializat într-o singură operaţiune de plată.

Părţile nu au redactat un înscris care să constate voinţa lor juridică, iar din avizele de debitare de la dosar rezultă că reclamantul a efectuat mai multe depuneri lunare, a unor sume în cuantum diferit în beneficiul pârâtei, fără a specifica natura juridică a operaţiunilor succesive.

Astfel, la data de 27.08.2015 a virat suma de 15.000 euro; la data de 03.09.2015 a virat suma de 5000 euro; la data de 01.10.2015 a virat suma de 20.000 euro; la data de 08.10.2015 a virat suma de 3000 euro iar la data 21.10.2015 suma de 20.000 euro.

Cu privire la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 145/S din 22.06.2018 a Tribunalului Braşov pronunţată în dosarul civil nr. […], instanţa a constatat că aceasta nu se verifică în speţă.

Distincţia dintre cele două cauze rezultă din cauza juridică diferită a cererilor.

Înţelegând prin cauză juridică situaţia de fapt calificată juridic, Tribunalul a observat că deşi starea de fapt este una identică în ambele dosare, reclamantul şi-a întemeiat pretenţia de restituire a sumei în dosarul nr. […] pe existenţa unui împrumut.

În dosarul de faţă, aceeaşi pretenţie este întemeiată pe un dar manual (donaţie).

Reclamantul a solicitat expres ca în cauza pendinte, instanţa să aibă în vedere aceste motive de drept referitoare la nulitatea donaţiei, chiar dacă el a avut reprezentarea încheierii unui contract de împrumut cu pârâta.

În dosarul nr. […], instanţa a stabilit că reclamantul nu a dovedit că remiterea sumei solicitate s-a realizat cu titlu de împrumut.

Efectul acestei statuări constă în înlăturarea calificării operaţiunii juridice ca fiind un contract de împrumut iar susţinerile reclamantului legate de reprezentarea avută la momentul transferului sumelor nu produce în cauză efecte juridice.

Aceeaşi instanţă a arătat că dacă suma de bani remisă pârâtei ar fi un cadou, calea procedurală de urmat ar fi aceea a constatării nulităţii actului de donaţie pentru lipsa formei autentice, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce nu s-a solicitat în dosarul menţionat.

Indicarea unei căi procedurale nu echivalează cu stabilirea naturii juridice a actului, în lipsa unei dispoziţii ori a unui considerent judiciar în acest sens.

În consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele instituite de dispoziţiile art. 430 Cod procedură civilă, pentru a se reţine puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 145/S din 22.06.2018.

Având în vedere susţinerile exprese ale reclamantului legate de temeiul juridic al acţiunii de faţă şi apărările pârâtei cuprinse în întâmpinare, tribunalul a constatat că operaţiunile succesive de transmitere a sumelor de bani îmbracă forma darurilor manuale.

Transmiterea sumelor de bani, în cuantum variabil, la intervale de timp distincte, nu a format obiectul unui singur raport juridic, nedovedindu-se în speţă că între părţi a avut loc o înţelegere unică cu privire la suma donată care să fi fost executată prin operaţiuni succesive.

Din avizele de debit ataşate la dosar, rezultă cu claritate că fiecare virament a fost ordonat în baza unei comenzi distincte.

Fiecare „dar manual” a fost executat separat, fără vreo referire la celelalte operaţiuni sau la o înţelegere preexistentă.

În lipsa unor probe concludente, instanţa nu are elemente cunoscute pe care să poată sprijini prezumţia unei singure operaţiuni juridice de transfer a proprietăţii  sumelor de bani, astfel cum susţine reclamantul.

Conform art. 1011 alin. 1 - 4 Cod civil: (1) Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. (2) Nu sunt supuse dispoziţiei alin. (1) donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale. (3) Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei. (4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului.

Darurile manuale sunt exceptate aşadar de la condiţia formei autentice dar numai dacă valoarea lor întrece suma de 25.000 lei şi numai dacă bunurile obiect al darului manual sunt corporale.

Art. 1011 alin. 1 Cod civil stabileşte regula formei autentice a donaţiei şi excepţia de la aceasta în cazul darului manual, prevăzând în alin. 4 că darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului.

Bunurile morale corporale cu o valoare de peste 25.000 lei nu pot forma obiectul darului manual.

Excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare iar textul are în vedere numai bunurile mobile corporale.

Banii reprezintă bunuri mobile incorporale, cu o existenţa abstractă întrucât deşi au valoare economică, aceasta nu poate fi percepută prin simţurile omului.

În consecinţă, bunurile mobile incorporale pot face obiectul darului manual, indiferent de valoarea lor economică, în lipsa unor dispoziţii speciale contrare.

Textele invocate de reclamant în susţinerea nulităţii donaţiei nu sunt aplicabile în cauză,  în privinţa sumelor de 15.000 euro şi 20.000 euro, care depăşesc echivalentul valoric al sumei de 25.000 lei.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată, darurile manuale din speţă întrunind condiţiile de validitate sub aspectul formei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, reclamantul A. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv: constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie prin care a transmis pârâtei suma de 63.000 euro, respectiv echivalentul sumei de 291.583 lei la cursul BNR de 4,6283 lei/1euro) pentru nerespectarea formei autentice prevăzute de art.1.011 alin.1 din Codul civil; repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa restituirii de către pârâtă a sumei de 63.000 euro, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare apelantul a arătat că a fost încălcat principiul contradictorialităţii, prin raportare la dispoziţiile exprese prevăzute de art.14 din noul Cod de procedură civilă.  De asemenea, prin extinderea acestui principiu la nivelul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acesta a susţinut că pune la îndoială existenţa unui proces echitabil prin raportare la dispoziţiile art.6, aceasta întrucât argumentele instanţei şi raţionamentul juridic pe care aceasta s-a bazat nu au făcut obiectul unei discuţii în contradictoriu, fiind străine şi de argumentele prezentate în apărare de pârâtă, care a avut parte de o asistentă juridică calificată, fiind reprezentată de avocat, precum şi, în mod evident, de cele prezentate de reclamant.

Apelantul a precizat că nu a avut posibilitatea să aducă argumentele juridice necesare pentru a combate viziunea instanţei legată de aşa zisele „operaţiuni juridice succesive” sau, cel mai important, de abordarea conceptului de „dar manual” prin raportarea la corporabilitatea sau incorporabilitatea bunurilor, obiect al donaţiei.

Acesta a menţionat că principiul contradictorialităţii obligă instanţa ca argumentele ce stau la baza pronunţării unei hotărâri, dacă nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinarea formulată, să fie în prealabil discutate în contradictoriu de părţi. Dacă principiul contradictorialităţii ar fi fost aplicat în mod corect, ar fi fost uşor să demonteze raţionamentul juridic prezentat de instanţă.

Textul legal, obiect al interpretării eronate făcute de către instanţă se referă la dispoziţiile art. 1011 Cod civil. Dacă exista un dubiu cu privire la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art.1011 Noul Cod civil o simplă lectură a doctrinei şi jurisprudenţei ar fi lămurit lucrurile, în sensul în care obiect al darului manual pot fi numai bunurile mobile corporale, acestea fiind susceptibile de a fi transmise prin tradiţiune. Per a contrario, bunurile mobile incorporale nu pot forma obiectul darului manual. Nu toate bunurile mobile corporale pot fi obiect al darului manual, ci numai acele bunuri care nu depăşesc valoarea de 25.000 lei. Dacă nu avem de a face cu donaţii indirecte, deghizate sau daruri manuale, este necesară „ad validitatem” forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin prisma acestor aspecte, urmează să se analizeze dacă, prin raportare la argumentele instanţei, banii transferaţi prin ordin de plată fac parte din categoria bunurilor corporale sau incorporale şi dacă pot face obiectul darului manual.

