Diferenţiere tenativă de omor - vătămare corporală. Aplicarea unitară a legii penale mai favorabile

Notă : Hotărârea nu este definitivă (s-a exercitat apel)

Dosar nr. XXXX/40/2014 art. 188, art.193 al.2, art. 224 al. 2 Cod penal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Tribunalul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost reprezentat de procuror

SENTINŢA NR .XXX

La ordine pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpaţii A. D., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani nr. XXX/P/2012 din xx.xx.xxxx  pentru săvârşirea infracţiunilor de „tentativă de omor” prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal şi „violare de domiciliu”, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. 2, cu aplicarea art. 38 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal (prin recalificarea infracţiunilor din art.20 raportat la art. 174 Cod penal din 1968 şi art. 192 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a şi 75 lit. a Cod penal din 1968), A. G. G., A.  G. D., A.  R. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „loviri sau alte violenţe” prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal şi „violare de domiciliu” prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. 2, cu aplicarea art. 38 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal (prin recalificarea infracţiunilor din art. 181 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 75 lit. a Cod penal din 1968.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx , cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani înregistrat la Judecătoria Botoşani, la data de xx.xx.xxxx , au fost trimişi în judecată inculpaţii A.  D. G.  G. , A.  I. D. , A.  D. G.  D. şi  A.  I. R., pentru săvârşirea infracţiunilor  de „vătămare corporală” prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal 1969 şi de „violare de domiciliu” prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal 1969, reţinându-se în sarcina acestora că, la data de xx.xx.xxxx , orele 12.00, au pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate B. M.din sat Unguroaia,  comuna Cristeşti, judeţul Botoşani, pe care l-au lovit, peste corp, cu obiecte contondente, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 28 – 30 zile îngrijiri medicale.

S-a reţinut în fapt că, la data de xx.xx.xxxx , orele 1200, inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au transportat o căruţă de gunoi, pe care au început să o descarce în zona drumului care trece prin spatele celor două grădini, iar că, în acel moment, partea vătămată B. M. s-a deplasat la cei doi inculpaţi, reproşându-le faptul că descarcă gunoiul şi blochează drumul de acces.

S-a reţinut că între aceştia a avut loc o ceartă, după care partea vătămată B. M. s-a retras în curtea sa, dar că, la scurt timp, inculpatul A.  G. D., având în mână o furcă şi inculpatul A.  R. având în mână o lopată, au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate B. M., timp în care şi inculpaţii A. D. şi A.  G. -G. , înarmaţi cu o toporişca, respectiv cu o ghioagă, au sărit gardul dintre cele două locuinţe în curtea acesteia.

S-a reţinut că inculpaţii au început să-1 lovească pe B. M.,  respectiv că inculpatul A. D. l-a lovit iniţial cu toporul în zona capului, iar inculpatul  A.  G. -G.  l-a lovit cu ghioaga în zona coastelor, după care inculpatul  A. D. a aplicat o nouă lovitură la cap cu toporul, partea vătămată apărându-se cu mâna stângă, fiindu-i vătămate două degete; o a treia lovitură dată cu toporul de către inculpatul  A. D. a atins urechea stângă a părţii vătămate B. M..

S-a reţinut că partea vătămată a căzut jos, unde a fost lovită şi de  inculpaţii A.  G. D. şi A.  R., cu o furcă, respectiv cu o lopată, peste corp, în zona spatelui.

S-a arătat că modalitatea în care a fost lovită partea vătămată B. M., intensitatea şi frecvenţa loviturilor, au fost descrise de partea vătămată, de soţia sa, martorul B. M. N., precum şi de constatările din Certificatul medico-legal nr. XXX/xx.xx.xxxx , eliberat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Botoşani, care atestă: plagă suturată de 3 cm lungime pavilionul urechii stângi, plaga suturată de 2 cm. lungime parietală stângă, plagă suturată de 2,5 cm. lungime în regiunea occipitală dreaptă, auricularul şi inelarul stâng imobilizate în aparat gipsat, echimoză brun-violacee palidă de 12/10 cm. faţa postero-laterală hemitorace stâng şi echimoză brun-palidă neomogenă de 15/10 cm. în regiunea lombo-sacrată dreaptă. De asemenea, se atestă faptul că partea vătămată B. M. a necesitat un număr de 2S-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în urma loviturilor primite.

După administrarea probatoriului propus prin actul de sesizare şi de către părţi, inclusiv în latura civilă, în dosar nr. XXX/193/2010, cauza a fost soluţionată prin Sentinţa penală XXX/xx.xx.xxxx  a Judecătoriei Botoşani.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpaţii, partea vătămată şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, aceste cereri fiind admise prin Decizia penală XXX/xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a casat în întregime sentinţa atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu menţiunea explicită că se menţin actele procedurale şi măsurile dispuse  de prima instanţă până la data de xx.xx.xxxx .

Reinvestită cu soluţionarea sub nr. XXXXX/193/ xx.xx.xxxx, Judecătoria Botoşani a pronunţat sentinţa penală nr. XXX din xx.xx.xxxx , prin care,  în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul A. D., din infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, în infracţiunea de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută şi pedepsită conform  art. 20 alin. 1 Cod penal 1969, raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal 1969.

În temeiul art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală 1968, raportat la art. 42 Cod procedură penală 1968, Judecătoria Botoşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani – Secţia Penală.

Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa primei instanţe investite cu soluţionarea cauzei, a rezultat, în primul rând, că familiile B. şi A.  locuiesc în satul Unguroaia, com. Cristeşti, jud. Botoşani, având proprietăţile alăturate, delimitate de un gard despărţitor, iar că în capătul celor două grădini se află un drum de acces, pe care familia A.  consideră că se află pe proprietatea sa, motiv pentru care se află în conflict cu familia B..

S-a reţinut în fapt că, la data de xx.xx.xxxx , orele 1200, inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au transportat o căruţă de gunoi, pe care au început să o descarce în zona drumului care trece prin spatele celor două grădini, iar că, în acel moment, partea vătămată B. M.s-a deplasat la cei doi inculpaţi, reproşându-le faptul că descarcă gunoiul şi blochează drumul de acces.

S-a reţinut că între aceştia a avut loc o ceartă, după care partea vătămată B. M. s-a retras în curtea sa, dar că, la scurt timp, inculpatul A.  G. D., având în mână o furcă şi inculpatul A.  R. având în mână o lopată, au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate B. M., timp în care şi inculpaţii A. D. şi A.  G. -G. , înarmaţi cu o toporişca, respectiv cu o ghioagă, au sărit gardul dintre cele două locuinţe în curtea acesteia.

