Penal – infracţiunea de omor – aplicarea dispoziţiilor vechiului cod

DOSAR NR. 286/93/2014

Penal – infracţiunea de omor – aplicarea dispoziţiilor vechiului cod

Prin sentinţa penală nr. 534 pronunţată de Secţia Penală a Tribunalului Ilfov la data de 20 iunie 2014, în dosarul nr. 286/93/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului, tribunalul a hotărât:

În baza art. 386 C.p.p. respingerea cererii formulate de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174-175 al. 1 lit. i VC.p. în infracţiunea prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p.

În baza art. 20 VC.p. rap. la art. 174-175 al. 1 lit. i VC.p. cu aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., reţinerea art. 74 al. 2 VC.p. rap. la art. 76 al. 2 VC.p. şi art. 5 C.p., a condamnat pe inculpatul RP, la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

In baza art. 65 al. 2 VC.p. a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară  exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi b  VC.p. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 VC.p., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b VC.p.

În baza art. 861 VC.p. suspendă condiţionat sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 7 ani, conform art. 862 VC.p.

În baza art.71 al.5 VC.p. suspendă executarea drepturilor accesorii pe durata suspendării condiţionate.

În baza art. 15 LPANCP şi art. 864  VC.p. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 VC.p. şi art. 84 VC.p. şi anume, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune instanţa a revoca suspendarea condiţionată sub supraveghere şi va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar în cazul în care până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin prezenta hotărîre, instanţa va dispune revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere.

Atrage atenţia inculpatului asupra măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a-d VC.p. şi anume:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.

 b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 15 LPACP atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 VC.p., conform căruia, dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunînd executarea în întregime a pedepsei.

 În baza art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, măsură ce va fi adusă la îndeplinire de personalul Poliţiei Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare.

În baza art. 5 al. 5 din Legea 76/2008 va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 19 C.p.p. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, Spitalul Clinic de Urgenţă „SF. Pantelimon” şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4688,26 lei reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală de la data de 29.10.2010 la zi.

În baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 19 C.p.p. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, Joiman Tudor Dănuţ şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7532,24 lei reprezentând despăgubiri civile şi 20.000 lei reprezentând daune morale.

 În baza art. 274 al. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcţia de Trezorerie Buftea - Cod fiscal 29342362).

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 840/P/2012 al  Parchetului  de  pe  lângă  Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate,  a inculpatului RP sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. art.174-175 alin.1 lit.i Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că, în ziua de 11.10.2010, inculpatul RP împreună cu tatăl său RD, s-au deplasat pe str. Făgăraş din com. Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, întorcându-se de la sediul poliţiei unde declaraseră un accident de circulaţie în care fusese implicat inc. RP și numitul JD, iar când au ajuns în dreptul imobilului cu nr. 94,  în jurul orei 15 :30, unde se aflau în curte numiţii JF, JTD, JD şi VG ultimii trei reparând autoturismul implicat în accident, JF a auzit cum cei doi, inc. RP şi RD îl înjurau pe soţul său, JD.

În acel moment, JF i-a apostrofat pe cei doi. Ca răspuns, inc. RP, a împins poarta pe care JF încerca să o închidă, moment în care aceasta a căzut pe spate. În ajutorul său a sărit fratele său, partea civilă JTD

Numiţii JTD şi JD au ieşit pe stradă alergând după inc. RP şi RD, care fugiseră, ajungându-i pe aceştia în dreptul unei fundaţii a unui imobil ce se afla în stare ce construire.  Ajungându-l din urmă, martorul JD  a încercat să-l lovească cu pumnul pe inculpatul RP, dar nu a reuşit deoarece a fost prins din spate de RD, dar partea civilă JTD i-a aplicat lui RP o lovitură cu pumnul în faţă. În timp ce JD  era ţinut de RD, inc. RP a luat o scândură din fundaţia imobilului aflat în stadiu de construire de circa 60-70 cm şi i-a aplicat o lovitură în zona urechii stângi, numitului JTD, acesta dezechilibrându-se şi căzând.

În conflict au intervenit ulterior şi mama inculpatului  RP, RC care a avut o altercaţie cu JF.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din analiza coroborată a următoarelor probe:

1.Declararaţia martorei JP (f. 25 dup, f. 135), care a arătat că inc. RP și numitul JD, când au ajuns în dreptul imobilului cu nr. 94, unde se aflau în curte numiţii JF, JTD, JD şi VG, ultimii trei reparând autoturismul implicat în accident, JF a auzit cum cei doi, inc. RP şi RD îl înjurau pe soţul său, JD.