Apelantul a mai arătat că, în situaţia în care banii ce au făcut obiectul transferului bancar sunt consideraţi bunuri mobile corporale, trebuie respectată condiţia prevăzută la art.1011, alin.4 noul Cod civil pentru a fi obiectul unui dar manual, respectiv aceea de a nu depăşi valoarea de 25.000 lei, ceea ce nu a fost cazul în prezenta speţă.

Apelantul a apreciat că raţionamentul greşit prezentat de instanţa de judecată, bazat pe interpretarea eronată a textelor legale poate fi remediat de instanţa de control judiciar, motiv pentru care a formulat prezentul apel a cărui admitere o solicită.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. Cod procedură civilă, art. 1011 noul Cod civil.

Intimata B. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Ca un prim aspect, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că deşi prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a actului de donaţie prin care reclamantul a transmis pârâtei suma de 63.000 euro, pentru nerespectarea formei autentice prevăzute de art. 1011 alin. 1 Cod civil, în motivarea acestei acţiuni reclamantul a arătat că sumele de bani au fost acordate cu titlu de împrumut.

Anterior demarării prezentului litigiu, apelantul reclamant a formulat cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. de dosar […] al Tribunalului Braşov, prin care s-a solicitat restituirea împrumutului în cuantum de 63.000 euro. Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, s-a solicitat ca în ipoteza în care actul încheiat între părţi nu reprezintă unul de împrumut, atunci să se constate că acesta este o donaţie nevalabilă, întrucât nu a fost încheiat în formă autentică, ori un dar manual, de asemenea, nevalabil, întrucât depăşeşte cuantumul de 25.000 lei.

Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 145/S/22.06.2018, definitivă, Prin această hotărâre judecătorească instanţa s-a pronunţat cu privire la aspectele reluate în prezentul dosar.

Fundamentul lucrului judecat rezidă din necesitatea de a da eficienţă hotărârii judecătoreşti şi de a evita o nouă judecată asupra aceloraşi chestiuni litigioase.

Cu privire la motivele de apel, intimata a arătat că acestea nu pot fi primite, apreciind că în cauză hotărârea judecătorească pronunţată nu a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, contrar celor susţinute de apelant.

Intimata a mai menţionat că instanţa de fond nu avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor natura juridică a instituţiilor juridice aplicabile în speţă, acestea fiind de altfel explicitate atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin întâmpinare.

În opinia intimatei, în mod corect a reţinut instanţa de fond, în motivarea soluţiei adoptate, faptul că operaţiunile succesive de transmitere a sumelor de bani îmbracă forma darurilor manuale. Astfel, sumele de bani acordate de către apelant pentru întreţinerea intimatei, în timpul relaţiei lor, s-au transmis în cuantum variabil, la intervale de timp distincte şi nu au format obiectul unui singur raport juridic.

Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada  unei singure operaţiuni juridice de transfer a proprietăţii sumelor de bani, astfel cum a susţinut apelantul reclamant.

Intimata a considerat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1011 alin. 1-4 Cod civil.

Darurile manuale sunt exceptate de la condiţia formei autentice dar numai dacă valoarea lor întrece suma de 25.000 lei şi numai dacă bunurile obiect al darului manual sunt corporale. Bunurile mobile corporale cu o valoare de peste 25.000 lei nu pot forma obiectul darului manual.

Excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar textul sus-citat are în vedere numai bunurile mobile corporale.

Moneda de cont, constând în disponibilităţile băneşti aflate în conturi bancare este bun mobil incorporal, neavând o existenţă materială.

Aşa fiind, bunurile mobile incorporale pot face obiectul darului manual, indiferent de valoarea lor economică, în lipsa unor dispoziţii speciale contrare.

Intimata a apreciat că textele invocate de către apelantul reclamant în susţinerea nulităţii donaţiei nu sunt aplicabile în speţă, în privinţa sumelor de bani de 15.000 Euro şi 20.000 Euro, care depăşesc echivalentul valoric al sumei de 25.000 lei.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art.476 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 37/S/18 februarie 2019 a Tribunalului Braşov este fondat.

Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale aplicabile, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A.  a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.:

1.Constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie prin care reclamantul a transmis pârâtei suma de 63.000 euro (291.583 lei la cursul BNR de 4,6283 lei-1 euro) pentru nerespectarea formei autentice prevăzute de art. 1011 alin. 1 Cod civil;

2.Repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa restituirii de către pârâtă a sumei de 63.000 euro;

Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat atât raportul juridic încheiat între părţi, cât şi natura juridică a banilor, care au format obiectul acestui raport juridic.

Astfel, având în vedere relaţia de prietenie pe care părţile au avut-o şi care nu a fost contestată de acestea, apelantul reclamant a transmis, prin viramente bancare suma totală de 63.000 euro, respectiv la data de 27.08.2015 a virat suma de 15.000 euro; la data de 03.09.2015 a virat suma de 5000 euro; la data de 01.10.2015 a virat suma de 20.000 euro; la data de 08.10.2015 a virat suma de 3000 euro iar la data 21.10.2015 suma de 20.000 euro.

Date fiind datele relativ apropiate la care aceste sume au fost virate, cele cinci operaţiuni bancare având loc în mai puţin de două luni, precum şi cuantumul total al acestor viramente, nu se poate reţine că acestea nu au avut o singură voinţă juridică a părţilor, respectiv aceea ca apelantul să îi acorde intimatei suma totală de 63.000 euro. Această concluzie rezultă din interpretarea manifestării de voinţă a părţilor, care într-un interval scurt de timp au decis transferul, în aceeaşi modalitate practică, respectiv acelaşi tip de transfer bancar a sumei totale de 63.000 euro.

În aceste împrejurări, Curtea constată că, în fapt, între părţi a avut loc un contract de donaţie, care însă nu a respectat forma autentică, prevăzută de art. 1011 alin. 1 Cod civil potrivit căruia: „Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.”

Referitor la calificarea banilor ce au făcut obiectul contractului de donaţie ca fiind bunuri mobile corporale sau incorporale, curtea constată că instanţa de fond a dat o calificare eronată acestora. Faptul că banii au fost transferaţi prin virament bancar nu reprezintă un argument pentru a aprecia că aceştia reprezintă bunuri mobile incorporale. Doctrina şi jurisprudenţa au reţinut că recurgerea la procedee curente de transferare rapidă şi în siguranţă a banilor nu schimbă natura juridică a acestora, de bunuri mobile corporale, neproducând-se, prin aceste procedee bancare, o dematerializare a banilor.

În aceste împrejurări, ţinând seama de natura juridică a bunurilor ce au făcut obiectul raportului juridic dintre părţi, precum şi de valoarea acestora, de peste 25.000 lei, nu se poate reţine nici susţinerea potrivit căreia între părţi a avut loc un dar manual, pentru care nu era necesară încheierea contractului în formă autentică.

Concluzionând, curtea constată că în fapt părţile au încheiat un contract de donaţie, a cărui valoare depăşeşte suma de 25.000 lei, fără a respecta forma autentică astfel că se impune constatarea nulităţii acestui contract, cu consecinţa, repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de către apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 37/S/18 februarie 2019 a Tribunalului Braşov, pe care o va schimba în tot în sensul că va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., va constata nulitatea contractului de donaţie prin care reclamantul a transmis pârâtei suma de 63.000 euro, pentru nerespectarea formei autentice şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară şi, în consecinţă, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 63.000 euro, la cursul BNR din ziua plăţii.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă va obliga intimata B. să plătească apelantului reclamant A., suma de 9782 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.

Domenii speta

Spete similare