Recurs. Anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal

Recurs. Anulare decizie de angajare a răspunderii solidare, emisă de organul fiscal

- art. 27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003

- art. 14 alin. 2 Cod civil

- art. 1.5 din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003

- art. 176 Cod de procedură fiscală

- art. 5 pct. 29, art. 66, art. 97 din Legea nr. 85/2014

Prin Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 157772/ 24.08.2015 întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., debitorul SC ... SRL ... a fost declarat insolvabil, fără venituri/bunuri urmăribile.

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 185054/ 06.09.2015 (îndreptată prin actul nr. 208186/ 05.11.2015 în sensul că data corectă a emiterii deciziei este 06.10.2015 în loc de 06.09.2015) emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... s-a decis angajarea răspunderii solidare a d-lui ... şi a d-lui ..., în calitate de administratori ai SC ... SRL ..., în vederea realizării creanţelor fiscale datorate de societate în sumă de 156.449 lei.

Decizia de angajare a răspunderii solidare menţionată mai sus a fost emisă în baza prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora: "Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

 c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate".

Contestaţia formulată de reclamanţii intimaţi împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta recurentă prin Decizia nr.59/03.03.2016.

În speţă, instanţa de fond a reţinut corect că reclamanţii intimaţi ... şi ..., în calitate de administratori statutari, au solicitat deschiderea procedurii insolvenţei SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 emisă la 06.09.2015, însă inacţiunea reclamanţilor trebuie să fi fost determinată de rea-credinţă, textul art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 stabilind că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiţia relei credinţe, starea de insolvabilitate a societăţii neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor şi asociaţilor societăţii debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că au acţionat cu rea-credinţă în sensul dispus de lege.

În opinia instanţei de recurs, nu este îndeplinită în cauză condiţia relei credinţe a reclamanţilor intimaţi, întrucât după cum reiese şi din indicatorii bilanţieri pentru anii 2012, 2013 şi 2014, invocaţi de organul fiscal, situaţia stocurilor societăţii în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea intimaţilor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale. Mai mult, în reprezentarea credinţei intimaţilor privind bunul mers al activităţii SC ... SRL, se constată că aceştia au creditat societatea în speranţa unei reveniri a acesteia şi a păstrării angajaţilor SC ... SRL.

 Potrivit art. 14 alin. 2 din codul civil, buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, ori prin decizia contestată nu s-a dovedit reaua credinţă a intimaţilor, nu s-a administrat niciun fel de mijloc probator, organul fiscal limitându-se la a relua dispoziţiile art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003.

De asemenea, potrivit art.1.5. din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art.27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a) documente referitoare la declararea insolvabilităţii debitorului;

b) acte şi fapte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

c) documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificările actului constitutiv, capital social, majorări de capital, sediul social sau modificări ale acestuia, administratori, acţionari, directori, cenzori, hotărâri ale adunării generale a acţionarilor şi altele;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidenţa proprie (RECOM, Dispecer, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc.). Ori, în speţă nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credinţă a intimaţilor, documente privind istoricul în calitate de codebitori, care să probeze reaua credinţă.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, este corectă aprecierea intimaţilor în sensul că organul fiscal nu a procedat la individualizarea acesteia, nu a menţionat în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanţieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria ..., Oficiul de Cadastru şi Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico - financiar, fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii, precum şi reaua-credinţă a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ - fiscale contestate în speţă, nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea intimaţilor în ajungerea în stare de insolvabilitate a societăţii, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC ... SRL şi fapta acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, şi prejudiciul cauzat de către intimaţi, instanţa de recurs constată că acesta nu există, întrucât starea societăţii nu este imputabilă acestora, ci degradării condiţiilor de piaţă, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime.

 De asemenea, în ceea ce priveşte intenţia intimaţilor, aceasta lipseşte cu desăvârşire, deoarece, după cum s-a menţionat şi mai sus, situaţia stocurilor societăţii în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea reclamanţilor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale.

Instanţa de fond a reţinut justificat şi că potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.97 din Legea nr. 85/2014, în dosarul nr. .../83/2015 al Tribunalului ... şi însuşit de către judecătorul sindic, raport necontestat de către pârâtul recurent din prezenta cauză, participant la procedura falimentului SC ... SRL în calitate de creditor, cifra de afaceri a societăţii debitoare a fost în creştere în anul 2014 faţă de anul 2013, iar în primele 9 luni ale anului 2015 s-a realizat o producţie de 173.566 lei.

Sub acest aspect, este corectă aprecierea judecătorului fondului în sensul că deşi şi cheltuielile de exploatare au existat într-un cuantum mai mare decât veniturile, pe parcursul anilor 2013, 2014 şi primele 9 luni ale anului 2015 rezultatul negativ din exploatare s-a redus de la 202.682 lei în anul 2013, la 80.434 lei în septembrie 2015, ceea ce a determinat acceptarea opiniei reclamanţilor în sensul că o revenire a activităţii economice să fie previzibilă în optica acestora.

Deşi procedura insolvenţei este, într-adevăr, o procedură distinctă de procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003, instanţa de recurs reţine că în sensul art. 176 din Codul de procedură fiscală este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

De asemenea, potrivit art. 5 punctul 29 din legea nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, drept urmare insolvabilitatea şi insolvenţa sunt două noţiuni distincte.

