Constatare - Solutie de respingere

Prin cererea inregistrata sub nr. 707/2006 la Judecatoria Gaesti reclamanta S.C.C.C.I. cu sediul în com. P., sat I., jud. Dâmboviţa a chemat in judecata pe paratii A.E. şi A.E.C., ambii domiciliaţi în mun. P., str. nr. ..jud. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se constate dreptul de superficie pe care il are aceasta asupra terenului de 977 mp din comuna P., sat P. cu G., jud. D. Cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii reclamanta a aratat ca prin adresa nr. 48/26.06.1980 fostul Consiliu Popular P. i-a atribuit in folosinta suprafata de 750 mp  in vederea edificarii unui imobil pentru alimentatie publica. S-a aratat ca in anul 1981 s-a edificat unitatea – Bodega P. de G. Prin sentinta civila nr. 768/16.07.2003 din dosarul nr. 1453/2002 s-a constatat dreptul de folosinta al reclamantei asupra terenului de 977 mp si dupa pronuntarea hotararii, prin dispozitia nr. 620/14.06.2004 Primaria P. a restituit in natura paratilor terenul de 1104 mp din care face parte si terenul in litigiu. S-a aratat ca sunt proprietarii constructiei si cum paratii sunt proprietarii terenului iar statul a fost de acord cu edificarea sunt aplicabile dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si art. 492 Cod civil.

In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 111 Cod procedura civila si art. 492 Cod civil.

Legal citati paratii au formulat cerere reconventionala si intampinare; au solicitat paratii obligarea reclamantei la plata lipsei de folosinta pentru terenul in litigiu la nivelul sumei de 250 euro lunar – astfel cum a rezultat din dosarul nr. 2025/2005 al Judecatoriei Gaesti.(fila 12)

Privitor la lipsa de folosinta pretinsa – aceasta rezulta din expertiza tehnica topometrica administrata in dosarul nr. nr. 2025/2005 al Judecatoriei Gaesti – expertiza cu privire la care s-au depasit toate etapele procesuale fiind respinse obiectiunile formulate. Acest dosar s-a dispus a fi atasat prin incheierea de la 07.06.2006 din dosarul nr. 707/2006, ulterior prin incheierea din 26.10.2009 din dosarul de rejudecare de la Gaesti, fila 119 si a fost solicitat si de Judecatoria Sinaia si atasat potrivit dispozitiilor din incheierea din  13.01.2013, fila 63, dosar Sinaia.

Prin intampinare paratii au aratat ca situatia ocuparii terenului dumnealor rezulta dintr-un abuz al statului savarsit anterior anului 1989. Au mai aratat ca reclamanta are deja constituita o folosinta prin hotarare judecatoreasca.(fila 14)

Reclamanta a precizat si completat cererea introductiva; pe cale de completare s-a solicitat „sa se constate dreptul de superficie fara plata”. A precizat, in ce priveste izvorul dreptului, ca acesta s-a nascut prin conventia dintre proprietarul terenului de la acea data, statul, si proprietarul constructiei. S-a mai aratat ca schimbarea formei de proprietate in cea privata face ca dreptul de folosinta al reclamantei sa capete un continut nou convertindu-se in drept de superficie. Cu privire la cererea reconventionala s-a solicitat ca paratii sa precizeze de cand pretind lipsa de folosinta. S-a solicitat respingerea reconventionalei intrucat sunt beneficiarii unui drept de a folosi fara plata.(fila 19)

Prin incheierea din 17.05.2006 s-a dispus si atasarea dosarului nr. 1453/2002 – dosar care avea ca obiect constatarea dreptului de folosinta al reclamantei; acest dosar a fost atasat si prin dispozitia Judecatoriei Sinaia, lipsind dupa stramutare, potrivit dispozitiilor din incheierea din  13.01.2013, fila 63, dosar Sinaia.

Pe rolul Judecatoriei Gaesti s-a inregistrat si dosarul nr. 458/232/2007 la data de 15.02.2007. Obiectul acestui dosar era reprezentat de cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii A.E. si A.C. impotriva paratei S.C.C.C.I., pentru pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna demolarea constructiilor ridicate pe ternul acestora sau in subsidiar sa fie abilitati acestia sa demoleze constructiile pe cheltuiala paratei.

Prin incheierea din sedinta publica de la 24.04.2007 s-a dispus conexarea dosarului nr. 458/232/2007 la dosarul nr. 707/2006.(fila 77)

In cauza la Judecatoria Gaesti in prima etapa procesuala s-au administrat probe, inscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnica in constructii. Expertiza a fost contestata si completata succesiv. (file 87 – 92, 125, 126, 133, 134, 160 - 164)

Prin Sentinta civila nr. 1404/01.07.2008 pronuntata de Judecatoria Gaesti s-a dispus admiterea actiunii principale, instituirea unui drept de superficie, admiterea reconventionalei, obligarea reclamatei la lipsa de folosinta paratilor reclamanti si respingerea cererii conexe.(fila 193)

In recurs la Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 6215/120/10.12.2008 prin decizia nr. 589/13.04.2009 s-au admis ambele recursuri si s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei retinandu-se ca in mod gresit prima instanta a instituit un drept de superficie in conditiile in care cererea introductiva se referea la constatarea dreptului de superficie. S-a mai retinut si ca in mod gresit s-a indicat perioada de acordare a lipsei de folosinta fara a se tine seama ca nu s-a cerut pe ultimii trei ani. Cu privire la demolare s-a aratat ca acdeasta cerere nu a fost cercetata de instanta pe fond.

Cauza a fost reinregistrata la Judecatoria Gaesti sub nr. 2216/2009 si suspendata la data de 8 februarie 2010 intrucat partile au contestat reciproc cate un act administrativ respectiv autorizatia de construire nr. 161/12.11.1980 emisa de Consiliul Popular Judetean Dambovita si Dispozitia de retrocedare emisa paratilor reclaamnti cu nr. 620/14.06.2004. Ambele exceptii de nelegalitate au fost respinse si cauza restituita la Judecatoria Gaesti la 16.11.2010.

Prin precizarea din 04.05.2012 paratii reclamanti au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei aratand ca aceasta a vandut la 27.07.2009 cladireile in litigiu. (fila 46)

Prin aceeasi cerere paratii reclamanti au chemat in judecata pe cumparatorul cladirilor, numitul V. Gh. (fila 47)

Legal citat in cauza V.Gh. a formulat cerere prin care a exprimat pozitia de insusire a cererii reclamantei solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca a dobandit dreptul de superficie; cu cheltuieli de judecata.(fila 71)

Prin cererea aflata la fila 81 paratii reclamanti au invocat inadmisibilitatea cererii introductive aratandu-se ca in lipsa unui mod de constituire a dreptului cererea este inadmisibila.

Prin incheierea de la 19.11.2013 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Judecatoriei Gaesti fiind hotarata stramutarea acesteia la Judecatoria Sinaia prin incheierea ICCJ nr. 5236/13.11.2013.

La Judecatoria Sinaia cauza a fost inregistrata sub nr. 2050/310/2013.

In fata Judecatoriei Sinaia paratii reclamanti au formulat precizari aratand ca solicita lipsa de folosinta de la reclamanta cooperativa de la 17.12.2004 data cand a notificat-o la data de 20.07.2009 data cand a instrainat aceasta bunul iar de la reclamantul V. solicita plata lipsei de folosinta de la 14.04.2010 la zi si in continuare.(fila 67) La 03.02.2014 s-a formulat si completare a cererii reconventionale solicitandu-se ca hotararea ce se va pronunta sa constituie contract de inchiriere intre parti.(fila 75)

Prin incheierea din sedinta publica de la 03.02.2014 s-au lamurit mai multe aspecte antamate de parti.

S-a luat act de ultima precizare a cererii reconventionale in sensul ca se solicita lipsa de folosinta fata de reclamanta S.C.C.C.I pe 3 ani, înainte de data de 20.07.2009 si faţă de pârâtul V.Gh., solicită obligarea la plata chiriei stabilită prin expertiză - 250 euro/lună, fiind stabilită şi faţă de reclamantă, începând de la 14.04.2010 - data dobandirii imobilului până în prezent şi în continuare. 

Instanta a constatat ca intervenientul in nume propriu este in fapt succesor cu titlu particular al reclamantei si pe cale de consecinta operand transmisiunea calitatii procesuale in activ acesta are calitatea de reclamant.

Având în vedere susţinerile pârâţilor, prin apărător, în sensul că renunţă la demolarea imobilului, s-a luat act in ceea ce il priveste pe paratul reclamant conform  art. 246 Cod procedura civila şi s-a pus în vedere apărătorului acestora să se prezinte şi pârâta A.E.C., pentru a renunţa personal în faţa instanţei sau sa se prezinte un inscris autentic in acest sens.

S-a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantei conform art. 137 alin. 2 CPC vechi.

Cu privire la solicitarea reclamantului V. de a se disjunge cererea formulata de paratii reclamanti in raport de acesta socotindu-se ca cererea a fost depusa tardiv instanta s-a pronuntat prin incheierea din sedinta publica de la 03.03.2014. Instanţa -  cu privire la disjungerea cererii completatoare a cererii reconventionale fata de reclamantul parat V.Gh. a retinut ca nu poate fi aceasta restituita partii, sanctiunea depunerii tardive a unei cereri fiind disjungerea, iar in cauza de fata potrivit si cu art. 120 alin. 2 Cod procedura civila veche s-a respins aceasta cerere fata de intima legatura intre cererea in discutie si ansamblul procesual din cauza de fata. (fila 106)

La termenul din 12.05.2014, vazand ansamblul probator administrat deja in cauza, incheierea ICCJ prin care s-a dispus stramutarea judecatii, incheiere prin care s-au mentinut actele indeplinite in cauza inainte de stramutare, instanta a incuviintat partilor probe respectiv inscrisuri si a respins ca fiind neconcludenta cauzei solicitarea de administrare a probei cu expertiza tehnica pentru determinarea cuantumului lipsei de folosinta pentru terenul in litigiu.

La acelasi termen s-a respins si exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ce priveste cererea de pretentii completatoare formulata fata de reclamantul V. Gh. S-a retinut verificând actele şi lucrările dosarului că reclamanţii-pârâţi reconvenţional A. şi-au exprimat poziţia în ce priveşte pretenţiile faţă de reclamantul V.Gh. la data de 04.05.2012, prin înscrisul aflat la fila 146 în dosarul Judecătoriei Găeşti, când au solicitat chemare în judecată a acestuia, ulterior  la data de 09.11.2012 au formulat cerere la Judecătoriei Găeşti, care le-a fost restituită, astfel încât pe cale de consecinţă, constată că de la momentul de când reclamantul V. a dobândit - anul 2010, trecând aproximativ 2 ani pana la formularea pretentiilor fata de acesta de catre paratii reclamanti că nu a operat prescripţiei dreptului la actiune şi conform si cu art. 137 alin. 2 C.pr.civ. veche si dispozitiile Decretului nr. 167/1958 s-a respins excepţia, ca neîntemeiată.

La acelasi termen reclamanta a restrans si precizat cererea indicand explicit perioada pentru care sunt formulate pretentiile sale respectiv pe perioada 20.07.2006 - 20.07.2009 de la reclamanta S.C.C.C.I si de la 14.04.2010 la zi şi în continuare de la reclamantul V.

Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine in fapt urmatoarele:

Reclamantei parate S.C.C.C.I i-a fost atribuit in folosinta, astfel cum rezulta si din adresa nr. 48/26.06.1980 emisa de fostul Consiliu Popular Petresti - suprafata de 750 mp  in vederea edificarii unui imobil pentru alimentatie publica.(fila 110, dosar 707/2006 Gaesti) In anul 1981 s-a edificat unitatea – Bodega Puntea de Greci - fiind emisa in vederea construirii autorizatia nr. 161/12.11.1980.(fila 111) Prin sentinta civila nr. 768/16.07.2003 din dosarul nr. 1453/2002 atasat s-a constatat dreptul de folosinta al reclamantei asupra terenului de 977 mp. Pentru a se constata acest drept de folosinta s-a retinut ca el are o sorginte legala fiind nascut in temeiul art. 187 din Legea nr. 109/1996 care stabileste ca „terenurile transmise in folosinta pe durata nedeterminata organizatiilor Cooperatiei de Consum isi mentin acest regim juridic pe toata durata existentei constructiilor respective in proprietatea organizatiilor cooperatiste.”

 Dupa pronuntarea hotararii, prin dispozitia nr. 620/14.06.2004, Primaria Petresti a restituit in natura paratilor reclamanti terenul de 1104 mp din care face parte si terenul in litigiu. (file 42 – 45, dosar nr. 707/2006 Gaesti)

Paratii reclamanti au notificat reclamantei parate pozitia in ce priveste dreptul dumnealor de proprietate solicitand acesteia sa plateasca lipsa de folosinta pentru terenul litigios respectiv demolarea/vanzarea constructiilor aflate pe teren.(fila 46, dosar nr. 707/2006 Gaesti)

In ce priveste dreptul de folosinta dobandit de reclamanta in baza Legii nr. 109/1996 astfel cum s-a constatat judecatoreste prin sentinta aratata, acesta isi pierde fundamentul si pe cale de consecinta inceteaza odata cu aparitia Legii nr. 1/2005, lege care abroga explicit partial Legea nr. 109/1996 si impicit in ce priveste dispozitia art. 187 care in corpul legii noi se regaseste in art. 107. Astfel, potrivit art. 10:

 (1) Terenurile transmise în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societăţii cooperative.

Cu privire la acest text - Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 913/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, a constatat că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 sunt neconstituţionale in ce priveste acordarea dreptului de folosinta fara plata.

Prin urmare cum la data respectiva terenul in litigiu era revendicat si restituit paratilor reclamanti este evident ca reclamanta parata nu mai putea afirma un drept de folosinta disparand temeiul legal pentru aceasta.

Reclamanta a transmis dreptul de proprietate cu privire la constructiile in litigiu catre T.G.I., casatorita cu T.I. prin vanzare la licitatie publica astfel cum rezulta din procesul verbal de licitatie publica din 20.07.2009, fila 100 dosar 2050/2013.

La scurt timp, prin contractul din 14.04.2010, neautentificat fiind legalizata semnatura semnatarilor prin incheierea nr. 981/2010 de BNP Neagu si Neagu – dreptul de proprietate asupra constructiilor a fost transmis de catre dobanditorii T. catre reclamantul V.Gh., casatorit cu V.N. In conditiile starii de fapt expuse V.Gh. si-a insusit actiunea reclamantei iar sotia sa nu a fost atrasa in cadrul procesual de fata si nici nu a intervenit – prezenta sa nefiind impusa din punct de vedere al dreptului substantial atat timp cat actiune introductiva poate fi asimilata exercitarii unui drept de administrare.

Considerentele anterior expuse fac ca exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de paratii reclamanti, inadmisibilitate determinata de imposibilitatea „dublarii” dreptului de folosinta deja acordat reclamantei sa apara neintemeiata astfel ca va fi respinsa. Nu este asadar vorba de o dublare a unui drept prin solicitarea de fata fiind evident asa cum si reclamanta prin chiar promovarea actiunii recunoaste ca nu mai avea nici un drept cu privire la teren, drept opozabil paratilor reclamanti, dobanditori ai dreptului de proprietate asupra terenului litigios in conditiile aratate.

Cu privire la celalalt aspect de inadmisibilitate antamat de parati, acela ca in lipsa unui mod de constituire a dreptului, cererea este inadmisibila se va aprecia ca si aceasta este neintemeiata. Existenta unui mod de constituire a dreptului de superficie este un aspect de temeinicie a cererii si nu un fine de neprimire de ordin obiectiv care sa se traduca intr-un aspect de inadmisibilitate a cererii.

In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei – exceptie invocata de paratii reclamanti in contextul in care reclamanta a transmis dreptul de proprietate cu privire la constructiile in litigiu se va retine ca aceasta a actionat avand legitimare deplina la momentul 2006 si ulterior pana la instrainare operand transmisiunea calitatii procesuale in activ odata cu instarinarile, dobanditorii fiind succesori in drepturi cu titlu particular ai reclamantei. Transmisiunea calitatii nu este insa echivalenta cu pierderea calitatii; dealtfel o alta concluzie ar echivala cu lipsirea actiunii de suport activ, lipsirea de titular, o perioada lunga de timp ceea ce nu poate fi primit. Prin urmare exceptia este neintemeiata si va fi respinsa.

In ce priveste cererea introductiva completata si precizata formulată de reclamanta S.C.C.C.I împotriva pârâţilor A.E. şi A.E.C. transmisă şi însuşită de  reclamantul V.Gh. se va retine ca aceasta este neintemeiata si va fi respinsa.

A solicitat reclamanta sa se constate dreptul de superficie fara plata pe care il are aceasta asupra terenului de 977 mp din comuna P., sat. P. cu G., jud. Dambovita.

Cu privire la dreptul de superficie – acesta nu a avut o consacrare legala la data nasterii raporturilor dintre parti – fiind recunoscut in existenta jurisprudential precum si in doctrina, cadru in care va fi examinat.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că „suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului aparţinând unei persoane, cu dreptul de proprietate asupra construcţiei, aparţinând unei alte persoane nu dă naştere prin ea însăşi unui drept de superficie, în absenţa unui act juridic (convenţie) sau fapt juridic (uzucapiune, prescripţie achizitivă) care să-l constituie, ori a unei dispoziţii legale pe care să se întemeieze”. Înalta Curte a statuat că este ilegală constatarea existenţei dreptului de superficie, în absenţa actului juridic, respectiv a unei convenţii, încheiate în formă autentică, având ca obiect naşterea acestui drept şi stabilirea întinderii sale, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. (Decizia nr. 4127 din 22 noiembrie 2013 pronunțată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)

Prin urmare, sintetizand, modalitatile concrete de nastere a dreptului de superficie sunt astfel cum ICCJ a statuat – conventia, prescriptia achizitiva si legea. In cauza de fata niciunul din aceste moduri de dobandire a dreptului nu sunt incidente. Reclamanta a invocat „conventia” dar nu a produs la dosarul cauzei nicio conventie care sa constituie dreptul de superficie, conventie opozabila paratilor reclamanti. Faptul ca reclamanta a avut acordul statului comunist la momentul edificarii constructiei nu este echivalent cu acordul pentru constituirea dreptului de superficie; acest acord poate fi examinat numai pe taramul bunei sau relei credinte a constructorului la edificarea constructiei aspect care afecteaza intinderea crentei constructorului dar nu creeaza acestuia nici un drept cu privire la teren dupa cum nu ii creaza niciun drept cu privire la proprietatea constructiei. Constructorul sau succesorul sau in drepturi este, in acord si cu art. 492 si urmatoarele Cod civil vechi, titularul unei creante nu si al unui drept real – nici cu privire la teren si nici cu privire la constructie – in lipsa acordului constitutiv de superficie.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse se va respinge ca neintemeiata cererea introductiva precizata si completata.

In ce priveste cererea reconventionala  precizată, completată şi restrânsă formulată de pârâţii-reclamanţi A.E. şi A.E.C – instanta o va admite in parte si vazand si art. 480 Cod civil vechi rap. la art. 6 Cod civil nou va obliga reclamanta S.C.C.C.I. să plătească pârâţilor-reclamanţi lipsa de folosinţă pentru terenul în litigiu de 977 mp, pe perioada 20.07.2006 - 20.07.2009, în sumă de 1.440 euro, contravaloare în lei la data plăţii (câte 40 euro lunar) si va obliga reclamantul-pârât V. Gh. să plătească pârâţilor-reclamanţi lipsa de folosinţă de la 14.04.2010 la zi (4 ani) suma de 1.920 euro (40 euro lunar) din contravaloarea în lei la data plăţii şi în continuare.

Pentru a hotari astfel instanta va retine ca terenul de 977 mp este afectat de constuctiile folosite de reclamanta S.C.C.C.I pana la instrainare si mai tarziu folosite de reclamantul V. Rezulta deci ca paratii reclamanti desi proprietari ai terenului sunt lipsiti de unele din componentele esentiale ale dreptului si pentru aceasta, cum nu se pot bucura de atributele dreptului de proprietate, se impune sa beneficieze de dezdaunari respectiv de valoarea lipsirii de folosinta.

Cu privire la cuantumul lipsei de folosinta se va retine ca valoarea propusa de paratii reclamanti de 250 euro/luna este nerezonabila. Aceasta valoare rezulta din expertiza tehnica topometrica ing. Anghel Enise Genina administrata in cadrul dosarului nr. 2025/2005 atasat dar este total neargumentata. Dimpotriva, desi expertul propune acesta valoare in fapt argumentatia sa vine in totala contradictie cu valoare propusa astfel ca expertul arata ca terenu este unul obisnuit, zona in care este amplasat nu detine populatie numeroasa si nu este puternic industrializata fiind un sat obisnuit. In cauza este vorba de un teren de 977 mp situat intr-un sat nu de mare rezonanta ca importanta turistica sau comerciala astfel ca suma avansata este exagerata. Pentru o valoare adaptata situatiei terenului se va avea in vedere ca in zona s-au concesionat terenuri – concesiunea reprezentand in sine o folosinta pe termen lung cu plata astfel ca instanta se va raporta la valoarea redeventei din aceste contracte. Astfel instanta va face calculul prin raportare la nivelul redeventei din aceste contracte, dosar nr. 2025/2005, fila 43. Daca pentru un teren de 105 mp – sat P. cu G., punct Magazin – se plateste o redeventa lunara de 19,5 lei rezulta ca pentru un teren de suprafata celui in litigiu s-ar plati 175,5 lei lunar respectiv 40 euro lunar suma care va fi socotita cea mai adapata unei rezonabile valori a lipsei de folosinta.

Solicitarea reconventionala ca hotararea pronuntata sa tina loc de contract de inchiriere intre parti este neintemeiata si vazand si art. 969 Cod civil vechi rap. la art. 6 Cod civil nou va fi respinsa. Pentru a hotari astfel instanta va retine ca un contract presupune manifestarea de vointa a partilor care este de esenta conventiei. Instanta nu poate suplini acordul partilor in conditiile in care nicio dispozitie legala nu indreptateste instanta sa o faca.

In ce priveste cererea conexa in demolarea constructiilor, vazand si art. 246 Cod procedura civila veche se va lua act ca reclamantii A. au renuntat la judecata – personal in instanta unul din acestia respectiv A.E. si prin declaratie autentificata sub nr. 125/2014 la BNP Burcea Valentina reclamanta A.E.C.(fila 110)

Cu privire la cheltuielile de judecata se va retine ca reclamantii S.C.C.C.I si V. Gh. nu au vocatie la acordarea lor fiind cazuti in pretentii. In ce priveste pe paratii reclamanti A. se va retine ca acestia – in final – au solicitat cu acest titlu sumele achitate ca taxe de timbru in fata Judecatoriei Sinaia – fila 184, concluzii scrise; astfel fiind va fi obligata S.C.C.C.I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli, suma determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 la suma lipsa de folosinta cu care aceasta este cazuta in pretentii; va fi obligat reclamantul V.Gh. la 630 lei cheltuieli de judecată pârâţilor-reclamanţi, suma rezultata prin aplicarea aceluiasi algoritm.

Domenii speta

Spete similare