Civil-anularea Ordinului Prefectului

DOSAR NR.3263/1748/2010*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1102/R

Şedinţa publică de la 14.04.2014

Completul compus din:

Preşedinte – D.C.

Judecător – G.P.N.

Judecător – O.E.M.

Grefier – A.V.F.

Pe rol se află soluţionarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți M.V., M.R.și B.E., recurenta reclamantă A.N. și recurentul intervenient în nume propriu  M.I. împotriva deciziei civile nr…./26.03.2013, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr…./1748/2010*, în contradictoriu cu intimaţii pârâți PREFECTURA JUDEȚULUI ILFOV, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI ILFOV,  M.I.și M.D., având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 07.04.2014, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.04.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 20.05.2010 sub nr. …./1748/2010, reclamanta A.N. a chemat in judecata pe pârâţii Prefectul Judeţului Ilfov şi Instituţia Prefectului Judeţului Ilfov solicitând instanţei anularea Ordinului Prefectului nr. …/19.08.2002 si  a Ordinului Prefectului nr…./30.12.2008.

In motivarea cererii, reclamanta arată că pe rolul Judecătoriei Cornetu se află dosarul nr. 2179/1748/2007 având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului M.M. şi partajul bunurilor rămase de pe urma acestuia, dosar în care sunt părţi reclamanta şi M.I., M.V., M.R., M.D., B.E., în calitate de descendenţi ai defunctului M.M..

În urma administrării probatoriilor în acest dosar reclamanta a luat la cunoştinţă despre existenţa celor două Ordine ale Prefectului. Se arată că nu există nicio ieşire din indiviziune şi cu toate că reclamanta deţine încă din 1991, împreună cu fratele său M.V., o suprafaţă de 319 mp teren şi construcţiile aferente, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1513/20.06.1991, Ordinul Prefectului nr. 1792/30.12.2008 a fost emis pe numele defunctului M.M. pentru suprafaţa de 1187 mp, ce include şi cei 319 mp menţionaţi.

Ordinul Prefectului nr. 1207/19.08.2002 nu putea fi emis pe numele lui M. I. întrucât acesta încheiase actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 726/26.11.2007 prin care vânduse lui M. F. suprafaţa de 318 mp situată în P.L., şos. …nr. …, jud. Ilfov, iar cu ocazia emiterii acestui ordin  suprafaţa menţionat în act nu era proprietatea exclusivă a lui M. I.nefiind efectuat partajul.

Prin urmare, nulitatea Ordinului Prefectului nr. 1207/19.08.2002, emis pentru suprafaţa de 323,33 mp, atrage nulitatea Ordinului Prefectului nr. 1792/30.12.2008, emis pentru suprafaţa de 1187 mp, întrucât acesta din urma trebuia emis pentru întreaga suprafaţă de 1500 mp

In drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii 18/1991 şi art.III din Legea nr. 169/1997.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

La solicitarea instanţei, Instituţia Prefectului judeţului Ilfov a depus actele care au stat la baza emiterii celor două ordine contestate (f. 46-68).

Prin sentinţa civilă nr. 623/18.02.2011, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 2870R/15.11.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat sentinţa menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.01.2012 sub nr. 3263/1748/2010*.

La termenul din 10.07.2012 M.I. depune o cerere de intervenţie în interes propriu solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi constatarea calităţii sale de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 323,33 mp situat în P.L., şos. … nr. … jud. Ilfov, ce face obiectul Ordinului Prefectului nr. 1207/19.08.2002.

Se arată că a fost nevoit să formuleze această cerere întrucât reclamanta în ascuns pune în discuţie valabilitatea Ordinului Prefectului nr. 1207/19.08.2002, iar prin cerere se invocă un drept propriu asupra terenului în cauză.

În ce priveşte ordinul contestat acesta a fost emis cu respectarea totală a dispoziţiilor legale în materie neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 C.civ., art. 49-50  C.proc.civ.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 07.08.2012 reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a fraţilor săi, descendenţii defunctului M.M., respectiv: M. I., M.V., M.R., M.D., B.E.

La termenul din 18.09.2012 instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.I.şi a dispus şi introducerea în cauză a persoanelor menţionate în cererea completatoare formulată de reclamantă.

La data de 29.10.2012 au fost depuse de către M.V., M.R. şi B.E. cereri de intervenţie în interes propriu.

La data de 27.02.2013 pârâtul M.D. a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de M. I., arătând că defunctul M.M., la căsătoria fiului său M.I. i-a cedat acestuia o suprafaţă de teren pe care intervenientul şi-a construit o casă şi anexe, fiind înregistrat în evidenţele primăriei ca proprietar al casei şi posesor al terenului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 119 C.proc.civ.

Instanta a încuviinţat şi a fost administrată în cauza proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.2059/26.03.2013 Judecătoria Cornetu a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul M.D.ca neîntemeiată. A respins acţiunea privind pe reclamanta A.N. şi pe pârât Prefectul Judeţului Ilfov, Instituţia Prefectului Judeţului Ilfov, intervenient în nume propriu M.I., pârât M. I., M.V., M.D., M. R. și B.E., ca neîntemeiată. A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.I., ca neîntemeiată.

Analizând în condiţiile art. 137 alin.1 C.pr.civ. excepţia lipsei de interes invocate de M.D., instanţa a reţinut că excepţia este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Nulitatea intervine întotdeauna pentru nerespectarea unei norme imperative, edictate pentru întocmirea valabilă a actului juridic, ea fiind absolută ori relativă, după cum norma imperativă încălcată este de ordine publică (interesul ocrotit fiind unul public) ori de ordine privată (interesul ocrotit fiind unul privat).

Având în vedere că nulitatea absolută intervine pentru încălcarea unor condiţii prevăzute de legea fondului funciar instituite printr-o normă imperativă de ordine publică, nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes. Potrivit art. III alin. 2 din legea 169/1997, nulitatea poate fi invocata de orice alte persoane care justifica un interes care trebuie sa fie legitim, sa fie personal, si sa fie nascut si actual.

În raport de condiţiile exercitării acţiunii civile – în special interesul, care trebuie să fie născut şi actual, legitim şi juridic, constând în folosul practic şi imediat urmărit de partea care a declanşat procedura judiciară – nulitatea absolută poate fi invocată şi de orice persoană, însă numai dacă prin admiterea acţiunii în nulitate, respectiva persoană ar obţine un folos practic, concret, în realizarea unui drept subiectiv, ori interes proteguit de lege (legitim).

Reclamanta justifică un astfel de interes întrucât solicită analizarea de către instanţă a respectării procedurilor de emitere a ordinului Prefectului pentru ca în final actul ce se va emite pe numele autorului său, M.M.. să fie pentru întreaga suprafaţă pretinsă de reclamantă – 1500 mp, iar nu doar pentru 1187 mp, ceea ce ar conduce la includerea în masa partajabilă şi a suprafeţei menţionate în Ordinul Prefectului nr. 1207/19.08.2002.

În consecinţă, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

La data de 19.08.2002 a fost emis pe numele lui M.I. Ordinul nr. 1207 privind constatarea în condiţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 a dreptului de proprietate privată pentru terenul în suprafaţă de 323,33 mp situat în P.L., sos. …nr. …, jud. Ilfov.

La data de 30.12.2008 a fost emis pe numele lui M.M. Ordinul nr. 1792 privind constatarea în condiţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 a dreptului de proprietate privată pentru terenul în suprafaţă de 1187 mp situat în P.L., sos. Oltenitei nr…, jud. Ilfov.

Potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. (2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum curtea şi grădina din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie. ... (4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator”.

Conform art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

Din coroborarea acestui text cu prevederile art. 11 alin. 3, la stabilirea suprafeţelor de teren pentru care se emite ordinul prefectului pentru terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina, s-au avut în vedere, în lipsa altor acte doveditoare, evidenţele primăriilor, respectiv registrul posesorilor şi registrul agricol valabile la data de 01.01.1990.

Art. 36 alin. 4 din Legea 18/1991 vizează situaţia terenurilor aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora.

Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991  în aceasta ipoteza a fost necesara îndeplinirea următoarelor condiţii: persoana să facă dovada că este proprietarul casei de locuit şi anexelor, terenul se afla în intravilanul localităţii fiind folosit de proprietarul construcţiilor.

Verificând actele ce au stat la baza emiterii sale, instanţa a constatat că Ordinul nr. 1207/2002, a fost emis la propunerea Primăriei P.-L. în condiţiile în care numitul M.I.figura, la 01.01.1990, în registrul agricol cu suprafaţa de 285 mp, iar în registrul posesorilor cu suprafaţa 365 mp în cvartal 88 parcela 2893. Propunerea a avut la bază cererea beneficiarului M. I., iar Ordinul a fost emis pentru suprafaţa rezultată în urma măsurătorilor, respectiv 323,33 mp, reţinându-se faptul că nu există litigii cu privire la hotarele de pe toate laturile lotului de teren conform art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

În ce priveşte Ordinul nr. 1792/2008, instanţa a constatat că şi acesta a fost emis la propunerea Primăriei P.-L., pe baza evidenţelor registrului agricol şi registrului posesorilor, valabile la 01.01.1990. Conform datelor transmise de primărie, în registrul agricol defunctul M.M. figura cu 875 mp, în registrul posesorilor cu 1187 cvartal 88 parcelele 2890, 2891, 2892, la măsurători fiind găsită suprafaţa de 1187 m.p., pentru care s-a şi emis ordinul. Propunerea a avut la bază cererea fiului defunctului M.M., intervenientul M.I., fapt care însă nu este de natură să conducă la nulitatea absolută a Ordinului nr. 1792/2008, în condiţiile în care acesta a fost emis pe numele defunctului urmând ca moştenitorii acestuia să procedeze la partajarea terenului potrivit dreptului comun şi cotelor ce le revin.

Instanţa nu a putut reţine ca motive de nulitate a Ordinului nr. 1792/2008 susţinerile reclamantei cu privire la existenţa actului de vânzare-cumpărare nr.1513/10.06.1991 încheiat între M.M. şi soţia sa, E.în calitate de vânzători şi A.N. (recurenta-reclamantă) şi M.V., în calitate de cumpărători, întrucât existenţa acestui act a avut relevanţă în dosarul de partaj și s-a ținut cont la stabilirea întinderii masei partajabile.

De asemenea nu au putut fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că suprafaţa pentru care ar fi trebuit să emită ordin pentru defunctul M.M.este de 1500 mp întrucât aceste susţineri nu s-au coroborat cu datele existente în registrul agricol, respectiv registrul posesorilor.

În consecinţă, instanţa a constatat că cele două ordine au fost emise cu respectarea prevederilor legale, în ambele situaţii constatându-se o situaţie de fapt şi de drept existentă la data de 01.01.1990.

În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.I. faţă de faptul că instanţa a constatat legalitatea emiterii Ordinului nr. 1207/2002, ordin emis pe numele său prin care s-a constatat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 323,33 mp, instanţa a apreciat că cererea de constatare a dreptului său de proprietate este neîntemeiată.

Prin urmare, instanţa a respins ca neîntemeiate atât acţiunea principală cât şi cererea de intervenţie în interes propriu.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții M.R., M.V.și B.E., reclamanta A.N. și intervenientul M.I., cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25.10.2013.

Recurenţii pârâții M. R., M.V., B.E.au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul anulării Ordinelor Prefectului nr.1207/19.08.2002 si nr.1792/30.12.2008. În subsidiar au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instanțe.

În motivare, au arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă în sensul că a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.

Au mai arătat că instanța de fond, cu bună știință a ignorat prevederile Legii 18/1991, republicată privind stabilirea dreptului de proprietate privată. De asemenea a atribuit o dublă calitate numitului M.I., respectiv de intervenient și de pârât. Față de aceste aspecte au apreciat că instanța de fond nu a verificat și analizat cu mai multă atenție documentele depuse la dosarul cauzei, încă de la punerea pe rol a cauzei.

Au precizat că în motivare hotărârii de fond s-a consemnat greșit anul actului de vânzare cumpărare pe numele lui M.F. și anume contractul de vânzare cumpărare nr…./26.11.2007, corect fiind nr…./26.11.1997.

Au arătat ca Prefectura Județului Ilfov, Prefectul Județului Ilfov și Consiliul popular P.L. nu au constituit comisie pentru măsurătorilor topografice la adresa din Șos. …, nr….. P. L.în vederea emiterii ordinelor ceea ce atrage nulitatea actelor emise. Astfel că, instanța de fond în mod greșit a consemnat faptul ca suprafețele de 1187 mp și 323.33 mp sunt trecute în cele două ordine contestate. De asemenea a constatat ca Ordinul nr.1792/2008 a fost emis ca urmare a cererii lui M.I.., dar nu s-a pronunțat cu privire la faptul că acesta nu reprezenta în acel moment interesele tuturor descendenților defunctului M.M., ci dimpotrivă se afla in litigiu cu aceștia și nu era mandatat sa procedeze la inițierea unei asemenea proceduri care il avantaja numai pe el in mod exclusiv față de partajarea terenului potrivit dreptului comun și cotelor ce le revin.

Au mai precizat ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la actele depuse la dosarul cauzei invocate de A.N., M. V., M.R. și B.E.. De asemenea instanța de fond nu a verificat faptul că la eliberarea Ordinelor Prefectului nu puteau fi invocate disp. art.23 din Legea 18/1991 pentru simplul fapt ca atât M.M. cât și M.I.nu au fost niciodată membrii cooperatori, n-au primit în folosință teren de la CAP, terenul nu a fost niciodată proprietate de stat, nu a fost expropriat sau luat abuziv sub vreo formă de CAP.

A învederat ca soluția instanței legată de emiterea celor două ordine cu respectarea prevederilor legale, în contextul unei situații juridice care nu mai corespund cu situația de fapt și de drept la data de 01.01.1990, pune la îndoială modul în care judecătorul fondului a apreciat respectarea prevederilor legale în prezenta cauza.

În drept au fost invocate disp. art.304 pct.8 și 9, art.299-308 Cod de procedură civilă.

Recurenta reclamantă A.N. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul anulării Ordinelor Prefectului. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instanțe.

În motivare, a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă în sensul că a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.

A mai arătat că instanța de fond, cu bună știință a ignorat prevederile Legii 18/1991, republicată privind stabilirea dreptului de proprietate privată. De asemenea a atribuit o dublă calitate numitului M.I., respectiv de intervenient și de pârât. Față de aceste aspecte au apreciat că instanța de fond nu a verificat și analizat cu mai multă atenție documentele depuse la dosarul cauzei, încă de la punerea pe rol a cauzei.

A precizat că în motivare hotărârii de fond s-a consemnat greșit anul actului de vânzare cumpărare pe numele lui M.F. și anume contractul de vânzare cumpărare nr…./26.11.2007, corect fiind nr.726/26.11.1997.

A arătat ca Prefectura Județului Ilfov, Prefectul Județului Ilfov și Consiliul popular P.L. nu au constituit comisie pentru măsurătorilor topografice la adresa din Șos. …, nr…. P. L. în vederea emiterii ordinelor ceea ce atrage nulitatea actelor emise. Astfel că, instanța de fond în mod greșit a consemnat faptul ca suprafețele de 1187 mp și 323.33 mp sunt trecute în cele două ordine contestate. De asemenea a constatat ca Ordinul nr.1792/2008 a fost emis ca urmare a cererii lui M.I., dar nu s-a pronunțat cu privire la faptul că acesta nu reprezenta în acel moment interesele tuturor descendenților defunctului M.M., ci dimpotrivă se afla in litigiu cu aceștia și nu era mandatat sa procedeze la inițierea unei asemenea proceduri care il avantaja numai pe el in mod exclusiv față de partajarea terenului potrivit dreptului comun și cotelor ce le revin.

A mai precizat ca instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la actele depuse la dosarul cauzei invocate de A.N., M.V.M.R.și B.E.. De asemenea instanța de fond nu a verificat faptul că la eliberarea Ordinelor Prefectului nu puteau fi invocate disp. art.23 din Legea 18/1991 pentru simplul fapt ca atât M.M.cât și M.I.nu au fost niciodată membrii cooperatori, n-au primit în folosință teren de la CAP, terenul nu a fost niciodată proprietate de stat, nu a fost expropriat sau luat abuziv sub vreo formă de CAP.

A învederat ca soluția instanței legată de emiterea celor două ordine cu respectarea prevederilor legale, în contextul unei situații juridice care nu mai corespund cu situația de fapt și de drept la data de 01.01.1990, pune la îndoială modul în care judecătorul fondului a apreciat respectarea prevederilor legale în prezenta cauza.

În drept au fost invocate disp. art.304 pct.8 și 9, art.299-308 Cod de procedură civilă.

Intervenientul M. I.a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În motivare, intervenientul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate dreptul subiectiv al subsemnatului asupra unei suprafețe de teren ce face obiectul Ordinului Prefectului nr.1207/2002, drept contestat de reclamanta A.N. prin acțiunea introductivă.

A mai arătat că indiferent de felul în care s-a soluționat cererea de intervenție, urmare a faptului că pierzând procesul, reclamanta a căzut în pretenții, aceasta datorând cheltuielile de judecată suportate de subsemnatul, atâta timp cât s-a apreciat obligatorie prezența subsemnatului în proces alături de ceilalți pârâți.

A învederat că instanța de fond i-a alocat acestuia atât calitatea de intervenient cât și cea de pârât.

În drept au fost invocate disp. art.299 și următoarele Cod de procedură civilă.

Deși legal citați, intimații pârâți Prefectura Județului Ilfov, Instituția Prefectului Județului Ilfov  și M. D. nu au formulat întâmpinare.

Analizând  recursurile civile de faţă, instanţa constata următoarele:

1. Cu privire la recursul formulat de  recurenții pârâți M.V., M. R., B. E. şi recurenta reclamantă A.N. tribunalul constată că aceştia critică temeinicia soluţiei pronunţată de prima instanţă şi faptul că au fost citaţi în calitate de pârâţi iar M. I. a fost menţionat în dublă calitate – pârât şi intervenient în nume propriu.

Tribunalul apreciază, pe de o parte, că în mod corect au fost introduşi în cauză M. V., M.R., B.E.aceştia fiind moştenitorii defunctului M.M. pe numele căruia a fost emis Ordinul Prefectului nr. 1792/31.12.2008 şi putând pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta iar , pe de altă parte, că citarea lor în calitate de pârâţi nu a fost de natură a-i prejudicia cu nimic. M.I.este atât moştenitor al defunctului M. M.cât şi persoana pe numele căruia a fost emis Ordinul Prefectului nr.1207/19.08.2002, formulând o cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra unuia dintre terenurile în litigiu. Aşadar tribunalul apreciază că citarea sa în dublă calitate nu este de natura de a-i prejudicia interesele ori de a produce vreo vătămare celorlalte părţi.

De asemenea reţine că sunt nefondate criticile aduse sentinţei civile recurate, prima instanţă apreciind în mod corect asupra legalităţii şi temeiniciei ordinelor contestate expunând pe larg motivele avute în vedere la pronunţarea hotărârii, considerente pe care Tribunalul şi le însuşeşte.

Analizând înscrisurile depuse la dosar constată că numitul M.I. figura, la 01.01.1990, în registrul agricol cu suprafaţa de 285 mp, iar în registrul posesorilor cu suprafaţa 365 mp în cvartal …parcela … De asemenea în registrul agricol defunctul M.M. figura cu 875 mp, în registrul posesorilor cu 1187 mp în cvartal …parcelele …, …, …. Atât Ordinul Prefectului nr. …/2002 cât şi Ordinul prefectului nr. …/2008 au fost emise pentru suprafeţele rezultate în urma măsurătorilor – 323,33 mp, respectiv 1187 mp, aspect ce reiese din schiţele anexe la titlu. Înscrierea în aceste evidenţe relevă calitatea de proprietari a celor doi asupra terenurilor menţionate în registre, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 23 din Legea nr.18/1991.

Tribunalul reţine şi că în mod corect a apreciat prima instanţă faptul că nu  prezintă relevanţă în prezenta cauză existenţa actului de vânzare-cumpărare nr.1513/10.06.1991 încheiat între M.M. şi soţia sa, E. în calitate de vânzători şi A.N. şi M.V., în calitate de cumpărători, întrucât ordinul prefectului nr. 1792/2008 a fost emis pe numele defunctului, împrejurarea că acesta a intenţionat să înstrăineze o parte din imobil fiind importantă şi urmând a fi analizată în cadrul procesului de partaj. Astfel, chiar dacă cererea de a fost formulată de un singur moştenitor, aceasta profită tuturor, în cadrul procesului succesoral urmând a se tranşa şi problema imobilului menţionat în cuprinsul ordinului emis pe numele defunctului.

De asemenea nu pot fi primite apărările privind emiterea în mod greşit a ordinului prefectului nr. 1207/2002 pe numele lui M.I.acesta fiind singurul care putea formula cerere de eliberare a ordinului având în vedere că el este cel care figura în registrul agricol şi în registrul posesorilor – evidenţe existente la nivelul anului 1990 avute în vedere pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991. Aşadar ordinul a fost emis în mod legal pe numele persoanei îndreptăţite, astfel cum această calitate a rezultat din evidenţele deţinute. 

Împrejurarea că defunctul M.M. şi M.I.nu au fost membrii cooperatori nu prezintă relevanţă având în vedere dispoziţiile alin.4 ale art. 23 din Legea nr. 18/1991 care stipulează expres faptul că dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator. Totodată situaţia juridică a terenului rezultă din extrasele de pe registrele depuse la dosar ce atrag incidenţa dispoziţiilor art. 23 din legea nr.18/1991, documentele invocate prin motivele de recurs fiind ulterioare şi irelevante în raport de prevederile legale menţionate.

2. În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul M.I. tribunalul reţine că în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat în ordinul prefectului nr. 1207/2002. Având în vedere respingerea cererii şi menţinerea valabilităţii ordinelor contestate, apreciază că ar fi redundantă constatarea, pe calea unei hotărâri judecătoreşti, a unui drept  de proprietate conferit în mod expres prin Ordinul Prefectului nr. nr. 1207/2002. Recurentul îşi poate valorifica dreptul de proprietate invocat prin exhibarea titlului deţinut - Ordinul Prefectului nr. nr. 1207/2002.

Fata de considerentele expuse, in temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., reţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile recurate şi netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții pârâți M. V., M. R. și B.E., recurenta reclamantă A. N. și recurentul intervenient în nume propriu  M. I. împotriva deciziei civile nr.2059/26.03.2013, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr…../1748/2010*, în contradictoriu cu intimaţii pârâți Prefectura Județului Ilfov, Instituția Prefectului Județului Ilfov,  M.Io. și M. D.

Irevocabilă

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.04.2014.

Preşedinte Judecător Judecător

Grefier

Concept red. gref. V.F.A. – 30.04.2014

Red. Jud: C.D. /2ex/12.06.2014

Jud. fond : Budei Claudia Oana – Judecătoria Cornetu

Domenii speta

Spete similare