Aprecierea greşită a relei credinţe. Admiterea cererii de revocare a amânării aplicării pedepsei. Consecinţe

Prin sentinţa penală nr.49 din data de 01 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr.4433/292/2017, în baza art.582 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. (1) Cod penal s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 pronunţată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în dosarul penal cu nr.1681/292/2015 definitivă prin decizia penală nr.1754/A/17.12.2015 a Curții de Apel București , aplicarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare intimatului A.T., , domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede, astr Dunării, bl. D 10, sc. B,ap.6, județul Teleorman cu reședința în municipiul Roșiorii de Vede, str. Aleea CFR, ,bl.2 A, ap.6, județul Teleorman şi executarea acesteia în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b)  Cod penal au fost interzise intimatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi Cod penal au fost interzise intimatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Roşiorii de Vede a reţinut asupra sesizării formulate următoarele:

Cu adresa nr. 10878/SP/ din 28.11.2017, înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede sub nr. 4433/292/2017 din 04.12.2017, Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa de fond cu privire la nerespectarea de către inculpatul A. T. a măsurilor de supraveghere stabilite prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1754/17.12.2015 A Curţii de Apel Bucureşti.

 În fapt, s-a motivat  că persoana condamnată,  la data de 14 martie 2016 s-a prezentat la sediul serviciului de probaţiune, a participat la prima întrevedere şi, ulterior, a respectat planul de supraveghere, până la data de 20 mai 2016, când a anunţat o deplasare în Grecia, până la data de 25/26 septembrie 2016. În data de 19 octombrie 2016, a anunţat telefonic, prin intermediul soţiei sale, că nu poate reveni din deplasare, mai trebuie să rămână o lună, deoarece lucrează pentru un prieten al său. A confirmat că se va prezenta la întrevederea din data de 25 noiembrie 2016, când a anunţat o nou deplasare în Grecia pentru perioada 27.11.2016 – 15.03.2017 la tatăl său  cu scopul de a-l ajuta pe acesta şi de a se ocupa de procedura de pensioare. S-a obligat de asemenea că va depune dovezi cu privire la cele declarate, însă până în prezent nu a depus la dosarul de probaţiune aceste dovezi. De asemenea, când i s-a adus la cunoştinţă că există o procedură internaţională de transfer a supravegherii, acesta a arătat că nu este interesat, întrucât intenţia sa este ca din luna martie 2017 să rămână în România. La întrevederea stabilită cu consilierul de probaţiune  din data de 31 martie 2017 condamnatul nu s-a prezentat, motiv pentru care i-a fost transmis un avertisment scris, restituit serviciului de probaţiune cu menţiunea lipsă de la domiciliu .S-au efectuat deplasări la locuinţa comunicată de acesta din municipiul Roşiorii de Vede, însă nu a fost găsit. În urma repetatelor apeluri telefonice a fost realizată o convorbire cu soția condamnatului, care a arătat că s-a separat în fapt de soțul ei, dar păstrează legătura cu acesta şi a fost de acord să îi transmită acestuia să contacteze serviciul de probaţiune, menţionând că ştie că acesta nu a putut reveni în România pentru că nu  a avut bani  pentru deplasare. În urma acestei convorbiri, în data de 11 august 2017, a fost realizată o convorbire cu fiul condamnatului, care a arătat că, lângă el se află şi condamnatul şi că acesta nu poate veni la serviciul de probaţiune pentru a da explicaţii referitoare la încălcarea măsurilor de supraveghere, că nu are posibilităţi materiale dar că se va prezenta în luna noiembrie 2017. Până în prezent condamnatul nu a contactat  în nici un fel serviciul de probaţiune.

Faţă de faptul că A. T. nu a respectat măsurile de supraveghere, în sensul că nu s-a prezentat la datele stabilite de serviciul de probaţiune, nu a prezentat motive obiective justificative susţinute de dovezi, conform dispoziţiilor regulamentare, pentru lipsa de la întrevederi, nu a respectat perioada anunţată pentru efectuarea unei deplasări, nu a anunţat modificările intervenite în situația mijloacelor de existenţă, nu a comunicat documente de natură a putea verifica mijloacele sale de existenţă şi care să susţină anunţurile referitoare la celelalte mijlocare de existenţă, serviciul de probaţiune a solicitat admiterea sesizării.