Prin decizia contestată reclamanţilor intimaţi li se impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de SC ... SRL, ori obligativitatea deschiderii procedurii de insolvenţă apare de la ivirea stării de insolvenţă a SC ... SRL (art. 66 din Legea nr. 85/2014), şi nu de la data declarării stării de insolvabilitate.

Cu privire la susţinerile recurentei potrivit cărora din analiza indicatorilor bilanţieri pentru anii 2012-2014 SC ... SRL a înregistrat cheltuieli mai mari decât veniturile realizate, ceea ce denotă lipsa de diligenţă din partea administratorilor în vederea asigurării echilibrului economico-financiar al societăţii şi o incorectă gestionare a resurselor financiare, materiale şi umane, precum şi că SC ... SRL se afla în insolvenţă încă din anul 2013, instanţa de recurs a considerat că elementul central, definitoriu pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27-28 din OG nr. 92/2003 este reaua-credinţă a administratorilor statutari. Pentru identitate de arme, în dovedirea bunei credinţe, reclamanţii intimaţi au înţeles să se folosească şi de indicatorii calculaţi, indicaţi de către lichidatorul judiciar în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 în dosarul .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... (raport necontestat de către pârât unde acesta deţine calitatea de creditor înscris la masa credală), astfel că pârâtul recurent nu a făcut dovada relei-credinţe a reclamanţilor intimaţi pentru a se reţine că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

Decizia nr. 906/24.04.2017

Prin Sentinţa nr. 1459/CA din 2 noiembrie 2016 Tribunalul ... a admis acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanţii ... CNP ... cu domiciliul în ..., ...... şi ... CNP ... cu domiciliul în ... în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... cu sediul în ......, în nume propriu şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... cu sediul în ..., … şi în consecinţă:

 A anulat Decizia nr. 59/03.03.2016 de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamanţi şi înregistrată la A.J.F.P. ... sub nr. 204678/02.11.2015, a admis contestaţia şi în consecinţă a dispus anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054/ 06.09.2015 emisă de pârât.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal nr. 157772/24.08.2015, SC ... SRL a fost declarată insolvabilă întrucât la data de 20.08.2015 era înscrisă în evidenţa analitică pe plătitori cu obligaţii fiscale restante în sumă totală de 148.656 lei, precum şi pentru faptul că nu înregistrează bunuri sau venituri urmăribile.

La data de 06.09.2015 pârâtul a emis Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale, în limita sumei de 156.449 lei, sumă ce reprezintă obligaţii fiscale ale SC ... SRL, în temeiul dispoziţiilor art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

Contestaţia formulată de reclamanţi împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârât prin Decizia nr.59/03.03.2016.

Potrivit art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003 „(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;”.

Reclamanţii din prezenta cauză au fost administratorii statutari ai SC ... SRL, societate care a fost declarată insolvabilă prin Procesul verbal nr. 157772/ 24.08.2015, necontestat, rămas în vigoare. Cu toate acestea, faţă de conţinutul textului mai sus citat, instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiţia relei credinţe, starea de insolvabilitate a societăţii neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor şi asociaţilor societăţii debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că au acţionat cu rea-credinţă în sensul dispus de lege.

 Corespunde realităţii că reclamanţii, în calitate de administratori statutari, au solicitat deschiderea procedurii insolvenţei SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 emisă la 06.09.2015, însă inacţiunea reclamanţilor trebuie să fi fost determinată de rea-credinţă. Or, reaua-credinţă a reclamanţilor trebuie dovedită. Argumentele prezentate de pârât, atât în Decizia de angajare a răspunderii solidare, cât şi în Decizia nr. 59/03.03.2016 de soluţionare a contestaţiei, pentru care s-a apreciat că reclamanţii a acţionat cu rea credinţă în scopul determinat de lege nu vor fi însuşite de către tribunal.

 Potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art. 97 din Legea nr. 85/2014, în dosar nr. .../83/2015 al Tribunalului ... şi însuşit de către judecătorul sindic, raport necontestat de către pârâtul din prezenta cauză, participant la procedura falimentului SC ... SRL în calitate de creditor, cifra de afaceri a societăţii debitoare a fost în creştere în anul 2014 faţă de anul 2013, iar în primele 9 luni ale anului 2015 s-a realizat o producţie de 173.566 lei. Desigur, şi cheltuielile de exploatare au existat într-un cuantum mai mare decât veniturile, dar pe parcursul anilor 2013, 2014 şi primele 9 luni ale anului 2015 rezultatul negativ din exploatare s-a redus de la – 202.682 lei în anul 2013, la - 80.434 lei în septembrie 2015, ceea ce face ca instanţa să accepte opinia reclamanţilor în sensul că o revenire a activităţii economice să fie previzibilă în optica acestora.

Prin urmare, instanţa a constatat că pârâtul nu a făcut dovada relei-credinţe a reclamanţilor pentru a se reţine că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

În privinţa aspectului de nelegalitate invocat de către reclamanţi în sensul că Decizia de angajare a răspunderii solidare contestată în prezenta cauză, nr. 185054 a fost emisă la data de 06.09.2015, anterior audierii reclamanţilor de la data de 22.09.2015, tribunalul a constatat că acest motiv nu subzistă deoarece luna emiterii deciziei contestate este eronat indicată în conţinutul actului. Eroarea a fost apreciată de către pârât circumscriindu-se în noţiunea de eroare materială şi a fost îndreptată prin Actul de îndreptare a erorii materiale nr. 208186/ 05.11.2016, în sensul că decizia a fost emisă în luna octombrie. Actul de îndreptare a erorii materiale nr. 208186/ 05.11.2016 este în vigoare, nefiind contestat, revocat sau anulat, cu toate că instanţa constată şi în privinţa acestui act existenţa unei erori materiale referitoare la anul emiterii lui, 2016, nu 2015 aşa cum este menţionat în adresa nr. 159769/ 30.09.2016 de trimitere a actului nr. 208186 la dosarul cauzei. Este imposibil ca la data de 30.09.2016 să fie trimis la instanţă un act ce ar urma să fie emis doar la data de 05.11.2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ..., în nume propriu şi pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor emise de către instituţia sa, precum şi exonerarea instituţiei de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurentul a arătat că în fapt, prin Sentinţa civilă nr.1459/CA din data de 02.11.2016 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul mai sus menţionat, instanţa a reţinut: "Reclamanţii din prezenta cauza au fost administratorii statutari ai SC ... SRL, societatea care a fost declarată insolvabilă prin Procesul-verbal nr. l57772/ 24.08.2015, necontestat, rămas în vigoare. Cu toate acestea, faţă de conţinutul textului mai sus citat, instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiţia relei credinţe, starea de insolvabilitate a societăţii neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor şi asociaţilor societăţii debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că au acţionat cu rea-credinţă în sensul dispus de lege.

Corespunde realităţii că reclamanţii, în calitate de administratori statutari, au solicitat-deschiderea procedurii insolvenţei SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajarea a răspunderii solidare nr. J850S4 emisa la 06.09.2015 însă inacţiunea reclamanţilor trebuie să fi fost determinata de rea-credinţă. Or, reaua-credinţă a reclamanţilor trebuie dovedită. Argumentele prezentate de pârâta, atât în Decizia de angajare a răspunderii solidare, cât şi în Decizia nr.59/03.03.2016 de soluţionare a contestaţiei, pentru care s-a apreciat că reclamanţii au acţionat cu rea-credinţă în scopul determinat de lege nu vor fi însuşite de către tribunal.”

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, respectiv în conformitate cu prevederile art. 27 alin.2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal a constatat ca administratorii societăţii se află în situaţia prevăzută de articolul anterior amintit, şi în acest sens au procedat la atragerea răspunderii solidare. Înainte de a întocmi Decizia de angajare a răspunderii solidare organul fiscal a analizat comportamentul fiscal al societăţii, în conformitate cu legislaţia impusă în această materie. Din parcurgerea istoricului societăţii reiese cu claritate faptul că administratorii societăţii nu au respectat obligaţiile legale ce ii revine oricărui administrator după înfiinţarea unei societăţi, şi până la radierea societăţii.

Reaua-credinţă de care face dovadă reclamanta, se poate analiza doar din punct de vedere al comportamentului fiscal respectiv din atitudinea aparatului de conducere a societăţii, fapt ce este atestat de interesul administratorilor de a se prezenta la audieri, aşa cum au fost solicitaţi prin notificările transmise spre administratorii societăţii. Ulterior s-a prezentat domnul ... la sediul A.J.F.P. ..., la data de 22.092015.

SC ... SRL a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă doar în data de 05.11.2015, după emiterea de către organul de executare a deciziei de atragere a răspunderii solidare în 06.10.2015.

În cadrul dosarului nr. .../83/2015, care avea obiectul de a parcurge procedura de faliment şi radierea societăţii, procedură total distinctă faţă de procedura contestată în prezentul dosar, care vizează şi are competente diferite, în consecinţă, faptul că lichidatorul judiciar nu a demarat atragerea răspunderi solidare în conformitate cu art. 169 din Legea nr.85/2014, nu are nici o relevanţă ţinând cont şi de faptul că la aceea dată prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 185054 stabilit lucru.

Din punctul de vedere al instanţei de fond organul fiscal nu are nici o competenţă de a analiza şi, în consecinţă, de a concluziona comportamentul fiscal al contribuabililor, reaua credinţă, aşa cum a fost definită şi de legiuitor poate fi stabilită doar prin analiza obligaţiilor îndeplinite de administratorii societăţii, care a avut ca şi consecinţă acumularea continuă a datoriilor, faţă de bugetul de stat într-un termen de 3 ani în care acesta îşi desfăşoară activitatea, nesemnalând deficitul sau lipsa de posibilităţi pentru a putea continua într-o stare normală a activităţii.

Organul fiscal a constatat starea de insolvabilitate a debitorului conform proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 157772/24.08.2015, după ce aceasta a acumulat 3 ani consecutiv datorii la bugetul general consolidat. Masurile de executare silita întreprinse nu au putut fi materializate întrucât societatea nu deţinea la patrimoniu bunuri urmăribile (adresa nr. 14958/ 18.08.2015 emisă de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale ..., adresa nr. 4833/10.08.2015 emisă de către Oficiul de Cadastru Imobiliar ...), nu avea conturi deschise la unităţi bancare pentru a putea fi urmărite prin poprire, încasarea veniturilor realizate efectuându-se integral prin numerar. Ţinând cont de aceste considerente, ''inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile„ organul fiscal a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei.

