Posibilitatea analizării, în cadrul contestaţiei la executare, a caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar în temeiul căruia s-a început executarea.

Decizie 77/A din 06.11.2014


Caracterul abuziv al clauzei referitoare la comisionul de monitorizare credit de 0,3000% flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului şi plătit lunar. Caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobânda variabilă. Caracterul abuziv al clauzei referitoare la dobânda penalizatoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi …/233/2013, contestatoarea A.M., în contradictoriu cu intimata B.R. S.A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. …/2013 al B.E.J. MLP, solicitând anularea actelor de executare, contestând titlul executoriu-contractul de credit bancar nr. …/26.06.2007 încheiat între părţi în ceea ce priveşte clauzele abuzive din art. 6, 7 şi 8, invocând nulitatea acestora. Prin sentința civila nr. 1953/4.03.2014 a Judecătoriei Galati a fost respinsa ca nefondata contestația.

Împotriva acestei soluții a declarat in termen legal apel contestatoarea A.M.

Apelul este fondat. Tribunalul a reţinut, ca şi instanţa de fond, că titlul executoriu îl reprezintă un contract de credit bancar. Existenta unei legi speciale care permite parților contestarea contractului in instanța sub aspectul naturii abuzive a clauzelor nu este sinonima cu existenta „unei cai de atac” in sensul dispa.rt.399 al.3 Codul de Procedură Civilă 1865. Contractul nu conține, in sine, mențiunea exercitării unei cai de atac prin care sa i se conteste legalitatea, așa cum se întâmpla, de exemplu, in cazul actelor administrative, fiscale etc. Dreptul de a contesta contractul pe calea dreptului comun tine exclusiv de principiul disponibilității parților. A.M. are posibilitatea formulării unor apărări de fond împotriva titlului executoriu. Aceasta cu atât mai mult cu cat s-a invocat exclusiv o apărare întemeiata pe natura  abuziva a unor clauze, iar acest aspect poate fi constatat chiar si de către instanța, din oficiu, inclusiv in faza de executare silita, așa cum in mod constant se arata si in jurisprudența CJCE.

Clauzele contractuale invocate sunt abuzive, întrucât, pe de o parte nu au fost direct negociate cu consumatorul, fiind clauze standard, preformulate, iar pe de alta parte, au creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților.

Astfel, cât priveşte comisionul de monitorizare credit de 0,3000% flat, calculat asupra sumei aprobate a creditului si plătit lunar, se observă că acesta este calculat ca procent din valoarea creditului contractat, reprezentând in realitate o dobânda mascata ce lezează interesele consumatorului prin raportare la valoarea creditului, nu la soldul acestuia, mărind artificial costul efectiv al creditului. Astfel, potrivit expertizei extrajudiciare efectuate in cauza, suma achitata cu acest titlu ar fi trebuit sa fie pe întreaga perioada contractuala de 5.220 lei, reprezentând circa 73% din nivelul dobânzilor, condiții in care dezechilibrul contractual este evident. Suma fixa reprezentând cuantumului comisionului este indicata doar in graficul de rambursare, iar termenul „flat” nu este nici el de natura a face clauza sa fie explicata intr-un limbaj accesibil. Scopul perceperii acestui comision nu a fost justificat şi în contract nu s-au indicat riscurile pentru care se plătește acest comision, in condițiile in care solvabilitatea clientei a fost verificata la acordarea creditului si nici nu s-au convenit garanții suplimentare.

Referitor la dobânda fixa de 8,5% pentru primul an din perioada de creditoare, ulterior dobânda fiind variabila „in funcție de politica de dobânzi a băncii”, calculata la 360 de zile, după formula indicata, se observă că acea clauză prin care Banca are  posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii, noua dobânda fiind comunicata debitoarei printr-o notificare, prin afișare la sediul băncii sau prin extrasul de cont, conține o condiție pur potestativa pentru instituția de credit, iar formula de calcul a dobânzii la 360 de zile este de natura a induce in eroare consumatorul, banca încasând in plus dobânda pentru 5 zile. Pentru acest motiv, OUG nr.50/2010 nici nu mai permite aceasta modalitate de calcul.

In ceea ce privește posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii, dezechilibrul contractual este generat de faptul ca intervine un abuz de poziție dominanta, cuantumul dobânzii afișata la sediu băncii fiind lăsat la discreția acesteia. Este de notorietate faptul ca in perioadele in care indicii bancari de referința au avut creșteri, a fost majorat si nivelul dobânzii., ceea ce nu s-a întâmplat niciodată in sens invers: in momentul in care indicii au scăzut, dobânzile nu au fost micșorate. Prin urmare, prețul contractului nu a fost predictibil, contestatoarea neputând ști de la început prețul efectiv si real al contractului.

Mai mult, dobânda fixa din primul an a fost de natura a face creditul atractiv, contestatoarea fiind lipsita de orice posibilitate de previzionare a evoluției cuantumului ulterior al dobânzii, fata de evoluția pieței financiare.

Potrivit contractului, DAE a fost de fapt de 14,8% fata de dobânda fixa din primul an, de 8,5%.

Expertiza extrajudiciara depusa de contestatoare la dosar in probațiune, confirma concluziile instanței referitor la aceste aspecte, arătând in plus ca numărul efectiv de zile ale perioadelor de plata era stabilit de la o scadenta la alta. Mai mult, banca nu a ținut seama de formula de calcul din contract la întocmirea celor 3 grafice de rambursare diferite. Primele 2 indica eronat o dobânda de 8,5% si comision de 0,30%, iar ultimul dintre acestea , conținând diferența de sume neplătite, asupra cărora s-a început executarea silita, indica o dobânda de 11,13%.

Cât priveşte clauza referitoare la dobânda penalizatoare, egala cu dobânda curenta contractuala plus 50% din dobânda curenta contractuala, şi aceasta este abuzivă, in condițiile in care dobânda curenta contractuala nici măcar nu a fost calculata conform contractului si nu se reflecta in graficul de rambursare. Mai mult, intimata nu a depus in probațiune nicio dovada a notificării debitoarei cu privire la modificarea intervenita in cuantumul dobânzii, instanța neputând verifica de cate ori a fost modificata, la ce data, in ce cuantum si in ce sens (crescător sau descrescător). In lipsa acestor elemente, care fac absolut imposibila determinarea întinderii obligației de plata, fata de caracterul  de ordine publica al normelor cuprinse in legea nr.193/2000, aplicabila in cauza, instanța va retine nulitatea absoluta a clauzelor analizate. Consecința consta in lipsa lor de eficacitate, cu caracter retroactiv.