Aplicarea legii penale mai favorabile - art. 6 ncp; reducerea pedpesei componente a rezultantei; menţinerea pedepsei rezultante; concurs de infracţiuni

Hotărâre 883 din 23.07.2014


Prin cererea înregistrată la data de 18.03.2014, persoana condamnată D.S. a formulat contestaţie la executare arătând că este condamnat pentru infracţiunea de viol la pedeapsa închisorii de 14 ani. În motivarea cererii a arătat că doreşte o reevaluare a pedepsei conform noului cod penal întrucât maximul pedepsei a scăzut de la 25 de ani la 12 ani, el fiind condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, astfel arată că potrivit art. 218 alin. 3 lit. c şi f C.p. încadrarea este de la 5 la 12 ani.

În vederea soluţionării cauzei s-a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul unde se află încarcerat condamnatul pentru a înainta fişa de evaluare, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii, sentinţele penale de condamnare.

Prin adresa nr. 49806/PCDJ/06.05.2014, Penitenciarul Craiova a înaintat înscrisurile solicitate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 mai 2014 tribunalul a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Vânju-Mare pentru a înainta s.p. nr. 216/2012 şi 225/2013 şi către Tribunalul Mehedinţi pentru a înainta sentinţa penală nr. 232/2012.

Prin adresa nr. 4123/332/2011 din data de 23.05.2014, Judecătoria Vânju-Mare a înaintat sentinţele penale solicitate, la dosar fiind ataşată şi sentinţa penală solicitată Tribunalului Mehedinţi.

Analizând actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 232 din data de 12.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 189 alin. 2 C.p. a fost condamnat inculpatul D.S., la  9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p. în cond. art. 71 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p. în cond. art. 71 C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 65 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa în cond. art. 66 C.p.

În baza art. 33 lit. a – 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p. în cond. art. 71 C.p..

În baza art. 35 alin. 1 C.p., alături de pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din data de 21.04.2012 până la pronunţare iar în baza art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.S.

În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Împotriva sentinţei penale nr. 232/12.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul D.S.au formulat apel la Curtea de Apel Craiova care prin d.p. nr. 136/17.04.201, definitivă prin decizia nr. 3280/25.10.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  a admis apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 232 din 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 5146/101/2012 şi a desfiinţat în parte sentinţa penală recurată în latură penală şi rejudecând în fond, în baza art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.S. din infracţiunile  prev. de art. 189 alin. 2 C.p. şi art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.a şi alin3 c.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p , în infracţiunile prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.p. şi art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.a şi alin.3 teza I cu aplic. art. 41 alin. 2 cp.

 În baza art. 189 alin.1 şi  2 C.p. a fost condamnat pe inculpatul D.S., la pedeapsa  9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de „ lipsire de libertate în mod ilegal”.

În baza art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 teza I C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, a fost condamnat acelaşi inculpat la 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p., pentru săvârşirea infracţiunii de „Viol”.

În baza art. 33 lit. a – 34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus  ca inculpatul D.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p.

În baza art. 71 c.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a şi lit. b C.p pe durata prev. de art. 72 c.p şi face aplicarea art. 57 c.p.

În baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv de la 21.04.2012 până la zi iar în baza art. 350 C.p.p. s-a menţinut starea de arest a inculpatului D.S..

În baza sentinţei penale nr. 232/12.12.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a emis MEPI nr. 297/28.10.2013 de către Tribunalul Mehedinţi.

Prin sentinţa penală nr. 225/7.11.2013 pronunţată de Judecătoria Vânju-Mare, definitivă prin nerecurare la data de 26.11.2013, în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.13 C.p. raportat la art. 320 indice 1 C.p.p  a fost condamnat inculpatul D.S., la 2 ani şi 8 luni  închisoare.

 În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 33 Cod penal, s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat inculpatul prin s.p. nr. 216  din 14.11.2012 a Judecătoriei  Vînju Mare,  definitivă prin nerecurare, sunt concurente cu  infracţiunea dedusă judecăţii.

Astfel, s-au descontopit  pedepsele contopite  prin  S.P. nr.  216 din 14.11.2012 a Judecătoriei  Vînju Mare, definitivă prin  nerecurare, şi anume: 2 ani şi 6 luni închisoare  pentru art.208 – 209 lit. a, g, i, C.pen., 2 ani şi 3 luni închisoare  pentru art. 208 – 209 lit. a, g, i, C.pen., 2 ani închisoare  pentru art. 208 – 209 lit. a, g, i, C.pen.,

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 Cod penal, au fost contopite aceste pedepse cu  pedeapsa de  2 ani şi  8 luni  pentru  art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, dedusă judecăţii şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi  8 luni  închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 C. pen. au fost interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a şi b C. pen.

În baza sentinţei penale nr. 225/07.11.2013 pronunţată de Judecătoria Vânju-Mare s-a emis MEPI nr. 282/26.11.2013 de către Judecătoria Vânju-Mare.

Instanţa mai reţine că potrivit Deciziei nr. 1/14.04.2014 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunţată în cadrul dosarului nr. 1/1/2014/HP/P, s-a statuat cu caracter obligatoriu pentru viitor că în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a NCP, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 C.p. cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 C.p.

Mai mult, potrivit Deciziei nr. 7/26.05.2014 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunţată în cadrul dosarului nr. 8/1/2014/HP/P, s-a statuat cu caracter obligatoriu pentru viitor că, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 NCP, în cazul infracţiunilor continuate prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită" se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea continuată.

De asemenea, potrivit Deciziei nr. 14/16.06.2014 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunţată în cadrul dosarului nr. 15/1/2014/HP/P, s-a statuat cu caracter obligatoriu pentru viitor că, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 NCP, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. anterior, reţinută condamnatului şi valorificată în pedeapsa concretă.

În speţa de faţă, aşadar, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod proc. pen., instanţa urmează să analizeze, în ordinea menţionată, următoarele aspecte:

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte limitele maxime de pedeapsă pentru fiecare infracţiune;

- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni.

1. În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă mai favorabile, instanţa urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat. Astfel, instanţa reţine următoarele:

a) Infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 189 alin. 1 şi 2 C.p. este reglementată de dispoziţiile art. 205 alin. 1 şi 3 lit. b NCP, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 ani la 10 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 189 alin. 1 şi 2 C.p. nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.

b) Infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 teza I C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. este reglementată de dispoziţiile art. 218 alin. 1 şi 3 lit. c şi f NCP cu aplic. art. 36 alin. 1 NCP, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 5 ani la 12 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 teza I C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.  depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 12 ani  închisoare.

c) Infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. este reglementată de dispoziţiile art. 335 alin. 1 NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, fiind sancţionată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 an la 5 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani  închisoare.

d) Infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 208-209 lit. a, g, i C.p. sunt reglementate de dispoziţiile art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d NCP, fiind sancţionate în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 an la 5 ani.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că pedepsele  de 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 208-209 lit. a, g, i C.p. nu depăşesc maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

Astfel, faţă de toate aceste considerente, având în vedere şi deciziile ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală menţionate anterior, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP va admite în parte contestaţia la executare formulată de condamnatul D.S., privind aplicarea legii penale mai favorabile, iar în baza art. 6 alin. 1 NCP va reduce pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a şi alin. 3 teza I C.p. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1968 la maximul special de 12 ani închisoare prevăzut de art. 218 alin. 1 şi alin. 3 lit. c şi f NCP.

2. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni, instanţa urmează să compare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă. 

Astfel separat, raportat la fiecare hotărâre de condamnare, în baza art. 38 alin. 1 NCP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b NCP, dacă s-ar contopi pedepsele de 9  ani închisoare, respectiv 12 ani închisoare, şi s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care s-ar adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, care este 3 ani închisoare, condamnatul ar trebui să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare, raportat la MEPÎ nr. 297/28.10.2013. Respectiv, dacă s-ar contopi pedepsele de 2 ani şi 8 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani închisoare, şi s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare la care s-ar adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, care este 2 ani şi 3 luni închisoare, condamnatul ar trebui să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 11 luni  închisoare, raportat la MEPÎ nr. 282/26.11.2013.

De asemenea şi cu privire la toate condamnările în ansamblu, în baza art. 38 alin. 1 NCP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b NCP, dacă s-ar contopi pedepsele de 9  ani închisoare, 12 ani închisoare, 2 ani şi 8 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani închisoare, şi s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care s-ar adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, care este 6 ani 1 lună şi 20 zile închisoare, condamnatul ar trebui să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 18 ani 1 lună şi 20 zile închisoare.

Drept urmare, instanţa va constata că nu se impune aplicarea art. 6 NCP cu privire la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pedeapsă principală, dispusă prin s.p. nr. 232/12.12.2012 a Tribunalului Mehedinţi, modificată prin d.p. nr. 136/17.04.2013 a Curţii de Apel Craiova şi definitivă prin respingerea recursurilor prin d.p. nr. 3280/25.10.2013 a ÎCCJ, întrucât nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă.

Mai mult, instanţa va constata că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare pedeapsă principală, dispusă prin s.p. nr. 225/7.11.2013 a Judecătoriei Vânju-Mare, definitivă prin nerecurare, nu depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă.

Totodată, instanţa constată că pedeapsa complementară dispusă pe o durată de 3 ani prin s.p. nr. 232/12.12.2012 a Tribunalului Mehedinţi, modificată prin d.p. nr. 136/17.04.2013 a Curţii de Apel Craiova şi definitivă prin respingerea recursurilor prin d.p. nr. 3280/25.10.2013 a ÎCCJ, nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă, avându-se în vedere în acest sens şi dispoziţiile art. 66 alin. 1 NCP şi art. 67 alin. 2 NCP.

Drept urmare, instanţa va constata că nu se impune aplicarea art. 6 NCP cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza aII-a şi b C.p. din 1968 pe o durată de 3 ani, dispusă prin s.p. anterior menţionată, întrucât nu depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă.

În concluzie, condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pedeapsă principală şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor art. 64 alin. 1 lit. a teza aII-a şi b C.p. din 1968 (dispuse prin s.p. nr. 232/12.12.2012 a Tribunalului Mehedinţi, modificată prin d.p. nr. 136/17.04.2013 a Curţii de Apel Craiova şi definitivă prin respingerea recursurilor prin d.p. nr. 3280/25.10.2013 a ÎCCJ) care se vor executa în conţinutul şi limitele prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP pe o perioadă de 3 ani.

De asemenea, va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare pedeapsă principală, dispusă prin s.p. nr. 225/7.11.2013 a Judecătoriei Vânju-Mare, definitivă prin nerecurare.

Instanţa va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi va menţine starea de arest în vederea executării pedepsei.

În consecinţă, instanţa va dispune rectificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 297/2012 din data de 28.10.2013 emis de Tribunalul Mehedinţi, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.