În vederea soluţionării sesizării au fost ataşate dosarul de fond nr. 1681/292/2015 şi dosarul penal nr.534/292/2016 .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 163/6.10.2015 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1754/17.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit în sarcina inculpatului A. T. o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru  săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. şi ped. de art. 336 al.1 Cod penal.  În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal  s-a dispus amânarea  aplicării pedepsei închisorii de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, persoana condamnată având obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.  85 alin. (1) Cod penal, urmând a  se prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Cu adresa nr. 10878  din 28.11.2017,  Serviciul de Probaţiune Teleorman a comunicat faptul că numitul A. T. nu a respectat măsurile de supraveghere, în sensul că nu s-a prezentat la datele stabilite de serviciul de probaţiune, nu a prezentat motive obiective justificative susţinute de dovezi, conform dispoziţiilor regulamentare, pentru lipsa de la întrevederi, nu a respectat perioada anunţată pentru efectuarea unei deplasări, nu a anunţat modificările intervenite în situația mijloacelor de existenţă, nu a comunicat documente de natură a putea verifica mijloacele sale de existenţă şi care să susţină anunţurile referitoare la celelalte mijlocare de existenţă.

Conform art. 582 alin.3 Cod procedură penală, dacă se constată îndeplinite condiţiile art. 88 sau 89 Cod penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare.

Dispoziţiile art. 88 Cod penal prevăd că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă  măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 88 Cod penal, în sensul că rezultă reaua credinţă a intimatului în respectarea măsurilor de supraveghere, concretizată în aceea că  nu a respectat măsurile de supraveghere, nu s-a prezentat la datele stabilite de serviciul de probaţiune, nu a prezentat motive obiective justificative susţinute de dovezi, conform dispoziţiilor regulamentare, pentru lipsa de la întrevederi, nu a respectat perioada anunţată pentru efectuarea unei deplasări, nu a anunţat modificările intervenite în situația mijloacelor de existenţă, nu a comunicat documente de natură a putea verifica mijloacele sale de existenţă şi care să susţină anunţurile referitoare la celelalte mijlocare de existenţă ; mai mult, deși a fost legal citat la toate adresele rezultate din actele dosarului, potrivit mandatelor de aducere emise pe numele său, acesta nu a mai fost găsit , nu a putut fi identificat, iar din cererea depusă la dosar de către avocat N. G., fost apărător al intimatului, ar rezulta împrejurarea că acesta este plecat din țară, fără a se cunoaște adresa exactă.

Față de considerentele arătate, în baza art.582 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. (1) Cod penal , instanţa de fond a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 pronunţată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în dosarul penal cu nr.1681/292/2015 definitivă prin decizia penală nr.1754/A/17.12.2015 a Curții de Apel București , aplicarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare intimatului A. T. şi executarea acesteia în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b)  Cod penal au fost interzise acestuia, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi Cod penal au fost  interzise acestuia, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Împotriva sentinţei penale nr. 49 din 01 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede a formulat contestaţie A. T., prin avocat oficiu C. I. în termenul legal, la data de 09 martie 2018, aducând critici sentinţei instanţei de fond, pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele contestaţiei nu au fost formulate în scris, fiind susţinute de apărătorul desemnat din oficiu – avocat V. N., pentru contestatorul inculpat, care a solicitat admiterea contestaţiei formulată de condamnat, apreciind că hotărârea pronunţată în cauză de Judecătoria Roşiorii de Vede este netemeinică şi nelegală, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada relei credinţe a condamnatului în îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin hotărârea ce îl obliga pe condamnat la respectarea anumitor măsuri, prin care se dispusese amânarea executării pedepsei. În subsidiar, dacă se va aprecia de către tribunal că există motive pentru care se poate dispune anularea acestei condamnări, s-a solicitat reanalizarea probatoriului administrat în cauză. S-a apreciat că pedeapsa cu executare în regim de detenţie, în penitenciar, nu este potrivită faţă de fapta pe care condamnatul a săvârşit-o şi pentru care iniţial se apreciase de către instanţă că este suficientă amânarea aplicării pedepsei iar prevederile art.91 Cod penal sunt potrivite pentru atingerea scopului pedepsei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, tribunalul constată că, în speţă, contestaţia formulată de A. T., prin apărător, este întemeiată, urmând a fi admisă, desfiinţată sentinţa atacată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, pentru considerentele ce se vor expune:

Cu adresa nr. 10878/SP/ din 28.11.2017, înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede sub nr. 4433/292/2017 din 04.12.2017, Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa de fond cu privire la nerespectarea de către numitul A. T. a măsurilor de supraveghere stabilite prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1754/17.12.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală.

 În motivarea sesizării s-a arătat că persoana condamnată,  la data de 14 martie 2016 s-a prezentat la sediul serviciului de probaţiune, a participat la prima întrevedere şi, ulterior, a respectat planul de supraveghere, până la data de 20 mai 2016, când a anunţat o deplasare în Grecia, până la data de 25/26 septembrie 2016 iar la data de 19 octombrie 2016 a anunţat telefonic, prin intermediul soţiei sale, că nu poate reveni în ţară, mai trebuie să rămână o lună, deoarece lucrează pentru un prieten al său. A confirmat că se va prezenta la întrevederea din data de 25 noiembrie 2016, când a anunţat o nou deplasare în Grecia pentru perioada 27.11.2016 – 15.03.2017 la tatăl său cu scopul de a-l ajuta pe acesta şi de a se ocupa de procedura de pensioare. S-a obligat, de asemenea că va depune dovezi cu privire la cele declarate, însă până în prezent nu a depus la dosarul de probaţiune aceste dovezi.

De asemenea, când i s-a adus la cunoştinţă că există o procedură internaţională de transfer a supravegherii, acesta a arătat că nu este interesat, întrucât intenţia sa este ca din luna martie 2017 să rămână în România. La întrevederea stabilită cu consilierul de probaţiune  din data de 31 martie 2017 condamnatul nu s-a prezentat, motiv pentru care i-a fost transmis un avertisment scris, restituit serviciului de probaţiune cu menţiunea lipsă de la domiciliu. S-au efectuat deplasări la locuinţa comunicată de acesta din municipiul Roşiorii de Vede, însă nu a fost găsit. În urma repetatelor apeluri telefonice a fost realizată o convorbire cu soția condamnatului, care a arătat că s-a separat în fapt de soțul ei, dar păstrează legătura cu acesta şi a fost de acord să îi transmită acestuia să contacteze serviciul de probaţiune, menţionând că ştie că acesta nu a putut reveni în România pentru că nu  a avut bani  pentru deplasare.

În urma acestei convorbiri, în data de 11 august 2017, a fost realizată o convorbire cu fiul condamnatului, care a arătat că, lângă el se află şi condamnatul şi că acesta nu poate veni la serviciul de probaţiune pentru a da explicaţii referitoare la încălcarea măsurilor de supraveghere, că nu are posibilităţi materiale dar că se va prezenta în luna noiembrie 2017, dar până în prezent condamnatul nu a contactat  în nici un fel serviciul de probaţiune.

Faţă de faptul că A. T. nu a respectat măsurile de supraveghere, în sensul că nu s-a prezentat la datele stabilite de serviciul de probaţiune, nu a prezentat motive obiective justificative susţinute de dovezi, conform dispoziţiilor regulamentare, pentru lipsa de la întrevederi, nu a respectat perioada anunţată pentru efectuarea unei deplasări, nu a anunţat modificările intervenite în situația mijloacelor de existenţă, nu a comunicat documente de natură a putea verifica mijloacele sale de existenţă şi care să susţină anunţurile referitoare la celelalte mijlocare de existenţă, serviciul de probaţiune a solicitat admiterea sesizării, în sensul revocării amânării aplicării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 pronunţată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în dosarul penal cu nr.1681/292/2015 definitivă prin decizia penală nr.1754/A/17.12.2015 a Curții de Apel București, Secţia I Penală şi aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare faţă de A. T., domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede, str. Dunării, bl. D 10, sc. B, ap.6, județul Teleorman cu reședința în municipiul Roșiorii de Vede, str. Aleea CFR, bl.2 A, ap.6, județul Teleorman şi executarea acesteia în regim de detenţie, stabilindu-se şi pedeapsa complementară şi cea accesorie.

Prin sentinţa penală nr.49 din data de 01 martie 2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul nr.4433/292/2017, în baza art.582 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. (1) Cod penal s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 163/06.10.2015 pronunţată de Judecătoria Roșiorii de Vede, județul Teleorman, în dosarul penal cu nr.1681/292/2015 definitivă prin decizia penală nr.1754/A/17.12.2015 a Curții de Apel București, aplicarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare faţă de A. T. şi executarea acesteia în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b)  Cod penal au fost interzise intimatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi Cod penal au fost interzise intimatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat , de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În cauză, instanţa de fond, prin rezoluţie a dispus citarea condamnatului, astfel că, iniţial, pentru primul termen de judecată, citarea condamnatului s-a făcut la adresa indicată de Serviciul de Probaţiune Teleorman ca fiind cea la care acesta a avut ultima locuinţă, respectiv Roşiorii de Vede, str. Aleea CFR, bl. PM2, sc. A, et. 1, ap. 7, judeţul Teleorman, citaţia fiind restituită instanţei.

La termenul de judecată, instanţa a dispus citarea cu mandat de aducere pentru termenul stabilit pentru data de 01.02.2018, pentru acest termen fiind încheiat un proces verbal de către lucrătorii jandarmeriei, în care s-a consemnat că persoana citată nu locuieşte la adresa menţionată în actele procedurale de aproximativ doi ani şi nu au putut fi obţinute date cu privire la noua adresă la care locuieşte.

