Suspendare executare act administrativ fiscal

Dosar nr. XXX/40/2014 Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

SENTINŢA NR. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Preşedinte – 

Grefier – 

La ordine judecarea acţiunii formulată de reclamanta SC X SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat S. F., pentru reclamantă, lipsă reprezentantul pârâtului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, avocat S. F. depune concluzii scrise şi înscrisuri privind o situaţie similară soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după parcurgerea procedurii scrise şi, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, procedează la verificarea competenţei, constatând că este învestită cu judecarea unui litigiu dat în competenţa sa de art. art. 14 din Legea 554/2004.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra cauzei şi acordă părţii prezente cuvântul în acest sens. 

Avocat S. F., pentru reclamantă solicită admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motivele arătate în acţiune şi concluziile scrise depuse la dosar, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea 554/2004 şi că există serioase îndoieli asupra temeiniciei şi legalităţii actelor contestate, că s-a dispus poprirea pe conturile societăţii şi că există o eşalonare la plată care, dacă nu ar putea fi respectată, ar duce la intrarea societăţii în faliment, cu un impact negativ asupra celor 120 de salariaţi ai acesteia.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra cauzei.

T R I B U N A L U L, 

Asupra cererii de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani la data de xx.xx.xxxx, reclamanta SC X SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a solicitat în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F – BT XXX/xx.xx.xxxx emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F – BT XXX/xx.xx.xxxx prin care a fost obligată la plata sumei de 387.111 lei, reprezentând obligaţii fiscale principale şi la plata sumei de 418.519 lei, obligaţii accesorii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are serioase îndoieli asupra legalităţii constatării obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. F – BT XXX/xx.xx.xxxx şi, aşa cum a arătat şi în contestaţia administrativă formulată, inspecţia fiscală nu a analizat corect situaţia de fapt fiscală, ceea ce a permis stabilirea nelegală a acestor obligaţii.

Reclamanta a criticat modalitatea de calcul a impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată, a impozitului pe veniturile asimilate dividendelor, a impozitului pe veniturile realizate de persoanele juridice nerezidente, a diferenţelor de impozite pe salarii şi contribuţiile aferentelor salariilor, precum şi a accesoriilor stabilite la acestea.

În ce priveşte consecinţa punerii în executare a deciziei de impunere, reclamanta a arătat că introducerea contestaţiei administrative nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, că procedurile de executare silită există, inclusiv cea a popririi prevăzută de art. 149 din Codul de procedură fiscală, arătând că unitatea sa este beneficiara unei eşalonări la plată, iar menţinerea acesteia este condiţionată de plata obligaţiilor curente.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 22/2003.

În susţinerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că pentru soluţionarea acesteia, reclamantul este obligat la plata unei cauţiuni, trebuie să facă dovada contestării deciziei de impunere la structura specializată din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi, precum şi dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004. Arată pârâta că reclamanta nu a arătat nici un indiciu de nelegalitate a deciziei contestate şi nici nu a dovedit producerea unei pagube iminente şi ireversibile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

În speţă, reclamanta a formulat contestaţie administrativă înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani sub nr. XXXXX/xx.xx.xxxx – contestaţie care rămâne valabilă, chiar dacă între timp instituţia pârâtă s-a reorganizat la nivel central, iar activitatea de soluţionare a contestaţiilor administrative a fost repartizată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi. De altfel, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani trebuie să înainteze pe cale administrativă această contestaţie către instituţia competentă să o rezolve, neputându-se pretinde că reclamanta nu a făcut dovada introducerii contestaţiei administrative, aşa cum se arată prin întâmpinare.

În ce priveşte obligaţia de plată a cauţiunii, prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, instanţa constată că reclamanta a îndeplinit şi aceasta obligaţie, recipisa de plată a acestei sume fiind depusă la Registrul de Valori al instanţei.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii formulate, instanţa constată următoarele:

În privinţa primei condiţii prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, instanţa constată că existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Aşa cum practica judiciară a stabilit în această materie, pentru a se înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa nu poate aprecia discreţionar necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză, care să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a se analiza, pe fond, conţinutul actului administrativ.

Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Instanţa reţine din acţiunea formulată că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal au calculat obligaţiile fiscale principale.

Ori, clarificarea acestor aspecte care ţin de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile şi de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, respectiv la fondul cauzei.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în această materie este în sensul că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituţionale ori în mod evident inaplicabile, etc. 

Respectarea principiului proporţionalităţii în această materie şi punerea în balanţă, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumţia de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularităţi şi, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, conduce, de asemenea, la concluzia că nu există temei pentru ca în această etapă să se acorde suspendarea executării (în acest sens s-a pronunţat în ICCJ prin Decizia nr. 3854/24.09.2010).

Aşa cum rezultă din decizia de impunere contestată, depusă la filele 44 - 57 dosar, instanţa reţine că obligaţiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei au fost amplu motivate, atât în fapt cât şi în drept, decizia fiind emisă în baza raportului de inspecţie fiscală ataşat la filele 16 – 43 dosar.

Din raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza întocmirii deciziei rezultă modalitatea de calcul a acestor sume, precum şi temeiurile juridice aplicabile, instanţa neputând constata, la o analiză sumară, motive de aparentă nelegalitate a actului de impunere criticat, care de altfel nici nu au fost indicate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanţa apreciază că, în lipsa administrării unui probatoriu complet în cursul judecăţii de fond, prin care să fie cercetate toate temeiurile juridice ale actul contestat şi să fie confruntate probele cu situaţia de fapt şi de drept reţinută prin decizia ce face obiectul judecăţii cauzei – nu se poate stabili a priori că există indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza pe fond actele contestate.

Aşa fiind, instanţa apreciază că nu poate fi reţinută existenţa primei condiţii de admisibilitate a cererii, motiv pentru care nu mai este necesar a fi analizată cea de-a doua, respingând ca nefondată cererea de suspendare pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC X SA Botoşani, cu sediul în Botoşani, X nr. Y, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, str. Anastasie Panu nr. 26, judeţul Iaşi.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare