Recurs contencios administrativ. Anulare Notificare emisa de Agentia de Finantare a Investitiilor Rurale. Cheltuiala neeligibila.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare Notificare emisa de Agentia de Finantare a Investitiilor Rurale. Cheltuiala neeligibila. 

-Art. 2 alin. 1 lit. l) din H.G. nr.  224/2008

În mod legal si temeinic a anulat instanta de fond actele administrative atacate si a obligat pârâtii la plata sumei de 89830,3 lei în favoarea intimatei reclamante.

Instanta de recurs a retinut, în primul rând, ca recurenta a fost cea care a aprobat proiectul depus de intimata stabilind caracterul eligibil al acestuia în conditiile în care proiectul cuprindea printre utilajele a caror achizitionare se dorea si o autoutilitara. Prin urmare, atât la momentul depunerii si selectarii proiectului de catre intimata cât si la momentul semnarii contractului de finantare între parti, recurentei îi era cunoscuta intentia intimatei ca unul dintre utilajele care urmeaza sa fie achizitionate sa fie o autoutilitara. Acest fapt nu înseamna ca recurenta nu poate respinge la plata decontarea unor cheltuieli neeligibile însa acest drept trebuie exercitat cu buna credinta neputându-se accepta situatia în care recurenta si-ar invoca propria culpa.

Pe de alta parte, nu se poate retine sustinerea recurentei ca autoutilitara achizitionata de intimata nu ar servi în mod direct si exclusiv activitatilor specifice propuse prin proiect.

Sub acest aspect, instanta de control judiciar a retinut, contrar sustinerilor recurentei, ca autoutilitara achizitionata de intimata poate servi în mod direct cel putin uneia dintre activitatile aferente codului CAEN 4312, modul de folosire al autoutilitarei fiind detaliat în proiectul depus de intimata si selectat de catre recurenta.

Faptul ca autoutilitara ar putea fi folosita, teoretic, si pentru alte activitati decât cele aferente codului CAEN 4312 nu este de natura a face neîndeplinita conditia ca aceasta sa serveasca exclusiv activitatilor aferente codului CAEN 4312 propuse de intimata prin proiect, deoarece nu se poate prezuma reaua credinta a intimatei în sensul ca aceasta ar urmari deturnarea autoutilitarei de la scopul pentru care aceasta a fost achizitionata. De altfel, daca o astfel de situatie ar interveni, exista mecanisme la dispozitia recurentei prin care s-ar putea ajunge inclusiv la recuperarea cu dobânda a finantarii acordate, însa, este necesar ca o astfel de conduita sa existe în prealabil si sa fie dovedita de catre recurenta, neputându-se pleca de la prezumtia de rea credinta.

Nu se poate retine nici sustinerea recurentei în sensul ca autoutilitara achizitionata de catre intimata nu ar intra în categoria mijloacelor de transport specializate, în sensul art. 2 alin. 1 lit. l) din H.G. 224/2008 care statueaza ca mijloacele de transport specializate „reprezinta autovehiculele adaptate la cerintele de transport în cont propriu al materiei prime si/sau al productiei obtinute si care sunt prevazute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finantare, vehiculele care îndeplinesc aceleasi cerinte si au o functie specifica ce necesita adaptari ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevazute ca eligibile în fisele masurilor din cadrul PNDR.”

Astfel, Curtea a retinut ca în mod legal si temeinic a stabilit instanta de fond ca din adresa nr. xxxx/10.11.2014, emisa de terta SC K. SRL (fila 63 dosar fond), rezulta ca pe autoutilitara F. T., achizitionata de intimata, s-a construit si montat o suprastructura cu scopul de a putea transporta materiale de constructii. Prin urmare, intimata a facut dovada prin acest înscris si prin celelalte depuse la dosar, ca autoutilitara a suferit modificari ale caroseriei în vederea transportului materiei prime, respectiv materiale de constructii, fiind astfel vorba despre un autovehicul specializat iar recurenta pârâta nu a facut dovada contrara celor sustinute de intimata.

Adresa provenita de la intimata Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin care aceasta din urma îsi prezinta pozitia cu privire la notiunea de mijloc de transport specializat nu are forta juridica obligatorie pentru instantele judecatoresti, reprezentând doar opinia proprie a unei autoritati publice. Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cât emitentul adresei a fost parte în prezenta cauza având interese proprii în legatura cu solutionarea acesteia.

Decizia nr. 1369/CA/06.04.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 476/35/CA/2012*

Prin Sentinta civila nr. 9108/CA/18.11.2014 pronuntata de Tribunalul B. s-a respins exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtului Centrul Regional de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit 6 S. M. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC R. S. SRL în contradictoriu cu pârâtii Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Centrul Regional de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit 6 S. M. si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, dispunându-se anularea Notificarii nr. xxxx/30.08.2012 si a adresei nr. X XXXXX/08.10.2012 si fiind obligati pârâtii la decontarea sumei mentionate în cererea de plata nr. X XXXXXXXXXXXXXXX4.2, în cuantum total de 89.830,30 lei.

De asemenea, au fost obligati pârâtii în solidar la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 4,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Examinând cu prioritate exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtului Centrul Regional de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit 6 S. M., instanta a constatat ca Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 2128/08.05.2014, fiind sesizata cu solutionarea conflictului de competenta, a statuat ca Centrul Regional de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit 6 S. M. reprezinta o autoritate publica locala si, în consecinta, cenzurarea actelor emise de catre aceasta este de competenta materiala în prima instanta a tribunalului. Or, s-a aratat ca este evident ca o entitate juridica, pentru a fi apta de a emite acte juridice producatoare de efecte juridice, are personalitate juridica si implicit capacitate civila, considerente fata de care a fost respinsa ca neîntemeiata exceptia lipsei capacitatii de folosinta, invocata.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R., instanta de fond a constatat ca, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 13/2006, Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit este o institutie publica aflata în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si îsi desfasoara activitatea cu subventii alocate de la bugetul de stat. Prin urmare, s-a retinut ca este evident ca Ministerul, având în subordine aceasta institutie, chiar si pentru opozabilitatea hotarârii, se impune a fi citat în proces, fara a exclude însa si calitatea de ordonator principal de credite, considerente pentru care s-a respins ca neîntemeiata si aceasta exceptie.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca, la data de 11.04.2011, între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractanta, si reclamanta SC R. S. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finantare nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, aferent proiectului „Achizitii de utilaje la SC R. S. SRL din localitatea B., judetul B.”.

Activitatea pentru care reclamanta a solicitat finantarea nerambursabila este cea aferenta codului CAEN 4312 „Lucrari de pregatire a terenului”, respectiv: curatarea amplasamentelor, excavatii, umplere, nivelare, împrejmuire amplasamente, saparea santurilor, pregatirea santierelor pentru exploatatii miniere, executarea drenurilor (scurgerilor), executarea canalelor de scurgere pentru terenuri agricole si forestiere.

În cadrul acestui proiect, s-a prevazut achizitionarea urmatoarelor bunuri declarate eligibile de catre O.J.P.D.R.P. B. specifice fluxului tehnologic pentru activitatea finantata în cadrul proiectului, respectiv o autobasculanta, un buldoexcavator si o autoutilitara. În urma depunerii cererii de plata pentru decontarea cheltuielii cu achizitia autoutilitarei nr. X XXXXXXXXXXXXXXX4.2, pârâta a refuzat decontarea sumei de 89.830,30 lei, din care suma de 89.084,3 lei reprezentând 70 % din valoarea autoutilitarei achizitionate si suma de 746 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de consultanta, emitând în acest sens Notificarea cu nr. xxxx/30.08.2012. Considerentele care au stat la baza emiterii acestei notificari le-a constituit faptul ca aceasta cheltuiala este neeligibila, întrucât autoutilitara în discutie nu se încadreaza în categoria mijloacelor de transport specializate în cadrul masurii 312 „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de microîntreprinderi”, conform HG nr.224/2008.

Împotriva refuzului la plata, comunicat reclamantei prin notificarea mai sus mentionata, aceasta a formulat contestatie, care a fost respinsa prin adresa nr. X XXXXX/08.10.2012.

Conform Cap. 2.3 „Tipuri de investitii si cheltuieli eligibile” din cadrul  Ghidului solicitantului „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de microîntreprinderi” masura 312, „achizitionarea de mijloace de transport specializate si utilaje reprezinta o cheltuiala eligibila atâta timp cât acestea deservesc în mod direct activitatile specifice desfasurate propuse prin proiect, iar necesitatea achizitionarii lor este justificata în studiul de fezabilitate/memoriul justificativ. În memoriul justificativ, reclamanta a aratat necesitatea achizitionarii autoutilitarei prin aceea ca aceasta este utilizata în acele locatii în care utilizarea autobasculantei este nejustificata atât din punct de vedere al costurilor, cât si din punct de vedere al locurilor de acces în care autobasculantei nu-i este permis, tinând cont si de faptul ca datorita tonajului mare, accesul autobasculantei este strict reglementat, uneori nepermis în anumite locatii.

De asemenea, instanta a retinut ca potrivit Capitolului 4.3 „Dictionar” din Ghidul solicitantului, mijloacele de transport specializate reprezinta autovehiculele adaptate la cerintele de transport în cont propriu a materiei prime si/sau a productiei obtinute, vehicule care îndeplinesc aceleasi cerinte si au o functie specifica ce necesita adaptari ale caroseriei si/sau echipamente speciale conform HG 224/2008, iar potrivit art. 2 al. 2 din HG 224/2008, prin mijloace de transport specializate se înteleg autovehiculele adaptate la cerintele de transport în cont propriu al materiei prime si/sau productiei obtinute si care sunt mentionate în studiul de fezabilitate sau memoriul justificativ anexate cererii de finantare, vehicule care îndeplinesc aceleasi cerinte si au o functie specifica ce necesita adaptari ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport mentionate ca eligibile în fisele masurilor din cadrul PNDR.

Din adresa nr. xxxx/10.11.2014, emisa de SC K. SRL, aflata la dosar, s-a aratat ca rezulta ca pe autoutilitara F. T. s-a construit si montat o suprastructura. De asemenea, s-a retinut ca mai rezulta ca, în urma carosarii, vehiculul final a fost prezentat pentru omologare la sediul RAR B., iar în urma omologarii s-a eliberat cartea de identitate cu nr. Jxxxxxx. Prin aceeasi adresa, s-a mai aratat ca suprastructura a fost construita pentru a putea transporta materiale de constructii.

Vazând aceasta stare de fapt, instanta de fond a retinut ca autoutilitara F. se circumscrie notiunii de „mijloc de transport specializat”, fiind adaptata la cerintele de transport a materiei prime si a productiei obtinute, suferind adaptari ale caroseriei în acest sens. Mai mult, necesitatea achizitionarii autoutilitarei a fost prezentata în memoriul justificativ anexat cererii proiectului care a stat la baza întocmirii contractului de finantare. De altfel, la prezentarea proiectului în care s-a atasat si memoriul justificativ al achizitionarii autoutilitarei, pârâta a declarat initial ca fiind eligibila cheltuiala cu achizitionarea acestei autoutilitare, cheltuiala pe care însa ulterior, prin notificarea atacata, a calificat-o ca fiind neeligibila.

Fata de aceste considerente si vazând în drept si dispozitiile HG nr. 224/2008, Tribunalul B. a admis actiunea formulata si a dispus anularea Notificarii nr. xxxx/30.08.2012 si a adresei nr. X XXXXX/08.10.2012, obligându-i pe pârâti la decontarea sumei mentionate în cererea de plata nr. X XXXXXXXXXXXXXXX4.2, în cuantum total de 89.830,30 lei.

Ca o consecinta a admiterii actiunii, prin prisma disp. art. 274 Cod de procedura civila, a obligat pârâtii în solidar la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 4,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen, au formulat recurs recurentii pârâti MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE (M.A.D.R.) si AGENTIA DE FINANTARE A INVESTITIILOR RURALE (A.F.I.R.) din cadrul MINISTERULUI AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE.

Recurentul pârât Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.) a solicitat admiterea recursului si, în baza prevederilor art. 312 din vechiul Cod de procedura civila, modificarea hotarârii atacate în sensul respingerii cererii fata de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiata.

În motivare, recurentul arata, în esenta, ca instanta de fond în mod nelegal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.D.R. apreciind în mod eronat ca A.P.D.R.P. – actuala Agentie pentru Finantarea Investitiilor Rurale este o institutie publica aflata în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, motiv pentru care „se impune a fi citat în proces pentru opozabilitate si pentru calitatea sa de ordonator de credite”.

Facând trimitere la dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 725/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, în concordanta cu strategia si masurile stabilite în Planul National Strategic pentru Dezvoltare Rurala si Programul National de Dezvoltare Rurala pentru perioada 2007-2013, conform art. 5 din O.U.G. nr. 13/2006 (art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 41/2014), invocând si pct.1 al Capitolului II – Institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat din Anexa nr. 2 – Structurile care functioneaza în subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale la Hotarârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat si la dispozitiile din Contractul de finantare nr. C xxxxxxxxxxxxxxxx, învedereaza, în esenta, ca se poate deduce în mod evident ca ministerul are calitatea de tert în raportul juridic dedus judecatii, în sarcina Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale neputându-se naste nici drepturi si nici obligatii, deci nici calitate procesuala pasiva.

Mai mult, arata ca litigiul s-a nascut ca urmare a respingerii la plata de catre A.P.D.R.P. a cererii de plata emise de societatea reclamanta, deci, izvorul pretentiei este dat de un act emis de catre A.P.D.R.P., în mod individual, în exercitarea competentelor sale, actul administrativ contestat, Notificarea nr. xxxx/30.08.2012, fiind un act administrativ emis de C.R.P.D.R.P. S. M., în exercitarea atributiilor delegate de A.P.D.R.P.

În sustinerea acestor motive, invoca si practica Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Decizia nr. 3522/16.10.2008, precum si prevederile Codului civil referitoare la raspunderea persoanelor juridice de drept public (art. 221, 223, 224), fata de care se poate observa ca M.A.D.R. nu garanteaza legal sau conventional vreo obligatie care sa aiba ca izvor pretentia dedusa judecatii.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul pârât indica care sunt motivele pentru care se impune respingerea cererii reclamantei, învederând astfel, în esenta, ca finantarea achizitionarii autoutilitarei în discutie reprezinta o cheltuiala neeligibila, dat fiind faptul ca acestea sunt mijloace de transport rutier si nu contribuie direct la activitatea specifica finantata prin proiect aferenta codului CAEN 4312, autoturismul propus spre achizitie deservind transportului altor materiale la santier, astfel încât finantarea pentru achizitionarea acestui mijloc de transport este neeligibila, asa cum au constatat si expertii.

În consecinta, sustine ca obligarea A.F.I.R. la plata cheltuielilor efectuate de catre societatea reclamanta excede atributiilor instantei, aceste dispozitii constituind obligarea la finantare din fonduri structurale, împotriva constatarilor expertilor privind neeligibilitatea acestora.

Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de intimata reclamanta, arata ca se impune verificarea înscrisurilor care dovedesc efectuarea acestora si reducerea cuantumului raportat la munca depusa de aparator, numarul termenelor, numarul amânarilor solicitate de reclamanta.

În drept, s-au invocat prevederile din Codul de procedura civila, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, precum si a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei pentru Finantarea Investitiilor Rurale, prin reorganizarea Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, HG nr. 224/2008, Contractul de finantare nr. C xxxxxxxxxxxxxxxx.

Recurentul pârât Agentia de Finantare a Investitiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a solicitat admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate si respingerea în totalitate a actiunii introductive.

În motivare, recurentul arata ca hotarârea atacata este netemeinica si nelegala, fiind pronuntata cu interpretarea si aplicarea eronata a clauzelor contractuale si a dispozitiilor legale incidente în speta.

Astfel, arata, în esenta, ca activitatea pentru care intimata reclamanta a solicitat finantarea nerambursabila este cea aferenta codului CAEN 4312 „Lucrari de pregatire a terenului”, respectiv ca achizitionarea de mijloace de transport specializate si utilaje reprezinta o cheltuiala eligibila atâta timp cât acestea deservesc în mod direct activitatile specifice desfasurate propuse prin proiect. De asemenea, învedereaza ca beneficiarul justifica achizitionarea unei autoutilitare pentru transportarea pietrisului, prundisului, nisipului, solului, betoanelor si a altor materiale, nefiind astfel respectate conditiile pentru ca aceasta autoutilitara sa fie încadrata ca mijloc de transport specializat si sa fie eligibil pe masura 312. Mai mult, arata ca finantarea achizitionarii autoutilitarei reprezinta o cheltuiala neeligibila, dat fiind faptul ca acestea sunt în fapt mijloace de transport rutier si ca autoturismul propus spre achizitie deserveste transportului altor materiale la santier, activitate indirecta neaducatoare de venituri în firma, astfel finantarea pentru achizitionarea acestui mijloc de transport fiind neeligibila. De asemenea, arata ca respectarea tuturor conditiilor cerute pentru acordarea finantarii este impusa de reglementari comunitare si nationale, iar necunoasterea acestora nu îl absolva pe beneficiar de respectarea si aplicarea lor.

Totodata, insista asupra faptului ca autoutilitara achizitionata de catre intimata nu ar intra în categoria mijloacelor de transport specializate în sensul art. 2 alin. 1 lit. l din H.G. 224/2008 care statueaza ca mijloacele de transport specializate „reprezinta autovehiculele adaptate la cerintele de transport în cont propriu al materiei prime si/sau al productiei obtinute si care sunt prevazute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finantare, vehiculele care îndeplinesc aceleasi cerinte si au o functie specifica ce necesita adaptari ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevazute ca eligibile în fisele masurilor din cadrul P.N.D.R.”

Mai mult, arata ca, potrivit adresei nr. xxxxx/10.11.2010 emisa de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – Directia Generala Dezvoltare Rurala în calitate de Autoritate de Management pentru PNDR nu se poate realiza o încadrare a ansamblului format dintr-un tractor rutier si un utilaj/echipament specializat în definitia mijloacelor de transport specializate.

Sustine recurentul ca, în pofida celor retinute de instanta, respingerea de la plata a cheltuielilor eligibile ulterior încheierii contractului de finantare nu echivaleaza cu o încalcare a clauzelor contractuale, ci este o posibilitate si o facultate a sa despre care beneficiarul a avut cunostinta înca de la momentul depunerii cererii de finantare, actele administrative pe care le-a emis fiind temeinice si legale, neexistând motive concrete care sa atraga anularea acestora.

Mai arata ca, în acest context, motivarea instantei de fond excede cadrului legal aplicabil spetei, normelor instituite prin Regulamentele Europene si denota superficialitate si un mod partinitor în coroborarea probatoriului administrat în cauza cu normele legale aplicabile.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 299 si urm., art. 304 ind. 1, 304 pct. 9 Codul de procedura civila; O.U.G. nr. 13/22.02.2006 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, cu modificarile si completarile ulterioare, Programului National de Dezvoltare Rurala 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16.07.2008, cu modificarile si completarile ulterioare, Ghidul solicitantului aferent Masurii 312 „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de micro-întreprinderi”, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale nr. 643/24.10.2008, cu modificarile si completarile ulterioare; Hotarârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a masurilor cofinantate din FEADR prin PNDR, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 30 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimata reclamanta SC R. S. SRL, prin întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea celor doua recursuri ca nefondate, cu consecinta mentinerii ca legale si temeinice a sentintei atacate, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, arata, în esenta, ca în mod corect a retinut instanta de fond ca din adresa nr. xxxx/10.11.2014 emisa de SC K. SRL coroborata cu cartea de identitate a autovehiculul cu nr. jxxxxxx rezulta faptul ca în privinta autoutilitarei F. T. s-a construit si montat o suprastructura necesara obiectului de activitate, fiind circumscrisa notiunii de mijloc de transport specializat si fiind adaptata la cerintele de transport al materiei prime si productiei obtinute. Raportat la acest aspect, însa, sustine ca în mod nelegal s-a respins cererea de plata ca fiind neeligibila, desi aceasta initial de acelasi organ a fost calificata ca fiind eligibila.

În ceea ce priveste motivul de recurs invocat de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale în calitate de for superior al intimatei de rândul 1 si ordonator principal de credite al acesteia, arata ca acestia au calitate procesuala prin simplul fapt al subordonarii ierarhice a intimatului de rândul 1 fata de acest minister.

În ceea ce priveste restul criticilor sentintei arata ca sunt aceleasi aparari care s-au formulat si în fata instantei de fond cu privire la actiunea introdusa.

Mentioneaza ca simplele supozitii, emise de recurente, conform carora autoutilitara achizitionata ar putea deservi si altor activitati care nu au fost propuse în proiect sunt acuzatii nefondate din partea acestora care nu vin sa demonteze temeinicia actiunii introductive.

 Mai arata ca a respectat integral obligatiile care îi reveneau conform clauzelor contractului de finantare nerambursabila, spre deosebire de autoritatea contractanta care nu a respectat prevederile art. 6 din contractul mai sus amintit în ceea ce priveste ultima cerere de decontare depusa în cadrul proiectului.

În drept, întâmpinarea nu este motivata.

Intimatul pârât CENTRUL REGIONAL DE PLATI PENTRU DEZVOLTARE RURALA SI PESCUIT 6 S. M., legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în fata instantei pentru a-si sustine pozitia procesuala.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 3041 Cod procedura civila de la 1865, aplicabil în speta în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanta a constatat urmatoarele:

În data de 11.04.2011, între A.P.D.R.P. reorganizata ulterior sub forma recurentei pârâte A.F.I.R., în calitate de autoritate contractanta, si intimata reclamanta SC R. S. SRL, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finantare nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX, aferent proiectului „Achizitii de utilaje la SC R. S. SRL din localitatea B., judetul B.” (f. 11-15 dos. fond C.A.O.).

Activitatea pentru care  intimata reclamanta a solicitat finantarea nerambursabila este cea aferenta codului CAEN 4312 „Lucrari de pregatire a terenului”, respectiv: curatarea amplasamentelor, excavatii, umplere, nivelare, împrejmuire amplasamente, saparea santurilor, pregatirea santierelor pentru exploatatii miniere, executarea drenurilor (scurgerilor), executarea canalelor de scurgere pentru terenuri agricole si forestiere.

În cadrul acestui proiect, s-a prevazut achizitionarea urmatoarelor bunuri declarate eligibile de catre O.J.P.D.R.P. B., bunuri specifice fluxului tehnologic pentru activitatea finantata în cadrul proiectului, respectiv o autobasculanta, un buldoexcavator si o autoutilitara. În urma depunerii cererii de plata pentru decontarea cheltuielii cu achizitia autoutilitarei nr. X XXXXXXXXXXXXXXX4.2,  recurenta pârâta a refuzat decontarea sumei de 89.830,30 lei, din care suma de 89.084,3 lei reprezentând 70% din valoarea autoutilitarei achizitionate si suma de 746 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de consultanta, emitând în acest sens Notificarea cu nr. xxxx/30.08.2012 (fila 9 dosar fond C.A.O.). Recurenta pârâta a retinut ca aceasta cheltuiala este neeligibila întrucât autoutilitara în discutie nu se încadreaza în categoria mijloacelor de transport specializate în cadrul masurii 312 „Sprijin pentru crearea si dezvoltarea de microîntreprinderi”, conform HG nr. 224/2008.

Împotriva refuzului la plata, comunicat intimatei reclamante prin notificarea mai sus mentionata, aceasta a formulat contestatie, care a fost respinsa prin adresa nr. E xxxxx/08.10.2012 (fila 10 dosar fond C.A.O.).

Curtea de Apel constata ca se impune analizarea cu prioritate a recursului formulat de catre recurentul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale deoarece un motiv de recurs invocat de acesta priveste calitatea sa procesuala pasiva în cauza.

Analizând recursul formulat de recurentul Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale instanta constata urmatoarele:

În mod gresit a respins instanta de fond exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui pârât în conditiile în care niciunul dintre actele administrative a caror anulare se cere nu a fost emis de recurentul pârât si nici obligatia de plata a sumelor de bani solicitate ca urmare a anularii acestor acte administrative nu îi incumba.

Sub acest aspect, instanta de control judiciar a retinut ca Notificarea cu nr. xxxx/30.08.2012 (fila 9 dosar fond C.A.O.) a fost emisa de intimatul pârât C.R.P.D.R.P. 6 S. M. iar adresa nr. E xxxxx/08.10.2012 (fila 10 dosar fond C.A.O.) a fost emisa de recurenta pârâta Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale.

Pe de alta parte, obligatia de decontare a sumelor de bani solicitate de intimata reclamanta le revenea tot emitentelor actelor administrative a caror anulare se cere.

Curtea a retinut ca în materia contenciosului administrativ calitate procesuala pasiva o are emitentul actului administrativ a carui anulare se cere sau titularul obligatiei de despagubire a persoanei vatamate printr-un act administrativ nelegal.

În speta, recurentul pârât este lipsit de calitate procesuala pasiva în conditiile în care în persoana sa nu se întrunesc aceste conditii.

Simplul fapt ca autoritatile publice emitente ale actelor administrative a caror anulare s-a cerut sunt subordonate ierarhic recurentului pârât si ca acesta are calitatea de ordonator principal de credite nu este în masura a-i conferi recurentei pârâte calitate procesuala pasiva în cauza.

Pe cale de consecinta, Curtea a admis recursul, a modificat în parte sentinta atacata în sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si a respins actiunea formulata de catre intimata reclamanta în contradictoriu cu recurentul pârât Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Analizând recursul formulat de recurenta Agentia pentru Finantarea Investitiilor Rurale instanta a constatat urmatoarele:

În mod legal si temeinic a anulat instanta de fond actele administrative atacate si a obligat pârâtii la plata sumei de 89830,3 lei în favoarea intimatei reclamante.

Instanta de recurs a retinut, în primul rând, ca recurenta a fost cea care a aprobat proiectul depus de intimata stabilind caracterul eligibil al acestuia în conditiile în care proiectul cuprindea printre utilajele a caror achizitionare se dorea si o autoutilitara. Prin urmare, atât la momentul depunerii si selectarii proiectului de catre intimata cât si la momentul semnarii contractului de finantare între parti, recurentei îi era cunoscuta intentia intimatei ca unul dintre utilajele care urmeaza sa fie achizitionate sa fie o autoutilitara. Acest fapt nu înseamna ca recurenta nu poate respinge la plata decontarea unor cheltuieli neeligibile însa acest drept trebuie exercitat cu buna credinta neputându-se accepta situatia în care recurenta si-ar invoca propria culpa.

Pe de alta parte, nu se poate retine sustinerea recurentei ca autoutilitara achizitionata de intimata nu ar servi în mod direct si exclusiv activitatilor specifice propuse prin proiect.

Sub acest aspect, instanta de control judiciar a retinut, contrar sustinerilor recurentei, ca autoutilitara achizitionata de intimata poate servi în mod direct cel putin uneia dintre activitatile aferente codului CAEN 4312, modul de folosire al autoutilitarei fiind detaliat în proiectul depus de intimata si selectat de catre recurenta.

Faptul ca autoutilitara ar putea fi folosita, teoretic, si pentru alte activitati decât cele aferente codului CAEN 4312 nu este de natura a face neîndeplinita conditia ca aceasta sa serveasca exclusiv activitatilor aferente codului CAEN 4312 propuse de intimata prin proiect, deoarece nu se poate prezuma reaua credinta a intimatei în sensul ca aceasta ar urmari deturnarea autoutilitarei de la scopul pentru care aceasta a fost achizitionata. De altfel, daca o astfel de situatie ar interveni, exista mecanisme la dispozitia recurentei prin care s-ar putea ajunge inclusiv la recuperarea cu dobânda a finantarii acordate, însa, este necesar ca o astfel de conduita sa existe în prealabil si sa fie dovedita de catre recurenta, neputându-se pleca de la prezumtia de rea credinta.

Nu se poate retine nici sustinerea recurentei în sensul ca autoutilitara achizitionata de catre intimata nu ar intra în categoria mijloacelor de transport specializate, în sensul art. 2 alin. 1 lit. l) din H.G. 224/2008 care statueaza ca mijloacele de transport specializate „reprezinta autovehiculele adaptate la cerintele de transport în cont propriu al materiei prime si/sau al productiei obtinute si care sunt prevazute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finantare, vehiculele care îndeplinesc aceleasi cerinte si au o functie specifica ce necesita adaptari ale caroseriei si/sau echipamente speciale, precum si mijloacele de transport prevazute ca eligibile în fisele masurilor din cadrul PNDR.”

Astfel, Curtea a retinut ca în mod legal si temeinic a stabilit instanta de fond ca din adresa nr. xxxx/10.11.2014, emisa de terta SC K. SRL (fila 63 dosar fond), rezulta ca pe autoutilitara F. T., achizitionata de intimata, s-a construit si montat o suprastructura cu scopul de a putea transporta materiale de constructii. Prin urmare, intimata a facut dovada prin acest înscris si prin celelalte depuse la dosar, ca autoutilitara a suferit modificari ale caroseriei în vederea transportului materiei prime, respectiv materiale de constructii, fiind astfel vorba despre un autovehicul specializat iar recurenta pârâta nu a facut dovada contrara celor sustinute de intimata.

Adresa provenita de la intimata Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale prin care aceasta din urma îsi prezinta pozitia cu privire la notiunea de mijloc de transport specializat nu are forta juridica obligatorie pentru instantele judecatoresti, reprezentând doar opinia proprie a unei autoritati publice. Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cât emitentul adresei a fost parte în prezenta cauza având interese proprii în legatura cu solutionarea acesteia.

Pe cale de consecinta, retinând ca toate motivele de recurs sunt nefondate, instanta a respins ca nefondat recursul.

În ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate în recurs de catre intimata reclamanta, instanta a constatat ca aceasta nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli în aceasta faza procesuala astfel încât cererea intimatei reclamante de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecata a fost respinsa ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare