Omor. Reținerea circumstanței atenuate a scuzei provocării ori a legitimei apărări. condiții

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților BV, BL, CIC, CN, SI și SNI sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 188(1) Cod Penal, în referire la art. 5(1) și cu aplicarea art. 77(a) Cod Penal. Ca situatie de fapt s-a retinut prin actul de sesizare a instantei că în ziua de 01.01.2014, cei șase inculpați, pe fondul unui conflict spontan, au aplicat victimei MG mai multe lovituri cu diverse obiecte tăietor-înțepătoare, provocându-i în acest sens mai multe traumatisme (plăgi înțepat-tăiate ori tăiat-despicate), ceea ce a avut drept rezultat decesul victimei, datorită intervenirii socului hemoragic prin hemoragie internă și externă.

În cursul judecății inculpații (prin avocați) au solicitat schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu după cum urmează:

- din infracțiunea de omor în cea de loviri sau alte violențe ori vătămare corporală, pentru inculpații care nu au aplicat victimei lovituri apte să provoace decesul

- reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75(1)(a) Cod Penal – săvârșirea faptei sub imperiul provocării și lit. (b) – depășirea limitelor legitimei apărări.

În ceea ce privește prima solicitare, aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare. Este adevărat că din complexul de lovituri aplicate victimei doar cele de cuțit (aplicate de CIC în zona toracică stângă) și cea de topor (aplicată de  SIN în zona frunții) ar fi fost apte separat să producă decesul lui MG. Însă acest lucru nu are semnificația faptului că celelalte lovituri ar putea constitui elementul material al unei infracțiuni de lovire și alte violențe (art. 193 Cod Penal) ori vătămare corporală (art. 194 Cod Penal). Coautoratul este definit de doctrina judiciară ca fiind forma de participație penală ocazională în care, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, și-au adus contribuția în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. În prezenta cauză, coautorii au săvârșit fiecare în parte acte de violență îndreptate împotriva victimei, unele apte să producă decesul, altele apte să producă doar vătămari. Aceste acte de violență nu pot fi tratate însă separat, căci ultimele, deși nu au drept rezultat moartea victimei, contribuie la înfrângerea rezistenței acesteia și prin urmare favorizează producerea leziunilor ce au drept urmare urmarea imediată specifică infracțiunii de omor. În sprijinul acestui raționament s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii (menționate în rechizitoriu procurorului), din care se cuvine a fi menționată Decizia Penală nr. 300 din 1 Februarie 2012.

În ceea ce privește scuza provocării, Tribunalul a apreciat că nu se impune reținerea acestei circumstanțe atenuante. Potrivit art. 75(1)(a) Cod Penal constituie circumstanță atenuantă legală „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă”. Practica judiciară anterioară a apreciat că există provocare atunci când starea de tulburare ori emoție puternică sub imperiul căreia se săvârșește infracțiunea se datorează unei agresiuni căreia i-a căzut victimă nu făptuitorul, ci o persoană apropiată acestuia (ex. copil ori soție). Totuși, pentru a se putea reține scuza provocării, este necesar ca infracțiunea să fie săvârșită imediat după apariția stării de tulburare ori emoție, căci trecerea unei perioade de timp între cele două momente are drept urmare dispariția tulburării și prin urmare o cenzură sporită asupra acțiunilor întreprinse. Raportând aceste considerente de ordin general la speța de față, se constată că după ce au luat la cunoștință de agresarea martorului CG, inculpații au chemat ambulanța, iar după plecarea acesteia către spital, s-au înarmat și au pornit în căutarea victimei, mai întâi la magazinul unde avusese loc agresiunea și apoi în direcția locuinței victimei. În acest interval de timp, inculpații avea posibilitatea să cântărească mai aprofundat consecințele pe care le puteau avea acțiunile lor și să realizeze într-o măsură mai mare că în eventualitatea unui conflict fizic, obiectele ce le purtau asupra lor puteau duce la decesul celui vizat de căutările lor. Mai mult decât atât, scuza provocării nu ar putea fi invocată în principiu decât de inculpații CN și CIC (fiii martorului CG), ceilalți patru inculpați neavând față de martor o relație de rudenie apropiată care să justifice apariția stării de tulburare ori emoție.

Referitor la depășirea legitimei apărări, nici această circumstanță atenuantă nu poate fi reținută. Condiția esențială a reținerii acestei circumstanțe este existența inițială a unei legitime apărări în care să se fi aflat făptuitorul, limite pe care apoi să le fi depășit. Or, în cauza de față confruntarea dintre cele două „tabere” (victima pe de o parte și inculpați de cealaltă parte) s-a datorat comportamentului acestora din urmă, care înarmați fiind, l-au căutat pe MG cu scopul declarat de a-i aplica o „corecție” pentru violențele fizice exercitate asupra tatălui inculpaților CIC și CN. Este adevărat că nici reacția victimei nu a fost cea mai adecvat aleasă (acesta putând alege să plece din zonă, evitând confruntarea), însă la momentul la care toți șapte s-au întâlnit în apropierea locuinței victimei, doar inculpații aveau intenția de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală. Prin urmare, scopul prezenței acestora în zona era unul ilicit (acela de a-l agresa pe MG cu ajutorul unor obiecte apte să producă moartea), iar prin lovirea lui BL peste mână (zonă nevitală), victima a urmărit cel mult intimidarea agresorilor săi. Mai mult decât atât, reacția inculpaților a fost vădit disproporționată față de atacul suferit de BL, aceștia răspunzând printre altele, cu lovituri de cuțit în zona inimii ori de secure în zona frunții. În aceste condiții, reținerea circumstanței menționate nu este justificată.

Domenii speta

Spete similare