Art. 453 alin. (1) c. proc. civ. dispune că „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.11.2018 sub nr. …/299/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti reclamanta UPM SRL în contradictoriu cu pârâta AA Aviation SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut procesul va suporta atât propriile cheltuieli de judecată, cât şi cheltuielile părţii care a câştigat procesul, fiind deci obligată să îi restituie acesteia din urmă cheltuielile ocazionate de respectivul proces.

În continuare, a susţinut că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a pierdut procesul constând fie în fapta ilicită de a exercita în mod neîntemeiat dreptul de a formula o acţiune în justiţie, fie în exercitarea dreptului într-un scop străin de scopul în vederea căruia acel drept a fost recunoscut de lege, răspunderea pentru plata cheltuielilor de judecată fiind o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.

Reclamanta a motivat că acţiunea pârâtei, introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată, soluţia fiind menţinută prin respingerea apelului, iar cheltuielile de judecată sunt pe deplin justificate şi dovedite.

A învederat că litigiul din care decurg cheltuielile de judecată a avut o valoare ridicată, iar, pentru pregătirea apărării, a fost necesar un studiu temeinic privind legislaţia, doctrina şi practica judiciară în materie.

Reclamanta a precizat că partea ale cărei pretenţii sau apărări au fost admise în întregime are dreptul la restituirea integrală a cheltuielilor făcute, iar onorariul de avocat a fost necesar şi rezonabil.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 451, art. 453 şi art. 455 C. proc. civ., art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată (fila 35).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că dosarul din care izvorăsc cheltuielile de judecată a avut în fond 2 termene de judecată şi în apel un singur termen de judecată, situaţie în care valoarea cheltuielilor trebuie cenzurată de instanţa de judecată.

Pârâta a susţinut că, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se poate solicita reducerea onorariilor avocaţiale la cererea părţii adverse, raţiunea soluţiei fiind protejarea părţii ce a căzut în pretenţii faţă de instituirea unei obligaţii excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract faţă de care are calitatea de terţ.

A motivat că, în prezenta cauză, există o discrepanţă între onorariul de fond şi cel din apel, suma de 5.000 de lei pentru calea de atac fiind nejustificată.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. civ. şi art. 451 alin. (2) C. proc. civ. 

În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a indicat că valoarea cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu este una rezonabilă, prin raportare la complexitatea cauzei, precum şi la activitatea efectiv desfăşurată de avocat.

A precizat că onorariul stabilit în contractul de asistenţă juridică are natura preţului pentru serviciile prestate de către avocat, având la bază înţelegerea cu clientul, neputând fi stabilit, mărit sau micşorat de vreo autoritate.

Reclamanta a menţionat că art. 127 din Statutul profesiei de avocat stabileşte nişte criterii pentru valoarea onorariului de avocat, însă acestea sunt doar subsecvente şi orientative.

A mai învederat că natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 201 alin. (5) C. proc. civ.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, socotind-o admisibilă potrivit legii şi concludentă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părţi a avut loc un litigiu, finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 6640 din data de 25.11.2015 de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …/3/2015, prin care acţiunea formulată de către pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată (filele 117-121 vol. III din dosarul de primă instanţă). Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de către pârâtă ca nefondat, prin decizia nr. 381 din data de 24.02.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul cu acelaşi număr (filele 66-73 din dosarul de apel).

Din contractul de asistenţă juridică seria B nr. …/2015 reiese că, în cadrul dosarului menţionat, reclamanta a recurs la serviciile unui avocat. În această ordine de idei, din chitanţele seria BACI nr. 000705, seria BACI nr. 000702 şi seria BACI nr. 000441 (filele 8 şi 33) rezultă că reclamanta a achitat sumele de 2.000 de lei cu titlu de onorariu de avocat pentru faza procesuală din prima instanţă şi de 5.000 de lei pentru faza apelului. Aşadar, reclamanta a achitat suma totală de 7.000 de lei cu titlu de onorariu de avocat pentru dosarul nr. 2777/3/2015.

În drept, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Raportând situaţia de fapt reţinută la dispoziţiile de drept incidente, rezultă că reclamanta a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat în cadrul procesului desfăşurat în contradictoriu cu pârâta. Totodată, pârâta este partea care a pierdut procesul, atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de apel, formulate de aceasta fiind respinse ca neîntemeiate.

Susţinerea pârâtei potrivit căreia onorariul de avocat ar avea caracter excesiv nu poate fi însuşită din următoarele considerente:

În primul rând, art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei (subl. ns.). Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”. Aşadar, interpretarea normei legale menţionate conduce spre concluzia că onorariul de avocat poate fi redus numai în situaţia în care acesta este vădit disproporţionat în raport cu împrejurările litigiului.

Or, asistenţa juridică acordată reclamantei în dosarul nr. …/3/2015 a constat în: redactarea întâmpinării, a interogatoriului, a notelor privind răspunsul la interogatoriu şi a concluziilor scrise, depunerea înscrisurilor doveditoare în dosarul de primă instanţă, redactarea întâmpinării, depunerea înscrisurilor doveditoare şi reprezentarea la termenul de judecată în dosarul de apel (filele 100-101, 102-119, 120-151 vol. I, 1-18, 119-126 vol. II şi 61-67, 75-87 vol. III din dosarul de primă instanţă, 32-37, 38-40 şi 66 din dosarul de apel). Totodată, în vederea asigurării asistenţei juridice, avocatul reclamantei a procedat la consultarea actelor de la dosar, studierea cererilor şi înscrisurilor depuse de către partea adversă, precum şi la identificarea şi depunerea la dosar a mijloacelor de probă în susţinerea apărărilor reclamantei.

În al doilea rând, dosarul menţionat a avut ca obiect acţiune în constatare nulitate absolută, astfel încât litigiul a beneficiat de o complexitate sporită.

Prin urmare, având în vedere elementele expuse, onorariul perceput nu este în mod vădit disproporţionat în raport cu activitatea desfăşurată de către avocat sau cu valoarea ori complexitatea cauzei, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În aceeaşi ordine de idei, faptul că onorariul de avocat din faza apelului este superior celui din faza primei instanţe nu poate conduce la reducerea acestuia întrucât cuantumul onorariului de avocat se raportează la munca efectiv prestată de către reprezentantul clientului, iar nu la faza procesuală a dosarului. În plus, nu există dispoziţii legale care să plafoneze nivelul onorariilor de avocat în căile de atac, astfel încât părţile sunt libere să stabilească valoarea onorariului. Totodată, miza litigiului este mai mare în faza apelului deoarece, în urma analizării căii de atac, litigiul se soluţionează în mod definitiv.

Din aceste considerente, instanţa urmează să admită cererea şi să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 7.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

În cazul cheltuielilor de judecată, prin Decizia nr. 59/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, în dosarul nr. 767/1/2017, s-a stabilit că „În cauzele având ca obiect obligarea pârâtului la suportarea pretenţiei constând în cheltuielile de judecată generate de un alt litigiu soluţionat definitiv, dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile”.

Art. 453 dispune că „(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.

În prezenta cauză, reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 455 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (fila 35).

Având în vedere soluţia asupra cererii principale, instanţa urmează să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 455 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta UPM SRL, cu sediul în Bucureşti, STR.  …, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AA Aviation SA, cu sediul în Bucureşti, ŞOS. …, SECTOR 1.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 455 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 17.05.2019.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare