Prin sentinţa penală nr. 817 din 28 martie 2014 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de condamnatul Căplănuş Marcel având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat să plătească statului suma de 150 lei - cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinţei s-a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr. 1273 din 22.05.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare (definitivă prin decizia penală nr. 1402/R/28.10.2013 a Curţii de Apel Cluj) acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 3201 din Codul de procedură penală din 1969. S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 20/20.05.2009 a Judecătoriei Şomcuta Mare, dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare rezultată în urma cumulului aritmetic.
În baza sentinţei penale nr. 1273 din 22.05.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1364/29.10.2013 de către Judecătoria Baia Mare, executarea pedepsei începând la data de 30.10.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, analizând fiecare dintre pedepsele componente ale pedepsei rezultante, s-a constatat că niciuna dintre acestea nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă astfel încât nu se impune reducerea acestora.
Potrivit Codului penal în vigoare din data de 1.02.2014 infracţiunea de conducere cu alcoolemie peste limita legală este prevăzută de art. 336 alin. 1 şi este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani sau amendă, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată contestatorului nedepăşind maximul prevăzut de Codul penal în urma reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. 10 (corespondentul art. 3201 din Codul de procedură penală din 1969).
În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, instanţa a constatat că aceasta nu este urmarea aplicării dispoziţiilor care reglementează recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, ci a rezultat în urma aplicării unui tratament sancţionator special prevăzut de art. 83 Cod penal.
Pentru aceste motive instanţa a apreciat că nu se impune compararea acestei pedepse cu pedeapsa care ar putea fi aplicată condamnatului conform dispoziţiilor care reglementează recidiva sau pluralitatea intermediară în noul Cod penal.
De altfel dispoziţiile art. 15 din Legea 187/2012 prevăd că regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Aşa fiind aplicarea art. 6 Cod penal în acest caz trebuie să asigure doar menţinerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi.
În consecinţă, constatând că pedeapsa ce ar fi aplicată conform legii noi, având în vedere dispoziţiile art. 15 din Legea 187/2012, este tot rezultată în urma cumulului aritmetic, instanţa a constatat că nu se impune reducerea acesteia.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată Căplănuş Marcel, care în temeiul art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul care a arătat că, potrivit noului Cod penal, există mai multe posibilităţi de executare a pedepsei, iar în şedinţa publică din 6 mai 2014 acesta a solicitat a i se aplica o pedeapsă „ mai blândă”.
Examinând sentinţa penală contestată, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1273 din 22 mai 2013 a Judecătoriei Baia Mare s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală şi art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20/20.05.2009 a Judecătoriei Şomcuta Mare - pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin această sentinţă, rezultanta fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Cu consecinţele prevăzute de art. 71, 64 lit. a teza II- a Cod penal.
Această sentinţă a fost menţinută prin decizia penală nr. 1402/R/2013 a Curţii de Apel Cluj.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, dacă după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la executarea integrală a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, dacă cea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, ea se reduce la acest maxim.
Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 se regăseşte în prezent în art. 336 alin.1 din noul Cod penal pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 1-5 ani închisoare sau amenda. Urmare a reţinerii art. 3201 Cod procedură penală (în prezent art. 374 alin.4 din noul Cod de procedură penală), maximul special legal (3 ani 4 luni) depăşeşte pedeapsa aplicată condamnatului de 1 an şi 6 luni închisoare astfel că ea nu poate fi redusă.
Întrucât art. 37 lit. a Cod penal i s-a reţinut în raport de pedeapsa de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată contestatorului-condamnat prin sentinţa penală nr. 20/2009 a Judecătoriei Şomcuta Mare, iar, conform art. 41 alin.1 din noul Cod penal, primul temei al recidivei trebuie să îl constituie o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, se va înlătura aplicarea primului text legal menţionat.
Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza vechiului Cod penal se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul ei inclusiv sub aspectul revocării sau al anulării acesteia este cel prevăzut de vechiul Cod penal.
Faţă de aceste dispoziţii legale, s-a apreciat că sentinţa penală nr. 1273/2013 a Judecătoriei Baia Mare nu poate fi modificată din acest punct de vedere, pedeapsa rezultantă urmând a fi menţinută.
Întrucât contestatorului-condamnat nu i s-au aplicat pedepse complementare, ci doar accesorii, văzând şi prevederile art. 65 alin.1 din noul Cod penal, s-a dispus înlăturarea aplicării art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal aplicat alături de art. 71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă pedeapsa executată – 30 octombrie 2013 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1364/29.10.2013 a Judecătoriei Baia Mare şi emiterea unui nou mandat conform acestei decizii.
Pentru toate aceste considerente a fost admisă contestaţia formulată de condamnat potrivit dispozitivului deciziei.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în ambele instanţe au rămas în sarcina sa. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului avocatului numit din oficiu la tribunal în sumă de 100 lei.
Curtea de Apel București
Recurs. Vatamare corporala din culpa. Dovedirea daunelor materiale. Daune morale.
Curtea de Apel Galați
1.Aplicarea greşită a legii – tribunalul a apreciat greşit că încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 8 decembrie 2004, nu mai poate fi supusă, separat, căii de atac
Curtea de Apel Craiova
Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile. Interesul actual.
Curtea de Apel Galați
Prin persoană condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, în sensul art. 466 al. 2 Cod procedură penală, se înțelege persoana care nu a fost citată și nu a luat cunoștință în niciun alt mod o
Judecătoria Sinaia
Cerere întemeiată pe dispoziţiile OUG nr.119/2007. Soluţie de admitere