Partaj. Respingerea actiunii pe exceptia autoritatii de lucru judecat.

Decizie 82/R din 19.09.2012


R O M Â N I A

TRIBUNALUL PENTRU MINORI ŞI FAMILIE BRAŞOV

DECIZIA CIVILĂ NR. 82/R

Şedinţa publică din data de 19.09.2012

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile de faţă, care s-a dezbătut în fond în şedinţa publică din data de ….2012, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de ….2012.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa, în urma deliberării a pronunţat decizia de mai jos.

T R I B U N A L U L,

asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ... aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. ... a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta E.I. faţă de decizia civilă nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul civil nr. .../2006, cu consecinţa respingerii acţiunii civile formulate de reclamantul R.L. în contradictoriu cu pârâta E.I.. Totodată, s-a luat act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

I.Cu privire la partajul de bunuri comune – soluţionat cu autoritate de lucru judecat:

Reclamantul R.L. şi pârâta E.I. au fost căsătoriţi, căsătoria lor fiind desfăcută. Consecutiv, părţile s-au judecat în proces de partaj de bunuri comune.

Prin decizia civila nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul civil nr. .../2006, instanţa a sistat comunitatea de bunuri a părţilor, stabilind cu autoritate de lucru judecat masa bunurilor comune, cota de contribuţie egală, a fost împărţită masa partajabilă, a fost atribuit imobilul către pârâtă şi bunurile mobile către reclamant, cu obligarea pârâtei la plata unei sulte egalizatoare.

Temeiurile de drept ale partajului au fost art. 32 C. fam. şi art. 6735 C. pr. civ.

II.Cu privire la acţiunea dedusă judecăţii:

Capetele de cerere ale acţiunii deduse judecăţii vizează:

i.primul capăt de cerere: o acţiune vizând constatarea componenţei masei de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei părţilor, în care să se includă; „ca bun comun apartamentul situat în……….”;

ii.al doilea capăt de cerere: o „acţiune în constatare”, şi anume: „să se constate că, în baza deciziei civile nr. ....11.2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, imobilul indicat mai sus a fost atribuit pârâtei, fiind acum proprietatea ei exclusivă”;

iii.al treilea capăt de cerere: o „acţiune în constatare”, şi anume: „să se constate că contractarea împrumutului de nevoi personale în valoare de 150.686 lei, reprezentând credit + dobânzi + comisioane a beneficiat ambilor soţi la achiziţionarea apartamentului”;

iv.al patrulea capăt de cerere: o „acţiune în pretenţii”, şi anume: „să fie obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 75.343 lei reprezentând 1/2 din credit”.

Motivarea acţiunii are la bază greşita soluţionare a acţiunii de partaj de bunuri comune, în opinia reclamantului, cu greşita reţinere a cotelor de contribuţie egale ale părţilor.

Temeiurile de drept ale acţiunii sunt: art. 32 C. fam. şi art. 1073 C. civ.

III.Ce înseamnă autoritate de lucru judecat:

Potrivit art. 1201 C. civ.: este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. pr. civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 al. 2 C. civ.).

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele a două sau mai multor hotărâri judecătoreşti.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 al. 2 C. civ., în relaţia dintre părţi, aceasta prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

IV.Cu aplicare în speţa dedusă judecăţii:

Instanţa de fond a reţinut ca fiind fondate susţinerile pârâtei în sensul în care invocă autoritatea de lucru judecat argumentând, în esenţă, împrejurarea că pretenţiile actuale ale reclamantului au drept cauză nemulţumirea sa faţă de soluţia ce s-a dat în procesul de partaj de bunuri comune finalizat prin pronunţarea deciziei civile nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

Prin această hotărâre, instanţa a sistat comunitatea de bunuri a părţilor, stabilind cu autoritate de lucru judecat masa bunurilor comune, cota de contribuţie egală, a fost atribuit imobilul către pârâtă, instanţa a analizat contractul de împrumut şi natura acestuia de datorie comună. Comunitatea de bunuri a soţilor reprezintă o universalitate juridică, cuprinzând toate drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor, iar prin partaj s-a sistat această comunitate în devălmăşie, s-au împărţit atât drepturile reale, cât şi drepturile de creanţă şi, totodată, şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor. Prin hotărârea anterioară, instanţa s-a pronunţat şi asupra sumei de bani intrată în patrimoniul comun al soţilor, asupra creanţelor născute din starea de coproprietate comună.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul încearcă să determine instanţa să se pronunţe din nou asupra chestiunilor deja dezlegate prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Dar instanţa s-a pronunţat deja în baza art. 6735 C. pr. civ. inclusiv asupra creanţelor născute din starea de proprietate comună pe care le au coproprietarii unii faţă de alţii. Reclamantul tinde a modifica cota de contribuţie şi, dacă instanţa de recurs ar fi menţinut hotărârea primei instanţe prin care acestuia i-ar fi revenit o cota de contribuţie de 85%, el nu ar mai fi promovat prezenta acţiune. Fiind însă nemulţumit de decizia din recurs, încearcă să modifice pe altă cale această cotă de contribuţie.

A se admite acţiunea dedusă judecăţii, ar însemna să se modifice dispoziţiile primei instanţe şi a se reveni la hotărârea dată iniţial la fond, pretenţia dedusă judecăţii nefiind una nouă, ci a fost analizată ca argument pentru invocarea cotei sale superioare.

V.Cu privire la modalitatea in care exista tripla identitate în speţa pendinte:

1. Identitatea de părţi: aceasta, fireşte, există.

2. Identitatea de obiect:

Instanţa de fond a reţinut că, între cele două acţiuni, există identitate de obiect, astfel:

Totodată, prima instanţă a observat că acţiunea dedusă judecăţii este formată din patru capete de cerere, aparent diferite de cauza ce a avut drept obiect „partajarea bunurilor comune”. Astfel:

i. primul capăt de cerere: o acţiune vizând constatarea componenţei masei de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei părţilor, în care să se includă „ca bun comun apartamentul situat în, …”.

Instanţa de fond a reţinut că aceasta a făcut obiectul judecăţii în dosarul civil nr. .../2006 finalizat cu decizia civila nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. Până aici, obiectul celor doua acţiuni este identic.

ii. al doilea capăt de cerere: o „acţiune în constatare”, şi anume: „să se constate că, în baza deciziei civile nr. ....11.2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, imobilul indicat mai sus a fost atribuit pârâtei, fiind acum proprietatea ei exclusivă”;

Prima instanţă a reţinut că îmbrăcarea acestui petit în forma unei „acţiuni în constatare” este menită exclusiv să creeze aparenţa unui obiect diferit al celor două acţiuni.

Instanţa de fond a constatat că, sub aspectul acestui petit, se poate pune problema admisibilităţii ori, mai degrabă, a inadmisibilităţii lui pentru argumente ce ţin de însăşi inadmisibilitatea unei acţiuni în constatarea unei stări de fapt. Mai mult, prima instanţă a reţinut că, sub acelaşi aspect, se poate pune şi problema existenţei ori nu a interesului unui asemenea capăt de cerere, atâta timp cât imobilul a fost, cu adevărat, atribuit pârâtei printr-o hotărâre anterioară.

Dar instanţa de fond nu va pronunţa soluţie în sensul celor două idei de mai sus, ci va reţine că şi atribuirea imobilului a făcut deja obiectul judecăţii în mod irevocabil în dosarul civil nr. .../2006, finalizat cu decizia civila nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

Mai mult, faţă de considerentele expuse mai sus şi, în plus, faţă de lipsa indicării vreunui temei de drept al acestui capăt de cerere, prima instanţă a reţinut că petitul 2 este pur fictiv, fiind introdus pentru a crea doar aparenţa unei alte acţiuni, diferite de prima.

iii. al treilea capăt de cerere: o „acţiune în constatare”, şi anume: „să se constate că contractarea împrumutului de nevoi personale în valoare de 150.686 lei, reprezentând credit + dobânzi + comisioane a beneficiat ambilor soţi la achiziţionarea apartamentului”.

Instanţa de fond a reţinut că şi acest capăt de cerere este îmbrăcat în forma unei „acţiuni în constatare”. Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut că şi aceasta a făcut obiectul judecăţii în dosarul civil nr. .../2006, finalizat cu decizia civila nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. Şi aici, obiectul celor două acţiuni este identic, chiar dacă şi acest capăt de cerere este menit, prin modul în care este formulat, să inducă în eroare cu privire la un posibil obiect diferit al acţiunii faţă de prima.

iv. al patrulea capăt de cerere: o „acţiune în pretenţii”, şi anume: „să fie obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 75.343 lei reprezentând 1/2 din credit”.

Instanţa de fond a reţinut că acest capăt de cerere este îmbrăcat în forma unei „acţiuni în pretenţii”. Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut că şi aceasta a făcut obiectul judecăţii în dosarul civil nr. .../2006, finalizat cu decizia civila nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. Creanţele rezultate din sistarea comunităţii de bunuri au fost desocotite tot prin procesul purtat între părţi anterior.

Şi aici, obiectul celor două acţiuni este identic, chiar dacă şi acest capăt de cerere este menit, prin modul în care este formulat, să inducă ideea unui posibil obiect diferit al acţiunii faţă de prima.

3. Identitatea de cauză:

Prima instanţă a reţinut că reclamantul a invocat în prezenta acţiune două temeiuri de drept, şi anume art. 32 C. fam. şi art. 1073 C. civ.

În ceea ce priveşte art. 32 C. fam., acesta este temeiul de drept al ambelor acţiuni.

În ceea ce priveşte art. 1073 C. civ., acesta vizează „efectele obligaţiilor” şi are următorul conţinut: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare. (C. civ. 1021, 1074 si urm., 1081 si urm., 1084)”. În speţă însă, instanţa de fond nu a găsit care sunt obligaţiile dintre părţi a căror neîndeplinire din partea vreuneia dintre ele să conducă la dezdăunare. Prima instanţă a reţinut că invocarea acestui temei de drept este, din nou, menită să conducă la ideea că acţiunea dedusă judecăţii este diferită de prima.

Instanţa de fond a reţinut că, prin introducerea acestei noi cereri, reclamantul tinde să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară, să o contrazică. De altfel, chiar motivarea acţiunii introductive face o critică hotărârii irevocabile anterioare şi arată că scopul acţiunii pendinte este acela de a desocoti în mod corect creanţele dintre părţi rezultate din împrumutul contractat în timpul căsătoriei.

Aşa cum s-a arătat, în relaţia dintre părţi, prezumţia de autoritate de lucru judecat are caracter absolut, ceea ce înseamnă că reclamantul nu poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior, respectiv, să determine alte creanţe decât cele deja statuate prin partajul judecat.

Împrejurarea că în primul proces s-au invocat anumite temeiuri de drept, vizând, aşa cum era normal, partajul de bunuri comune, în timp ce în prezentul proces se invocă un alt temei, şi anume art. 1073 C. civ. – de altfel, fără nicio legătură cu cauza, adică pur fictiv, nu deschide, contrar aprecierii reclamantului, calea unui nou proces.

În realitate, reclamantul nu pretinde o altă cauză juridică a pretenţiilor lui, ci formulează aceleaşi pretenţii ca la partaj, dar sub o altă aparenţă juridică, în realitate însă aceeaşi, ceea ce nu este permis după ce litigiul a fost tranşat irevocabil şi comunitatea de bunuri sistată în mod irevocabil.

Comunitatea de bunuri a soţilor a cuprins drepturile şi obligaţiile părţilor, obligaţia de plată a pasivului fiind parte a procesului de partaj şi fiind analizată de către instanţele anterior învestite în dosarul civil nr. .../2006.

La rândul său, sistarea comunităţii de bunuri a vizat împărţirea atât a drepturilor cât şi a obligaţiilor părţilor, obligaţia de plată a pasivului fiind parte a procesului de sistare a comunităţii de bunuri şi fiind analizată de către instanţele anterior învestite în dosarul civil nr. .../2006.

În concluzie, altfel spus, formularea diferită a petitelor prezentei acţiuni privind „acţiune în constatare şi acţiune în pretenţii” nu conduce nicidecum la concluzia că reclamantul ar urmări să obţină altceva decât modificarea cotelor de contribuţie la dobândirea bunurilor comune sau participarea pârâtei la plata pasivului comunităţii de bunuri.

În final, este de menţionat faptul că autoritatea de lucru judecat operează indiferent dacă soluţia irevocabilă la care se raportează a fost una corectă ori una greşita, una dreaptă ori una nedreaptă, una echitabilă ori una inechitabilă, până la urmă legală ori nelegală.

În consecinţă, instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a luat act ca pârâta nu a mai solicitat cheltuieli de judecata pe această cale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în interiorul termenului prevăzut de art. 301 C. pr. civ., reclamantul R.L., prin care a solicitat:

- în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe;

- în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii introductive de instanţă;

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac promovate, recurentul – reclamant a arătat că în mod greşit prima instanţă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului, întrucât în speţă nu poate fi reţinută o asemenea excepţie ci, cel mult, se poate vorbi de puterea lucrului judecat în ceea ce priveşte faptul că creditul de nevoi personale contractat de reclamant reprezintă datorie comună cu pârâta, fiind folosit în integralitate pentru achiziţionarea apartamentului bun comun. Însă, mai precizează recurentul, cu privire la această datorie nu s-a dispus de către nicio instanţă, astfel că nu putem avea autoritate de lucru judecat, neexistând identitate decât în ceea ce priveşte părţile, cauza neavând având acelaşi obiect şi nici aceeaşi cauză. Prin acţiunea introductivă reclamantul nu tinde să lipsească de efecte juridice o hotărâre anterior pronunţată, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă. Datoria comună a părţilor, constând în creditul contractat de reclamant pentru achiziţionarea apartamentului bun comun, nu a fost avută în vedere la soluţionarea partajului de bunuri. 

A mai precizat reclamantul prin motivele de recurs şi faptul că, deşi s-a constatat că a contractat un credit de nevoi personale cu acordul intimatei (fosta soţie), împrumut care a dobândit regimul juridic al unei datorii comune şi care a fost folosit de ambii soţi pentru achiziţionarea bunului imobil, totuşi pârâta nu a fost obligată la plată, astfel că acţiunea reclamantului este îndreptăţită şi are la bază constatările, rămase doar la stadiul de constatări, ale instanţei de recurs, instanţă care a soluţionat partajul de bunuri comune. În aceste condiţii în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că creditul de nevoi personale contractat de reclamant reprezintă o datorie comună cu pârâta, iar aceasta din urmă nu a achitat nicio sumă de bani până la data introducerii acţiunii, se apreciază că cererea formulată în faţa primei instanţe este întemeiată iar hotărârea pronunţată de judecătorie este nelegală. 

În susţinerea celor invocate prin motivele de recurs, reclamantul R.L. nu a administrat alte probe – înscrisuri – permise de lege în această cale de atac, potrivit art. 305 C. pr. civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041, art. 312 C. pr. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul de registratură a instanţei la data de 15 iunie 2012, intimata – pârâtă E.I. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată (f. 12-14 dosar TMF).

Se arată prin întâmpinare că prin decizia civilă nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul nr. .../2006, instanţa a sistat comunitatea de bunuri a părţilor, stabilind, cu autoritate de lucru judecat, că apartamentul bun comun al soţilor a fost dobândit de aceştia, cu contribuţie egală, în timpul căsătoriei, imobilul fiind atribuit intimatei, cu obligarea sa la plata unei sulte pentru egalizarea loturilor, avându-se în vedere contribuţia reclamantului la dobândirea bunului. Comunitatea de bunuri a soţilor se înfăţişează ca o universalitate juridică, cuprinzând toate drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora, respectiv dreptul de proprietate comună în devălmăşie al celor doi soţi, alte drepturi reale, drepturile de creanţă şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor. Din moment ce prin hotărârea judecătorească anterior menţionată instanţa a sistat, cu autoritate de lucru judecat, comunitatea de bunuri a soţilor, fiind analizată şi suma obţinută de reclamant cu titlu de împrumut prin contractul de credit, prezenta acţiune prin care reclamantul solicită din nou să se pronunţe asupra comunităţii de bunuri şi a creanţelor născute din starea de coproprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii (făcând trimitere la acelaşi bun şi la acelaşi împrumut), este paralizată de autoritatea de lucru judecat pe care o are decizia civilă nr. …/.. noiembrie 2008. Mai precizează intimata – pârâtă şi că, în ipoteza în care hotărârea pronunţată de instanţa de fond învestită cu soluţionarea partajului, hotărâre prin care reclamantului i se recunoştea o cotă de contribuţie de 85% în dobândirea bunurilor comune, instanţa având în vedere tocmai contractul de credit la care se face referire şi în prezentul dosar, nu ar fi fost modificată, este evident că reclamantul nu ar mai fi promovat prezenta cerere de chemare în judecată. Fiind însă nemulţumit de hotărârea pronunţată în recurs, prin care s-au stabilit cote de contribuţie egale, iar imobilul a fost atribuit intimatei, cu obligarea la plata unei sulte în favoarea reclamantului, acesta din urmă formulează prezenta cerere de chemare în judecată prin care nu face altceva decât să critice hotărârea pronunţată în recurs şi să tindă la modificarea ei.

În final, se arată că a admite recursul şi, implicit, acţiunea formulată de reclamant în prezentul dosar ar însemna ca pe această cale să se schimbe dispoziţiile hotărârii irevocabile pronunţate în recurs şi revenirea la dispoziţiile hotărârii pronunţate la fond, prin care i se recunoştea pârâtului o cotă de contribuţie mai mare. Pretenţia reclamantului din prezenta acţiune nu este un bun nou, nesupus partajului, ci a constituit un argument valorificat în procesul de partaj pentru a se obţine o cotă de contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor.

Intimata – pârâtă E.I. nu a solicitat administrarea, în recurs, a vreunei probe în apărarea sa.

În cauză, au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea recurentului – reclamant, prin care se reiterează aceleaşi susţineri ca şi în motivarea recursului (f. 23-26 dosar TMF).

Instanţa constată că recursul declarat de reclamantul R.L. este legal timbrat cu suma de 4,00 de lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei (f. 16 dosar TMF), în conformitate cu prevederile art. 11 al. 2 din Legea nr. 146/1997 – privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate de reclamantul R.L., precum şi întreaga cauză sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041 C. pr. civ., tribunalul specializat apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: 

Prima instanţă a interpretat în mod corect raportul juridic dedus judecăţii, în sensul în care a constatat în cauză existenţa autorităţii de lucru judecat a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant în prezenta cauză, raportat la decizia civilă nr. ... noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul nr. .../2006.

Fără a mai relua considerentele expuse de judecătorul fondului în motivarea acestei soluţii (pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte în totalitate), tribunalul urmează a constata că în cauză există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat, astfel că susţinerile recurentului – reclamant în sensul că instanţa a lăsat nesoluţionat aspectul referitor la datoria comună a părţilor cu ocazia judecării partajului nu pot fi primite.

Este evident că, astfel cum reţine şi prima instanţă, sistarea comunităţii de bunuri care a făcut obiectul partajului în dosarul nr. .../2006 a vizat împărţirea atât a drepturilor cât şi a obligaţiilor părţilor, obligaţia de plată a pasivului fiind parte a procesului de sistare a comunităţii de bunuri şi fiind analizată de către instanţele învestite cu partajul de bunuri al foştilor soţi.

A se aduce din nou în discuţie pe calea unei acţiuni în justiţie a existenţei datoriei comune a soţilor ar însemna ca orice parte nemulţumită de o hotărâre judecătorească – în speţă, reclamantul – să se poată îndrepta oricând cu o nouă cerere împotriva părţii adverse pentru a pune în discuţie aspecte care au făcut deja obiectul judecăţii unei instanţe, or acest lucru nu este legal admisibil, fiind împiedicat de principiul autorităţii de lucru judecat, consacrat de prevederile art. 1201 Cod civil.

Prin urmare, având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul specializat urmează a respinge recursul declarat de reclamantul R.L. împotriva sentinţei civile nr.  a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. ..., cu consecinţa menţinerii în integralitate a hotărârii atacate.

În temeiul art. 274 al. 1 C. pr. civ., recurentul – reclamant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1.500 lei în favoarea intimatei – pârâte, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat (f. 22 dosar TMF).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant R.L., în contradictoriu cu intimata – pârâtă E.I., împotriva sentinţei civile nr. …./.. aprilie 2012 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. ....

Menţine în integralitate hotărârea atacată.

În baza art. 274 al. 1 C. pr. civ., obligă recurentul – reclamant la plata sumei de 1.500 lei în favoarea intimatei – pârâte, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 19 septembrie 2012.