Prescripţia dreptului material la acţiune

Conţinut speţăPrescripţia dreptului material la acţiune

Prin Decizia nr. 4495/R din 16 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. 163/96/2014, de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul reclamantului împotriva Sentinţei nr.1118/8.04.2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosar nr.163/96/2014, s-a casat sentinţa atacată. Conform art.498 alin.2 Cod procedură civilă, s-a trimis cauza în rejudecare la instanţa de fond.

Instanţa de control judiciar a reţinut că tribunalul a admis prescripţia dreptului material la acţiune având în vedere că, de la data achitării taxei au trecut mai mult de 5 ani – termenul de prescripţie aplicabil în materie fiscală. Curtea reţine că, într-adevăr conform dispoziţiilor art. 135 Cod procedură fiscală, dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire. În condiţiile în care reclamantul a achitat taxa la data de 26.11.2008 (chitanţa fila 5 dosar fond), dreptul de a cere restituirea taxei se prescrie la data de 01.01.2014 iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 24.01.2014. În egală măsură Curtea reţine că la data de 17.12.2013 reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei achitate, conform dovezii aflate la fila 12 dosar fond.

Potrivit art. 2532 pct. 7 din noul Cod civil, 7 prescripţia se suspendă în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.

Art. 203 din Legea 71/2011 prevede că dispoziţiile art. 2.532 pct. 6 şi 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripţiei se aplică şi în cazul prescripţiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.

În condiţiile în care în mod evident cauza specială de suspendare a cursului prescripţiei a intervenit sub imperiul noului Cod civil, şi reţinând obligativitatea procedurii prealabile în sensul solicitării restituirii taxei de la organul fiscal, Curtea reţine că prin cererea depusă la data de 17.12.2013 s-a suspendat cursul prescripţiei,acesta fiind reluat la data de 18.12.2013.

Întrucât de la data reluării cursului prescripţiei şi până la 01.01.2014 – data împlinirii termenului sunt mai puţin de 6 luni, devin aplicabile prevederile art. 2534 alin. 2 Cod civil conform cărora prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

Aşadar, faţă de dispoziţiile legale anterior citate, cursul prescripţiei fiind suspendat, Curtea reţine că termenul de prescripţie s-ar fi împlinit la data de 18.06.2014. Întrucât cererea a fost înregistrată anterior acestei date, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material la momentul soluţionării excepţiei prescripţiei. Pe cale de consecinţă, constatând neîntemeiată soluţia pe excepţia prescripţiei, în temeiul art. 488 pct. 8 coroborat cu art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă sentinţa atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă  în rejudecare la instanţa de fond.

Domenii speta

Spete similare