Tagada paternitate

Prin cererea înregistrată sub nr. de dosar 1133/328/2013, reclamantul UD a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta UAE, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că reclamantul nu este tatăl minorilor UV, născut la data de 06.08.2004 şi UDA, născut la data de 12.08.2011, din căsătoria sa cu pârâta.

În motivarea cererii reclamantul a precizat că părţile sunt despărţite în fapt de mai bine de 10 ani, nu au locuit împreună niciodată de atunci, nu au mai avut nicio relaţie. De la despărţirea în fapt, fiecare dintre părţi trăieşte într-o relaţie de concubinaj cu altcineva, ceea ce face ca paternitatea celor doi copii, atribuită reclamantului,  să fie imposibilă.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acţiunii sale.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar acte de stare civilă.

Pârâta nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, dar s-a prezentat în faţa instanţei la termenul din data de ……. şi a solicitat admiterea acţiunii reclamantului.

La data de ..... pârâta UAE, a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul UD şi cu pârâtul nou introdus în cauză HA, să se constate că tatăl minorilor este HA şi să se dispună rectificarea certificatelor de naştere ale celor doi minori, prin radierea numelui U şi înscrierea numelui după tatăl natural, acela de H.

Pârâtul HA, prezent în faţa instanţei la termenul de jduecată din data de ........ a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii formulate împotriva sa.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii UM şi UV, iar din oficiu a dispus efectuarea unei expertize, prăţile procedând la efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale serologice, conform raportului depus la dosar de către IML Cluj Napoca,.Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele aspecte

În fapt, instanţa reţine că potrivit menţiunilor din cuprinsul certificatului de naştere seria …. nr…… , minorul UV  s-a născut la data de 06.08.2004, având ca tată pe UD şi ca mamă pe UAE.

De asemenea, potrivit menţiunilor din cuprinsul certificatului de naştere seria ….. nr……., minorul UDA  s-a născut la data de 12.08.2011, având ca tată pe UD şi ca mamă pe UAE.

Potrivit precizărilor părţilor, acestea sunt despărţite din anul 2000, fiecare având de atunci o altă relaţie, iar cei doi minori nu sunt copiii reclamantului.

În drept, instanţa urmează a avea în vedere cu prioritate că potrivit art. 47 din Lege nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare”.

Ca atare, în cauză, raportat la data naşterii celor doi copii minori, rămân incidente şi se va face aplicarea dispoziţiilor art. 54 din Codul familiei potrivit cărora „Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori.  Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale. Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui. Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore. Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea.”

Potrivit art. 56 din Codul familiei „Filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarâre judecatoreasca.

De asemenea art. 53 din Codul familiei, instituie o prezumţie potrivit căreia „Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.”

În cauză instanţa va reţine că nu s-a făcut dovada faptului că este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

Astfel, urmează a se reţine cu precădere că deşi martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că părţile au avut de la despărţirea în fapt fiecare altă relaţie, întemeindu-şi astfel alte familii, nici în prezent acestea nu au solicitat desfacerea căsătoriei lor, şi ca atare, atât în anul 2004 cât şi în anul 2011, la naşterea celor doi copii minori, în condiţiile prevăzute de lege, a operat prezumţia legală potrivit căreia copilul are ca tată pe soţul mamei de la data naşterii sale.

Se impune a se sublinia de asemenea că simplele afirmaţii, chiar dacă aparţin ambelor părţi, că de mai bine de 10 ani aceastea nu mai au o relaţie, fiind despărţite în fapt, nu sunt suficiente în cauză, mai ales în condiţiile în care în cauză s-a efectuat o expertiză serologică, iar prezumţia de paternitate nu a fost răsturnată, neputând fi exclusă paternitatea reclamantului.

Raportat la toate aceste împrejurări şi având în vedere faptul că părţile au refuzat efectuarea în cauză a unei noi expertize pentru a se determina paternitatea celor doi copii, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului UD.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta UAE, privind stabilirea paternităţii în favoarea pârâtului HA şi efectuarea menţiunilor privind numele tatălui şi numele de familie al minorului, instanţa va reţine că filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarâre judecatoreasca.

Or, în condiţiile în care paternitatea reclamantului UD nu a fost înlăturată, nu se poate pune în discuţie stabilirea paternităţii altei persoane faţă de cei doi minori.

Ca atare, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare