Contestaţie inadmisibilă la încheierea judecătorului de cameră preliminară conf. art.345 al. 2,3 C.P.Pen.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oneşti din 24.11.2014 s-a dispus în baza art. 345 alin.1, 2 Cod procedură penală admiterea cererii formulată de apărătorul inculpatului P.V.

S-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 345/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu privire la:

-) descrierea incompletă, evazivă, în termeni de generalitate a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 297 alin. 1 Noul Cod penal, fără precizarea în concret a urmării socialmente periculoasă a faptei, a raportului de cauzalitate între activitatea infracţională a inculpatului şi vătămarea intereselor legitime ale statului român şi/sau ale Societăţii Comerciale N.L.I. S.A. Bucureşti;

-) omisiunea audierii reprezentanţilor legali ai SC N.L.I. SA Bucureşti cu privire la prejudicierea în concret a intereselor acestei persoane juridice;

-) nerespectarea dreptului la apărare în sensul că nu au fost administrate probele solicitate de inculpat;

-) omisiunea fixării cadrului procesual cu referire la persoanele fizice ori juridice care au calitatea de subiecte pasive în dosarul nr. 345/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi cu privire la data comiterii infracţiunii cu consecinţa imposibilităţii stabilirii legii penale aplicabile;

-) se va analiza situaţia de incompatibilitate  a procurorului, astfel cum a fost invocată de inculpat, cu repercusiuni  directe asupra nulităţii actelor de procedură efectuate în dosarul nr. 345/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

S-a dispus comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară  dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea  cauzei.

Pentru pronunţarea încheierii, judecătorul de a reţinut următoarele:

Examinând cererea formulată de inculpat cu privire la constatarea neregularităţii rechizitoriului, aspecte cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală  prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin.1 Cod procedură penală instanţa a constatat că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Noţiunea de regularitate a actului de sesizare a fost interpretată de practica judiciară ca reprezentând o verificare exclusiv a condiţiilor de formă şi de conţinut ale rechizitoriului.

În reglementarea actuală, conţinutul şi forma rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei sunt reglementate de art. 328-329 Noul Cod procedură penală. Atât inculpatul cât şi judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze actul de sesizare înaintat de procuror prin prisma conţinutului obligatoriu al acestuia, în sensul că:

-) se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

-) cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2 referitoare la cuprinsul ordonanţei:

-) cuprinde datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia;

-) menţionează probele şi mijloacele de probă;

-) stabileşte  cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală;

-) cuprinde menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331 Noul Cod de procedură penală;

-) conţine expres dispoziţia de trimitere în judecată precum şi alte menţiuni necesare soluţionării cauzei.

Descrierea de o manieră rezonabilă a faptelor sesizate (cu indicarea persoanei/persoanelor care le-au săvârşit) constituie una dintre cele mai importante condiţii de regularitate a actului de sesizare a instanţei.

Importanţa acestei descrieri rezidă în dispoziţiile art. 371 Noul Cod de procedură penală care fixează obiectul judecăţii la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

Prin urmare, judecata la fond nu se poate desfăşura decât dacă rechizitoriul  descrie de o manieră clară fapta/faptele presupus a fi comise de inculpat.

Descrierea faptei în actul de sesizare este şi o condiţie a asigurării posibilităţii de exercitare a unei apărări efective de către inculpat şi în egală măsură, de către celelalte părţi şi persoana vătămată căci doar in raport cu o faptă concretă se pot face apărări concrete.

De altfel, instanţa de judecată trebuie să înţeleagă  în ce constă învinuirea adusă inculpatului pentru a putea să o explice acestuia la  începutul fazei de judecată, conform obligaţiei instituite de art. 374 alin. 2 Noul Cod de procedură penală.

În speţă, procurorul nu indică în mod concret urmarea socialmente periculoasă a faptei inculpatului P.V. ci se menţionează, doar, că aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu acesta nu a efectuat nici un act în dosarul penal nr. 1593/P/2012 ceea ce a avut ca urmare  intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi vătămarea, în principal, a intereselor legitime ale statului iar în subsidiar, ale SC N.L.I. SA Bucureşti.

Nu se precizează în ce anume constă vătămarea intereselor legitime ale statului  şi nici ale societăţii comerciale sus-menţionate ci doar că în cauză „ se invocă „ un prejudiciu total de 1.241.355,31 lei fără a se explicita ce reprezintă suma sus-menţionată.

Şi cum ar putea procurorul să expliciteze de unde provine paguba în sumă de 1.241.255,31 lei dacă reprezentanţii legali ai SC N.L.I. SA Bucureşti nu au fost audiaţi şi nici măcar nu li s-a solicitat  să comunice, în scris, dacă societatea se constituie sau nu parte civilă în procesul penal, iar in caz afirmativ ce reprezintă suma solicitată.

O altă întrebare legitimă se referă la vătămarea intereselor statului adică în ce anume constă aceasta şi cine reprezintă statul român în prezenta cauză?

Procurorul nu a respectat dreptul fundamental la apărare, în sensul că probele solicitate de inculpat au fost admise, în parte, prin ordonanţa din 08.07.2014 ce i-a fost comunicată lui P.V. la 23.09.2014, atacată în termen legal de inculpat, dar respinsă pentru simplul motiv că la 26.09.2014 procurorul a întocmit actul de sesizare a instanţei.

În cuprinsul rechizitoriului se face vorbire  şi despre infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în sensul că prin omisiunea inculpatului de a îndeplini vreun act de urmărire penală s-ar fi împlinit termenul de prescripţie şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 Noul Cod penal fără ca această acuzaţie să-i fi fost adusă la cunoştinţă.

Faţă de considerentele sus-invocate şi în temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală instanţa a admis cererea formulată de apărătorul inculpatului P.V. şi în consecinţă va constata neregularitatea rechizitoriului nr. 345/P/2014 din data de 26.09.2014 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în sensul că:

-) actul de sesizare nu descrie în concret fapta reţinută în sarcina inculpatului, lipsind elementele esenţiale, precum: data săvârşirii faptei, relevantă şi în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi urmarea socialmente periculoasă în concret, raportat la speţă şi nu în mod generic;

-) nu se indică, la modul explicit care sunt actele de urmărire penală pe care inculpatul ar fi fost obligat să le îndeplinească în exerciţiul atribuţiilor de serviciu prin prisma intervenirii întreruperii cursului prescripţiei;

-) procurorul nu a indicat, în mod explicit, care sunt interesele legitime ale statului român ori ale N.L.I. Bucureşti cărora li s-a adus atingere prin activitatea infracţională a inculpatului;

-) nu au fost audiaţi reprezentanţii legali ai SC N.L.I. SA Bucureşti cu privire la vătămarea intereselor societăţii şi în ce anume a constat prejudicierea societăţii;

-) nu au fost administrate probele solicitate de inculpat, încălcându-i-se astfel în mod flagrant dreptul la apărare;

-) în mod eronat s-a reţinut că în cazul infracţiunii de abuz în serviciu statul român ar avea calitatea de subiect pasiv specific, in fapt, subiectul pasiv general fiind statul iar cel special este persoana fizică ori juridică ce a suferit o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime prin activitatea infracţională – a se vedea, în acest sens, Tratat de Drept penal, Partea Specială – Noul Cod penal – autor M.U.

Faţă de considerentele sus-reţinute şi în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea remedierii neregularităţilor constatate  în actul de sesizare, procurorul urmând  a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care o critică pentru nelegalitate.

Judecătorul de cameră preliminară de la tribunal analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că această contestaţie este inadmisibilă.

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care se constată conform art. 345/al. 2 cpp neregularitatea actului de sesizare nu este prevăzută vreo cale de atac.

În termenul de 5 zile de la comunicare încheierii prev. de art. 345 al. 3 cpp procurorul fie remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată fie solicită chiar restituirea cauzei la parchet ori nu comunică judecătorului nimic.

După expirarea termenului de 5 zile judecătorul de cameră preliminară pronunţă o nouă încheiere conform art. 346 al. 3 cod pr. penală prin care restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul de 5 zile de la comunicare şi aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecăţii ori procurorul a rămas în pasivitate şi nu a comunicat nicio poziţie procesuală judecătorului. Abia această încheiere a judecătorului de cameră preliminară poate fi atacată cu contestaţie de procuror sau inculpat conform art. 347 al. 1 cod pr. penală.

În prezenta cauză la dosar nu există dovada de comunicare a încheierii judecătorului de cameră preliminară din 24.11.2014, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, însă prin exercitarea căii de atac probabil că această încheiere a fost comunicată.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oneşti urmează a pronunţa prin încheiere motivată una din soluţiile prev. de art. 346 cod pr. penală, încheiere ce poate fi atacată cu contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Faţă de toate acestea, judecătorul de cameră preliminară de la tribunal în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. a rap. la art. 345 al. 2 C.pr.penală va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Oneşti din 24.11.2014 pronunţată în dosarul nr. 6918/270/2014 al Judecătoriei Oneşti.

Conform art. 275 al. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare