Recurs. Plângere împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive (art. 1402 din Codul de procedura penala)

Recurs. Plângere împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive (art. 1402 din Codul de procedura penala)

Conform art.1402, alin.7, Cod procedura penala, revocarea masurii de preventie poate avea loc doar în situatia în care se constata ca este ilegala sau nu este justificata.

Masurile preventive reprezinta acea categorie a masurilor procesuale prevazute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea carora organele judiciare urmaresc privarea de libertate sau restrângerea libertatii de miscare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfasurare a procesului penal  si pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, încheierea NR. 38/28.01.2012)

Prin Încheierea de sedinta din Camera de Consiliu din data de 18.I.2012, din Dosarul nr. 241/3/2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia I-a penala, în temeiul art. 1402, alin. 7, Cod procedura penala, a admis plângerea împotriva Ordonantei din data de 4.I.2012 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din Dosarul nr. 916/P/2011, formulata de petentul-inculpat R.R.G., si, în consecinta, a dispus revocarea masurii obligarii de a nu parasi municipiul Bucuresti luata fata de inculpat, constatând, în temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedura penala, ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

În motivare, în esenta, instanta de fond a aratat ca este îndeplinita cerinta prevazuta de art. 143, alin. 1, Cod procedura penala, în sensul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a comis fapta penala retinuta în sarcina sa, si anume notele de constatare, hotarârile nr.34 din data de 16.IX.2008, nr. 5, nr. 6 si nr. 7, toate din data de 23.I.2009, ale Consiliului de Administratie al S.C. "P." S.A., cu procesele-verbale prin care au fost adoptate hotarârile respective, declaratia învinuitului din data de 11.XI.2011, în calitatea sa de membru al Consiliului de Administratie, însa nu este motivata necesitatea prelungirii masurii obligarii de a nu parasi localitatea, cu toate ca sunt enumerate actele de urmarire penale care mai trebuie efectuate, printre care înscrisuri si audierea unor persoane, a caror identitate nu a fost indicata si nici nu s-a aratat legatura acestora cu inculpatul, astfel ca nu se poate sustine, în mod automat, ca aceste mijloace de proba, neindividualizate, pot fi alterate de catre inculpat. De asemenea, nu exista date minime ca inculpatul are intentia de a se sustrage de la urmarirea penala, cu atât mai mult cu cât acesta a dat o declaratie pe data de 11.XI.2011, în fata procurorului, prin care a relatat toate împrejurarile. În plus, în cazul infractiunii de delapidare, probatoriul preponderent se constituie din înscrisuri, expertize judiciare si constatari tehnico-stiintifice, care nu necesita prezenta inculpatului, care a încetat raporturile cu S.C. "P." S.A. de aproximativ 2 ani. De asemenea, este confirmata apararea inculpatului, potrivit careia masura obligarii de a nu parasi localitatea este inechitabila în raport cu ceilalti inculpati, care au fost propusi pentru arestarea preventiva si fata de care a fost luata masura obligari de a nu parasi tara. Totodata, masura de preventie îi afecteaza inculpatului viata de familie si profesionala, precum si situatia financiara, cu atât mai mult cu cât are domiciliul în strainatate.

În termen legal, Ministerul Public a declarat recurs, pentru netemeinicie.

În motivarea în scris si orala a recursului, s-a aratat ca se impune prelungirea masurii obligarii de a nu parasi municipiul Bucuresti, deoarece este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, acesta urmarind, prin plângerile formulate, sa paraseasca teritoriul României, ori, prin revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea, s-ar îngreuna desfasurarea urmaririi penale, care necesita prezenta inculpatului pentru numeroasele acte de urmarire penala ce trebuie efectuate. S-a sustinut ca, în lipsa obligatiilor care i-au fost impuse, inculpatul ar putea intra în legatura cu ceilalti inculpati, cu scopul de a zadarnici aflarea adevarului. Totodata, s-a aratat ca trebuie sa se tina cont de natura si de gravitatea faptei penale retinuta în sarcina sa, prin valoarea ridicata a prejudiciului material, precum si de sentimentul de insecuritate creat în rândul societatii, prin respectiva activitate infractionala. S-a adaugat ca argumentarea instantei de fond a fost preluata dintr-o încheiere de sedinta anterioara, în care s-a pronuntat o solutie similara.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de sedinta, iar, pe fond, rejudecând, respingerea, ca nefondata, a plângerii si înlaturarea dispozitiei de revocare a masurii preventive a obligarii de a nu parasi municipiul  Bucuresti.

Analizând actele si lucrarile dosarelor, precum si încheierea de sedinta recurata, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât si din oficiu, potrivit art. 3856, alin. 3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul este fondat.

Astfel, Curtea retine ca, prin Ordonanta din data de 7.XI.2011, din Dosarul nr.916/P/2011, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de urmarire penala si criminalistica a luat masura obligarii de a nu parasi municipiul Bucuresti fata de inculpatul R.R.G., urmarit penal pentru infractiunea de delapidare, cu consecinte deosebit de grave, în forma continuata, prev. de art.215/1, alin.1 si alin.2, Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, retinându-se în sarcina sa ca, în calitate de membru al Consiliului de Administratie al S.C. "P." S.A., pe datele de 16.IX.2008 si 23.I.2009, a participat la adoptarea a patru hotarâri, în baza carora partea vatamata S.C. "P." S.A. a cumparat, cu suma de 34.600.000 Euro, actiuni emise de S.A. "C.", S.A. "A.", S.A. "M.", S.A. "S." si S.A. F. de conserve din C., Republica Moldova, a caror valoare de piata era în suma de 3.231.755 Euro, astfel ca prejudiciul material este în suma de 31.368.245 Euro.

Curtea apreciaza ca solutia de revocare a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, dispusa de instanta de fond este nejustificata.

Într-adevar, este îndeplinita cerinta prevazuta de art. 143, alin. 1, Cod procedura penala, în sensul ca exista indicii temeinice ca inculpatul a comis fapta penala retinuta în sarcina sa, pe care Curtea nu o va mai analiza în detaliu, atâta timp cât instanta de fond a facut o suficienta referire la aceasta conditie, de altfel necontestata de catre petentul-inculpat.

Însa, cât priveste necesitatea prelungirii masurii de preventie, Curtea apreciaza ca toate argumentele instantei de fond sunt irelevante, în raport cu dispozitiile legale care reglementeaza aceasta institutie procedurala. 

Unul dintre motivele instantei de fond pentru revocarea masurii de preventie consta în lipsa motivarii de catre procuror a necesitatii prelungirii masurii obligarii de a nu parasi localitatea. Aceasta afirmatie, însa, este complet eronata, întrucât omisiunea procurorului de a-si motiva masura de preventie pe care a dispus-o nu are, nicidecum, efectul revocarii. Conform art. 1402, alin. 7, Cod procedura penala, revocarea masurii de preventie poate avea loc doar în situatia în care se constata ca este ilegala sau nu este justificata. Ori, instanta de judecata examineaza legalitatea si temeinicia masurii de preventie în raport cu actele de la dosar, si nu în functie de continutul actului procedural întocmit de procuror. În plus, în acest caz, instanta de fond, în mod neverosimil, a sustinut omisiunea, atâta timp cât, în continutul ordonantei, procurorul a mentionat ca prelungirea masurii de preventie este necesara pentru administrarea probatoriului, constând în depunerea tuturor înscrisurilor necesare si audierea unor persoane, a caror identitate nu trebuia, neaparat, indicata, dupa cum a pretins prima instanta.

 Potrivit art. 136, alin. 1, Cod procedura penala, scopul unei masuri de preventie consta în asigurarea bunei desfasurari a procesului penal sau în împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmarirea penala. Aceasta dispozitie procedurala nationala se coroboreaza cu dispozitiile art.5, punctul 1, litera c din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, conform carora o persoana poate fi lipsita de libertate atunci când exista motive verosimile de a se banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice ale necesitatii de a o împiedica sa savârseasca o infractiune ori sa fuga dupa savârsirea acesteia. În acest caz, însusi inculpatul a aratat ca intentioneaza sa paraseasca teritoriul tarii în care autoritatile judiciare desfasoara o procedura de urmarire penala împotriva sa, pentru comiterea unei infractiuni de natura deosebit de grava, în primul rând prin cuantumul ridicat al prejudiciului material, în suma de 31.368.245 Euro. Aceasta plecare a inculpatului în tara de domiciliu, si anume în Statele Unite ale Americii, cu motivarea ca aparatorii sai alesi îl vor reprezenta la efectuarea actelor de urmarire penala care vor fi efectuate, reprezinta, de fapt, o recunoastere implicita a împrejurarii ca se va sustrage procesului penal, atâta timp cât are obligatia de a se prezenta, personal, în fata organelor judiciare, atunci când este chemat.

Curtea constata ca fata de inculpat s-a pus în miscare actiunea penala pe data de 7.XI.2011, timp în care procurorul a administrat o serie de probe, într-o cauza complexa, prin numarul mare de inculpati si prin modalitatea elaborata a întregii activitatii infractionale, cu elemente de extraneitate. Ca atare, pe parcursul a doar doua luni, procurorul a audiat mai multi martori si a solicitat relatii de la diverse institutii, precum Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, dispunând, în acelasi timp, pe data de 13.XII.2011, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice, de natura ampla. Ori, în conditiile indivizibilitatii, toate aceste probe îl privesc inclusiv de inculpat, astfel ca sustinerea sa, potrivit careia în tot acest timp i s-a solicitat o singura declaratie, este rupta de contextul urmaririi penale si speculativa. Având în vedere modalitatea în care se retine ca au fost comise faptele penale, Curtea constata ca, într-adevar, probatoriul se contureaza pe masura ce urmarirea penala înainteaza, astfel ca se impune ca inculpatul sa ramâna, personal, la dispozitia organelor judiciare, în vederea stabilirii adevarului si conduitei sale procesuale.

Nici sustinerea primei instante cu privire la o asa-numita egalitate de tratament juridic nu este potrivita, deoarece masura de preventie nu se raporteaza la alti coinculpati, ci la persoana inculpatului, care, de altfel, avea la dispozitie institutia procedurala a înlocuirii masurii de preventie, pentru a beneficia de o mai mare libertate de deplasare, precum ceilalti inculpati.

Datele personale favorabile ale inculpatului, printre care situatia sa familiala, profesionala si financiara, nu înlatura necesitatea prelungirii masurii de preventie, cu efectul revocarii, dupa cum a aratat instanta de fond, cu atât mai mult cu cât aceste elemente au fost deja avute în vedere la luarea masurii de preventie, atunci când a fost individualizata. Este evident faptul ca orice restrictie impusa inculpatului produce efecte nu numai asupra sa, ci si asupra familiei acestuia, însa acest element nu este, nicidecum, în masura sa conduca la revocarea masurii preventive, dupa cum a considerat instanta de fond, pentru ca orice persoana cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca a comis o fapta de natura penala are obligatia de a se supune masurilor de coercitie impuse de organele judiciare, independent de consecintele acestei stari de fapt asupra familiei, profesiei sau situatiei materiale.

Totodata, Curtea apreciaza ca perioada de doar doua luni de la luarea masurii de preventie nu constituie, nicidecum, o depasire a termenului rezonabil, în conditiile unei urmariri penale ample, cu un material probator divers.

În consecinta, Curtea, în temeiul art. 38515, punctul 2, litera d, Cod procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti împotriva Încheierii de sedinta din Camera de Consiliu din data de 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a penala, din Dosarul nr. 241/3/2012, pe care o va casa, în întregime, si, rejudecând în fond, în temeiul art. 1403, alin. 1 si alin. 6, Cod procedura penala, va respinge, ca nefondata, plângerea formulata de inculpatul R.R.G. împotriva Ordonantei din data de 4.I.2012, din Dosarul nr.916/P/2011 al Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de urmarire penala si criminalistica, va înlatura dispozitia privind revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi municipiul Bucuresti, prelungita fata de inculpat, va constata, în temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedura penala, ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar, în temeiul art. 190, alin. 4 si alin. 5, Cod procedura penala, onorariul interpretului de limba engleza, în echivalentul a 4 ore, în regim de urgenta, se va suporta din fondul Ministerului Justitiei.

1

Domenii speta

Spete similare