S-a reţinut că inculpaţii unde au început să-1 lovească pe B. M.,  respectiv că inculpatul A. D. l-a lovit iniţial cu toporul în zona capului, iar inculpatul  A.  G. -G.  l-a lovit cu ghioaga în zona coastelor, după care inculpatul  A. D. a aplicat o nouă lovitură la cap cu toporul, partea vătămată apărându-se cu mâna stângă, fiindu-i vătămate două degete; o a treia lovitură dată cu toporul de către inculpatul  A. D. a atins urechea stângă a părţii vătămate B. M..

S-a reţinut că partea vătămată a căzut jos, unde a fost lovită şi de  inculpaţii A.  G. D. şi A.  R., cu o furcă, respectiv cu o lopată, peste corp, în zona spatelui.

S-a constatat că, prin raportul de expertiză medico-legală nr. XXX/E/xx.xx.xxxx, întocmit în cauză de către S.M.L. – Botoşani (f. 78,79 dosar) s-a concluzionat că B. M.a prezentat  în urma agresiunii  un politraumatism cu plăgi contuze, echimoze fractură a două coste, hemopneumotorax şi fractura metacarpianului V al mâinii stângi, leziuni traumatice ce au necesitat  28 – 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, fractura metacarpianului V necesitând 38 – 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, perioadă ce include recuperarea funcţională şi în care sus-numitul a fost în incapacitate totală de muncă, leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, aceasta având la data întocmirii expertizei capacitate de muncă păstrată.

Totuşi, având în vedere situaţia de fapt reţinută, certificatul medico-legal, raportul de expertiză medico-legală, locul săvârşirii faptei, gravitatea loviturilor, locul aplicării loviturilor, precum şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Judecătoria a concluzionat că modul de acţiune, respectiv lovirea cu un topor în zone vitale ale corpului, respectiv cap, lovituri aplicate cu o intensitate deosebită în mod repetat, dovedit de faptul că a rezultat plagă suturată de 3 cm lungime pavilionul urechii stângi, plaga suturată de 2 cm. lungime parietală stângă, plagă suturată de 2,5 cm. lungime în regiunea occipitală dreaptă, auricularul şi inelarul stâng imobilizate în aparat gipsat, echimoză brun-violacee palidă de 12/10 cm. faţa postero-laterală hemitorace stâng şi echimoză brun-palidă neomogenă de 15/10 cm. în regiunea lombo-sacrată dreaptă, relevă că inculpatul A. D. a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieţii victimei – rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită întâmplării.

Drept urmare, Judecătoria Botoşani a considerat că fapta săvârşită de inculpatul A. D. reprezintă o tentativă la infracţiunea de omor, iar nu o vătămare corporală gravă, motiv pentru care a făcut aplicarea corespunzătoare a  art. 334 Cod procedură penală şi, în continuare, a art.  27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală 1968, raportat la art. 42 Cod procedură penală 1968, competenţa de judecată a unei infracţiuni prevăzută de art. 174 alin.1 Cod penal 1969 revenind Tribunalului.

Investit cu soluţionarea sub nr. XXXX/40/xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoşani a pronunţat sentinţa penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx, prin care a dispus restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 Cod procedură penală 1968, pentru a se proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin.1 Cod procedură penală 1968.

După efectuarea urmăririi penale de către procuror, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. D. pentru săvârşirea  infracţiunilor de „tentativă de omor" prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal şi „violare de domiciliu" prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 38 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal, prin recalificarea infracţiunilor din art. 20 raportat la art. 174 Cod penal din 1968 şi art. 192 alin.2 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 33 lit. a şi 75 lit. a Cod penal din 1968 şi, totodată, trimiterea în judecată a inculpaţilor A.  G.  G., A.  G. D. şi A.  R., fiecare pentru săvârşirea  infracţiunilor de „loviri sau alte violenţe" prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal şi „violare de domiciliu" prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal, prin recalificarea infracţiunilor din art. 181 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 din Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 33 lit. a şi 75 lit. a din Cod penal din 1968.

În fapt, s-a reţinut în Rechizitoriu că, în ziua de xx.xx.xxxx , în jurul orelor 1200, persoana vătămată B. M. i-a văzut pe inculpaţii A.  R. şi A. G. D. descărcând o căruţă de gunoi pe drumul public în dreptul locuinţei acesteia. A mers la cei doi şi i-a certat apoi s-a întors în curtea locuinţei sale. Când a ajuns aproape de casă persoana vătămată a simţit o lovitură după cap. Nu a căzut, iar când s-a întors 1-a văzut pe inculpatul A. D. cu o bardă în mână. La aproximativ 10 metri în spatele acestuia erau ceilalţi inculpaţi: inculpatul A.  R. care avea în mână o lopată, inculpatul A.  G. D. care avea o furcă cu patru coarne şi inculpatul A.  G.  G. cu o ghioagă.

Toţi patru au început să-1 lovească. Inculpatul A. D. i-a mai aplicat o lovitură cu barda împrejurare în care i-a tăiat pavilionul urechii stângi şi când a vrut s-o mai lovească încă o dată cu barda tot peste cap, persoana vătămată s-a apărat punându-şi mâna stângă pe cap, împrejurare în care i-au fost fracturate 3 degete şi i-ai fost tăiate tendoanele.

Urmare a acestor lovituri persoana vătămată a căzut într-un genunchi şi atunci a fost lovit peste corp (mai puţin capul) de ceilalţi 3 inculpaţi, cu uneltele agricole pe care le aveau asupra lor şi cu ghioaga. Incidentul a fost văzut de soţia persoanei vătămate, martora B. M. N. şi de fiul cel mare al acestora, martorul D. S. M.

Martora B. M. N. a început să strige şi le-a cerut inculpaţilor să se oprească, dar inculpatul A. D. a aruncat cu barda după ea, însă nu a nimerit-o, după care inculpaţii s-au retras către curţile lor.

Persoana vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgenţă „Mavromati" Botoşani cu ambulanţa, fiind internată în perioada xx - xx.xx.xxxx cu diagnosticul: „politraumatism prin agresiune:

-cranio cerebral acut deschis;

-multiple plăgi zdrobite epicraniene (lovitură topor);

-umăr stâng cu hematom;

-toracic închis. Hemopneumotorax stâng;

-mâna stângă cu fractură metacarpian V.

Potrivit certificatului medico legal nr. XXX din data de xx.xx.xxxx al Serviciului de Medicină Legală Botoşani la examinare, persoana vătămată a prezentat o plagă suturată de 3 cm. lungime la pavilionul urechii stângi, plagă suturată de 2 cm. lungime în regiunea parietală stângă, plagă suturată de 2,5 cm. lungime în regiunea occipitală dreaptă, auricularul şi inelarul stâng imobilizate în aparat gipsat, echimoză brun violacee palidă de 12/10 cm. faţa postero - laterală hemitorace stâng, echimoză brun palidă neomogenă de 15/10 cm. în regiunea lombo - sacrată dreaptă, fractura coastei a X a stângă cu fragmente decartate. Homopneumotorax stg. fractura metacarpianului V stg.

