Actele contestate nu prezintă caracteristicile unor acte administrative, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuşi efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului mai multe recomandări urmare a verificării legalităţii, regularităţii şi realităţii operaţiunilor derulate în baza contractului de finanţare
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8025/63/2014 în data de 26 mai 2014 reclamanta CCIV a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE - ORGANISM INTERMEDIAR REGIONAL P.O.S.D.R.U REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA, MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE precum şi a chematului în garanţie MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - DIRECŢIA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie dispusă anularea Deciziei(adresa) nr. 10320/27.11.2013 emisa de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia si înregistrata la aceasta sub nr. 2407/27.11.2013, anularea Raportului vizitei de verificare la fata locului nr. 9245/21.10.2013 întocmit de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, precum si constatarea ca eligibile si obligarea la rambursare a sumelor ce fac obiectul contestaţiei.
Prin sentinţa nr. 3534 din 10 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 8025/63/2014 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă ca fiind inadmisibilă. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie.
Împotriva acestei sentinţe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta reclamantă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurenta reclamantă, a arătat, în esenţă, că, in susţinerea admiterii excepţiei inadmisibilităţii , singurul argument pe care se întemeiază soluţia instanţei de fond este acela că, actele atacate nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 coroborate cu cel ale OUG nr. 66/2011, ci acte preparatorii care pot fi atacate doar odată cu un eventual proces verbal de stabilire a neregulilor emise in temeiul OUG nr. 66/2011.
De asemenea că, in accepţiunea Legii nr. 554/2004 actele pe care şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată sunt acte administrative. A mai arătat că, contractul de finanţare incheiat la data de 23.02.2010 este un act adminitrativ fiind încheiat cu o autoritate publică şi având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului intitulat „ PRO RURAL- sistem integrat de dezvoltare a resurselor umane pentru sustenabilitatea mediului rural”.
De asemenea că, orice act emis in virtutea legii şi in executarea contractului conform procedurii administrative reglementate de normele legale in materie sunt acte administrative în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004.
Totodată că, in speţa dedusă judecăţii raportul de verificare la faţa locului, intrucât cuprinde constatări cu privire la neeligibilitatea unor cheltuieli, produce efecte juridice majore in dauna acesteia in sensul modificării raportului juridic incident, respectiv dreptul acesteia de a obţine rambursarea sumelor de bani considerate cheltuieli neeligibile.
A mai arătat că şi în cazul adresei nr. 10320/27.11.2013 emisă de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia raţionamentul este acelaşi. De asemenea că, dacă s-ar reţine că, actele a căror anulare o solicită nu dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice, ar insemna că este ori a fost îndreptăţită la rambursarea sumelor de bani reprezentând cheltuieli pe care intimata le-a considerat neeligibile iar raportul atacat nu ar putea sta nici la baza emiterii unui act ulterior. Totodată că, intrucât cheltuielile au fost considerate neeligibile prin raportul de vizită atacat acesta este producător de consecinţe juridice.
Temeiul de drept: art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 483 şi urm. NCPC.
Legal citaţi intimaţii au depus întâmpinare solicitaând respingerea căii de atac.
Au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă in condiţiile art. 411 alin.1 pct. 2 NCPC.
Considerentele instanţei de recurs în raport de motivele de recurs invocate şi de prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ susceptibil de atac în faţa instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 52 din Constituţie, reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Aşa cum se desprinde din dispoziţiile legale ce definesc noţiunea de act administrativ, o condiţie esenţială pe care trebuie să o întrunească actele emise de autorităţile publice pentru a fi calificate drept acte administrative este aceea de a produce efecte juridice, respectiv de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.
În speţa de faţă, deşi emise de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, actele nu prezintă caracteristicile unor acte administrative, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuşi efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului mai multe recomandări urmare a verificării legalităţii, regularităţii şi realităţii operaţiunilor derulate în baza contractului de finanţare.
În cauza de faţă, ceea ce caracterizează actul contestat este scopul său, respectiv acela de a comunica destinatarului suma apreciată neeligibilă şi motivele avute în vedere.
Prin ea însăşi, comunicarea efectuată prin raportul vizitei de verificare la faţa locului nr. 9245/21.10.2013 nu este de natură a produce efecte juridice. Actul nu stabileşte nicio obligaţie în sarcina reclamantului, ci doar comunică anumite informaţii rezultatele din datele pe care le deţine autoritatea publică.
Actul contestat a fost emis în parcurgerea procedurii reglementată de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, ordonanţa de urgenţă reglementează activităţile de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali.
Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 66/2011 „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011 „orice referire în actele normative existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi orice trimitere la actul normativ menţionat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau la secţiunile corespunzătoare din prezenta ordonanţă de urgenţă, după caz”.
Deoarece O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 03.07.2011, legea aplicabilă controlului efectuat în speţă este O.U.G. nr. 66/2011.
Această ordonanţă conţine norme procedurale, ceea ce înseamnă că procedura de control se efectuează după legislaţia în vigoare la data efectuării lui.
Potrivit art. 21 alin. 13 din O.U.G. 66/2011 verificările desfăşurate de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20, se finalizează prin întocmirea unui proces verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.
Art. 21 alin. 19 din acelaşi act normativ statuează că „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. 20 coroborate cu cele ale art. 34 alin. 3, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe, iar împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie în condiţiile şi termenele stabilite de ordonanţa de urgenţă.
Astfel, în raport de dispoziţiile legale arătate, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă, constituie acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, acte care produc efecte pentru destinatar şi care pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de O.U.G. nr. 66/2011.
Faţă de cele expuse corect a reţinut instanţa de fond că, actele administrative a căror legalitate şi temeinicie pot fi supuse controlului instanţei de judecată sunt procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, respectiv decizia prin care a fost respinsă contestaţia împotriva acestuia. Tot corect a reţinut instanţa de fond că, odată cu eventuala cerere de chemare în judecată având ca obiect procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, respectiv decizia dată in soluţionarea contestaţiei formulată împotriva acestuia poate, in acord cu prevederile art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004 face apărări şi cu privire la actele emise anterior procesului verbal de constatare a neregulilor.
Raportul vizitei de verificare la faţa locului, respectiv adresa nr. 10320/27.11.2013 prin care i s-a comunicat recurentei reclamante soluţia dată în soluţionarea contestaţiei împotriva acestuia, acte contestat în prezenta cauză, sunt o simplă operaţiune administrativă de comunicare, ce are drept scop transmiterea unor informaţii, calificare faţă de care acţiunea în anularea actului, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, este inadmisibilă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Este evident că reclamantul nu poate uza de prezentul demers judiciar în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare a actelor administrative şi nu poate acoperi necunoaşterea legii în ceea ce priveşte modalitatea de contestare a actelor emise în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Legea specială prevede o procedură pentru modificarea sau desfiinţarea actelor administrative emise în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Curtea menţionează faptul că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile stabilite de lege.
Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat întemeiată excepţia inadmisibilităţii, sentinţa recurată fiind legală, iar neacceptarea de către recurentul reclamant a motivelor avute în vedere de instanţa de fond nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursului, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Judecătoria Sectorul 1 București
efectul substanţial al hotărârii judecătoreşti, constând în naşterea de obligaţii în sarcina uneia sau a alteia din părţile din proces, nu se produce decât între părţile care au participat la procedura jurisdicţională, nu şi faţă de terţi.
Judecătoria Alexandria
Infracțiune de mărturie mincinoasă. Declarațiile mincinoase privesc împrejurări esențiale în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat. Condamnare
Curtea de Apel Craiova
Plata efectuată după deschiderea procedurii insolvenţei în contul debitorului deschis la o bancă asupra căruia era instituită o poprire şi nu în contul unic, este nulă în temeiul art. 46 şi este efectuată cu încălcarea prevederilor art.36 din Legea nr. 8
Judecătoria Mizil
Acțiune având ca obiect partaj succesoral
Curtea de Apel Brașov
Cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. 3 din Codul penal