Eliberare cauţiune în cazul nerespectării termenului prevăzut de dispoziţiile legale de formulare a cererii pentru plata despăgubirilor

În interpretarea şi aplicarea art. 7231 alineat 3 Cod de procedură civilă cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.

Prin sentinţa nr. 2303 din data de 17 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 433/95/2013*, a fost admisă  excepţia de nelegalitate a Deciziilor nr. 18/31.12.2012 şi 1/11.02.2013 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj.

A fost respinsă  excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta SC D SRL.

A fost respinsă  acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor precum şi în numele şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj (în prezent Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova conform art. 1 din OUG nr. 74/2013), în contradictoriu cu pârâta SC D SRL.

Împotriva  acestei sentinţe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, întemeiată pe dispoziţiile art.7231 alin.3 din C.pr.civilă, solicitând admiterea recursului,  modificarea sentinţei  nr. 2303/17.10.2014 a Tribunalului Gorj ca fiind nelegală şi netemeinică şi, rejudecând cauza, admiterea cererii formulată de autoritatea vamală în temeiul art. 7231 alin. 3 din vechiul C.proc.civ., urmând ca suma achitată cu titlu de cauţiune să fie virată în contul datoriei pe care societatea o are faţă de bugetul general consolidat al statului.

Recurenta apreciază că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşita a legii în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 precum şi art. 304 pct. 7 şi şi 9 din  Codul de procedură civilă privitoare la admiterea recursului si modificarea sentinţei recurate.

Aduce critici sentinţei nr. 3344/2013 din data de 19.04.2013, arătând că a fost dată cu încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ, întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivele pentru care au fost admise apărările S.C. D S.R.L., motivele pentru care au fost înlăturate apărările în fapt şi în drept formulate de autoritatea vamală, apărări materializate în cererea cu care a fost învestit Tribunalul Gorj.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

De asemenea, consideră că judecătorul fondului nu şi-a exercitat rolul activ pentru a asigura, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului, ci s-a rezumat să îşi însuşească apărările societăţii.

În aceste condiţii, susţine că, instanţa nu prezintă motivele care i-au format convingerea în cauză că se impune respingerea cererii autorităţii vamale.

De asemenea, pronunţând sentinţa nr. 2303/17.10.2014 din data de 19.04.2013, Tribunalul Gorj a încălcat prevederile aplicabile speţei. Decizia nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentaii stabilite de controlul vamal şi procesul-verbal de control nr. 618/08.02.2011, au fost înmânate la data de 08.02.201 reprezentantului legal al societăţii care a semnat de primire aplicând  ştampila, termenul de plată pentru accize - 1.822 lei şi T.V.A. - 6.640 lei, majorări ce întârziere/dobânzi, precum şi penalităţi de întârziere aferente - 15.624 lei fiind până la data ce 05.03.2011 (termen de plată stabilit în funcţie de data comunicării deciziei mai sus indicate ş în strictă concordanţă cu prevederile art. 111 alin. 2 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Cod-de procedură fiscală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare) şi la care se face referire la pct. 4 din decizie, decizie contestată în procedura prealabilă şi în faţa instanţei Ct contencios administrativ

Dosarul iniţial având nr. 5742/95/2011 a avut un capăt de cerere referitor la suspendarea executării Deciziei nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privin: obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, decizie menţinută prin Decizia nr 23/30.03.2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 09.05.2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 5742/95/2011, reclamantă fiind S.C. D S.R.L., instanţa de judecată a admis cererea formulată de societate şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr 25/30.03.2011 prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj a respins contestat -formulată împotriva Deciziei nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal care face corp comun cu procesul-verbal de contre nr. 618/08.02.2011, acte întocmite de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Urmare a recursului declarat de autoritatea vamală pe rolul Curţii de Apel Craiova s-' format dosarul nr. 5742/95/2011/a1.

Prin decizia nr. 2467/19.09.2011 a fost admisă calea de atac, casată încheierea, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa nr. 351/2012 din data de 03.02.2012, instanţa de judecată a admis cererea formulată de societate şi a dispus : „suspendă executarea Deciziei nr. 25/30.03.201' emisă de D.G.F.P. Gorj până la soluţionarea definitivă a cauzei."

Urmare a recursului declarat de autoritatea vamală pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a format dosarul nr. 5742/95/2011/a1*.

Prin decizia nr. 3758/14.05.2012 a fost admisă calea de atac, modificată sentinţa, îr sensul respingerii cererii de suspendare.

 A mai învederat instanţei de judecată faptul că dosarul iniţial având nr. 5742/95/2011 a avi un capăt de cerere referitor la anularea Deciziei nr. 25/30.03.2011 prin care Direcţia Generala a Finanţelor Publice Gorj a respins contestaţia formulată de S.C. D S.R.L. împotriva Deciziei nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentara stabilite de controlul vamal care face corp comun cu procesul-verbal de control ri¬al 8/08.02.2011, acte întocmite de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamala Gorj.

Prin sentinţa nr. 1162/30.05.2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nj 5742/95/2011, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea, dispunând „anulează decizia r 25/30.03.2011 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj şi procesul-verba de control încheiat la data de 08.02.2011. Respinge cererea privind cheltuielile de judecată."

Urmare a recursurilor declarate de autoritatea vamală şi de autoritatea fiscală pe rol J Curţii de Ape! Craiova s-a format dosarul nr. 5742/95/2011*.

Prin decizia nr. 3634/17.11.2011 au fost admise recursurile, casată sentinţa, cauza fii-d trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. 5742/95/2011*.

Prin sentinţa nr. 718/2012 din data de 21.02.2012, instanţa de judecată a admis în parte contestaţia formulată de S.C. D SRL şi a anulat Decizia nr. 25/30.03.2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj. a admis contestaţia şi a anulat Decizia 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal care face corp comun cu procesul-verbal de control nr. 618/08.02.2011, acte emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de control nr. 618/08.02.2011.

Urmare a recursurilor declarate de autoritatea vamală şi de autoritatea fiscală pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a format dosarul nr. 5742/95/2011/a1*.

Prin decizia nr. 12295/06.12.2012, au fost admise căile de atac, modificată sentinţa, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ şi au fost anulate în parte Decizia nr. 25/30.03.2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, Decizia nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal şi procesul-verbal de control nr. 618/08.02.2011, acte emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj, cu privire la majorările de întârziere.

Având în vedere decizia nr. 12295/2012 din data de 06.12.2012, irevocabilă, a Curţii de Apel Craiova, S.C. D S.R.L. datorează bugetului general consolidat al statului drepturile vamale în sumă de 8.462 lei şi accesoriile determinate în funcţie de considerentele din decizie şi care au condus la soluţia de anulare în parte a actelor de control şi a deciziei autorităţii fiscale.

În raport de decizia din recurs s-a procedat la :

- ştornarea din evidenţa contabilă a majorărilor de întârziere (dobânzi în actuala titulatură) în sumă de 14.355 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 1.269 lei determinate prin Decizia nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal,

- recalcularea accesoriilor în conformitate cu cele statuate de Curtea de Apel Craiova, fiind emisă Decizia nr. 01/11.02.2013 referitoare la obligaţiile de plată accesorii prin care au fost determinate dobânzi aferente drepturilor vamale - accize şi T.V.A. - în sumă de 2.271 lei şi penalităţi de întârziere aferente drepturilor vamale - accize şi T.V.A. - în sumă de 1.269 lei.

Având în vedere cele statuate, prin decizia nr. 12295/2012 din data de 06.12.2012, irevocabilă, de Curtea de Apel Craiova în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţile de întârziere şi care constituie titlu executoriu, considerăm că, în mod corect legal, a fost emisă Decizia nr. 01/11.02.2013 referitoare la obligaţiile de plată accesorii, întrucât prin hotărârea judecătorească mai sus indicată s-a stabilit că sunt datorate astfel de accesorii, precizându-se şi momentul de la care încep să curgă, însă nu a fost stabilit cuantumul acestora, sarcina determinării acestui cuantum revenind autorităţii vamale.

Solicită instanţei de recurs să observe faptul că autoritatea vamală a respectat decizia nr. 12295/2012 din data de 06.12.2012, irevocabilă, a Curţii de Apel Craiova, care, desfiinţând în parte actul de control reprezentat de Decizia nr. 15/08.02.2011 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, a statuat că sunt datorate drepturile vamale, pe de o parte şi accesorii aferente acestora, pe de altă parte, însă nu cum au fost determinate de autoritatea vamală, sens în care a dispus anularea în parte a deciziei de regularizare, statuând cu privire la punctul de pornire pentru calculul majorărilor de întârziere (dobânzi în actuala titulatură) şi al penalităţilor de întârziere şi anume, „obligaţia vamală suplimentară este scadentă la data recalculării şi comunicării Deciziei de regularizare,........