La termenul de judecată din data de 01.02.2018, instanţa a dispus citarea condamnatului cu mandat de aducere, pentru termenul din data de 01.03.2018, la mai multe adrese din Roşiorii de Vede, precum şi în comuna Beuca, judeţul Teleorman iar, în executarea acestora, lucrătorii de poliţie şi jandarmeriei au încheiat procese verbale în care s-a consemnat faptul că persoana citată nu locuieşte la adresele menţionate în actele procedurale şi nu au putut fi obţinute date cu privire la identificarea persoanei în cauză şi la noua adresă la care locuieşte.

În aceste condiţii, la termenul de judecată din data de 01.03.2018, prima instanţă a apreciat procedura de citare ca fiind îndeplinită, procedând la judecarea cauzei şi pronunţarea sentinţei contestate.

Din cuprinsul sesizării formulate de Serviciul de Probaţiune Teleorman rezultă date cu privire la faptul că numitul A. T., pe durata termenului de supraveghere a anunţat o primă deplasare în Grecia în luna mai 2016, prezentându-se, ulterior, în luna noiembrie 2016 la întâlnirea cu consilierul de probaţiune, când a anunţat o altă deplasare în Grecia până în luna martie 2017, menţionând că tatăl său se află acolo, precum şi băiatul condamnatului.

De asemenea, din cuprinsul sesizării se reţine că, în cursul lunii august 2017 consilierul de probaţiune desemnat cu supravegherea obligaţiilor impuse de instanţă lui A. T. a luat legătura telefonic cu fiul acestuia care a confirmat că persoana supravegheată se afla în Grecia, se află împreună cu acesta şi nu poate reveni în ţară, din cauza faptului că nu dispune de bani pentru a suporta cheltuielile de transport.

Astfel, din ultimele date furnizate de Serviciul de Probaţiune rezultă că numitul A. T. s-ar afla pe teritoriul Greciei, fapt susţinut şi de procesele verbale încheiate cu ocazia executării mandatelor de aducere emise de instanţa de fond.

În aceste condiţii, văzând şi actele procedurale existente în dosarul instanţei de fond, se apreciază că A. T., persoană faţă de care a fost aplicată o pedeapsă de 8 luni închisoare prin hotărârea atacată, nu a avut cunoştinţă existenţa procesului.

Importanţa efectuării în mod legal a procedurii de citare a fost relevată de jurisprudenţa CEDO, fiind subliniată şi în cauza Raisa M. Shipping c. României, principiile avute în vedere de Curte cu privire la procesul civil aplicându-se mutatis mutandis şi în materie penală. Astfel, instanţa europeană a subliniat că dreptul de acces la justiţie cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces și egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părți, aceste principii aplicându-se în aceeași măsură în domeniul specific al comunicării actelor juridice către părți (cauza Miholapa împotriva Letoniei).

Aceeaşi instanţă europeană a mai reţinut în considerentele hotărârii anterior menţionate, faptul că este adevărat că autorităților naționale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta și de a aplica normele de natură procedurală,  însă un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 § 1 din Convenție atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părți iar efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale (cauza Bellet împotriva Franței).

Astfel, instanțele trebuie să facă tot ce se poate aștepta în mod rezonabil de la acestea pentru a cita părţile și să se asigure că aceștia din urmă au cunoștință de procedurile din care fac parte.

În speță, fiind vorba de un proces penal cu posibile consecințe directe asupra drepturilor și libertăţilor persoanei vizate, aceasta avea dreptul la un acces efectiv la ansamblul de proceduri și trebuia să beneficieze de toate garanțiile ce decurg din principiul contradictorialității.

Instanţa de control judiciar remarcă faptul că, deşi în cuprinsul sesizării formulate de Serviciul de Probaţiune Teleorman se menţionează că personalul din cadrul acestei instituţii, desemnat cu supravegherea îndeplinirii obligaţiilor impuse de instanţă numitului A. T., a luat legătura cu acesta sau cu membrii de familie telefonic, în mai multe rânduri, instanţa de fond nu a făcut demersuri în vederea obţinerii unor date de contact, dat fiind că potrivit prevederilor art. 257 alin. 1 teza a II a Cod procedură penală, citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Având în vedere considerentele expuse, se constată că în procedura în faţa instanţei de fond nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea în ceea ce îl priveşte pe A. T., persoană vizată de sesizarea ce a făcut obiectul cauzei şi faţă de care procedurile judiciare pot produce posibile consecințe privind drepturile și libertăţile sale.

În consecinţă, apreciind întemeiată contestaţia formulată de condamnatul A. T., prin avocat oficiu, C. I. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 01.03.2018 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală tribunalul urmează a dispune admiterea acesteia şi desfiinţarea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, respectiv Judecătoria Roşiorii de Vede.

Domenii speta

Spete similare