În vederea recuperării obligaţiilor fiscale restante ale debitorului declarat insolvabil, acumulate pe parcursul anilor, organul de executare a analizat posibilitatea demarării procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27 alin (2), lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare şi a notificat în vederea efectuării audierii ambii administratori conform procedurii, dar domnul ... nu a preluat notificarea, aceasta fiind comunicata prin publicitate în baza art. 44 din OG nr.92/2O03 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările şi completările ulterioare. La audiere s-a prezentat doar domnul ... în data de 22.09.2015.

Din analiza indicatorilor bilanţieri pentru anul 2012,2013,2014 organul fiscal a constatat că societatea se află încă din anul 2013 pe lângă insolvabilitate, şi în insolvenţă întrucât conform art. 5, pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: "insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţa datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei", iar conform art. 66, alin (1) din actul anterior menţionat.

"1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţa. La cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei”.

În baza acestor prevederi legale, administratorii debitorului SC ... SRL au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă doar la data de 05.11.2015, după emiterea de către organul de executare a deciziei de atragere a răspunderii solidare în 06.10.2015.

Debitoarea face referire în contestaţie la faptul că în cadrul dosarului nr. .../83/2015 nu s-a dispus atragerea răspunderii lor personale şi că pârâta nu a contestat raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenţă. Menţionează recurentul că prin adresa nr. 240908/ 21.12.2015 a fost înştiinţat lichidatorul judiciar de angajarea răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27, alin (2), lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Arată că, în susţinerea recursului, depune ca jurisprudenţă Decizia nr.2300/CA/2016-R pronunţată de către Curtea de Apel ..., în dosar nr. 2706/83/2015, prin care a fost admis recursul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice ... ... împotriva hotărârii de fond, considerând că reaua-credinţă se conturează prin comportamentul administratorului în cei trei ani în care acesta a derulat activităţi economice acumulând restanţe fiscale la bugetul de stat.

Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nelegal şi netemeinic, invocând excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs.

În esenţă, arată intimaţii că în fapt prin decizia nr. 185054/06.09.2015 s-a dispus angajarea răspunderii lor solidare, potrivit art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003, privind suma de 156.449 lei reprezentând creanţe fiscale datorate de către ... SRL, societate la care deţin calitatea de administratori statutari. Prin decizia contestată s-a dispus obligarea lor la plata sumei de 156.449 lei reprezentând datoriile ... SRL către bugetul general consolidat al statului.

Decizia 185054/06.09.2015 a fost atacată cu plângere administrativă prealabilă, contestaţie ce a fost respinsă prin decizia nr. 59/03.03.2016.

 Arată intimaţii că art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003 prevede că răspund solidar cu debitorul administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Măsura angajării răspunderii solidare reglementată de Codul de procedură fiscală se realizează de către organele fiscale competente în executarea silită a debitorului principal, care sunt îndreptăţite să ceară oricărui codebitor realizarea integrală a obligaţiei acestuia. Prin art. 27 Cod de procedură fiscală, legiuitorul a înţeles să reglementeze o formă specială a răspunderii în materie fiscală, respectiv răspunderea solidară. Scopul avut în vedere la emiterea normei juridice a fost de a sancţiona comportamentul fraudulos al persoanelor fizice şi juridice care au contribuit la insolvabilitatea unui debitor.

Răspunderea solidară reglementată de dispoziţiile de procedură fiscală are natura unei răspunderi civile delictuale, însă spre deosebire de aceasta, legiuitorul a înţeles să prevadă şi condiţii speciale, expres enumerate la art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.

Susţin intimaţii că pentru reţinerea angajării răspunderii solidare este necesară dovedirea relei-credinţe a persoanei căreia i se atrage răspunderea solidară, pentru reţinerea căreia sunt necesare dovezi concludente.

În ceea ce priveşte răspunderea administratorului, instanţa supremă a apreciat că, pentru a fi antrenată răspunderea unui administrator al unei societăţi comerciale, în temeiul dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile: provocarea insolvabilităţii societăţii debitoare, prin înstrăinare sau ascundere, cu rea-credinţă, a unor bunuri ale acesteia. Răspunderea administratorului societăţii comerciale nu poate fi atrasă prin simpla emitere a unei decizii în temeiul art. 27 alin. (1) lit. c) Cod de procedură fiscală, legea instituind doar posibilitatea angajării acestei răspunderi, însă numai după administrarea de dovezi în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legiuitor, reclamantei revenindu-i această sarcină. Ori, arată intimaţii că ei nu au fost de rea credinţă, întrucât astfel cum reiese şi din indicatorii bilanţieri invocaţi situaţia stocurilor în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea lor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale. Mai mult decât atât, în reprezentarea credinţei lor privind bunul mers al activităţii SC ... SRL, au creditat societatea în speranţa unei reveniri a acesteia şi a păstrării angajaţilor SC ... SRL. Potrivit art. 14 alin. 2 din codul civil buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, ori prin decizia contestată nu s-a dovedit sub nicio formă reaua credinţă a lor, nu s-a administrat niciun fel de mijloc probator, organul fiscal limitându-se la a relua dispoziţiile art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003, aspect ce echivalează cu o nemotivare a deciziei de obligare a lor la plata datoriilor SC ... SRL.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, constată intimaţii faptul că organul fiscal nici măcar nu a procedat la individualizarea acesteia, în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanţieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria ..., Oficiul de Cadastru şi Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico-financiar fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii, precum şi reaua-credinţă a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate în speţă, se observă că nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea lor în ajungerea în stare de insolvabilitate a societăţii, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC ... SRL şi fapta lor.

Arată intimaţii că, în ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, şi prejudiciul cauzat de către ei, se poate observa faptul că acesta nu există, întrucât starea societăţii nu este imputabilă lor, ci degradării condiţiilor de piaţă, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime. În ceea ce priveşte intenţia lor, arătă faptul că aceasta lipseşte cu desăvârşire. Astfel cum au mai arătat, situaţia stocurilor în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea lor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale.

În sensul art. 176 din Codul de procedură fiscală este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

Potrivit art. 5 punctul 29 din legea nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Drept urmare insolvabilitatea şi insolvenţa sunt două noţiuni distincte. Prin decizia contestată li se impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţa faţă de SC ... SRL, ori obligativitatea deschiderii procedurii de insolvenţă apare de la ivirea stării de insolvenţă a SC ... SRL (art. 66 din legea nr. 85/2014), şi nu de la data declarării stării de insolvabilitate.

Potrivii art. 1.5 din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a)documente referitoare la declararea insolvabilităţii debitorului;

b)acte şi fapte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

c)documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificările actului constitutiv, capital social, majorări de capital, sediul social sau modificări ale acestuia, administratori, acţionari, directori, cenzori, hotărâri ale adunării generale a acţionarilor şi altele;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidenţa proprie (RECOM, Dispecer3, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc). Ori după cum se poate observa, nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credinţă a lor, documente privind istoricul lor în calitate de codebitori, care să probeze reaua credinţă. În contra capitolului VI din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, arată că ... nu a fost audiat/reaudiat, aspect ce atrage nulitatea deciziei contestate.

Arată intimaţii că susţinerile pârâtei potrivit căror nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţa faţă de ... SRL sunt vădit netemeinice, astfel prin încheierea civilă nr. 742/I7CC din data de 06.11. 2015 pronunţată de către Tribunalul ... Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în dosarul .../83/2015 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de ... SRL. Ori cu toate acestea pârâta le impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii.

Susţin intimaţii că procedura de atragere a răspunderii lor personale, este una pur administrativă, în cadrul căreia pârâta propune atragerea răspunderii solidare, şi tot acelaşi organ fiscal îşi aprobă, îşi consideră drept temeinică propunerea sa şi pe cale de consecinţă emite decizia de atragere a răspunderii solidare a lor.

Elementul central, definitoriu, cerinţa, sine qua non, pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27-28 din OG 92/2003 este reaua credinţă a administratorilor statutari. Pârâta s-a folosit în falsa motivare a deciziei sale de anumiţi indicatori calculaţi de aceasta. Ori pentru identitate de arme, intimaţii reliefează indicatorii calculaţi, indicaţi de către lichidatorul judiciar în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 în dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... (raport necontestat de către pârâtă unde aceasta deţine calitatea de creditor înscris la masa credală) având ca obiect procedura insolvenţei SC ... SRL, societate pentru a cărei obligaţii li s-a atras răspunderea solidară administrativă de către pârâtă.

Analiza contului de profit şi pierdere s-a realizat pe parcursul a trei ani, mai precis pe anii cuprinşi în intervalul 2013-2014 pe baza bilanţului întocmit de societate la 31 decembrie a fiecărui an, şi pe balanţa de verificare aferentă lunii septembrie 2015.

Din analiza cifrei de afaceri, se observă că aceasta a avut o evoluţie ascendentă în perioada 2013-2014. În anul 2015 pe primele nouă luni s-a realizat o producţie de 173.566 lei. Astfel în anul 2014 cifra de afacere a fost de 212.016 lei în creştere cu 1,83% faţă de 2013. Ori în condiţiile date reaua credinţă este exclusă, o revenire a activităţii economice într-o apreciere în concreto era previzibilă în optica intimaţilor. Pârâta în pofida limbajului de lemn folosit, în ciuda argumentelor, formulelor, încremenite, şi golite de conţinut nu a probat sub nicio formă reaua credinţă a intimaţilor, şi aceasta în condiţiile în care buna credinţă este prezumată (art. 14 alin. 2 din noul Cod civil).

Consideră intimaţii că între o procedură eminamente administrativă cum este cea prevăzută de art. 27-28 din OG 92/2003 şi o procedură judiciară cum este cea prevăzută de legea insolvenţei nr. 85/2014 prevalează aceasta din urmă. Ori, în cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a dispus atragerea răspunderii personale a lor, cu toate că procedura insolvenţei este una publică, contradictorie, în care dreptul la apărare este garantat, procedură ce se desfăşoară sub supravegherea judecătorului sindic. Pârâta, în cadrul dosarului respectiv, nu a contestai raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenţa a SC ... SRL, cu toate că dispunea de această posibilitate. Prin raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenţa se indică dacă în cauză sunt incidente prevederile art. 169 din legea nr. 85/2014, respectiv dacă administratorii statutari se fac vinovaţi de starea societăţii. În atare condiţii apreciază intimaţii că nu se poate dispune obligarea lor pentru datoriile societăţii, căci astfel cum au arătat şi în faţa organului fiscal "au sperat într-o redresare a societăţii", aspect ce denotă că nu au fost de rea credinţă, reaua credinţă presupune intenţie, ori din actele administrate în faţa organului fiscal reiese cu evidenţă că nu au fost de rea credinţă. Reaua credinţă, presupune intenţie, adică autorul să-şi fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speţa supusă atenţiei instanţei de judecată nu este vorba de rea credinţă. Totodată arătă intimaţii că au depus la dosarul cauzei sentinţa civilă cu menţiunea definitivă nr. 292/2016 09.06.2016 pronunţată de către Tribunalul ... în dosar nr. .../83/2015 prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC ... SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerţului, în temeiul art. 179 din Legea privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţa nr. 85/2014, s-a dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice ... ... prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul ..., pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Astfel cum au arătat şi în actele de procedură depuse la dosarul cauzei, în speţa supusă atenţiei instanţei de judecată nu sunt incidente prevederile art. 27-28 din OG 92/2003. Procedura ce a constituit dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ..., a constituit o procedură judiciară, desfăşurată sub supravegherea judecătorului sindic, procedură ce prevalează faţă de procedura administrativă, unilaterală şi necontradictorie derulată în temeiul prevederilor art. 27-28 din OG 92/2003. Procedura insolvenţei este o procedură specială şi derogatorie faţă de procedura administrativă reglementată de dispoziţiile codului de procedură fiscală. Ori, în cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a dispus atragerea răspunderii personale, cu toate că s-au analizat inclusiv aspectele indicate de către pârâta din prezentul dosar. Pârâta, în cadrul dosarului de insolvenţa .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu a contestat raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenţa a SC ... SRL, cu toate că dispunea de această posibilitate. Prin raportul privind cauzele care au generat starea de insolvenţa se indică dacă în cauză sunt incidente prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014, respectiv dacă administratorii statutari se fac vinovaţi de starea societăţii; nu s-a constat reaua credinţă a intimaţilor printre cauzele care au generat starea de insolvenţă a SC ... ... SRL.

Potrivit art. 169 din legea nr. 85/2014 "1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţa, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. în cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;

e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;

h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţa a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţa a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală."

Ori în cadrul procedurii de faliment ce a făcut obiectul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... nu s-a constatat incidenţa vreuneia dintre faptele prevăzute de art. 169 din legea nr. 85/2014, fapte ce vin să acopere şi ipotezele prevăzute de art. 27-28 din OG 92/2003. În atare condiţii apreciază intimaţii, că nu se poate dispune obligarea lor pentru datoriile societăţii, căci astfel cum au arătat şi în faţa organului fiscal "au sperat într-o redresare a societăţii", aspect ce denotă că nu au fost de rea credinţă, reaua credinţă presupune intenţie, ori din actele administrate în faţa organului fiscal reiese cu evidentă că nu au fost de rea credinţă. Reaua credinţă, presupune intenţie, adică autorul să fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speţa supusă atenţiei instanţei de judecată nu este vorba de rea credinţă.

În cadrul dosarului nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... pârâta s-a pus de acord cu faptul că starea de insolvenţa a SC ... ... SRL nu este una ce să le fie imputabilă, ocazie cu care nu a procedat la formularea vreunei contestaţii, cu toate că atât în prezentul dosar cât şi în dosarul nr. .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... este vorba despre una şi aceeaşi sumă, aceeaşi stare de fapt.

Arata intimaţii că un alt argument în susţinerea apărărilor lor este dat şi de faptul că potrivit situaţiei ataşate SC ... ... SRL a efectuat plăţi către terţi, inclusiv către bugetul general consolidat al statului într-un cuantum mult mai mare decât cel ce li se solicită la plată prin procedura administrativă prevăzută de codul de procedură fiscală, ori în atare condiţii este de ordinul evidentei că nu au fost animaţi de rea credinţă. Totodată arătă faptul că SC ... ... SRL ca şi orice persoană juridică, este în cele din urmă o ficţiune juridică, sens în care starea de sănătate, capacitatea de muncă a asociaţilor administrator vine să se reflecte în performanţa economică a persoanei juridice. Ori cum au mai arătat, starea de sănătate a asociatului ... s-a reflectat şi asupra performanţei economice a societăţii, pentru simplul motiv că acesta din urmă nu mai avea aceeaşi capacitate de muncă, de organizare, a SC ... ... SRL, de contactare de noi clienţi, de dezvoltare a afacerii, dovadă în acest sens fiind chiar decizia de pensionare, în atare condiţii se pune întrebarea unde este reaua credinţă. Desigur într-un final se poate descifra poziţia pârâtei, care a preferat o procedură administrativă şi unilaterală în obţinerea unui titlul executoriu împotriva lor, fiind astfel într-o situaţie cu mult mai comodă şi mai confortabilă, situaţie în care trebuie să aducă prea multe argumente, rămânând reclamaţilor a depune eforturile necesare demontării raţionamentului ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 59/ 03.03.2016 şi a deciziei nr. 185054/ 06.09.2015 de angajare a răspunderii solidare potrivit art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003. Reaua credinţă, presupune intenţie, adică autorul să fi dorit sau urmărit rezultatul produs, ori în speţa supusă atenţiei instanţei de judecată nu este vorba de rea credinţă.