Prin certificat s-a concluzionat că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice ce pot data din xx.xx.xxxx  şi care au putut fi produse prin loviri repetate cu corpuri dure alungite, necesitând pentru vindecare 28 - 30 zile îngrijiri medicale.

S-a consemnat în Rechizitoriu că, potrivit raportului de expertiză medico legală nr. XXX/E din xx.xx.xxxx al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, efectuat în dosarul iniţial al Judecătoriei Botoşani, persoana vătămată a prezentat în februarie 2009 un politraumatism cu plăgi confuze, echimoze, fractura a două coaste, hemopneumotorax şi fractura metacarpianului V al mâinii stângi; că leziunile toracice au necesitat 28 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar fractura metacarpianului V au necesitat 38 - 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, perioadă ce include recuperarea funcţională şi în care susnumita a fost în incapacitate totală de muncă; că leziunile nu au pus în primejdie viaţa acesteia, iar la momentul examinării avea capacitatea de muncă păstrată.

S-a arătat în rechizitoriu că, având în vedere modalitatea de acţiune, respectiv aplicarea de lovituri repetate cu o bărdiţă peste cap, cu o intensitate deosebită, fapt ce rezultă din natura plăgilor, natura obiectului folosit în agresiune, precum şi atitudinea psihică a inculpatului A. D., trebuie concluzionat că acesta a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptelor sale - suprimarea vieţii victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu 1-a urmărit, 1-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită întâmplării

În ce-i priveşte pe ceilalţi 3 inculpaţi, care au lovit-o pe persoana vătămată peste restul corpului, fără a se putea stabili exact zona de pe corp unde a lovit fiecare, s-a apreciat că ei au cauzat victimei leziuni vindecabile în 28 - 30 zile îngrijiri medicale.

S-a reţinut, în Rechizitoriu, că persoana vătămată a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 400.000.000 lei vechi (40.000 lei noi) din care 200.000.000 lei vechi (20.000 lei noi) reprezintă daune materiale, iar diferenţa o reprezintă daune morale.

S-a reţinut că Spitalul de Urgenţă Mavromati Botoşani, jud. Botoşani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1945,92 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani s-a constituit parte civilă cu suma de 364 lei, reprezentând transportul şi asistenţa sanitară acordată părţii civile B. M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestui Tribunal sub nr. XXXX/40/xx.xx.xxxx.

În urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară al acestui tribunal din xx.xx.xxxx, pronunţată în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală din cauză şi s-a dispus începerea judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, de faţă, precum şi valorificând întreg probatoriul administrat în primă instanţă în dosar nr. XXX/193/2010 al Judecătoriei Botoşani, în virtutea dispoziţiei de menţinere a actelor procedurale şi a măsurilor dispuse în respectiva cauză (până la data de xx.xx.xxxx inclusiv), din dispozitivul Deciziei nr.XXX/xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava (dosar ataşat), va reţine, în fapt, următoarele :

Gospodăria familiei persoanei vătămate B. M.şi gospodăria inculpatului A. D. sunt învecinate, situate la drumul de intrare în localitatea Unguroaia, comuna Cristeşti, judeţul Botoşani, drum neasfaltat ce conduce în localitate trecând pe la capătul grădinii fiecăruia, perpendicular pe hotarul dintre acestea, pentru ca apoi să cotească la 90 grade, trecând prin faţa casei părţii vătămate.

Această situaţie este prezentată în schiţa întocmită cu prilejul cercetării la faţa locului din data de xx.xx.xxxx (fila ds.) şi este ilustrată, suficient de exact, cu fotografiile depuse la fila 105 a dosarului nr. XXX/193/XXXX al Judecătoriei Botoşani şi cu schiţa cadastrală anexată (fila 108 acelaşi dosar).

Din aceste probe, coroborate cu descrierile lui B. M., a lui B. M. N. şi a lui A. D. (fila 54, 58, 51 dosar), rezultă şi împrejurarea că, la data faptelor deduse judecăţii, la fel ca şi în prezent, linia de hotar dintre proprietăţi era materializată printr-un şir de pomi  ( 7- 8 pruni), între care s-au intercalat, ca şi un gard, strujeni de porumb puşi „în picioare”, pe o înălţime de „circa un metru, un metru şi ceva” (fila 57 vs. dosar), continuând cu peretele construcţiei fânar a lui B. M..

În capătul dinspre drum al hotarului se află un stâlp de susţinere conductori energie electrică, după care hotarul până la drum (circa 2 – 3 m) nu mai este materializat, făcând posibil accesul dinspre o proprietate spre cealaltă (fila 110 dosar).

În ziua de xx.xx.xxxx, în preajma orei 12,00, inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au început să descarce gunoi de grajd dintr-o căruţă, fapt ce a fost observat de către persoana vătămată B. M., ce se afla în apropiere, în zona fânarului din curtea locuinţei sale, împreună cu un copil de-al său, pe care îl ţinea de mână.

Persoana vătămată a indicat că locul unde cei doi inculpaţi descărcau gunoiul se  afla în zona de hotar nematerializată (mai sus arătată), spre drum (fila 110 vs. dosar), încât exista posibilitatea blocării drumului, astfel că aceasta s-a deplasat către locul respectiv, spre a-i îndemna pe cei doi să oprească activitatea.

Inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au susţinut că zona în care au descărcat gunoi se afla pe terenul lor, indicând-o cu ocazia cercetării la faţa locului (fila 110 vs. dosar) ca fiind o porţiune cu vegetaţie mai crescută (tocmai pentru că terenul a devenit mai fertil), însă această susţinere este infirmată de fotografia făcută asupra acelui loc, după aproape doi ani de zile de la evenimente (fila 105, dreapta – sus, dosar XXX/193/XXXX Judecătorie), care nu evidenţiază vegetaţia respectivă.

În atare situaţie, instanţa va reţine că este corectă percepţia persoanei vătămate, cu privire la locul descărcării gunoiului, ea înscriindu-se şi în logica desfăşurării ulterioare a faptelor.

A urmat reproşul adresat de persoana vătămată celor doi inculpaţi, la care aceştia nu au ripostat pe moment.

Cei doi inculpaţi au afirmat că B. M.ar fi fost înarmat în acea împrejurare cu un cuţit (bucată de fier) de prăşitoare (fila 29, 30 dosar XXX/193/XXXX Judecătorie, 52 vs. şi 92 vs. dosar), A.  G. D. declarând chiar că ar fi fost lovit cu acesta (fila 29 dosar XXX/193/XXXX Judecătorie), însă asemenea susţineri nu pot fi considerate ca respectând adevărul, cel puţin pentru că niciunul nu a prezentat vreo urmă de vătămare, iar nici un martor ascultat în cauză nu a fost măcar întrebat în legătură cu pretinsa armă, despre care s-ar fi putut susţine că ar fi rămas la faţa locului. Semnificativă, în acest sens, este prima declaraţie dată de inculpatul A.  R. în faza de urmărire penală (fila 49 vs. dosar XXX/P/2009), când nu a afirmat despre B. M.că ar fi avut asupra-i respectivul obiect metalic, în timp ce A.  G. D. a relatat că B. M.ar fi ţinut în mână „o bucată de fer de aproximativ o jumătate de metru” (fila 38 dosar XXX/P/2009).

De asemenea, instanţa nu va lua în considerare nici susţinerile după care ar fi avut loc o luptă între B. M.şi inculpatul A.  G. D. – statică, la locul de lângă căruţa cu gunoi, într-o primă luare a declaraţiilor, ori dinamică, cu rostogolire în râpa de dincolo de drum (fila 110 vs. dosar), văzută de la distanţă de martorele A.  E.  şi L. D., în faza cercetării judecătoreşti - pentru că respectivele susţineri nu se încadrează într-o logică a evenimentelor (rostogolirea în râpa abruptă  ar fi pus capăt conflictului într-un alt mod, nefiind verosimil că cei doi ar fi urcat înapoi panta, spre a se confrunta din nou), precum şi prin aprecierea declaraţiilor de martori menţionate ca nefiind sincere; martorele, apropiate familial de grupul inculpaţilor, dar aflate sub prestare de jurământ, au adoptat o poziţie care să le ocrotească, zicând că au văzut o rostogolire în râpă, ceea ce li s-a părut o joacă între copii (fila 126, 127 dosar), după ce arătaseră o altă imagine la prima cercetare judecătorească ( fila 53 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie)

După reproşul adresat inculpaţilor A.  G. D. şi A.  R., persoana vătămată B. M. s-a întors cu spatele către aceştia, spre a se deplasa spre interiorul proprietăţii sale.

După ce a început să se deplaseze, B. M. a primit o lovitură în partea posterioară dreaptă a capului, încât s-a întors instantaneu spre dreapta, astfel că a văzut că agresorul este inculpatul A. D., care era înarmat cu un topor.

Văzând zona din care a venit lovitura, este rezonabil să se presupună că A. D. a ajuns lângă B. M. venind dinspre proprietatea sa, posibil prin porţiunea nematerializată de hotar. În momentul în care B. M.se întorsese cu faţa, A. D. a mai lovit o dată cu toporul, în partea stângă a craniului, încât a tăiat pavilionul urechii, pentru ca apoi să mai aplice o lovitură de topor, orientată spre zona frontală a capului lui B. M., efectul loviturii fiind atenuat de acesta, care s-a apărat cu mâna stângă, cu preţul fracturării a trei degete şi al tăierii tendoanelor.

Imediat, venit alături de A. D., inculpatul A. G. G. a lovit-o pe persoana vătămată cu o ghioagă, în zona coastelor, B. M. apreciind că aceasta a fost lovitura care a provocat fractura coastelor (fila 54 dosar), iar apoi, dar aproape în acelaşi timp, când persoana vătămată a căzut la pământ, şi ceilalţi doi inculpaţi, A.  G. D. şi A.  R., au aplicat lovituri asupra corpului acesteia, folosind lopata, respectiv furca pe care o aveau în mână.

În privinţa acestor din urmă lovituri, declaraţiile persoanei vătămate, se coroborează cu cele ale lui D. S. M. şi B. M. N., fiind concordante  şi pertinente, în contextul în care nu s-au obiectivat pe corpul victimei leziuni care să dovedească fără echivoc folosirea acelor unelte.

Loviturile suferite de persoana vătămată sunt dovedite în cauză cu certificatul medico – legal înregistrat sub nr. XXX/xx.xx.xxxx  emis de Serviciul medico – legal judeţean Botoşani (fila 18 dosar nr. XXX/P/2009, ataşat) şi au necesitat internare în Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani în perioada xx - xx.xx.xxxx, atestată de FO XXXX, sub diagnosticul: „politraumatism prin agresiune:

-cranio cerebral acut deschis;

-multiple plăgi zdrobite epicraniene (lovitură topor);

-umăr stâng cu hematom;

-toracic închis. Hemopneumotorax stâng;

-mâna stângă cu fractură metacarpian V.

Potrivit raportului de expertiză medico legală nr. XXX/E din xx.xx.xxxx al Serviciului de Medicină Legală Botoşani, efectuat în dosarul nr.XXX/193/XXXX al Judecătoriei Botoşani, leziunile toracice au necesitat 28 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar fractura metacarpianului V a necesitat 38 - 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, perioadă ce include recuperarea funcţională şi în care B. M.a fost în incapacitate totală de muncă, cu menţiunea că leziunile nu au pus în primejdie viaţa acestuia.

În legătură cu locul în care s-au consumat acţiunile de lovire, aplicate în comun, de către cei patru inculpaţi, la care au existat martorii oculari D. S. M. (fila 58 dosar), împreună cu ceilalţi copii ai persoanei vătămate (după spusele martorului) şi B. M. N. (fila 57 dosar), declaraţiile celor care au atestat evenimentul, fie ca martori oculari, fie ca martori care au venit la faţa locului după momentul agresiunilor,  nu sunt pe deplin concordante.

În timp ce persoana vătămată prezintă momentul ca fiind „imediat” după ce s-a întors cu spatele la inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. (fila 54 dosar), ceea ce ar plasa locul respectiv în apropiere de drum, după cum pare să fi perceput şi martorul D. C. I., conform ultimei sale declaraţii (fila 125 dosar), deşi cu ocazia primei cercetări judecătoreşti a plasat acţiunea „în curtea casei” (fila 51 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie), martorii oculari sus – menţionaţi, la fel ca martora M. P. M., ori martorul T. M. (fila 70, 50 dosar nr.XXX/193/XXXX), relevă că locul unde a rămas căzut persoana vătămată este în curtea casei acestuia, mai exact aproape de fânar, după cum s-a identificat în schiţa întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului (fila 110 vs. dosar).

În lipsa unei prezentări a locului faptei care să fi fost întocmită de organul judiciar imediat după eveniment – este de remarcat că nu s-a procedat la strângerea de probe, care să conducă la aflarea adevărului în cauză, semnificativ fiind faptul că nu s-au identificat şi reţinut obiectele despre care se susţine că inculpaţii le-au folosit în agresiune, iar fotografiile hainelor purtate de persoana vătămată la data faptelor au fost depuse la dosar de către aceasta (fila 107 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie) – se va identifica locul respectiv ca fiind „în curtea” persoanei vătămate.

Aceasta este o concluzie logică, esenţială în cauza penală de faţă, ce este sprijinită, în plus, şi de susţinerea lui D. C. I., care a văzut pe doi dintre inculpaţi cum „ieşeau” din grădina lui B. M..

Astfel, trebuie concluzionat că, pentru a ajunge să lovească pe B. M., în curtea proprietăţii sale, posibil în apropierea construcţiei fânar situată pe aceasta, fiecare inculpat a pătruns, fără drept, în acest loc ce ţine în mod vădit de proprietatea persoanei vătămate, fiind cunoscut ca atare de inculpaţi, chiar dacă proprietatea nu este împrejmuită pe întreg perimetrul ei

Inculpaţii au prezentat o versiune diferită a evenimentelor, după care, ulterior pretinsei agresiuni exercitată de persoana vătămată B. M. asupra lui A.  G. D., doar acesta din urmă a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu lopata, numai în prezenţa co-inculpatului A.  R. şi într-o zonă de pe proprietatea A. ,

Aceste susţineri sunt infirmate de cele declarate de B. M.şi de depoziţiile martorilor oculari, aflate în corelaţie cu cele ale lui A. M. – către care inculpatul A. G. G. s-ar fi exprimat, cu privire la B. M., că „l-am aranjat noi” (fila 56 vs. dosar) - ori de declaraţia lui D. C. I. – care l-a văzut pe A. D. cum spăla de sânge o bardă (fila  125 dosar). Totodată, lovirea persoanei vătămate doar cu lopata, de către o singură persoană, nu vădeşte neîndoielnic copleşirea persoanei vătămate şi nu explică leziunile consemnate în actele medicale emise în cauză.

În consecinţă, instanţa va reţine că, în fapt, în ziua de xx.xx.xxxx, în preajma orei 12,00, inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au început să descarce gunoi de grajd dintr-o căruţă, într-un loc de la limita proprietăţii cu persoana vătămată B. M., fapt ce a fost observat de către acesta, ce se afla în zona fânarului din curtea locuinţei sale, împreună cu un copil de-al său, pe care îl ţinea de mână, care le-a reproşat celor doi respectiva conduită.

După acest moment şi după ce s-a întors cu spatele la cei doi şi s-a deplasat spre interiorul proprietăţii sale, B. M. a fost ajuns din spate şi lovit cu un topor, de trei ori, de către inculpatul A. D., toate loviturile fiind orientate spre zona capului, ultima dintre ele fiind atenuată de o mişcarea de apărare făcută cu mâna stângă. Alături de A. D., şi aproape simultan cu acesta, inculpatul A. G. G. a lovit-o pe persoana vătămată cu o ghioagă, în zona coastelor, lovitură care poate fi socotită că a provocat fractura coastei a X-a, iar apoi, dar aproape în acelaşi timp, când persoana vătămată a căzut la pământ de pe urma loviturilor deja primite, şi ceilalţi doi inculpaţi, A.  G. D. şi A.  R., au aplicat lovituri asupra corpului acesteia, posibil cu  lopata, respectiv furca pe care o aveau în mână.

Inculpaţii nu au mai lovit victima decât după ce au constatat că aceasta a rămas inertă pe pământ şi după strigătele soţiei şi a copiilor acesteia

Reţine instanţa că, pentru a realiza agresiunea comună faţă de persoana vătămată, fiecare inculpat a pătruns fără drept în curtea acesteia, având asupră–i un topor, o ghioagă, o lopată şi, respectiv, o furcă, folosite pentru lovire, A. D. intrând acolo dinspre proprietatea sa, împreună cu A. G. G., posibil prin zona de hotar nematerializată ori, dacă nu astfel, prin escaladarea gardului de strujeni de porumb (după cum a perceput persoana vătămată).

Instanţa reţine că loviturile aplicate de inculpaţi au cauzat persoanei vătămate un politraumatism cranio cerebral acut deschis, multiple plăgi zdrobite epicraniene (lovitură topor), umăr stâng cu hematom, precum şi un traumatism toracic închis, hemopneumotorax stâng; de asemenea, B. M.a suferit şi fractura metacarpianului V de la mâna stângă.

Reţine instanţa că leziunile toracice au necesitat 28 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar fractura metacarpianului V a necesitat 38 - 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, perioadă ce include recuperarea funcţională şi în care B. M.a fost în incapacitate totală de muncă.

Pentru a realiza încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa va porni de la modalitatea de acţiune a inculpatului A. D., care a aplicat mai multe lovituri cu un topor (bărdiţă) peste cap, deci într-o zonă vitală, cu o intensitate deosebită, ce trădează şi atitudinea psihică a acestuia, încât va concluziona că, deşi raportul de expertiză medico legală nr. XXX/E din xx.xx.xxxx al Serviciului de Medicină Legală Botoşani atestă că leziunile suferite nu au pus efectiv în primejdie viaţa lui B. M., acest inculpat a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptelor sale - suprimarea vieţii victimei - rezultat pe care, chiar dacă nu 1-a urmărit, 1-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită întâmplării.

Aşadar, în sarcina inculpatului A. D. se impune reţinerea infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, după cum s-a reţinut şi în Rechizitoriu, urmând ca instanţa să facă aplicarea textelor de lege incidente, prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile, conform art.5 Cod penal.

Însă, înainte de acest moment, instanţa va căuta să determine încadrarea juridică corectă a faptelor reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi, în contextul în care, dincolo de împrejurarea că fiecare dintre loviturile aplicate de inculpaţi a fost de natură să provoace anumite leziuni, faptele acestora par să se integreze într-o agresiune  unică, îndreptată împotriva vieţii persoanei vătămate.

În acest sens, instanţa va reţine că în practica judiciară s-a arătat, cu referire la infracţiunea de omor, că atunci când activitatea de ucidere se realizează prin contribuţia mai multor făptuitori, care colaborează, răspunderea acestora se stabileşte în temeiul dispoziţiilor privind participaţia penală. Deşi există mai mulţi făptuitori, fapta de ucidere este unică, aşa că fiecare dintre participanţi răspunde pentru totalitatea ei şi, în concret, în raport cu contribuţia adusă în obţinerea rezultatului.

Astfel, există coautorat la infracţiunea de omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat împotriva unei persoane, acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce, într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar toate orientate spre aceeaşi finalitate : suprimarea vieţii persoanei.

Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori.

În cele mai multe cazuri, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă dependenţă cu primele, completându-le.

Însă, practic, toate contribuţiile care au legătură între ele, fiind conjugate şi unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea uciderii persoanei, au caracter de acte de coautorat la omor. Nu are relevanţă, din punct de vedere al cauzalităţii juridice, care dintre actele săvârşite de coautori a provocat leziunea care, în final, a cauzat moartea victimei, căci ceea ce caracterizează coautoratul este unitatea acţiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiaşi sistem sau model de explicaţie.

Pe de altă parte, din punct de vedere subiectiv, coautorul nu acţionează singur, ci în cooperare cu alt făptuitor (sau mai mulţi). Ca atare, coautorul trebuie să urmărească şi să accepte producerea rezultatului cauzat nu numai de acţiunea lui, ci de totalitatea acţiunilor, ceea ce presupune că el trebuie să cunoască celelalte acţiuni şi finalitatea lor şi, în mod conştient, să-şi orienteze activitatea astfel încât să se integreze finalităţii în ansamblu.

Elementul cooperării subiective – adică reprezentarea totalităţii acţiunilor şi voinţa de a se realiza, prin efortul comun, activitatea de ucidere a unei persoane – se obţine din analiza împrejurărilor în care fapta a fost comisă.

În situaţiile în care, după o înţelegere expresă sau tacită, toţi făptuitorii atacă victima şi îi aplică lovituri sau acţionează într-o modalitate care, în ansamblu, îi cauzează moartea, nu mai are relevanţă că unele lovituri au fost de mică gravitate şi nu puteau – singure – să producă rezultatul, căci intenţia de coautori la omor rezultă din materialitatea  actelor săvârşite.

Tribunalul reţine că cele de mai sus, ce pleacă de la ipoteza săvârşirii infracţiunii de omor, sunt pe deplin valabile şi în cazul în care infracţiunea a rămas în faza tentativei, perfectă, proprie, cum este cazul în speţă.

Astfel, fiind deschisă calea de către inculpatul A. D., în primul rând inculpatul A. G. G. şi apoi şi inculpaţii A. D. G. şi A.  R., s-au integrat în activitatea infracţională jalonată de loviturile aplicate în capul victimei, cu intensitate şi cu o armă (bardă/topor), aptă de a provoca moartea, pe care le-au văzut şi le-au putut înţelege semnificaţia letală, preluând practic atitudinea subiectivă a primului şi lovind pe victimă, la rândul lor, cu obiecte similare, cum sunt ghioaga, lopata ori furca.

Tribunalul reţine că inculpaţii au acţionat conjugat asupra victimei, cu lovituri care, odată cu agravarea leziunilor, deveneau din ce în ce mai periculoase pentru viaţa ei şi nu s-au oprit decât atunci când aceasta a rămas inertă, la pământ, şi la strigătele de groază ale soţiei şi copiilor.

Atare împrejurare denotă că şi inculpaţii A. G. G., A.  G. D. şi A.  R. au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, chiar dacă forma intenţiei este cea indirectă, încât faptele lor se încadrează la infracţiunea de omor, rămasă în faza tentativei, la fel ca şi în cazul lui A. D..

Se impune, deci, schimbarea încadrării juridice a respectivelor fapte, din infracţiunea de loviri şi alte violenţe, reţinută în Rechizitoriu, în infracţiunea de omor, rămasă în faza tentativei, urmând ca instanţa să facă încadrarea juridică în raport de art.5 Cod penal pentru toţi cei patru inculpaţi.

Pentru realizarea acestei încadrări, Tribunalul va avea în vedere că infracţiunea reţinută este incriminată de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal 1969, limitele de pedeapsă fiind închisoare de la 5 ani la 10 ani, precum şi de art. 32 raportat la art.188 alin.1 Cod penal, pedeapsa prevăzută fiind (tot) închisoare de la 5 la 10 ani.

În condiţiile în care, în raport cu infracţiunea reţinută, condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală au rămas aceleaşi, la fel ca şi dispoziţiile referitoare la tentativă, cele privind circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună ( art.75 alin.1 lit. a raportat la art.78 alin.1 Cod penal 1969, respectiv art. 77 lit. a, raportat la art. 78 alin.1 Cod penal) fiind relativ similare, împrejurarea că Noul Cod penal prevede în materia pedepselor complementare pedepse mai blânde, dictează că, în speţă, în raport de infracţiunea analizată, legea penală nouă este legea mai  favorabilă.

Drept urmare, în raport de prevederile art. 32 alin.1 şi 33 alin.1, raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, instanţa va proceda la individualizarea judiciară a pedepselor pe care le va aplica fiecărui inculpat, în raport de criteriile oferite de dispoziţiile art. 74 alin.1 Cod penal, cu referire în primul rând la lit.a a acestuia.

În contextul în care niciunul dintre inculpaţi nu şi-a recunoscut faptele, alcătuind în comun o versiune care să inducă în eroare şi să împiedice înfăptuirea legii, iar inculpatul A. D. s-a comportat ca iniţiatorul activităţii infracţionale îndreptate împotriva vieţii persoanei vătămate, având şi contribuţia cea mai violentă la agresarea acesteia, fiind secondat îndeaproape de inculpatul A. G. G., din ambele puncte de vedere, în timp ce inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. au fost atraşi în agresiune, fiind de presupus că, după doborârea victimei la pământ, loviturile pe care le-au aplicat nu au mai fost decisive – este posibil, chiar, ca aceştia să nu fi folosit la potenţialul posibil letal uneltele cu care erau înarmaţi, câtă vreme nu s-au obiectivat pe corpul victimei leziuni specifice - şi în situaţia constatării existenţei agravantei prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal :

-va aplica inculpatului A. D. o pedeapsă cu închisoare, orientată către maximul special,  respectiv pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare;

-va aplica inculpatului A. G. G. o pedeapsă cu închisoare, orientată spre jumătatea maximului special, respectiv pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare;

-va aplica fiecăruia dintre inculpaţii A.  G. D. şi A.  R. câte o pedeapsă cu închisoare, egală cu minimul special, respectiv de 5 (cinci) ani închisoare.

În continuare, în ce-l priveşte pe fiecare inculpat, în baza aceluiaşi art. 188 alin.1 Cod penal, combinat cu art. 66 alin. 2 Cod penal,  instanţa va dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi lit. b Cod penal şi, având în vedere situaţia de vecinătate a părţilor din cauză şi natura infracţiunii săvârşite, instanţa va aprecia că este necesar să dispună şi în sensul aplicării art. 66 alin.1 lit. n Cod penal, încât să interzică fiecărui inculpat să comunice cu victima B. M., ori cu membri de familie ai acestuia, ori să se apropie de oricare dintre ei la o distanţă mai mică de 20 metri, cu excepţia cazului în care interacţiunea este oprită natural, prin zid, gard, ori altele asemenea.

Instanţa va aprecia că executarea pedepsei complementare trebuie să urmeze durata maximă de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin.1 Cod penal.