În acel moment, JF i-a apostrofat pe cei doi. Ca răspuns, inc. RP, a împins poarta pe care JF încerca să o închidă, moment în care aceasta a căzut pe spate. În ajutorul său a sărit fratele său, partea civilă JTD

Martorul JD a început să alerge după inculpat împreună cu fratele său, partea civilă JTD.

Martora a mai arătat că partea civilă JTD, fratele său, i-a aplicat lui RP o lovitură cu pumnul în faţă, în încercarea de a-l elibera pe soţul său, JD care era ţinut de RD

A mai precizat în declaraţia sa martora că, după ce a scăpat din conflictul în care era implicată cu mama inculpatului, RC, l-a văzut pe fratele său, partea civilă JTD, curgându-i sânge de la cap în zona urechii stângi, iar inc. RP  se afla lângă el având în mână o scândură de 60 de cm.

2.  Declaraţia martorului JD (f. 28 dup, f. 132 dup, f. 138, 139 dup) care a arătat că în data de 11.10.2010, în jurul orei 15.oo a fost implicat într-un accident de circulaţie împreună cu inculpatul RP, maşina sa lovind frontal scuterul condus de inculpat. Cei doi s-au deplasat la poliţie şi au hotărât ca fiecare să-şi repare vehiculul avariat în urma accidentului.

În aceeaşi azi, în jurul orei 15.30, în timp ce se afla în curte împreuncă cu numiţii JF, JTD şi VG, a trecut pe stradă inc. RP, împreună cu tatăl său care l-a înjurat şi i-a cerut să-i repare motoscuterul. La refuzul martorului, inculpatul s-a repezit la poartă, moment în care a trântit-o la pământ pe soţia martorului, martora JF şi apoi a fugit spre o casă aflată în construcţie.

Martorul JD a început să alerge după el împreună cu fratele său, partea civilă JTD Ajungându-l din urmă, martorul JD a încercat să-l lovească cu pumnul pe inculpatul RP, dar nu a reuşit deoarece a fost prins din spate de RD. În timp ce JD  era ţinut de RD, inc. RP a luat o scândură din fundaţia imobilului aflat în stadiu de construire de circa 60-70 cm şi i-a aplicat o lovitură în zona urechii stângi, numitului JTD, acesta dezechilibrându-se şi căzând.

3. Declaraţia martorilor NFS (f. 9, 15 dup), DTF (f. 10, 12 dup), DV (f. 11, 14 dup) şi VG (f. 34 dup), care nu au asistat la conflict, dar l-au văzut imediat după aceea pe partea civilă JTD lovit şi au auzit că cel care l-a lovit a fost inculpatul RP.

4. Declaraţia dată în calitate de învinuit de către RD (f. 23 dup, f. 141 dup), tatăl inculpatului RP, care a arătat că în data de 11.10.2010, el împreună cu fiul său au fost agresaţi verbal de martora JF, în urma căreia a izbucnit un conflict între fiul său şi martoră, moment în care au apărut partea civilă JTD şi martorul JD care l-au agresat pe fiul său, inculpatul  RP. Inc. RP a luat o scândură şi i-a aplicat o lovitură în zona urechii stângi, numitului JTD.

5. Declaraţia martorei RCM, mama inc. RP, care a arătat că a  auzit-o pe martora JF când îi aducea injurii inc. RP. A mai precizat martora că s-a implicat şi ea în conflictul apărut spontan, dar l-a văzut pe fiul său când l-a lovit pe partea civilă JTD cu o scândură. 

6. Declaraţia părţii civile JTD (f. 24 dup) care a arătat că a intervenit în conflictul dintre sora sa, martora JF şi inculpatul RP, el şi inculpatul îmbrâncindu-se reciproc. Apoi, în timp ce era cu spatele la  inc. RP, iar acest era la câţiva metri de el, a fost lovit în urechea stângă cu un obiect contondent, căzând şi pierzându-şi cunoştinţa.

7. Probele mai sus menţionate se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto (f. 36 dup), din care rezultă locul unde s-a întâmplat incidentul şi în care a fost descris şi fotografiat obiectul folosit la săvârşirea faptei.

8. Potrivit certificatului medico-legală nr. A2/J/1049/2010, JTD a prezintat leziuni de violență ce pot data din ziua de 11.10.2010 posibil produse prin lovire cu corp dur pentru care necesită 80-90 (optzeci-nouăzeci) zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața. Defectul de substanţă osoasă craniană este o consecinţă directă a traumatismului suferit de sus numitul la data de 11.10.2010 şi constituie infirmitate  fizică (f. 124 dup).

9. Declaraţia inculpatului RP (f. 65 di), care a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare. În plus faţă de ceea ce s-a reţinut în actul de sesizare, acesta a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală (f. 155 dup) că el a fost primul lovit de partea civilă JTD cu pumnul în faţă, fapt ce este confirmat chiar de sora părţi civile, JF. 

Instanţa de judecată apreciază că probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, demonstrează existenţa faptei de tentativă la omor reţinută în sarcina inculpatului şi vinovăţia acestuia în ceea ce priveşte săvârşirea acestei fapte.

În drept, fapta inculpatului RP care la data de 11.10.2010, în jurul orelor 16.00, în loc public, în zona străzii Făgăraş din comună Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, pe fondul unui conflict spontan, l-a lovit cu o scândură, la nivelul capului, în zona urechii stângi, pe numitul JTD în urma agresiunii victima fiind internată în Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon, necesitând 80-90 (optzeci-nouăzeci) de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i în primejdie viaţa, defectul de substanţa osoasă, datorat lovirii, reprezentând infirmitate fizică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 VC.p., rap. la art. 174 - 175 alin.1 lit. i din VC.p.

Sub aspectul laturii obiective instanţa constată că elementul material al infracţiunii de tentativă la omor este realizat prin punerea în executare a intenţiei de suprimare a vieţii victimei prin lovirea cu o scândură la nivelul capului, în zona urechii stângi, executare care nu şi-a produs efectul, dar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viaţa, defectul de substanţa osoasă, datorat lovirii, reprezentând infirmitate fizică.

Urmarea imediată constă în leziunile traumatice, iar conform certificatului medico-legal nr. A2/J/1049/2010, leziunile traumatice -defectul de substanţă osoasă craniană sunt o consecinţă directă a traumatismului suferit de sus numitul la data de 11.10.2010, existând aşadar o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.

Sub aspectul laturii subiective, din modul concret de săvârşire a fapte – obiectul folosit (o scândură) şi partea corpului vizată (capul)-, din circumstanţele în care a fost săvârşita fapta,  inculpatul lovind pe partea civilă cu scândură după ce acesta din urmă îl lovise  primul, în condiţiile unui conflict preexistent, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei şi deşi nu a urmărit producerea lui, a acceptat posibilitatea producerii lui,  ceea ce denotă că fapta a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru incriminarea acesteia ca infracţiune, respectiv intenţia indirectă, conform art.19 alin.1 pct. 1  lit.b VC.p.

La individualizarea pedepsei la care va fi condamnat inculpatul, instanţa va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 VC.p., respectiv limitele speciale de pedeapsa prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârşită (închisoare de la 15 la 25 ani), reduse cu ½, ca urmare a aplicării disp. art. 21 al. 2 C.p. privitoare la tentativă şi cu 1/3 ca urmare a aplicării disp. art. 396 al. 10 C.p.p. (închisoare de la 5 ani şi 8 luni la 8 ani şi 4 luni), gradul de pericol social concret al faptei relevat de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare şi anume 80-90 de zile şi faptul că leziunile i-au pus în primejdie viaţa persoanei civile, iar defectul de substanţă osoasă craniană constituie infirmitate fizică permanentă, de modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpat care a acţionat în condiţiile în care între el şi o rudă a părţii civile tocmai avusese loc un incident în trafic, fiind ulterior apostrofat verbal şi fiindu-i aduse injurii de către altă rudă a părţii civile, martora JF, şi de faptul că în prealabil inculpatul fusese alergat şi lovit cu pumnul în faţă de partea civilă.

Instanţa va ţine cont şi de circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale (astfel cum rezultă din fişa cu antecedentele penale depusă la dosar), este o persoană tânără, iar la momentul săvârşirii faptei abia împlinise 18 ani, precum şi faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta in fata organelor de urmărire penală. Toate aceste elemente agravează sau diminuează pericolul social al faptei, după caz.

Instanţa va avea în vedere circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin.2 C.p., dat fiind ca inculpatul a acţionat în contextul unui conflict preexistent, el fiind cel care a fost prima oară lovit de partea civilă, de faptul că incidentul a avut loc în anul 2010, iar inculpatul a fost trimis în judecată abia în anul 2014, timp în care acesta nu a mai săvârşit nicio faptă penală, fapt ce face ca pericolul social al faptei să descrească în mod simţitor o dată cu trecerea timpului şi ca acest incident să apară un eveniment ce nu se va mai repeta in biografia inculpatului.

Prin urmare, instanţa va da eficienta prevederilor art. 76 alin.2 VC.p. si va aplica inculpatului o pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, respectiv pedeapsa închisorii de 4 ani.

In baza art. 65 al. 2 VC.p. va interzice inculpatului ca pedeapsa complementară  exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi b  VC.p. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 VC.p., va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b VC.p.

Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului,  care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, faţă de gravitatea infracţiunii, instanţa apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a şi lit. b C.p.

Dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice presupune o serie de garanţii morale, or în cazul de faţă inculpatul cu bună-ştiinţă nesocotind prevederile legii, nu prezintă asemenea garanţii. Ca atare, instanţa consideră că o asemenea persoană nu se poate înscrie în profilul unui candidat pentru o autoritate publică sau o funcţie publică, care presupune o conduită morală ireproşabilă.

Mai mult, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat presupune dreptul de a da dispoziţii şi a controla îndeplinirea lor, or o persoană care săvârşeşte o astfel de infracţiuni nu are probitatea necesară pentru a trasa altora dispoziţii şi a îi verifica. Prin urmare inculpatului nu i se poate permite  ocuparea unei astfel de funcţii.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare, având in vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării condiţionate sub supraveghere, şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum şi aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, dat fiind că, chiar dacă nu a fost luată nicio măsură restrictivă de libertate, totuşi inculpatul a dat dovadă de fidelitate procesuală şi de la momentul săvârşirii faptei, deşi au trecut aproape 4 ani, inculpatul nu a mai avut probleme cu legea penală, în baza art. 861 VC.p. va suspenda condiţionat sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 7 ani, conform art. 862 VC.p.

În baza art.71 al.5 VC.p. va suspenda executarea drepturilor accesorii pe durata suspendării condiţionate.

În baza art. 15 LPANCP şi art. 864  VC.p. va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 VC.p. şi art. 84 VC.p. şi anume, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune instanţa va revoca suspendarea condiţionată sub supraveghere şi va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar în cazul în care până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, instanţa va dispune revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere.

Va atrage atenţia inculpatului asupra măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a-d VC.p. şi anume:

a). să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.

 b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 15 LPACP va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 VC.p., conform căruia, dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În ceea ce priveşte cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174-175 al. 1 lit. i VC.p. în infracţiunea prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p., instanţa o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia asupra legii penale mai favorabile, sunt necesare a fi luate în considerare mai multe criterii, astfel cum s-a stabilit de către Curtea Constituţională în consideretele deciziei nr. 1470 din 8.11.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.853 din 2.12.21012, considerente ce sunt obligatorii, conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 26.01.1995.

Astfel, Curtea Constituţională a statuat că „determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.”

Având în vedere considerentele teoretice ce preced, instanţa constată că, într-adevăr, elementul circumstanţial prevăzute la al. 1 lit. i al art. 175 VC.p. „omorul săvârşit în public” nu mai este prevăzut în noul Cod penal, fapta urmând a se încadra în infracţiunea prev. de art. 188 C.p. pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani, în timp ce infr. prev. de art. 175 lit. i VC.p. este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani.

Dar, pentru considerentele arătate la capitolul privind individualizarea pedepsei, instanţa a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, fapt ce ar determina, conform art. 76 C.p. reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, astfel încât limitele de pedeapsă ce ar urma sa fie luate în considerare sunt următoarele: 10 ani -20 ani, reduse cu ½ ca urmare a aplicării disp. art. 33 al. 2 C.p. privitoare la regimul juridic al tentativei - 5 ani-10 ani, reduse cu  1/3 ca urmare a aplicării disp. art. 396 al. 10 C.p.p. - 3 ani şi 4 luni- 6 ani şi 8 luni, reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării disp. art. 76 C.p., - 2 ani, 4 luni şi 20 zile-4 ani, 9 luni şi 10 zile.

Faţă de natura faptei săvârşite şi faţă de urmările suferite, instanţa a apreciat, pentru considerentele arătate la capitolul privind individualizarea pedepsei, că pedeapsa poate fi suspendată sub supraveghere.

Or, chiar dacă instanţa i-ar aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani sau mai mică, pentru a se încadra în rigorile art. 91 NC.p. şi chiar dacă termenul de supraveghere ce ar rezulta ar fi mai mic deoarece acesta s-ar raporta la limite mai mici, conform art. 92 C.p., între 2 şi 4 ani, faţă de 2 şi 5 ani cum erau prev. de art. 862 VC.p., totuşi conform art. 16 al. 2 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 din Codul penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor penale succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare. 

Instanţa comparând obligaţiile ce trebuie impuse inculpatului, constată că, în conformitate cu disp. art. 93 al. 3 NC.p. instanţa trebuie să impună şi obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, obligaţie care nu era prev. de disp. art. 863 VC.p., impunerea unor obligaţii fiind facultativă.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că, sub aspectul obligaţiilor ce trebuie impuse inculpatului, legea penală veche este mai favorabilă în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată sub supraveghere, astfel încât, în prezenta cauză instanţa, pentru respectarea disp. deciziei  Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, ale cărei dispoziţii le va aplica în întregime în prezenta cauză.

În baza art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, măsură ce va fi adusă la îndeplinire de personalul Poliţiei Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare.

În baza art. 5 al. 5 din Legea 76/2008 va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu suma de 6938,26 lei (f. 46 di)

 Având în vedere înscrisurile depuse de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, instanţa constată că prejudiciu produs prin fapta ilicită a inculpatului este dovedit doar în parte, acesta acţionând cu vinovăţie, iar între fapta sa şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate indirectă, deoarece fără fapta de vătămare corporală a inculpatului, victima nu ar fi avut nevoie de serviciile părţii civile, care au constat în tratament medical şi spitalizare.

Se constantă că din taxa de spitalizare, partea civilă a achitat suma de  2250 lei, conform chitanţei din data de 29.10.2010, astfel încât din suma de 6938,26 lei, cu cât s-a constituit parte civilă Spitalul, instanţa va acorda acestei părţi civile suma ce reprezintă diferenţa dintre 6938,26 lei şi 2250 lei şi anume suma de 4688,26 lei.

De aceea,  în baza art. 346 C.p.p. rap la 14 C.p.p. va dispune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon  în cuantum de 4688,26 lei reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală de la data de 29.10.2010 (data externării victimei, dată la care prejudiciu a devenit lichid, cert şi exigibil) la zi, adică până la data achitării efective a debitului.

În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile, instanţa constată că datorită săvârşirii faptei de către inculpat, aşa cum rezultă din probele administrate – înscrisuri – partea civilă a fost internată mai multe zile la  Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, ulterior având nevoie de un aparat auditiv, de ochelari şi un tratament medicamentos.

 Partea civilă a suportat o parte din toate aceste cheltuieli aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar – prejudiciul fiind cert şi nereparat încă - astfel: 2250 lei – taxă de spitalizare (chitanţă din data de 29.10.2010); 2600 lei - aparat auditiv lei (chitanţă din data de 19.01.2011); 481,46 lei – ochelari, 2200,78 lei – medicamente şi ochelari, conform chitanţelor depuse la dosar de inculpat.

În total, partea civilă a suferit un prejudiciu material de 7532,24 lei.

În ceea ce priveşte daunele morale, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, fapta inculpatului de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală i-au provocat acesteia leziuni care au determinat suferinţe fizice ale părţii vătămate de lungă durată, partea civilă fiind nevoită să stea mult timp spitalizată, de stare de disconfort faţă de sine, dar şi faţă de cei din jur. Instanţa va aprecia asupra daunelor morale tinând cont de faptul că partea civilă a rămas cu un infirmitate fizică permanentă.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în opinia instanţei să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societăţii în ansamblu, dar şi al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacţie celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conştient de suferinţa morală creată. 

Având în vedere criteriile mai sus amintite, instanţa constată că prejudiciul moral al părţii civile este unul ridicat faţă de faptul că acesta nu mai are aceleaşi abilităţi sensitive,  fapt care îi creează nu numai un disconfort material, dar şi unul psihic.

Instanţa apreciază că suma de 20.000 lei acoperă prejudiciu moral, real şi efectiv suferit de către partea civilă.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză, sumă în care sunt incluse cheltuielile de la urmărire penală, ţinând cont de volumul actelor procesuale şi procedurale întocmite în cauză de instanţă şi de numărul de termene de judecată acordat pentru soluţionarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare