– pretenţii – asiguratorul se poate întoarce împotriva brokerului de asigurare pentru plata despăgubirii în situaţia în care acesta din urmă nu depune sumele reprezentând primele de asigurare în termenul prevăzut în contractul încheiat între părţi, potriv

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.06.2016 sub nr. ….., reclamanta U.A. S.A. a chemat în judecată pe  pârâta F.B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 8287,43 lei, reprezentând despăgubirea achitată de reclamantă persoanei păgubite M.L.C., la plata dobânzii legală calculate asupra debitului principal de la data plăţii despăgubirii şi până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de intermediere în asigurări nr. …., modificat prin actul adiţional din 04.04.2012, în temeiul căruia pârâta era mandatată să încheie contracte de asigurare în numele şi pe seama reclamantei.

A precizat reclamanta că potrivit art. 2 din actul adiţional pârâta era obligată să încaseze primele/ratele de asigurare încheiate de asiguraţi pe bază de chitanţă/ordin de plată, pe care să le depună/vireze în contul Asiguratului  în termen de maxim 15 zile de la data încasării, sub sancţiunea prevăzută de art. 7 Răspunderea contractuală din Contractul de intermediere în asigurări, Brokerul având obligaţia să depună borderoul privind sumele de asigurare încasate în termen de maxim 15 zile de la data încasării în agenţiile/sucursalele U.A. S.A.. Totodată, la punctul 7.2, părţile au stabilit că în situaţia în care brokerul nu depune sumele corespunzătoare primelor de asigurare în termenele prevăzute în contract şi se produce un eveniment asigurat printr-un contract de asigurare pentru care Brokerul a întârziat depunerea, asigurătorul va recupera despăgubirea acordată de la broker.

A arătat reclamanta că în data de 05.04.2013, în Municipiul Bucureşti a avut loc un eveniment în urma căruia, în temeiul poliţei de asigurare …., reclamanta a deschis dosarul de daună nr. …. şi a achitat persoanei păgubite o despăgubire în cuantum de 8278,43 lei, conform OP din 03.07.2013, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie efectuate la autoturismul avariat.

A susţinut reclamanta că este îndreptăţită să recupereze despăgubirea de la pârâtă, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în data de 05.04.2013, iar pârâta a depus rata numărul 2 de asigurare abia în data de 27.05.2013, respectiv după producerea riscului asigurat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1271, 1516, 1548 Cod civil, şi ale O.G. nr. 13/2011.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.

La data de 27.07.2016 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 03.07.2013.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 710,94 lei (f. 67)

La data de 26.09.2016, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal, anularea clauzei penale prevăzute de art. 7.2 din contractul de intermediere semnat de părţi şi, în subsidiar, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată ca urmare a reducerii cuantumului clauzei penale în limitele rezonabile prin aplicarea dispoziţiilor art. 1070 Cod civil 1864.

În motivare, pârâta a susţinut că  avea obligaţia principală de a depune rata 2 de prima de asigurare aferentă contractului în cuantum de 164 euro în termenul prevăzut, obligaţie pe care, chiar dacă cu întârziere, şi-a îndeplinit-o, astfel cum recunoaşte inclusiv reclamanta, solicitând să se constate că există o diferenţă uriaşă între valoarea ratei de primă depusă cu întârziere şi valoarea clauzei penale solicitate de reclamantă, fiind evident că respectiva clauză nu distinge între depunerea primei cu întârziere şi nedepunerea acesteia.

A arătat pârâta că prin inserarea în contractul de intermediere a clauzei penale din art. 7.2, reclamanta a transferat riscul asigurat prin contractul de asigurare de la asigurător către brokerul de asigurare, obligaţia asumată prin art. 7.2 fiind una nulă, având o cauză ilicită, fiind contrară bunelor moravuri şi a ordinii publice, ceea ce rezultă şi din cuantumul prevăzut de legiuitor pentru dobânzile penalizatoare dar şi din faptul că astfel cum reiese din disp. art. 58 din Legea 36/1995 precum şi din art. 2210 Cod Civ. asiguratorul ar putea recupera despăgubirea atât de la persoana vinovată de producerea accidentului sau asiguratorul RCA cât şi să solicite obligarea intermediarului la aceeaşi sumă. Caracterul ilicit al clauzei penale prevăzute în art. 7.2. din contract reiese şi din cumulul de clauze penale, respectiv penalitatea prev. de art. 7.1 de 0,5% pe zi de întârziere pentru suma datorată şi recuperarea despăgubirii acordate în urma producerii riscului asigurat-art. 7.2.

A mai susţinut pârâta că între depunerea cu întârziere a ratei de primă şi prejudiciul rezultat din intervenirea riscului asigurat nu există raport de cauzalitate, în condiţiile în care art. 7.2 impune ca fapta pârâtului să fi determinat producerea prejudiciului, obligaţia asigurătorului de despăgubire a persoanei păgubite ca urmare a producerii accidentului rutier produs în data de 05.04.2013 fiind urmarea firească a survenirii riscului asigurat a cărui indemnizare asigurătorul şi-a asumat-o prin contractul de asigurare încheiat.

În subsidiar, pârâta a invocat art. 1070 Cod civil 1864, solicitând ca instanţa să reducă clauza penală, cu atât mai mult cu cât pârâta a fost deja sancţionată prin aplicarea penalităţilor de 0,5% pe zi de întârziere.

În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispoziţiile legale invocate în cuprinsul acesteia.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse.

La data de 24.10.2016 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat în esenţă respingerea excepţiei nulităţii clauzei penale prevăzute de art. 7.2 din contractul de intermediere încheiat între părţi ca neîntemeiată, arătând în plus că nu a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,5% pe zi de întârziere.

La termenul de judecată din data de 21.11.2016 instanţa a luat act că solicitarea  privind anularea clauzei penale a fost invocată de pârâtă pe cale de excepţie, a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi a respins proba cu interogatoriul solicitată de reclamantă.

La data de 24.11.2016 reclamanta a depus înscrisurile solicitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantă în calitate de Asigurător şi pârâtă în calitate de Broker s-a încheiat contractul de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2016 (f. 4-f.10) având ca obiect intermedierea de către Broker pentru şi în numele Clienţilor săi de contracte de asigurare cu Asigurătorul

Astfel, în temeiul dispoziţiilor contractului de intermediere în asigurări nr. 447/22.09.2009, modificat prin actul adiţional nr. 7 din 04.04.2012 (f.11), pârâta era mandatată să negocieze şi să încheie contracte de asigurare emise de reclamantă pentru clienţii pârâtei, persoane fizice şi/sau juridice, române sau străine, ţinând seama de condiţiile şi indicaţiile de subscriere, încasare şi predare a primelor încasate/documentelor de asigurare.

Potrivit art. 2 din actul adiţional la contract, pârâta avea obligaţia să încaseze primele/ratele de asigurare achitate de asiguraţi, în termen de maxim 15 zile de la data încasării, sub sancţiunea prevăzută de art.7 din contract, având obligaţia de a depune şi borderoul privind primele de asigurare încasate în termen de maxim 15 zile de la data încasării.

Conform art. 7.2 din contract, în situaţia în care pârâta nu depune sumele corespunzătoare primelor de asigurare încasate, precum şi poliţele şi borderourile aferente poliţelor de asigurare încheiate în termenele prevăzute în contract şi se produce un eveniment pentru care Brokerul a întârziat depunerea, Asiguratorul va recupera despăgubirea Acordată de la Broker.

La data de 05.04.2013 s-a produs un eveniment rutier în urma căruia în temeiul poliţei de asigurare …, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. … şi a achitat persoanei păgubite o despăgubire în cuantum de 8278,43 lei, conform OP din 03.07.2013 (f. 12).

Pârâta a depus rata 2 aferentă poliţei de asigurare AUTO & LIBERTATE SERIA AV nr. 0772999 încheiată pe numele M.L.C. la data de 24.05.2013 deşi rata fusese achitată de asigurat la data de 03.04.2013 (f. 116).

În drept, în conformitate cu prevederile art. 969 alin. 1 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi iar potrivit art. 1073 din acelaşi act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.

Potrivit art. 1066 Codul Civ. din 1864 clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare, pentru executarea unei obligaţii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din partea sa.

Instanţa, raportat la înscrisurile administrate în prezenta cauză, reţine că, în ceea ce priveşte poliţa de asigurare AV nr. 0772999, pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a depune prima de asigurare aferentă în termenul prevăzut de contractul încheiat între părţi, întrucât deşi a încasat suma de 724,54 lei de la  asigurat la data de 03.04.2013, a achitat-o cu depăşirea termenului contractual de 15 zile, abia la data de 24.05.2013. Instanţa urmează să respinsă susţinerile pârâtei cu privire la faptul că înscrisul depus de reclamantă nu atestă data plăţii pârâtei, cât timp nu a făcut proba contrară, iar în cuprinsul întâmpinării, a recunoscut că a efectuat plata cu întârziere.

Având în vedere că pârâta nu a efectuat la termen plata ratei de asigurare, iar evenimentul rutier s-a produs în acea perioadă, respectiv la data de 05.04.2013, instanţa constată că au devenit incidente disp. art. 7.2 din contractul încheiat între părţi, motiv pentru care pârâta datorează cuantumul despăgubirii achitate de reclamantă, respectiv 8287,43 lei.

Astfel, reclamanta este îndreptăţită să pretindă recuperarea despăgubirii, întrucât a probat existenţa obligaţiei, rămânând în sarcina pârâtei de a face proba executării corespunzătoare a obligaţiei, probă care nu a fost făcută de către pârâtă întrucât aceasta nu a dovedit că a depus prima de asigurare în termen de 15 zile de la data încasării, aceasta recunoscând că a depus prima la reclamantă după producerea evenimentului asigurat.

Referitor la susţinerile pârâtei privind nulitatea clauzei penale stipulate în contract, instanţa le va respinge ca nefondate în condiţiile în care existenţa şi valabilitatea cauzei actului juridic sunt prezumate potrivit legii, iar pârâta nu a făcut dovada contrară. Astfel, nu se poate reţine că această clauză ar avea o cauză ilicită, aceasta nefiind contrară legii şi ordinii publice.

Disproporţia dintre prejudiciul suferit şi cuantumul clauzei penale nu echivalează cu lipsa cauzei acelei clauze, în condiţiile în care părţile au convenit ca în situaţia neîndeplinirii acelei obligaţii partea contractantă să suporte costul despăgubirii, convenţiile legal făcute având putere de lege pentru părţi conform art. 969 din Codul civil din 1864 iar cauza juridică a acelei clauze poate fi dată şi de necesitatea îndeplinirii cu corectitudine şi acurateţe a obligaţiilor contractate în numele asigurătorului de către mandatarul său.

Totodată, instanţa reţine că în timp ce plata despăgubirii de către Broker potrivit art. 7.2 este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală a brokerului pentru executarea necorespunzătoare, respectiv la termen, a obligaţiei sale, dreptul reclamantei de a solicita obligarea asiguratorului RCA sau a persoanei responsabile de producerea accidentului la plata despăgubirii se întemeiază pe un temei juridic distinct, respectiv subrogarea asiguratorului în drepturile asiguratului său, aspect care nu exonerează pârâta de răspunderea civilă contractuală.

În ce priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere stabilite de legiuitor pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de a da o sumă de bani, respectiv dobânda legală penalizatoare, această instituţie nu este incidentă în cauză cât timp părţile au stabilit în mod expres cuantumul clauzei penale, iar solicitarea reclamantei nu are ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii ci a daunelor interese compensatorii, în modalitatea şi cuantumul stabilit în contract.

Referitor la penalităţile de întârziere prevăzute de art. 7.1 în contract, instanţa reţine că pârâta nu a făcut dovada că la solicitarea reclamantei ar fi achitat aceste penalităţi iar instanţa nu a fost învestită cu obligarea pârâtei şi la plata daunelor interese moratorii, motiv pentru care şi această apărare urmează a fi înlăturată.

Cu privire la cererea subsidiară a pârâtei, de reducere a cuantumului clauzei penale, instanţa are în vedere că potrivit art. 1087 din Codul civil din 1864, când convenţia cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părţi o sumă nici mai mare nici mai mică. Această prevedere întăreşte concepţia privind principiul forţei obligatorii a contractului în reglementarea vechiului Cod civil, şi conduce la respingerea ca neîntemeiată şi a acestei apărări, formulate cu caracter subsidiar.

Totodată, instanţa apreciază că este întemeiat şi capătul de cerere vizând dobânda legală, în temeiul art. 1 şi urm. din O.G. nr. 13/2011, având în vedere caracterul comercial al contractului, astfel încât prin neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirii, pârâta datorează şi dobânda legală aferentă, calculată de la data plăţii despăgubirii (03.07.2013) şi până la data plăţii integrale a debitului.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8287,43 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 8287,43 lei de la data de 03.07.2013  şi până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, reţinând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă şi a sumei de 710,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite cererea formulată de către reclamanta U.A. S.A.  în contradictoriu cu pârâta F.B. S.R.L.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8287,43 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 8287,43 lei de la data de 03.07.2013  şi până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 710,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.01.2017.

Domenii speta

Spete similare