Acţiune în constatare

Acţiune în constatare a existenţei şi valabilităţiicontractelor de leasing financiar , în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006 Admisibilitate .

1. Procedura reglementată de art. 86 din Legea insolvenţei presupune o manifestare de voinţă a administratorului judiciar, în temeiul unei decizii manageriale şi, conform art. 11 alin.2 din Legea insolvenţei, instanţa nu se poate substitui atribuţiilor administratorului judiciar.

Astfel, atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar, deciziile manageriale putând fi controlate, sub aspectul oportunităţii, de cătrecreditori, prin organele acestora.

2.În cauză, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că administratorul judiciar a emis notificările prevăzute de art. 86 alin.1 din Legea insolvenţei , prin prezenta cerere solicitându-se ca instanţa de judecată să constate menţinerea contractelor .

3. Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reţine că cererea a fost formulată ca o acţiune în constatare, apreciind reclamantul că o acţiune în realizarea dreptului nu este posibilă.

Conform art. 35 NCPC ”Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”

Textul consacră principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare , în raport cu acţiunea în realizareşi are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei „dreptului reclamantului” sau a „inexistenţei dreptului pârâtului”, fără însă a fi susceptibilă de executare silită.

SentinţaNr. 711/F/22.05.2014 pronunţată în dosarul nr. 66/1259/2013/a4

eDebitorul SC S SRL prin administrator judiciar , a chemat în judecată pe creditorul N Leasing SA, solicitând în cadrul procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, ca prinhotărârea ce se va pronunţa, să se constatate că în prezent , contractele de leasing financiar, nr. ...., sunt menţinute de către administratorul judiciar în temeiul art. 86 alin.1 din legea insolvenţei.

În motivarea cererii, debitorul SC S SRL prin administrator judiciar a arătat, in esenţa, că a încheiat cu societatea creditoare, cele cinci contracte leasing, aflate în derulare la momentul deschiderii procedurii.

În procedură, creditorul a fost înscris cu întreaga creanţă rezultată din contractele de leasing, inclusiv obligaţiile viitoare .Creditorul a transmis debitorului adresa prin care a solicitat restituirea bunurilor, motivat de faptul că potrivit notificării ...contractul a fost reziliat , urmare a nerespectării de către debitor a obligaţiilor prev. de art. 7.1 alin.1 din contract .

S-a susţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 86 alin.1 din legea insolvenţei, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, şi orice clauze contractuale de desfiinţare a acestora pentru motivul deschiderii procedurii, sunt nule.

S-a susţinut , de asemenea, că s

Creditorul , legal citat, în condiţiile art. 7 alin.3 ind.1 din Legea insolvenţei, a depus la dosar întâmpinare întemeiata in drept pe dispoziţiile art. 205-208 Noul cod procedura civila şi Legea nr. 85/2006, prin care a invocat, în principal, excepţia necompetenţei judecătorului sindic de a soluţiona prezenta cerere ,arătând că judecata cererii nu este de competenţa judecătorului sindic, ale cărui atribuţii sunt stabilite de art. 11 din Legea nr. 85/2006 iar cererea de faţă se supune normelor de competenţă vizând litigiile patrimoniale , cuprinse în art.94 alin.1 lit j) NCPC.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, apreciind că deschiderea procedurii de insolvenţă nu exonerează debitorul de obligaţia privind plata facturilor curente , nici măcar în situaţia în care administratorul judiciar optează pentru menţinerea contractelor cu executare succesivă.

La termenul din data de ... procedura de citare fiind legal îndeplinită, instanţa a pus în discuţie, cu prioritate, excepţiile invocate prin întâmpinare, asupra cărora, conform art.248 alin.1 NCPC,a constatat ca judecătorul sindic investit cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului SC S SRL este competent in soluţionarea cereriiavând ca obiect acţiunea în constatare . Cererile formulate de administratorul judiciar vizând activitatea acestuia în cadrul procedurii insolvenţei sunt de competenţa judecătorului sindic investit.

Enumerarea reglementată de prevederile art. 11 din lege, la care face trimitere pârâta nu este o enumerare limitativă , ci una exemplificativă, judecătorul sindic având şi alte atribuţii pe parcursul derulării procesului.

Principalul argument al caracterului enunţiativ al articolului menţionat îl reprezintă alin.1 care foloseşte sintagma” principalele atribuţii „ de unde rezultă că judecătorul sindic poate avea şi alte competenţe decât cele astfelenumerate, excepţia fiind neîntemeiată.

Instanţa, analizând cererea formulată, în raport de motivele arătate şi de dovezile depuse în susţinerea ei, dar şi de cadrul legal incident speţei, constată şi reţine următoarele:

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului în sensul că soluţionarea cererilor de reposesie a bunurilor ce fac obiectul contractelor, în alt cadru procesual decât cel stabilit de Legea nr. 85/2006 - cu referire la dosarele de executare silită, respectiv contestaţiile la executare -sunt nule de drept, judecătorul sindic reţine că potrivit art. 131 din NCPC, instanţa se pronunţă exclusiv asupra propriei competenţe, fără a putea dispune asupra competenţei altor instanţe investite cu diferite acţiuni .

Cu privire la cererea dedusă judecăţii, în speţă, rezilierea unilaterală, ca posibilitate recunoscută locatarului prin contract, nu a intervenit anterior deschiderii procedurii iar potrivit art.86 din Legea nr.85/2006, „contractele în derulare se consideră a fi menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule . În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:

a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului de denunţare a contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu răspunde;

b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidator.”

În toate cazurile de menţinere a contractelor, pentru ratele devenite scadenteulterior deschiderii procedurii, administratorul judiciar urma să facă plata , conform contractului, la scadenţă , iar neexecutarea plăţilor la fiecare scadenţă putând antrena rezilierea contractului , întrucât contractul continuă în condiţiile convenite iniţial.

1. Procedura reglementată de art. 86 din Legea insolvenţei presupune o manifestare de voinţă a administratorului judiciar, în temeiul unei decizii manageriale şi, conform art. 11 alin.2 din Legea insolvenţei, instanţa nu se poate substitui atribuţiilor administratorului judiciar.

Astfel, atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar, deciziile manageriale putând fi controlate, sub aspectul oportunităţii, de cătrecreditori, prin organele acestora.

2.În cauză, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că administratorul judiciar a emis notificările prevăzute de art. 86 alin.1 din Legea insolvenţei , prin prezenta cerere solicitându-se ca instanţa de judecată să constate menţinerea contractelor .

3. Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reţine că cererea a fost formulată ca o acţiune în constatare, apreciind reclamantul că o acţiune în realizarea dreptului nu este posibilă.

Conform art. 35 NCPC ”Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”

Textul consacră principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare , în raport cu acţiunea în realizareşi are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei „dreptului reclamantului” sau a „inexistenţei dreptului pârâtului”, fără însă a fi susceptibilă de executare silită.

În speţă, reclamantul , prin cererea precizatoare invocă existenţa pe rolulinstanţelor a acţiunilor având ca obiect contestaţii la executare silită ( prin natura lor - acţiuni în realizare) însă susţine admisibilitatea cererii de constatare a unei situaţii de fapt ( menţinerea contractelor ) invocând cheltuielile aferente acestor acţiuni.

Faţă de conţinutul imperativ al textului de mai sus , dar şi pentru celelalte motive expuse anterior, judecătorul sindic a respins cererea, ca inadmisibilă

Domenii speta

Spete similare