Concluzia este confirmată şi prin jurisprudenţa CJUE - cauza C546/09 Aurubis Balgaria c./Nachalnik na Mitnitsa Stolichna, din 31.03.2011, prin care s-a interpretat art. 232 alin. 1 lit. b din regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat, în sensul că dobânzile pentru întârziere, aferente cuantumului taxelor vamale de recuperat nu pot fi percepute, în temeiul acestei dispoziţii, decât pentru perioada ulterioară expirării termenului de plată a cuantumului respectiv", precum şi dispoziţiile art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările şi modificările ulterioare care stipulează că : „Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv", respectiv, art. 1201 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ care prevede că : „Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscae principale. Nivelul penalităţii se stabileşte astfel:...; c) după împlinirea termenului prevăz. Itt. b) nivelul penalităţii de întârziere este de 15 % din obligaţiile fiscale principale rămase  nestinse

Dobânzile şi penalităţile de întârziere în sumă totală de 3.540 lei au fost determinate în cuprinsul Deciziei nr. 01/11.02.2013 referitoare la obligaţiile de plată accesorii, după cun unmează :

- dobânzile în sumă de 138 lei pentru perioada 06.03.2011 (ziua imediat următoa-T expirării termenului de plată)-26.04.2011 (data achitării sumei de 275 lei reprezentând T.V.-pentru T.V.A.,

- dobânzile în sumă de 1.629 lei pentru perioada 27.04.2011-25.01.2013 (data achită-sumei de 6.365 lei reprezentând T.V.A.) pentru T.V.A.,

- dobânzile în sumă de 504 lei pentru perioada 06.03.2011 (ziua imediat următoare expirării termenului de plată )-25.01.2013 (data achitării creanţei fiscale principale reprezentând accize în cuantum de 1.822 lei) pentru accize,

- penalităţile de întârziere în sumă de 996 lei aferente T.V.A. achitate integral în data de 25.01.2013 prin aplicarea cotei de 15%,

- penalităţile de întârziere în sumă de 273 lei aferente accizelor achitate integral în data de 25.01.2013 prin aplicarea cotei de 15%,

A mai învederat instanţei de recurs că, până la data formulării cererii nr. 594/09.01.2013. S.C. D S.R.L. a achitat doar o mică parte din datoria către bugetul general consolidata al statului şi anume : suma de 275 lei reprezentând T.V.A. conform extrasului de cont din data de 28.04.2011, restul sumei de 6.365 lei reprezentând T.V.A. şi suma de 1.822 lei reprezentând accize fiind achitate la data de 25.01.2013.

La data formulării cererii cu nr. 594/09.01.2013, accesoriile nu erau individualizate într-un act, acesta fiind motivul neprecizării în concret a cuantumului.

A solicitat instanţei de recurs să observe faptul că, atât la momentul formulării cererii de despăgubiri, la data pronunţării sentinţei nr. 2303 din data de 19.04.2013 şi în prezent autoritatea vamală este îndreptăţită a formula cererea prevăzută de art. 7231 alin. 3 vechiu C.proc.civ., având în vedere că s-a pronunţat o soluţie irevocabilă pe fondul cauzei, astfel curr am arătat mai sus.

Cererea de restituire a cauţiunii, ca şi cererea pentru plata despăgubirii din cauţiune reprezintă cereri accesorii în raport de cererea de suspendarea a executării unui ac administrativ fiscal (cerere în cadrul căreia se achită cauţiunea) şi în raport de cererea de anulare actului administrativ fiscal.

Concluzionând, pentru motivele de fapt şi de drept invocate mai sus, vă rugăm sâ admiteţi recursul, să modificaţi sentinţa nr. 2303/17.10.2014 a Tribunalului Gorj ca fiind nelegală şi netemeinică şi, rejudecând cauza, să admiteţi cererea formulată de autoritatea vamală în temeiul art. 7231 alin. 3 din vechiul C.proc.civ., urmând ca suma achitată cu titlu de cauţiune să fie virată în contul datoriei (datorie în sumă de 3.540 lei şi reprezentând accesorii pe care societatea o are faţă de bugetul general consolidat al statului.

La data de 03.03.2015 S.C. D S.R.L. intimată în cauza ce formează obiectul dosarului nr.433/95/2013, a formulat  întâmpinare  la cererea de recurs formulată de către recurenta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova, prin care  solicită respingerea ca fiind nefondat si  menţinerea ca fiind temeinică si legală sentinţa instanţei de fond.

Starea de fapt enunţata de către recurenta reclamanta este corecta pana la un moment dat si anume, cand se menţionează ca, dupa decizia nr. 12295/2012 pronunţata de Curtea de Apel Craiova la data de 06.12.2012, a procedat la reclacularea accesoriilor debitului in suma de 8462 lei, accesoriile iniţiale in suma de 14355 lei fiind anulate de Curtea de Apel Craiova.

In atare condiţii, suma pe care societatea o datora către recurenta era de 8462 lei, suma pe care societatea a achitat-o in luna decembrie 2012, imediat dupa pronunţarea deciziei Curţii de Apel Craiova.

Deciziile invocate de către recurenta nr. 18/2012 si nr. 1/2013, prin care a abilit obligaţii accesorii in suma de 3540 lei, a fost data cu incalcarea legii, asa am a reţinut si instant de fond cand a constatat nelegalitatea ei.

De altfel, a solicitat a se observa obiectul cererii de chemare in judecata si temeiul de drept invocate, putandu-se observa faptul ca, acţiunea introductive nu re nici o legătura cu decizia mai sus menţionata, decizie depusa de către recurenta n faza procesuala a recursului.

Prin cererea de recurs se susţin aceleaşi informaţii mincinoase ca si in ciclul procesual trecut, de natura a arata reaua credinţa a societăţii noastre, in sensul ca, societatea a achitat o mica parte din debitul restant conform extrasului de cont din data de 28.04.2011 iar restul debitului la data de 25.01.2013, societatea neputand achita debitul restant decât dupa soluţionarea litigiului in mod definitiv si irevocabil (decembrie 2012).

A mai arătat că, nu este posibil să invoci în faza procesuala a recursului doua acte administrative-fiscale ce nu au fost comunicate societăţii si care nu au fost invocate in fata instanţei de fond.

Pe de alta parte, acţiunea recurentei capata un caracter de inadmisibilitate in condiţiile in care, deja a emis doua acte administrativ fiscale pentru obligaţii de plata accesorii, ce au o procedura speciala de judecata si de executare (O.G. 92/2003 si legea nr.554/2004).

Având in vedere considerntele mai sus expuse, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:

În primul rând Curtea reţine că referitor la soluţia instanţei de fond privind admiterea excepţiei de nelegalitate a Deciziilor nr. 18/31.12.2012 şi 1/11.02.2013 emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj, Curtea reţine că recurenta nu a indicat motive de recurs cu privire la soluţionarea excepţiei astfel că instanţa nu va putea efectua controlul judiciar.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa de recurs constată că în conformitate cu art. 7231 alineat 3 Cod de procedură civilă cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.

În cauză se reţine că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7231 alineat 3 Cod de procedură civilă nu a fost respectat decizia 12295/06.12.2012 a Curţii de Apel Craiova prin care a fost soluţionat fondul cauzei a fost pronunţată la data de 06.12.2012, astfel că termenul de 30 de zile menţionat mai sus s-a împlinit la data de 07.01.2013.

Cererea formulată în temeiul art. 7231 alineat 3 Cod de procedură civilă de recurentă , în nume propriu şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor precum şi în numele şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Gorj (în prezent Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova conform art. 1 din OUG nr. 74/2013) a fost depusă la poştă la data de 09.01.2013 conform plicului alat la fila 6 din dosarul nr. 433/95/2013 astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de textul legal menţionat nu a fost respectat, soluţia instanţei de fond cu privire la acest aspect fiind legală şi temeinică.

Instanţa de recurs reţine că prima instanţă a pronunţat o sentinţă arătând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, fiind pronunţată în concordanţă cu dispoziţiile codului de procedură civilă, instanţa de fond aplicând în mod corect legea.

În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea a reţinut că motivele de recurs formulate respectiv art. 304 pct. 7 şi 9 C.pr.civ. nu sunt întemeiate astfel că a respins recursul formulat ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare