Litigiu de asigurări sociale. Nelegalitatea luării în considerare la calculul drepturilor de pensie a adeverinţelor emise de angajator în care se menţionează venituri salariale brute fără a se indica ce sporuri sunt incluse şi temeiul în baza cărora au fo

Domeniul: asigurări sociale

Litigiu de asigurări sociale. Nelegalitatea luării în considerare la calculul drepturilor de pensie a adeverinţelor emise de angajator în care se menţionează venituri salariale brute fără a se indica ce sporuri sunt incluse şi temeiul în baza cărora au fost acordate. Recurs admis.

- HGR nr. 257/2011, art. 127;

Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), precum și sporurile atestate prin adeverințe, cu respectarea dispozițiilor 127 din H.G. nr. 257/2011, potrivit cărora „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei;c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverinţele prevăzute la alin. (2) vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.”

Contrar celor reţinute de prima instanţă, o adeverință care conține salarii brute, fără a arăta ce sporuri sunt incluse în salariul brut și temeiul în baza căruia au fost acordate este informă, contravenind dispozițiilor legale și împiedicând verificarea atât de către casa de pensii, cât și de către instanță, a posibilității de valorificare a acelor venituri la calculul pensiei ori a omisiunii de a le valorifica, atunci când ele ar fi trebuit să fie valorificate.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALĂ, DECIZIA NR. 5482 DIN 26.11.2014)

Prin sentinţa civilă nr. 18 din data de 06.01.2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea precizată, formulată de contestatorul G.T., în contradictoriu cu pârâta CPMB; a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului cu valorificarea salariilor brute menţionate în adeverinţa nr.471/13.06.2012 emisă de SC E. SRL, în locul celor valorificate, începând cu 01.07.2012; a  obligat intimata să plătească contestatorului diferenţele de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri, începând cu data de 01.07.2012.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin decizia nr. 195968/09.08.2012, a fost respinsă cererea contestatorului înregistrată sub nr. 217151/26.06.2012, prin care acesta solicitase recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea veniturilor brute din adeverinţa nr. 471/13.06.2012, cu motivarea că potrivit art. 165 se iau în calcul salariile înregistrate în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent prevăzute la anexa 15 din H.G. nr. 257/2011.

Din examinarea adeverinţei menţionate, rezultă că reclamantul a realizat venituri brute pentru care a fost achitată contribuţia de asigurări sociale.

S-a constatat că intimata, în mod nejustificat, nu a procedat la valorificarea veniturilor realizate de reclamant potrivit acestei adeverinţe, cu nesocotirea principiului contributivităţii, consacrat de art. 2 lit.c) din Legea 263/2010, text legal potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Veniturile suplimentare analizate în cauză trebuie avute în vedere în calculul punctajului mediu anual şi pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 263/2010, conform cărora punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Aşa fiind, în condiţiile în care veniturile examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, acestea nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual şi, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului.

 Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 165 din Legea 263/2010, deoarece incidenţa acestora se analizează prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

Prima instanţă a făcut referire şi la decizia 19/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului în interesul legii, prin care s-a statuat în sensul că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii  19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.

Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art.107 alin. 3 şi 5 şi art. 116 din Legea 263/2010.

Întrucât dreptul beneficiarului prestaţiei de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligaţiei intimatei de a face plata acestui drept conform art. 18 lit. e) din H.G. nr. 118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinţei, în patrimoniul contestatorului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferenţa dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta, criticând soluţia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Sporurile menţionate în adeverinţa nr.471/13.06.2012 au fost valorificate cu respectarea prevederilor ce se regăsesc la pct. VI din Anexa 15 a Normelor de aplicare a Legii nr. 26312010, în care se stipulează că: “Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucată, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice; premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompense le cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, În cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribui re definite sub sintagma "plată cu ora", acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate În afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a Învăţătorilor şi educatorilor; indemnizaţiile de muncă nenormată; compensaţiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent."

Mai mult, în cuprinsul adeverinţei nu se specifică că s-a plătit CAS la veniturile salariale ale reclamantului fiind incidente dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora "În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2)."

Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

În cazul în care se vor considera întemeiate motivele de recurs şi acesta va fi admis, se solicită ca în baza dispoziţiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., să se procedeze la cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de contestator, în funcţie de complexitatea dosarului, de munca îndeplinită de avocat cât şi de termenele acordate în cauză, ţinând cont de faptul că judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii.

În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, s-a depus copia dosarului de pensie al recurentului.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 304/1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că în cuprinsul adeverinței nr. 471/13.06.2012 eliberată de SC E. SRL nu se face menţiunea achitării contribuţiei de asigurări sociale, câtă vreme emitentul adeverinţei arată în mod explicit că SC M.F. Bucureşti a virat contribuţia de asigurări sociale aferentă fondului de salarii (fila 25 din dosarul de recurs).

Curtea constată că adeverința nr. 471/13.06.2012 eliberată de SC E. SRL nu atestă obținerea unor venituri suplimentare, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, a unor sporuri cu caracter permanent ori nepermanent care să nu fi fost trecute în carnetul de muncă și omise de la valorificare în calculul drepturilor de pensie, ci salariul brut realizat în perioada 08.05.1974-07.03.1991.

Or, potrivit dispozițiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, respectiv  a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;  c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

Conform alin. 2 al aceluiaşi text legal, „(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

La termenul din 26.11.2014, intimatul prin avocat a arătat că, aşa cum reiese şi din materialul probator administrat, adeverinţa nr. 471/13.06.2012 cuprinde salariul brut, iar veniturile suplimentare sunt evidenţiate într-o altă adeverinţă, cu nr. 472/13.06.2012, privind sporul de brigadă şi sporul pentru condiţii deosebite obţinute în perioada 1981-1991 (filele 26-27 din dosarul de recurs).

Or, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei civile recurate, în şedinţa publică din 06.01.2014, contestatorul prezent personal în faţa instanţei de fond şi-a precizat cererea, arătând că înţelege să solicite doar valorificarea adeverinţei nr. 471/13.06.2012, cuprinzând salariile brute, iar nu şi valorificarea adeverinţei nr. 472/13.06.2012, deşi iniţial contestaţia viza şi înlăturarea de către casa de pensii a acestei adeverinţe.

Curtea reține că pot fi valorificate la calculul pensiei, în primul rând, salariile înscrise în carnetul de muncă – brute sau nete, după cum legea prevede pentru anumite perioade (Legea nr. 1/1977, H.G. nr. 52/1991), precum și sporurile atestate prin adeverințe, cu respectarea dispozițiilor 127 din H.G. nr. 257/2011, potrivit cărora „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. (2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei;c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverinţele prevăzute la alin. (2) vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.”

Contrar celor reţinute de prima instanţă, o adeverință care conține salarii brute, fără a arăta ce sporuri sunt incluse în salariul brut și temeiul în baza căruia au fost acordate este informă, contravenind dispozițiilor legale și împiedicând verificarea atât de către casa de pensii, cât și de către instanță, a posibilității de valorificare a acelor venituri la calculul pensiei ori a omisiunii de a le valorifica, atunci când ele ar fi trebuit să fie valorificate.

În concluzie, pentru perioada 1 iulie 1977-1 ianuarie 1991 nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie veniturile brute atestate de adeverinţa nr. 471/2012, ci veniturile nete, conform art. 265 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010. Totodată,  simpla atestare a unor venituri brute realizate în perioada 08 mai 1974-1 iulie 1977 nu permite identificarea sporurilor sau adaosurilor obținute de salariat,  a temeiului în care au fost acordate și nici a procentului sau sumei în care au fost acordate, astfel încât acestea să poată fi valorificate cu respectarea prevederilor art. 265 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

Aşa fiind, sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că drepturile de pensie ale intimatului au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 şi a pct. VI din Anexa 15 a Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, aspect care rezultă din compararea menţiunilor înscrise în carnetul de muncă al beneficiarului drepturilor de pensie cu datele privitoare la activitatea în muncă a acestuia, conform dosarului de pensie.

Pentru considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art.312 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare