Litigiu de muncă - Contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare

Litigiu de muncă - Contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare

Sentinţa  civilă nr. 519/07.04.2014 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 6899/120/2013

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 6899/120/20.12.2013 contestatorul C.G. a formulat în contradictoriu cu intimatul S.A.D. contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare nr. 83/20.11.2013, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin decizia contestată a fost sancţionat cu avertisment scris şi mutarea de pe ambulanţa tip C pe o ambulanţă tip B, aceasta fiind considerată o retrogradare cu consecinţa diminuării salariului.

A mai susţinut că în mod nelegal, prin aceeaşi decizie a fost sancţionat de două ori pentru aceeaşi abatere disciplinară, cu avertisment şi cu retrogradare, acest fapt fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 249 alin. 2 din Codul muncii. De asemenea, decizia de sancţionare a fost emisă fără a se desemna o comisie pentru efectuarea cercetării prealabile, potrivit art. 252 Codul muncii şi fără a i se acorda dreptul de a se apăra.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 268 alin. 5 Codul muncii.

A fost anexată decizia a cărei anulare se solicită.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că lui C.G. i s-au întocmit de-a lungul timpului mai multe referate, ca urmare a comportamentului nerespectuos şi necolegial faţă de echipa cu care lucra pe ambulanţă, fiind sancţionat de mai multe ori cu avertisment scris, conform dispoziţiilor nr. 68/12.09.2012, 59/04.09.2013 şi 83/20.11.2013.

Prin decizia contestată contestatorul a fost sancţionat ca urmare a faptului că a avut un comportament necorespunzător şi a folosit un limbaj ireverenţios, fapte ce au determinat unele dificultăţi în exercitarea actului medical.

De altfel, aceste aspecte nu au fost negate de contestator care, prin cererea nr. 1974/29.11.2013, a solicitat mutarea de pe o ambulanţă tip „C” pe o ambulanţă tip „A”, pentru a nu mai crea tensiuni între colegi în tura pe care lucra, astfel că mutarea pe care acesta o contestă prin acţiunea de faţă a avut loc la cererea sa, reflectând o manifestare unilaterală de voinţă a acestuia, nefiind vorba nici de aplicarea a două sancţiuni, întrucât prin decizia nr. 83/20.11.2013 a fost aplicată sancţiunea „avertismentului scris”, fiind totodată soluţionată şi cererea reclamantului de mutare pe altă ambulanţă.

Intimatul a precizat că dintr-o eroare de tehnoredactare s-a menţionat în cuprinsul dispoziţiei a cărei anulare se solicită că reclamantul va fi mutat de pe un echipaj de tip”C” pe un echipaj de tip”B”, întrucât contestatorul îşi desfăşoară şi în prezent activitatea pe un echipaj de tip „A”.

Au fost depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Au fost administrate probele cu interogatoriu, înscrisuri şi martori, la termenul din data de 07.04.2014 fiind audiaţi martorii T.I.A. şi C.G. propuşi de contestator, şi P.L. şi G.L.N., propuşi de intimat.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine că prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 6899/120 din data de 20.12.2013, C.G., în contradictoriu cu S.A.D. a contestat dispoziţia de sancţionare nr. 83/20.11.2013 prin care a fost sancţionat cu avertisment scris, solicitând anularea acesteia.

Tribunalul mai reţine că G. C. are  calitatea de angajat al intimatului iar la data de 20.11.2013 a fost sancţionat cu avertisment scris  pentru comportament necorespunzător şi limbaj ireverenţios.

În esenţă, prin contestaţia formulată, contestatorul a susţinut că a fost sancţionat de două ori prin aceeaşi dispoziţie şi pentru aceeaşi faptă, odată cu avertisment scris şi odată cu mutarea de pe un echipaj de tip C pe unul de tip B, mutare ce a antrenat diminuarea salariului, situaţia fiind similară retrogradării.

În conformitate cu dispoziţiile art. 251 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Rezultă din textul de lege invocat că intimatul putea aplica sancţiunea avertismentului scris fără a efectua în cauză cercetarea disciplinară conform normelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii de către dispoziţiile aceluiaşi articol.

Tribunalul constată că abaterile sancţionate de intimat  au fost semnalate de către medicul J.S. şi de către asistenta G.C. la data de 15 noiembrie 2013. Ele sunt de natură a duce la sancţionarea contestatorului.

Tribunalul mai constată că la data de 29.11.2013 contestatorul a formulat o cerere prin care a solicitat mutarea de pe un echipaj de tip C pe un echipaj de tip A. Chiar dacă din conţinutul şi modul de redactare a deciziei de sancţionare se poate trage concluzia că mutarea de pe un tip de echipaj pe altul ar putea fi o sancţiune disciplinară, din ansamblul probelor administrate rezultă că aceasta este o măsură organizatorică. În conformitate cu declaraţiile martorilor, şi în special din declaraţia martorului P.L., rezultă că echipajul de tip C este unul ce presupune o relaţionare cu medicul şi cu asistenţii de pe acest tip de echipaj, activitatea desfăşurată fiind complexă şi extrem de tensionată. Din acest motiv, arată martorii, nu există mulţi şoferi doritori să lucreze pe un astfel de tip de ambulanţă iar, contestatorul, chiar dacă este un bun profesionist, a mai avut incidente în cursul anului 2013, incidente în urma cărora a mai fost sancţionat cu avertisment scris.

Cum măsura de mutare a contestatorului de pe un echipaj de tip C pe unul de tip B, astfel cum se reţine în conţinutul deciziei de sancţionare, a fost una care nu s-a pus în aplicare, în realitate C.G. fiind mutat pe un echipaj de tip A, conform cererii sale din data de 29 noiembrie 2013, tribunalul constată că nu a fost vorba de aplicarea a două sancţiuni contestatorului ci doar de aplicarea sancţiunii avertismentului, sancţiune ce poate fi aplicată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Diminuarea salariului contestatorului nu apare ca urmare a aplicării unei sancţiuni ci apare ca urmare a mutării sale pe un echipaj de tip A, nefiind echivalentă unei retrogradări. Schimbarea condiţiilor de muncă poate duce la o diminuare a salariului dacă, în conformitate cu contractul individual de muncă şi cu propria voinţă a angajatului, are loc o schimbare a felului muncii.

 Pentru toate aceste motive tribunalul urmează a respinge contestaţia păstrând dispoziţia contestată ca legală şi temeinică.

Judecător  Miriţoiu  Maria

Domenii speta

Spete similare