Astfel cum au arătat în cererea introductivă de instanţă, în ceea ce priveşte fapta ilicită organul fiscal nici măcar nu a procedat la individualizarea acesteia, în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanţieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria …, Oficiul de Cadastru şi Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico-financiar, fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii, precum şi reaua-credinţă a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate în speţă, se observă că nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea intimaţilor în ajungerea în stare de insolvabilitate a societăţii, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC ... SRI şi fapta intimaţilor.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, şi prejudiciul cauzat de către intimaţi, arătă faptul că acesta nu există, întrucât starea societăţii nu este imputabilă lor, ci degradării condiţiilor de piaţă, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime. Ori acest aspect este demonstrat prin deschiderea procedurii de insolvenţa faţă de SC ... SRL, prin încheierea civilă nr. 742/F/CC din data de 06.11.2015 pronunţată de către Tribunalul ... Secţia Comercială şi Contencios Administrativ în dosarul .../83/2015.

Nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credinţă a intimaţilor, documente privind istoricul lor în calitate de codebitori, care să probeze reaua credinţă, însăşi modalitatea de emitere a deciziei probează acest aspect.

În ceea ce priveşte decizia ataşată întâmpinării de către recurentă, apreciază că aceasta nu prezintă relevanţă în cauză, decizia vizând o cu totul altă stare de fapt, respectiv un alt temei de drept decât cel reţinut în prezenta cauză (art. 27 alin. 1 litera c) din OG 92/2003 în prezenta cauză, pe când decizia depusă cu titlu de practică judiciară vizează aplicabilitatea literei d) a art. 27 din OG 92/2003). Mai mult decât atât, susţinerile recurentei potrivit cărora ..., s-a prezentat ulterior, datei solicitate pentru audiere sunt neconforme cu realitatea, aspect ce reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce priveşte audierea lui ..., aceasta lipseşte cu desăvârşire, citarea în procedura administrativă fiind făcută la o altă adresă.

În drept, intimaţii nu şi-au motivat susţinerile.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta DGRFP ... ... prin AJFP ... ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 157772/ 24.08.2015 întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., debitorul SC ... SRL ... a fost declarat insolvabil, fără venituri/bunuri urmăribile.

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 185054/ 06.09.2015 (îndreptată prin actul nr. 208186/ 05.11.2015 în sensul că data corectă a emiterii deciziei este 06.10.2015 în loc de 06.09.2015) emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... s-a decis angajarea răspunderii solidare a d-lui ... şi a d-lui ..., în calitate de administratori ai SC ... SRL ..., în vederea realizării creanţelor fiscale datorate de societate în sumă de 156.449 lei.

Decizia de angajare a răspunderii solidare menţionată mai sus a fost emisă în baza prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora: "Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

 c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate".

Contestaţia formulată de reclamanţii intimaţi împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta recurentă prin Decizia nr.59/03.03.2016.

În speţă, instanţa de fond a reţinut corect că reclamanţii intimaţi ... şi ..., în calitate de administratori statutari, au solicitat deschiderea procedurii insolvenţei SC ... SRL la data de 05.11.2015, după emiterea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 185054 emisă la 06.09.2015, însă inacţiunea reclamanţilor trebuie să fi fost determinată de rea-credinţă, textul art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 stabilind că pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiţia relei credinţe, starea de insolvabilitate a societăţii neimpunând de plano emiterea deciziei de angajare a răspunderii pe seama tuturor administratorilor şi asociaţilor societăţii debitoare, ci doar pe seama acelor persoane pentru care organul fiscal trebuie să deţină dovezi şi argumente că au acţionat cu rea-credinţă în sensul dispus de lege.

În opinia instanţei de recurs, nu este îndeplinită în cauză condiţia relei credinţe a reclamanţilor intimaţi, întrucât după cum reiese şi din indicatorii bilanţieri pentru anii 2012, 2013 şi 2014, invocaţi de organul fiscal, situaţia stocurilor societăţii în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea intimaţilor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale. Mai mult, în reprezentarea credinţei intimaţilor privind bunul mers al activităţii SC ... SRL, se constată că aceştia au creditat societatea în speranţa unei reveniri a acesteia şi a păstrării angajaţilor SC ... SRL.

 Potrivit art. 14 alin. 2 din codul civil, buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, ori prin decizia contestată nu s-a dovedit reaua credinţă a intimaţilor, nu s-a administrat niciun fel de mijloc probator, organul fiscal limitându-se la a relua dispoziţiile art. 27 alin. 2 litera c) din OG 92/2003.

De asemenea, potrivit art.1.5. din Ordinul 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art.27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru determinarea răspunderii solidare organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere, după caz, următoarele:

a) documente referitoare la declararea insolvabilităţii debitorului;

b) acte şi fapte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanelor fizice sau juridice a căror răspundere va fi angajată;

c) documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare: obiect de activitate, modificările actului constitutiv, capital social, majorări de capital, sediul social sau modificări ale acestuia, administratori, acţionari, directori, cenzori, hotărâri ale adunării generale a acţionarilor şi altele;

d) documente referitoare la istoricul codebitorilor;

f) date din evidenţa proprie (RECOM, Dispecer, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc.). Ori, în speţă nu există acte sau fapte din care să rezulte reaua credinţă a intimaţilor, documente privind istoricul în calitate de codebitori, care să probeze reaua credinţă.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, este corectă aprecierea intimaţilor în sensul că organul fiscal nu a procedat la individualizarea acesteia, nu a menţionat în ce ar consta fapta ilicită, limitându-se la a face trimitere la indicatorii bilanţieri, la răspunsurile comunicate către acesta de către Primăria ..., Oficiul de Cadastru şi Publicitate ..., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule, la o serie de principii privind echilibrul economico - financiar, fără ca aceste principii să aibă suport într-un text de lege.

Organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societăţii, precum şi reaua-credinţă a persoanei obligate solidar. Or, în cuprinsul actelor administrativ - fiscale contestate în speţă, nu se indică în concret şi nu se dovedeşte implicarea intimaţilor în ajungerea în stare de insolvabilitate a societăţii, nefiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilităţii SC ... SRL şi fapta acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită, nedefinită, şi prejudiciul cauzat de către intimaţi, instanţa de recurs constată că acesta nu există, întrucât starea societăţii nu este imputabilă acestora, ci degradării condiţiilor de piaţă, în lipsa comenzilor, scumpirea materiei prime.

 De asemenea, în ceea ce priveşte intenţia intimaţilor, aceasta lipseşte cu desăvârşire, deoarece, după cum s-a menţionat şi mai sus, situaţia stocurilor societăţii în anul 2012 în cuantum de 18.714 lei a crescut la suma de 79.541 în anul 2013, aspect ce a conturat reprezentarea reclamanţilor că SC ... SRL, din prisma resurselor crescute, va avea posibilitatea de a-şi crea veniturile necesare achitării creanţelor fiscale.

Instanţa de fond a reţinut justificat şi că potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.97 din Legea nr. 85/2014, în dosarul nr. .../83/2015 al Tribunalului ... şi însuşit de către judecătorul sindic, raport necontestat de către pârâtul recurent din prezenta cauză, participant la procedura falimentului SC ... SRL în calitate de creditor, cifra de afaceri a societăţii debitoare a fost în creştere în anul 2014 faţă de anul 2013, iar în primele 9 luni ale anului 2015 s-a realizat o producţie de 173.566 lei.

Sub acest aspect, este corectă aprecierea judecătorului fondului în sensul că deşi şi cheltuielile de exploatare au existat într-un cuantum mai mare decât veniturile, pe parcursul anilor 2013, 2014 şi primele 9 luni ale anului 2015 rezultatul negativ din exploatare s-a redus de la 202.682 lei în anul 2013, la 80.434 lei în septembrie 2015, ceea ce a determinat acceptarea opiniei reclamanţilor în sensul că o revenire a activităţii economice să fie previzibilă în optica acestora.

Deşi procedura insolvenţei este, într-adevăr, o procedură distinctă de procedura de atragere a răspunderii solidare a administratorilor conform art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003, instanţa de recurs reţine că în sensul art. 176 din Codul de procedură fiscală este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

De asemenea, potrivit art. 5 punctul 29 din legea nr. 85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, drept urmare insolvabilitatea şi insolvenţa sunt două noţiuni distincte.

Prin decizia contestată reclamanţilor intimaţi li se impută faptul că nu au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de SC ... SRL, ori obligativitatea deschiderii procedurii de insolvenţă apare de la ivirea stării de insolvenţă a SC ... SRL (art. 66 din Legea nr. 85/2014), şi nu de la data declarării stării de insolvabilitate.

Cu privire la susţinerile recurentei potrivit cărora din analiza indicatorilor bilanţieri pentru anii 2012-2014 SC ... SRL a înregistrat cheltuieli mai mari decât veniturile realizate, ceea ce denotă lipsa de diligenţă din partea administratorilor în vederea asigurării echilibrului economico-financiar al societăţii şi o incorectă gestionare a resurselor financiare, materiale şi umane, precum şi că SC ... SRL se afla în insolvenţă încă din anul 2013, instanţa de recurs a considerat că elementul central, definitoriu pentru atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27-28 din OG nr. 92/2003 este reaua-credinţă a administratorilor statutari. Pentru identitate de arme, în dovedirea bunei credinţe, reclamanţii intimaţi au înţeles să se folosească şi de indicatorii calculaţi, indicaţi de către lichidatorul judiciar în raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 în dosarul .../83/2015 de pe rolul Tribunalului ... (raport necontestat de către pârât unde acesta deţine calitatea de creditor înscris la masa credală), astfel că pârâtul recurent nu a făcut dovada relei-credinţe a reclamanţilor intimaţi pentru a se reţine că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art.27 alin.2 lit. c) din O.G. nr.92/2003.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta D.G.R.F.P. ... ... prin A.J.F.P. ....

Domenii speta

Spete similare