Contencios administrativ. Plata sporului de risc de 25% din salariul de bază pentru personalul silvic .

Contencios administrativ

Plata sporului de risc de 25% din salariul de bază pentru personalul silvic .

Art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 – codul silvic

Prin sentinţa civilă nr. 882/2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 644/116/2014 a fost admisă cererea reclamantului M. M. în parte, în sensul obligării pârâtei R.N.P. – R.-  D.S.C., la plata sporului de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 23 martie 2008 şi până la data  rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronnţa această soluţie , instanţa a reţinut că , aşa cum rezultă din contractul individual de munca inregistrat sub nr. 17/17.08.2006 , reclamantul  a fost angajat ca inginer silvic in cadrul O. S. M., la data de 17.08.2006.

 La data de 01.11.2006, i s-a acordat sporul privind gradul profesional, asa cum rezulta din carnetul de munca.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - privind Codul silvic: "Personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

Potrivii Contractului colectiv de munca încheiat pentru anii 2013-2014, in Anexa 4, pct. 14 se- prevede acordarea unui spor de risc pentru "personalul silvic asa cum este definit prin OUG nr. 59/2000, aprobata prin Legea nr. 427/2001", pe baza prevederilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, in condiţiile prevăzute prin bugetul de veniuri si cheltuieli al Romsilva, spor in cuantum de 25% din salariul de baza.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 lit. "a"din OUG 59/2000 - privind statutul personalului silvic: "Categoriile de personal silvic se diferenţiază, în funcţie de nivelul pregătirii profesionale, în: personal silvic cu pregătire superioară, format din ingineri - absolvenţi ai facultăţii de silvicultură", fapt care este complinit si in cazul reclamantlui, avand in vedere faptul ca a absolvit Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere din cadrul Universităţii „Transilvania" din Braşov.

Potrivit art. 127 alin. 5 din Legea 46/2008 privind Codul silvic, " personalul silvic din cadrul autoritatilor publice centrale care răspund pentru silvicultura, al . subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior si al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, beneficiaza de un spor de risc 25% din salariul de baza".

Din analiza acestor dispoziţii legale se poate determina atat categoriile de personal cărora urmeaza a le fi acordate drepturile băneşti - reglementate cat si modul de calcul al acestora, stabilind fara nici o distinctie ori condiţionare ulterioara, acordarea acestuia intr-un procent de 25% din salariul de baza .

Rezulta, aşadar,  ca este suficient ca salariatul silvic sa fie incadrat la una din unitatile silvice enumerate de dispoziţiile textului art. 127 alin. 5, pentru ca acesta sa beneficieze de sporul in discuţie acordat intru- un cuantum variabil numai in raport de salariul de baza al acestuia, iar nu de alte criterii subsecvente astfel încât acţiunea reclamantului este întemeiată .

Apărările pârâtei potrivit cărora art.127 din Legea nr.46/2008 nu produce efecte juridice deoarece :

-desi sporul este reglementat prin art. 127 din Legea nr.46/2008 nu au fost încă elaborate normele, regulamentele, instrucţiunile şi ghidurile de bune practici prevăzute la art .122 necesare plăţii acestui spor:

- nici hotărârea de guvern care să prevadă indemnizaţiile aferente gradelor personalului silvic nu a fost publicată, 

urmează a fi respinse ca neîntemeiate deoarece pârâta invocă practic un vid legislativ de punere în aplicare a legii în condiţiile în care există un temei de drept potrivit căruia (  art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 - privind Codul silvic)  "Personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

Instanţa nu poate refuza să soluţioneze cauza respingând acţiunea pe motiv că nu există cadrul legislativ de punere în aplicare a dispoziţiilor legale privind acordarea acestuia spor realizând astfel o denegare de dreptate întrucât potrivit dispoziţiilor:

-Art . 4 alin 2 din legea nr. 303 din 2004 republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor , „ Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.

-Art. 6 din 10 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească , ” Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil.

Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.

Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.

În condiţiile în care nu există un temei de drept pentru soluţionarea unei cauze instanţa are la îndemână alte instrumente juridice prin intermediul cărora poate soluţiona cauza ;

Astfel , potrivit dispoziţiilor art. 1 din Noul cod civil , „Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.

În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.”

În speţă într-adevăr nu există dispoziţii legale de punere în aplicare a prevederilor art. 127 din Legea nr.46/2008 , nici uzanţe şi nici dispoziţii legale privitoare la situaţii asemănătoare referitoare la personalul silvic;

În schimb există principii generale ale dreptului privind buna credinţă , echitatea , neivocarea propriei culpe , interpretarea legii în sensul aplicării ei şi nu al neaplicării acesteia care ne îndrituiesc să concluzionăm că din moment ce un drept este conferit de lege ( plata sporului de 25 % ) el trebuie acordat , nici statul şi nici pârâta neputând invoca starea de pasivitate şi propria culpă în neadoptarea normelor ,  regulamentelor , instrucţiunilor  şi ghidurilor  de bune practici ori a  hotărârii  de guvern care să prevadă indemnizaţiile aferente gradelor personalului silvic.

Totodată instanţa are în vedere şi faptul că legea nr. legea nr.46/2008 este o lege  specială iar sporul prevăzut la art . 127 are un caracter special astfel încât aceste dispoziţii derogă de la oricare alte dispoziţii contrare .

Pentru aceste motive , urmează a admite cererea reclamantului în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sporului de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 23 martie 2008 şi până la data  rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Admiterea în parte a cererii are în vedere faptul că sporul nu poate fi acordat „ până la momentul plăţii efective „  aşa cum a cerut reclamantul întrucât momentul plăţii efective poate reprezenta un element avut în vedere la calcularea dobânzii fiind vorba despre o eroare de redactare a petitului acţiunii .

Domenii speta

Spete similare