Respingerea sesizării Biroului executări penale din cadrul judecătoriei pentru revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei .Cauze

Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Constată că prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Avrig la data de 06.11.2013 s/a admis sesizarea Biroului executări Penale din cadrul Judecătoriei Avrig și în baza art. 864 al. 2 Cod proc. penală a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate condamnatului G M, prin sentinţa penală din 12.01.2011, pronunţată de Judecătoria Avrig, şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Avrig a reţinut, în esenţă, următoarele :

Prin sentinţa penală  din 12.01.2011, pronunţată  de Judecătoria Avrig, s-a dispus condamnarea inculpatului G M la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art. 861 C.penal. Totodată, inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 C.penal, printre care, să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş şi să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

Sentinţa a rămas definitivă la data de 25.01.2011, prin nerecurare, iar condamnatul nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş la întrevederile de supraveghere începând cu întrevederea stabilită în cursul lunii iunie 2012, după cum a rezultat din adresa emisă de acest serviciu nr. 2318/S.P. Argeş/31.05.2012, ultima dată la care condamnatul s-a prezentat fiind data de 06.01.2012, când a anunţat că urmează să plece din ţară în Suedia, unde a mai lucrat fără forme legale şi a declarat că se va întoarce în cursul lunii iunie 2012 pentru a se prezenta la întrevedere, sens în care a dat declaraţie scrisă, anexată în copie la dosar (f. 13). Ulterior acestei date, condamnatul nu s-a mai prezentat la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, deşi a fost legal citat în acest sens.

În urma colaborării cu Poliţia municipiului Câmpulung, Secţia nr. 16 de Poliţie Rurală Valea Mare Pavăţ, aceasta din urmă a comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş faptul că, din datele culese, rezultă plecarea condamnatului din ţară, în Suedia, împreună cu bunica sa, B V .

Prin adresa nr. 2318/S.P. Argeş din 31.05.2012, înregistrată la această instanţă la data de 06.06.2013, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş a sesizat Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Avrig în legătură cu sustragerea condamnatului de la exercitarea supravegherii, respectiv despre faptul că acesta nu a dat curs citaţiilor emise de acest serviciu, şi nici nu i-a contactat ulterior datei de 06.01.2012.

Din mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, a rezultat fără dubiu neîndeplinirea de către condamnat a măsurilor de supraveghere stabilite prin sentinţa de condamnare, convingerea instanţei fiind aceea că această nesupunere la măsurile de supraveghere se datorează relei credinţe a condamnatului.

Potrivit art. 863 C.penal, condamnatul trebuia să se prezinte la termenele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş şi să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea.

Deşi organul abilitat cu exercitarea supravegherii a citat în repetate rânduri pe condamnatul G M, ulterior lunii iunie 2012, acesta nu a dat curs nici uneia dintre aceste citaţii, prin intermediul organelor de poliţie aflându-se  faptul că acesta a plecat din ţară.

Având în vedere că G M nu a dat curs citaţiilor emise de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş ulterior lunii iunie 2012, că nu a contactat telefonic acest serviciu, conform obligaţiilor asumate prin declaraţia dată la data de 06.01.2012 în faţa consilierului de probaţiune, instanţa a apreciat că acesta a dat dovadă de rea credinţă, nefiind incidentă nicio cauză care să-l exonereze de răspundere pentru sustragerea de la exercitarea supravegherii.

Chiar dacă a plecat din ţară la muncă, condamnatul avea posibilitatea şi obligaţia de a lua legătură, măcar telefonic, cu Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, în vederea comunicării domiciliului, reşedinţei sau locuinţei, după caz, din străinătate şi a stabilirii modului de exercitare a supravegherii.

În consecinţă, instanţa a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Avrig şi, văzând dispoziţiile art. 447 C.p.p., raportat la art. 864 alin. 2 C.penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 5 din 12.01.2011, pronunţată în dosarul nr. 533/787/2010 de Judecătoria Avrig, şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs condamnatul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, care prin decizia penală nr. 1285/19.12.2013 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, în temeiul art. 27 pct. 3 paragr. 2 din Codul de procedură penală.

În cursul judecării recursului, Tribunalul Sibiu a solicitat Serviciului de Probaţiune Argeş să comunice informaţii privind comportamentul persoanei condamnate,serviciu care a întocmit un referat în acest sens. De asemenea, condamnatul a depus înscrisuri, fotografii prin care a arătat că doreşte să facă dovada că a fost angajat în Suedia în muncă, fără forme legale.

A fost audiată în calitate de martor numita B E (soacra condamnatului), iar la ultimul termen de judecată, condamnatul, prin apărător ales a depus motive de apel.

În motivarea apelului s-au arătat următoarele :

La data de 12.01.2011 G M a fost condamnat de către judecătoria Avrig pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C.pen. raportat la art. 26 C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. În baza art. 861 C.p., instanţa de judecată dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 ani.

Prima întrevedere a avut loc la data de 02.03.2011, dată la care i-au fost comunicate măsurile de supraveghere impuse în sarcina condamnatului, drepturile şi obligaţiile în calitate de persoană condamnată, consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi a manifestării unui comportament negativ pe perioada supravegherii.

Astfel cum reiese şi din caracterizarea comportamentului apelantului întocmită de către Serviciul de probaţiune Argeş şi depusă la dosarul cauzei la termenul anterior, până în cursul anului 2012 apelantul s-a prezentat la toate întrevederile de supraveghere stabilite, a prezentat documentele solicitate, a anunţat deplasările în străinătate, a comunicat data revenirii în ţară, iar atunci când s-a aflat în imposibilitate de a contacta personal a transmis informaţiile necesare prin intermediul mamei sale G E .

Din acest moment au început problemele personale astfel că, condamnatul a decis să plece în Suedia pentru a-şi procura o sursă de venit pentru întreţinerea familiei. Problemele conjugale au condus la o despărţire în fapt şi astfel acesta a părăsit domiciliul în care locuia împreună cu concubina sa S M. Aşa cum a declarat şi în faţa Serviciului de probaţiune, la acel moment a lăsat toate actele şi telefonul mobil în acel imobil, moment de la care, numita S M nu i-a mai permis accesul în casă pentru a-şi recupera toate documentele (certificatul de naştere precum şi toate înscrisurile primite de la Serviciul de Probaţiune) şi astfel a pierdut orice contact cu Serviciul de probaţiune Argeş.

A revenit în ţară şi a căutat Serviciul de Probaţiune dar, având în vedere că acesta şi-a mutat sediul (începând cu data de 01.02.2012 – cf. portal instanţelor de judecată) nu l-a mai găsit. Gradul de instruire şi pregătire a condamnatului care denumea Serviciul de probaţiune drept „Şcoală” explică întru totul imposibilitatea fizică de a identifica sediul acesteia deşi se afla chiar în faţa tribunalului Argeş unde se află şi sediul Serviciului de Probaţiune. Deşi întreba persoanele de pe stradă, acestea nu ştiau la ce se referă întrebând de aşa zisa „Şcoală de reabilitare”.

La data de 06.01.2012 a fost ultima dată când s-a prezentat, iar la data de 15.05.2013 a anunţat schimbarea domiciliului.

A primit sentinţa instanţei fondului cu totul întâmplător şi astfel, speriat de cele întâmplate a comunicat cu soacra acestuia cerând disperat ajutor. Cu ajutorul acesteia, persoană care a făcut demersurile necesare pentru a găsi un număr de telefon, a identificat sediul instituţiei şi pentru a explica şi a restabili situaţia anterioară, numitul G M a reluat legătura cu Serviciul de Probaţiune Argeş.

La data de 26.11.2013 condamnatul a  dat o declaraţie în faţa Serviciului de probaţiune prin care a explicat toate cele întâmplate şi si-a exprimat poziţia de regret sincer, a promis că îşi va îndeplini întocmai obligaţiile ce îi vor fi puse în vedere şi de asemenea, de la acel moment şi până în prezent, are o legătură constantă cu persoana care administrează dosarul din cadrul Serviciului de probaţiune.

În prezent, condamnatul G M şi-a refăcut viaţa, s-a căsătorit şi aşteaptă un copil de la actuala sa soţie B L. A depus în acest sens certificatul de căsătorie, precum şi actele de identitate ale condamnatului şi actualei soţii din care reiese faptul că aceştia locuiesc în fapt la aceeaşi adresă. De asemenea, a anexat şi înscrisurile medicale care dovedesc faptul că aceştia aşteaptă un copil împreună.

Din toate considerentele anterior expuse, arată faptul că plecarea în Suedia nu a avut loc în scopul de a eluda legea sau de a se sustrage de la supravegherea exercitată asupra condamnatului de către consilierul de probaţiune, ci a avut drept scop căutarea unui loc de muncă, pentru a-şi câştiga în mod legal existenţa.

Pornind de la dispoziţiile legale în materie, respectiv dispoziţiile art. 88 c.pen., potrivit cu care dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, solicitând instanţei respectuos să contate, în principal din poziţia condamnatului din momentul revenirii în ţară şi până-n prezent, precum şi din atitudinea acestuia (care s-a prezentat la toate întrevederile până la momentul plecării în Suedia, moment la care şi-a şi anunţat plecarea), faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile privind reaua-credinţă.

Neîndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţă prin hotărârea de condamnare nu a avut loc în vederea sustragerii de la supraveghere, condamnatul a reluat toate întrevederile cu consilierul de probaţiune, dovedind faptul că a conștientizat consecinţele conduitei sale, situaţie în care urmează să se aprecieze ca fondate criticile aduse hotărârii atacate şi astfel să se acorde valoare, subliniind textul legal, privind faptul că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei trebuie să se bazeze pe probe care să înlăture în mod real prezumţia de bună credinţă a condamnatului.

Analizând apelul declarat, instanţa a constatat că acesta este fondat, urmând să fie admis.

Conform art. 88 din Noul Cod penal, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei”.

S-a impus aşadar a se stabili dacă condamnatul G M a acţionat cu rea-credinţă atunci când nu a respectat măsurile de supraveghere.

Analizând înscrisul emanând de la Serviciul de probaţiune Argeş (f.12-13), instanţa a reţinut că persoana condamnată s-a prezentat din ianuarie 2011 până în cursul anului 2012 la toate întrevederile de supraveghere stabilite, a anunţat deplasările sale şi a comunicat data revenirii în ţară.

Se menţionează că a plecat în Suedia pentru a lucra din cauza greutăților financiare, având un copil de crescut şi prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii pentru care a şi fost condamnat, de acoperit.

Instanţa a constatat de asemenea, că persoana condamnată respectă în prezent programul de supraveghere, comunicând Serviciului de Probaţiune schimbarea domiciliului.

Tot din înscrisul cu privire la persoana condamnatului de la Serviciul de probaţiune a rezultat că Gheorghiţă Marius a avut un comportament potrivit pe perioada supravegherii, iar în prezent domiciliază în locuinţa viitoarei soţii, fiind chiar sprijinit financiar de către rudele acesteia.

Tribunalul a apreciat că persoana condamnată nu s-a sustras cu rea-credinţă măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse de instanţă cu ocazia condamnării sale, ci plecarea sa pe o perioadă determinată în Suedia a fost determinată de prestarea unei munci remunerate din care să-şi câştige existenţa. Instanţa a apreciat că în cauză inculpatul şi-a exercitat un drept constituţional-dreptul la muncă. Este adevărat că apelantul condamnat era obligat să anunţe Serviciul de probaţiune despre decizia de a pleca spre a munci în altă ţară şi în situaţia în care obţinea această permisiune, să stabilească împreună cu consilierul de probaţiune un program de supraveghere. Însă modul de comportare al condamnatului anterior şi ulterior deplasării în Suedia, raportat la obligaţia de a se supune unui program de supraveghere, evenimentele intervenite în viaţa personală a acestuia, scopul deplasării sale în Suedia (pentru a munci) au format convingerea instanţei că acesta nu a acţionat cu rea credinţă.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că revocarea suspendării sub supraveghere nu se impune în cauză, dat fiind, pe de o parte că nu este îndeplinită condiţia relei credinţe a condamnatului şi pe de altă parte, datorită împrejurării  că în prezent condamnatul urmează programul de supraveghere în mod regulat.

Pentru toate aceste considerente, apelul condamnatului a fost admis şi pe cale de consecinţă a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi judecând în fond s-a  respins sesizarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Avrig pentru revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului G M, prin sentinţa penală a Judecătoriei Avrig.

Domenii speta

Spete similare