După cum s-a reţinut anterior, pentru a ajunge la persoana vătămată B. M., spre a-l lovi, fiecare inculpat a pătruns fără drept în curtea acestuia, având asupră–i un topor, o ghioagă, o lopată şi, respectiv, o furcă, „arme” în sensul legii penale (fie sub legea veche, conform art. 151 alin.2 Cod penal 1969, fie sub legea nouă, conform art. 179 alin.2 Cod penal), pe care l-a folosit în agresiune.

Astfel, fiecare dintre cei patru inculpaţi a săvârşit infracţiunea de violare de domiciliu, în forma agravată prevăzută şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani de art. 192 alin.2 Cod penal 1969, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă de art. 224 alin.2 Cod penal.

În atare context, Tribunalul reţine că, şi în ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, legea penală nouă este mai favorabilă, încât va face individualizarea judiciară a pedepsei în raport de prevederile art.224 alin.2 Cod penal.

Instanţa consideră că nu există motiv de diferenţiere a pedepselor între inculpaţi, aceştia pătrunzând în grup pe proprietatea persoanei vătămate, în acelaşi scop, orientat spre săvârşirea de acte contra vieţii persoanei, încât va aprecia pentru fiecare, ca fiind conformă criteriilor oferite de art.74 alin.1 Cod penal, şi în contextul existenţei agravantei prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal, pedeapsa închisorii, situată peste jumătatea maximului special, respectiv pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În continuare, Tribunalul va reţine că fiecare dintre inculpaţi a săvârşit cele două infracţiuni ce li s-au reţinut în sarcină în condiţiile concursului de infracţiuni, încât se impune aplicarea tratamentului juridic corespunzător acestui caz de pluralitate de infracţiuni.

Tribunalul constată, de asemenea, că şi pentru această stabilirea acestui tratament juridic ne aflăm într-o situaţie tranzitorie, creată de succesiunea prevederilor vechiului Cod penal şi ale noului Cod penal, dar că pentru rezolvarea ei nu este nevoie a se apela la determinarea dispoziţiilor legale aplicabile pe baza principiului „mitior lex”, soluţia  fiind arătată de prevederile art.10 ale Legii nr.187/2012, special edictate în atare sens.

Astfel, acest text de lege, care rezolvă situaţia tranzitorie menţionată, dispune că legea nouă (Noul Cod penal), în materia tratamentului concursului de infracţiuni, se aplică numai atunci când măcar una dintre infracţiunile concurente a fost săvârşită după intrarea ei în vigoare, astfel că, „per a contrario”, dacă toate infracţiunile concurente au fost comise sub legea veche (Codul penal 1969) – cum este situaţia din speţă – se aplică dispoziţiile sancţionatorii din legea veche, respectiv dispoziţiile art. 34 lit. b şi art. 35 alin.1 Cod penal 1969.

Această soluţie nu vine în contradicţie cu teza aplicării aşa – numit „globală” a legii penale mai favorabile, desprinsă din Decizia Curţii Constituţionale nr.265/06.05.2014, în aplicarea căreia s-ar putea sugera că, dacă pedepsele pentru fiecare dintre infracţiunile concurente au fost stabilite conform dispoziţiilor noului Cod penal, atunci şi tratamentul juridic al concursului trebuie să urmeze prevederile în materie ale aceleiaşi legi noi, pentru că o aplicare – mai corect numită „unitară” – a legii penale mai favorabile se raportează strict la infracţiunea unică, pe care este construită legea penală, fără extindere spre zona pluralităţii de infracţiuni.

Când punctul 58 din această Decizie stabileşte că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, trebuie considerat că referirea se face la o singură infracţiune, comisă de un singur inculpat, respectiv la cazul tipic reglementat de Codul penal, ci nu la situaţiile de excepţie, construite pe cazul tipic, prin adăugare de elemente ce ţin de pluralitatea de infracţiuni ori de pluralitatea de infractori.

Pe de altă parte, Decizia Curţii Constituţionale nr.265/2014 obligă ca, pentru o singură infracţiune, să se aplice o lege penală unică, nefiind permisă o rezolvare care să apeleze atât la dispoziţii din legea penală veche, cât şi la dispoziţii din legea penală nouă. Însă, atunci când o persoană a comis mai multe infracţiuni, este permisă ca legală rezolvarea (integrală/unitară/”globală”) a unei infracţiuni conform dispoziţiilor uneia dintre legile succesive, pe când o altă infracţiune să fie tratată (integral/unitar/”global”) potrivit normelor din alta dintre legile succesive.

Atare interpretare permite, până la evidenţă, evitarea gravelor neajunsuri ce s-ar putea înregistra în situaţia în care acele mai multe infracţiuni, săvârşite de o persoană, să fie judecate în dosare diferite – caz în care „global” ar însemna „pe dosar” – ori dacă infractori care au comis împreună o aceeaşi infracţiune , alături de alte infracţiuni „zise” individuale, să fie judecaţi separat pentru cele din urmă – caz în care „global” ar însemna „pe grup de inculpaţi”.

În consecinţă, pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi, instanţa va stabili ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate pentru fiecare dintre cele două infracţiuni concurente săvârşite, fără adiţionarea vreunui spor, în conformitate cu art. 34 lit. b Cod penal 1969, urmând să aplice alături pedeapsa complementară stabilită, conform art. 35 alin.1 Cod penal 1969.

De la momentul rămânerii definitive a pedepsei şi până la executarea, ori considerarea ca executată a  pedepsei principale stabilite, în baza art. 65 alin.1 Cod penal, fiecăruia dintre inculpaţi îi este interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi lit. b Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, Tribunalul va constata că persoana vătămată B. M.s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând ca inculpaţii să-i plătească suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli aferente spitalizării sale (drumuri, tratamente, alimentaţie), suma de 10.000 lei reprezentând plata celor ce au lucrat în gospodărie în locul său, pe durata în care nu a putut munci, precum şi suma de 30.000 lai cu titlu de daune morale, echivalente suferinţei sale (fila 54 vs. dosar).

De asemenea, s-au constituit părţi civile în cauză Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani, pentru suma de 1945,92 lei (fila 83 – 88 dosar nr.XXX/P/2009) şi Serviciul Judeţean de ambulanţă Botoşani, pentru suma de 364 lei reprezentând cheltuieli de transport şi asistenţă sanitară (fila 133 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie).

Acţiunile civile ale unităţilor spitaliceşti sunt întemeiate, potrivit documentaţiilor depuse de acestea şi în baza art. 313 din Legea nr.95/2006, urmând să fie admise ca atare. Pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat acestora, instanţa va dispune acordarea dobânzii legale la sumele efectiv avansate la momentul acordării asistenţei medicale în beneficiul persoanei vătămate, ce se va calcula de la aceste date – xx.xx.xxxx şi, respectiv, xx.xx.xxxx  – la zi.

Asupra acţiunii civile exercitată de partea civilă B. M., Tribunalul va reţine că prejudiciul moral invocat de acesta este real, reprezentând echivalentul suferinţelor fizice şi psihice cauzate prin agresiune, precum şi a suferinţelor psihice din perioada spitalizării şi a recuperării, inclusiv în raport de posibilitatea redusă de a-şi sprijini familia, încât acordarea sumei globale de 30.000 lei (aproximativ 6.500 Euro) este pe deplin justificată.

Cu privire la daunele materiale solicitate de B. M., instanţa va reţine că acestea sunt dovedite (cel puţin) în limita sumei de 50 lei/zi x 120 zile = 6.000 lei, reprezentând plata unor persoane pentru substituirea muncii sale în gospodărie, pe o perioadă de circa 4 luni de zile, (din care două luni de zile nu a putut munci deloc, iar în alte două luni fiind de presupus că a trebuit măcar să fie ajutat) conform declaraţiilor martorilor T. M., D. C. I., D. S. P. (fila 50, 51, 52 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie) şi A. M. (fila 128 dosar), coroborat cu concluziile Raportului de expertiză medico-legală SML Botoşani (fila 78-79 dosar nr.XXX/193/XXXX). Instanţa consideră că trebuie adăugate la această sumă, aproximat până la concurenţa sumei de 10.000 lei, cheltuielile – de notorietate – ocazionate de spitalizarea părţii civile, inclusiv reprezentând transport vizită spital Botoşani, cheltuieli pentru alimentaţie suplimentară, cheltuieli internare Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iaşi (fila 49 dosar nr.XXX/193/XXXX Judecătorie).

În consecinţă, Tribunalul va obliga în solidar pe inculpaţii A. D., A.  G.  – G. , A.  G. - D. şi A.  R. să plătească părţii civile B. M. suma de 40.000 lei, părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani suma de 1945,92 lei, cu dobânda legală la aceasta, calculată de la data de xx.xx.xxxx şi părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 364 lei, cu dobânda legală la aceasta, calculată de la data de xx.xx.xxxx , toate cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la fiecare dintre inculpaţii A. D., A.  G.  – G. , A.  G. - D. şi A.  R., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În final, în baza art.274 alin.1, 2 Cod procedură penală, instanţa va obliga pe fiecare inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Văzând prevederile incidente ale art.274 alin.1 Cod procedură penală, instanţa va dispune încât cheltuielile judiciare în sumă de 600 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu în sumă de câte 300 lei, pentru inculpaţii A.  G.  – G.  şi A.  R., sume ce se vor vira în contul Baroului de avocaţi Botoşani din fondul Ministerului Justiţiei, rămân în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Hotărăşte :

I. Condamnă pe inculpatul A. D. , fiul lui I. si E., ns la xx.xx.xxxx în com. Fântânele judeţ Suceava, domiciliat în sat Unguroaia com. Cristeşti, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, patru copii minori, fără antecedente penale, agricultor, stagiu militar satisfăcut, posesor al CI seria XT nr XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXX:

-pentru săvârşirea infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia, dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei;

-pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Constată că inculpatul a comis infracţiunile în condiţiile concursului real de infracţiuni, astfel că, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 35 alin.1 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, încât stabileşte ca pedeapsă principală rezultată pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii pe durata de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia, dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei.

Face aplicarea în cauză a art. 65 alin.1, 3 Cod penal, în ce priveşte drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

II. Condamnă pe inculpatul A.  G.  – G. , fiul lui D. şi C. , ns la xx.xx.xxxx în com. Cristeşti judeţ Botoşani, domiciliat în sat Unguroaia com. Cristeşti, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, cinci copii minori, fără antecedente penale, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al CI seria XT nr XXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXX:

-pentru săvârşirea infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia,  dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei;

-pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Constată că inculpatul a comis infracţiunile în condiţiile concursului real de infracţiuni, astfel că, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 35 alin.1 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, încât stabileşte ca pedeapsă principală rezultată pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii pe durata de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia, dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei.

Face aplicarea în cauză a art. 65 alin.1, 3 Cod penal, în ce priveşte drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

III. Condamnă pe inculpatul A. D. – G., fiul lui D. şi C. , ns la xx.xx.xxxx în com. Cristeşti judeţ Botoşani, domiciliat în sat Unguroaia com. Cristeşti, cetăţean român, studii 13 clase, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al CI seria XT nr XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXX:

-pentru săvârşirea infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia,  dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei;

-pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Constată că inculpatul a comis infracţiunile în condiţiile concursului real de infracţiuni, astfel că, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 35 alin.1 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, încât stabileşte ca pedeapsă principală rezultată pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii pe durata de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia,  dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei.

Face aplicarea în cauză a art. 65 alin.1, 3 Cod penal, în ce priveşte drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

IV. Condamnă pe inculpatul A.  R.,  fiul lui I. si E., ns la xx.xx.xxxx în com. Cristeşti judeţ Botoşani, domiciliat în sat Unguroaia com. Cristeşti, cetăţean român, studii 8 clase, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, fără ocupaţie, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al CI seria XT nr XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXX:

-pentru săvârşirea infracţiunii de omor, rămasă în faza tentativei, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia, dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei;

-pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Constată că inculpatul a comis infracţiunile în condiţiile concursului real de infracţiuni, astfel că, în baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 35 alin.1 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, încât stabileşte ca pedeapsă principală rezultată pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii pe durata de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, precum şi de lit. n teza I Cod penal, constând în dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. M. şi cu membri de familie ai acestuia şi de a se apropia  la mai puţin de 20 m de oricare dintre aceştia,  dacă nu există o despărţitură ( zid, gard, altele asemenea) faţă de ei.

Face aplicarea în cauză a art. 65 alin.1, 3 Cod penal, în ce priveşte drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

Obligă în solidar pe inculpaţii A. D., A.  G.  – G. , A.  G. - D. şi A.  R. să plătească părţii civile B. M. suma de 40.000 lei, părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani suma de 1945,92 lei, cu dobânda legală la aceasta, calculată de la data de xx.xx.xxxx şi părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 364 lei, cu dobânda legală la aceasta, calculată de la data de xx.xx.xxxx , toate cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la fiecare dintre inculpaţii A. D., A.  G.  – G. , A.  G. - D. şi A.  R., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare în sumă de 600 lei, reprezentând onorarii avocat oficiu în sumă de câte 300 lei, pentru inculpaţii A.  G.  – G.  şi A.  R., sume ce se vor vira în contul Baroului de avocaţi Botoşani din fondul Ministerului Justiţiei, rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx .

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare