Partaj

-decizie

-decizia civilă nr. 200/25.03.2014

-Partaj; Minuta şi dispozitivul;

-Contradictorialitatea între soluţia pronunţată cu ocazia întocmirii minutei, la momentul deliberării completului de judecată, şi dispozitivul sentinţei atacate  întocmit cu ocazia redactării hotărârii,  reprezintă prin însăşi natura sa un motiv de ordine publică, întrucât instanţa de apel, la momentul efectuării controlului, are obligaţia să verifice legalitatea sau nelegalitatea sentinţei în integralitatea sa, în baza caracterului devolutiv al apelului, şi deci să constate nerespectarea dispoziţiilor legale privind modalitatea de soluţionare a cauzei, încălcarea drepturilor procesuale ale părţilor, existând riscul ca la momentul redactării unei hotărâri  judecătoreşti să se soluţioneze  anumite pretenţii care nu au fost analizate efectiv, la momentul  deliberării de către completul de judecată.

R E Z U M A T

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. ......./259/2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 200

Şedinţa publică din data de 25 Martie 2014

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată :

Prin acţiunea civilă înregistrată  cu  nr. ......./259/30.07.2013  la  Judecătoria Mizil,  reclamanta RG  a chemat în judecată pe pârâţii RC, RF,  solicitând instanţei ca prin  hotărârea ce o va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rămase pe urma defunctei MM, decedată la data de 07.06.2013.

In motivarea acţiunii,  reclamanta a arătat că  de pe urma defunctei MM au rămas ca  moştenitori legali  reclamanta, pârâta RF, în calitate de fiice, precum şi o masă succesorală compusă din  imobilul situat în Mizil, judeţul Prahova in suprafata construita de 51,40 mp, un teren  de 14 mp indiviz din suprafata totala de 261,36 mp  aferentă blocului de locuinte, dreptul indiviz de  ½ dintr-o  casă de locuit, anexe si terenul aferent locuintei in suprafata de 220 mp  descrise  în contractul de vânzare-cumpărare  nr.667/28.06.2002, imobile situate în Mizil, judeţul Prahova, imobil asupra căruia are un drept de coproprietate  şi  pârâtul RC.

După administrarea probelor cu acte,  prin sentinţa civilă nr. 987/07.11.2013 a Judecătoriei Mizil, a fost  admisă  acţiunea formulată de reclamantă  împotriva  pârâţilor, s-a  constatat  deschisa succesiunea defunctei MM, decedata la data de 07.06.2013, de pe urma cărora au rămas ca moştenitoare legale reclamanta RG,  parata RF, în calitate de descendenti de gr. I,  paratul RC având  calitatea de coproprietar în cote egale de 1/2 cu defuncta în ceea ce priveste imobilul situat în Mizil, judeţul Prahova având o casa de locuit, anexe,  terenul aferent de 220 mp individualizat descris în  contractul de vânzare-cumpărare nr.667/28.06.2002 şi că  masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din : Imobilul  situat în Mizil, jud. Prahova în suprafată construita de 51,40 mp, dreptul de proprietate in indiviziune asupra terenului  de 14 mp din suprafata totala de 261,36 mp  aferentă blocului de locuinte,  dreptul indiviz de  ½ din casa de locuit, anexe si terenul aferent locuintei  de 220 mp situate în Mizil, judeţul Prahova descrise în contractul de vânzare-cumpărare  nr.667/28.06.2002, luându-se  act de acordul de mediere şi îl consfinţeşte  şi s-a dispus ieşirea din indiviziune conform acordului de mediere  încheiat între părţi, fiind respinsă  ca neintemeiata cererea de restituire a ½ din cuantumul taxei judiciare de timbru in valoare de 7970 lei.

Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie, s-a reţinut că  potrivit actelor existente la dosar, contractului de vânzare-cumpărare  nr.667/28.06.2002, titlului de proprietate nr. 6/1982, de pe urma defunctei au rămas ca moştenitori  legali, reclamanta, parata RF,  în calitate de fiice, paratul RC, fiind  coindivizar asupra  imobilului  având o  casă de locuit, anexe, un  teren aferent de 220 mp  situat în Mizil, judeţul Prahova, dobandit de către  acesta  împreună cu defuncta  anterior desfacerii căsătoriei dintre cei doi, precum şi o masă  succesorală compusă din  imobilul  situat în Mizil, judeţul Prahova,  in suprafata construita de 51,40 mp,  un teren de 14 mp din suprafata totala de 261,36 mp  aferentă blocului de locuinte,  dreptul indiviz de  ½ din casa de locuit, anexe si terenul aferent locuintei in suprafata de 220 mp situate în Mizil, judeţul Prahova, descrise  în contractul de vânzare-cumpărare  nr.667/28.06.2002, astfel încât în spetă se aplică dispoziţiile art.63 din Legea nr.192/2006 potrivit cărora în situaţia în care conflictul dintre părţi a fost soluţionat pe calae medierii  se va  pronunţa o hotărâre de expedient conform dispoziţiilor art.441 Cod proc.civ. care va consfinţi învoiala părţilor materializată prin acordul de mediere, acord care constituie  rezultatul manifestarii de vointa a partilor libera, neviciata, in deplina cunostinta de cauza, mai ales că  acordul  de mediere  are o cauză licita, fiind corespunzatoare normelor legale, de convietuire sociala,  indeplinind condiţiile prev. de disp. art.2,  art.58 alin.2 din Legea 192/2006.

A fost  respinsă cererea  privind  restituirea  procentului de 50% din valoarea taxei judiciare de timbru  de 7970 lei , ca neîntemeiată, reţinându-se că potrivit  disp. art.11 alin.1 lit.a din OUG nr. 80/2013, la momentul inregistrarii cererii taxa  judiciară  de timbru se stabileşte  în procent de  50 % din valoarea masei succesorale în raport de disp.  art.5 numai atunci cand odata cu cererea de chemare in judecata partile depun si acordul de mediere, acord care  în speta a fost  depus  ulterior parcurgerii procedurii prealabile, dupa fixarea termenului de judecata,  iar  cererea  partilor  privind  restituirea taxei judiciare nu se regaseste în cadrul situaţiilor  reglementate de art.45 din OUG nr. 80/2013, nefiind  incidente nici disp. art.63 alin.21 din Legea nr.192/2006 privind medierea atât timp cât  nu exista un certificat de mostenitor.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel  reclamanta,  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte  a sentinţei în sensul restituirii cotei de ½ din valoarea taxei judiciare de timbru de 7.970 lei, respectiv 3.965 lei, motivându-se  că în mod eronat nu s-a dispus restituirea acestei taxe atât timp cât s-a luat act de acordul de mediere intervenit între părţi,  pronunţându-se o hotărâre de expedient care a consfinţit înţelegerea părţilor.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr......../259/2013 la data de 14.01.2014.

Tribunalul, examinând cauza în raport de situaţia de fapt reţinuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauza, constata ca apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform actelor de stare civilă existente la dosar, sentinţei civile nr.5903/30.06.1983 a Judecătoriei Ploieşti, certificatului depus la dosar, încheierii nr.18/09.07.2013, titlului de proprietate nr.6/28.04.1982, contractului de vânzare-cumpărare nr.667/28.06.2002,  acordului de mediere nr.104/18.10.2013, de pe urma defunctei MM, decedată la 07.06.2013, ar fi rămas ca moştenitori legali reclamanta şi pârâta RF, în calitate de fiice, precum şi o masă succesorală constând în imobilul  situat în Mizil, dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în Mizil, având o casă, anexe, un terenul aferent de 220 mp,  restul dreptului indiviz de ½ din acest imobil  aparţinând  pârâtului RC, ocazie cu care părţile din prezenta cauză ar fi încheiat la data de 18.10.2013, un  acord de mediere în baza căruia  şi-ar fi manifestat voinţa  de a  stinge litigiul pe cale amiabilă.

Disp. art. 401 cod pr. civilă modificat  stipulează că, în urma deliberării,  după ce a fost luată hotărârea, instanţa de judecată  va întocmi o minută care va  cuprinde soluţia pronunţată,  iar potrivit disp. art. 425  cod pr. civlă,  hotărârea va  cuprinde partea introductivă întocmită cu respectarea disp. art.233 alin.1, 2, considerentele  în care se vor arăta obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea  situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, dispozitivul în care se vor arăta numele, prenumele, domiciliile părţilor, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii,  cuantumul cheltuielilor de judecată şi calea de atac.

De asemenea,  disp. art.405 cod pr. civilă modificat prevăd  că nulitatea unei hotărâri  nu poate fi cerută prin  intermediul  căilor de atac prevăzute de lege  în afară de cazul când legea prevede, în mod expres, altfel, instanţa de apel având dreptul în baza disp. art.479, art.480  cod pr. civilă să invoce, din oficiu, motive de ordine publică, iar în cazul în care constată că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, va anula hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare.

Aşadar, din analiza actelor  şi lucrărilor dosarului rezultă că, la  data de 07.11.2013,  cu ocazia deliberării a fost întocmită o minută  în sensul admiterii acţiunii, luându-se act de  acordul de mediere, dispunându-se ieşirea din indiviziune conform acordului de mediere încheiat de părţi, fiind respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de  timbru în cuantum de  ½ din suma de 7.970 lei, însă,  în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate,  s-a menţionat că a  fost admisă acţiunea, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei MM, calitatea de moştenitori legali  în raport de defunctă a  reclamantei şi a pârâtei,  calitatea de coproprietar  în cote egale de ½  cu defuncta a  pârâtului, cu privire la imobilul situat în Mizil, str. Spitalului, nr.49,  componenţa masei succesorale rămasă de pe urma defunctei, luându-se  act de acordul de mediere şi s-a dispus ieşirea in indiviziune, ţinându-se seama de acest acord, fiind respinsă  cererea de restituire a cotei de ½  din taxa de timbru.

Ca atare, atât timp cât în cuprinsul minutei întocmită cu ocazia deliberării de către completul de judecată, s-a specificat că a fost admisă cererea de chemare în judecată, consfinţindu-se acordul de mediere, dispunându-se ieşirea din indiviziune conform acestui acord, iar în cuprinsul  dispozitivului sentinţei, cu ocazia redactării acestuia, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, reţinându-se numărul şi calitatea moştenitorilor, calitatea de coproprietar a pârâtului cu privire la un imobil, componenţa masei succesorale rămasă de pe urma defunctei, luându-se act de acordul de mediere, dispunându-se ieşirea din indiviziune în baza acestui acord,  înseamnă că în realitate există o contradicţie flagrantă între soluţia pronunţată cu ocazia deliberării, la momentul întocmirii minutei şi  soluţia înserată în cuprinsul dispozitivului sentinţei, dispozitiv în cadrul căruia  instanţa de fond  s-a pronunţat  şi asupra altor cereri care nu au făcut obiectul deliberării,  soluţia pronunţată cu ocazia întocmirii minutei, la momentul deliberării, fiind  total diferită de soluţia înserată în cuprinsul dispozitivului sentinţei.

De fapt, analizându-se dispoziţiile legale sus menţionate,  este obligatoriu  ca  soluţia pronunţată la momentul deliberării reflectată de minuta întocmită la momentul respectiv, să fie una şi aceeaşi  cu  soluţia înserată  în cuprinsul dispozitivului sentinţei, fiind imposibil din punct de vedere legal să existe soluţii contrare, măsuri contradictorii între soluţia pronunţată la momentul deliberării şi soluţia înserată în cuprinsul dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, dispozitiv care se întocmeşte, ţinându-se seama în exclusivitate de soluţia reprezentând  minuta întocmită  cu ocazia deliberării, instanţa de fond neavând dreptul să modifice  cu  ocazia redactării sentinţei soluţia pronunţată, să adauge alte soluţii cu privire la anumite pretenţii deduse judecăţii şi pe care nu le-a avut în vedere la momentul deliberării, pronunţându-se efectiv  cu ocazia redactării sentinţei şi asupra altor pretenţii deduse judecăţii, modificând deci  în totalitate soluţia pronunţată cu ocazia deliberării propriu-zise.

De altfel,  disp. art.428, 429  cod pr. civilă au un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare si aplicare, instituind în favoarea instanţelor judecătoreşti doar dreptul de a  adăuga, a schimba  sau  a efectua corecturi în cuprinsul unor hotărâri numai în cazurile expres prevăzute de lege, iar după pronunţarea unei hotărâri, adică a unei soluţii, instanţa se dezinvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, dispoziţii nerespectate de către instanţa de fond  care a schimbat efectiv soluţia pronunţată cu ocazia deliberării, pronunţându-se la momentul redactării sentinţei şi asupra altor capete de cerere, asupra unor pretenţii cu caracter de sine stătător, fapt ce a determinat  includerea  în dispozitivul sentinţei a altor soluţii, mai ales că  dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să cuprindă în mod expres  soluţiile pronunţate cu ocazia deliberării, instanţa de fond  neavând niciun  drept să procedeze la modificarea acestor soluţii cu ocazia  redactării sentinţei,  să schimbe în realitate, în totalitate,  soluţia pronunţată  la momentul deliberării.

Faptul că în baza disp. art.428  cod pr,. civilă  este posibilă  efectuarea unor adăugiri, schimbări sau corecturi în cuprinsul unei hotărâri, nu înseamnă în mod automat că la momentul redactării unei hotărâri  judecătoreşti instanţa de fond are dreptul să însereze în cuprinsul dispozitivului şi alte  soluţii cu privire la  anumite pretenţii deduse judecăţii, soluţii inexistente în cuprinsul minutei întocmită cu ocazia deliberării, deoarece  situaţiile reglementate de  dispoziţiile legale sus menţionate, vizează  acele împrejurări care se circumscriu  categoriilor de situaţii care fac parte din noţiunile  de adăugare - în sens de omisiune,  schimbare - în sens de eroare materială, corecturi - în sens de greşeală de redactare şi nicidecum modalitatea  de soluţionare propriu-zisă, în sens pozitiv sau negativ a unor pretenţii deduse judecăţii, adică a unor cereri vizând anumite raporturi juridice susceptibile de a fi confirmate  pe cale judecătorească, printr-o hotărâre care să consfinţească anumite drepturi,respectiv obligaţii în sarcina părţilor respective.

Mai mult chiar, contradictorialitatea  între soluţia pronunţată cu ocazia  întocmirii minutei, la momentul deliberării completului de judecată,  şi dispozitivul sentinţei atacate  întocmit cu ocazia redactării hotărârii,  reprezintă prin însăşi natura sa un motiv de ordine publică întrucât  instanţa de apel, la momentul efectuării controlului, are obligaţia să verifice legalitatea sau nelegalitatea sentinţei în integralitatea sa, în baza caracterului devolutiv al apelului, şi deci să constate  nerespectarea dispoziţiilor legale  privind modalitatea de soluţionare a cauzei, încălcarea drepturilor procesuale ale părţilor, existând riscul ca  la momentul redactării unei hotărâri  judecătoreşti  să se soluţioneze  anumite pretenţii care nu au fost analizate efectiv, la momentul  deliberării de către completul de judecată  care are obligaţia să respecte  în egală măsură  principiile contradictorialităţii, disponibilităţii, aflării adevărului, normele care reglementează  etapele deliberării, redactării unei hotărâri  judecătoreşti, în caz contrar  hotărârile fiind lovite de nulitate absolută, impunându-se anularea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare  în vederea respectării dispoziţiilor legale ce reglementează modalitatea de soluţionare a cauzei, inclusiv redactarea  unei hotărâri judecătoreşti.

Criticile invocate  de către reclamantă privind modalitatea de soluţionare a cererii  de restituire a taxei de timbru  de 3965 lei, invocându-se disp. art.11  din OUG nr.80/2013, nu pot fi analizate în prezenta cauză în condiţiile în care sentinţa  este lovită de nulitate absolută, fiind pronunţată cu încălcarea disp. art.  401 şi urm.  cod pr. civilă, urmând să fi analizate şi dezbătute cu ocazia rejudecării, impunându-se respectarea dispoziţiilor legale sus menţionate în scopul pronunţării unei  sentinţe care să respecte normele procedurale în ceea ce priveşte soluţia pronunţată la momentul deliberării, soluţie care trebuie să fie identică cu soluţia înserată  în cuprinsul unui dispozitiv la momentul redactării hotărârii respective, mai ales că  dispozitivul reprezintă o reiterare a soluţiei pronunţate cu  singura diferenţă că acesta cuprinde numele, prenumele, domiciliile părţilor,  calea de atac şi termenul  în care poate fi promovată.

În raport de aceste  considerente, tribunalul,  ţinând seama că nu au fost respectate  disp. art. 401 şi urm. c.pr.civ. modificat, în baza disp. art.480 alin. 1, 2, 3 cod pr. civilă  modificat, va admite apelul, va anula sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Mizil conform considerentelor prezentei decizii  şi anume  în vederea respectării dispoziţiilor legale sus menţionate privind modalitatea  de  soluţionare  a pretenţiilor deduse judecăţii care au un caracter imperativ,  fiind de strictă interpretare şi aplicare,  mai ales că instanţele judecătoreşti  nu au dreptul să  modifice  soluţia pronunţată cu ocazia deliberării  în momentul redactării unei hotărâri judecătoreşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul, şi în consecinţă:

Anulează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Mizil conform considerentelor prezentei decizii.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 25.03.2014.

Domenii speta

Spete similare