Cerere de intervenţie

Cerere de intervenţie.Admisibilitate în principiu.Condiţii

În condiţiile în care art.10 din Legea specială nr.10/2001 prevede dacă un teren ocupat de construcţii poate sau nu să fie restituit, iar existenţa unui imobil - clădire  pe un teren având doi proprietari diferiţi presupune stabilirea între aceştia a unor raporturi juridice, duce la o concluzie neechivocă,  în sensul că intervenienţii au un drept strâns legat de obiectul litigiului de rectificare.

Intervenienţii sunt liberi de a alege calea procedurală de urmat, neputând fi obligaţi să-şi valorifice – întrucât au interes de a interveni în procesul de rectificare – pretenţia doar în dosarul în care se discută accesiunea imobiliară.

(Tribunalul Arad ,secţia civilă, decizia civilă  nr. 104/23 ianuarie 2014,dosar nr. 11970/55/2013/a1)

Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2013 pronunţată în dosar nr. 11970/55/2013 Judecătoria Arad a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii P. A.-M. şi P. M.-N. în contradictoriu cu reclamanta W. B. şi pârâţii O.C.P.I. Arad, Primăria Vladimirescu prin Primar în reprezentarea Statului Român, având ca obiect având ca obiect constatare nulitate absolută a Dispoziţiei nr.242/2003 şi radiere drept de folosinţă specială.

A suspendat judecarea acţiunii principale până la soluţionarea căii de atac a apelului.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: a constatat, în primul rând că, interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii, în general, nu se confundă cu interesul în formularea cererii de intervenţie, respectiv cu interesul de a interveni într-un proces pornit între alte două persoane, ca de altfel nici cu, calitatea procesuală activă.

În ce priveşte strict cererea de intervenţie din acest dosar, s-a mai reţinut, de asemenea, că admisibilitatea acesteia nu s-a analizat nici prin prisma legii speciale invocate, respectiv Legea nr.10/2001 şi nici a competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art.61 alin.1 şi 2 din noul Cod de procedură civilă ,,Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.’’

Prin cererea de intervenţie formulată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr.242/2003 emisă de Primarul Comunei Vladimirescu prin care reclamantei i-a fost restituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1169 mp, aferent construcţiei din sat Horia nr.362 comuna Vladimirescu şi radierea dreptului de folosinţă specială din cartea funciară.

Intervenienţii sunt proprietarii construcţiei, dreptul de proprietate fiind dobândit prin adjudecare la data de 10.08.2012. Chiar în această calitate ei nu au putut pretinde dreptul dedus judecăţii prin acţiunea formulată de reclamanta W. B. şi pârâţii O.C.P.I. şi Primăria Vladimirescu prin Primar în reprezentarea Statului Român, respectiv dreptul de proprietate aferent construcţiei.

De asemenea, ei nu au putut invoca niciun drept în strânsă legătură cu acesta în prezenta cauză (rectificare carte funciară), un asemenea drept putând fi, eventual, invocat în acţiunea având ca obiect accesiunea imobiliară.

Pentru aceste motive instanţa a apreciat că cererea de intervenţie în interes propriu nu este admisibilă şi a respins-o.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel apelanţii-intervenienţi P. A.-M. şi P. M.-N., solicitând în urma admiterii căii de atac anularea încheierii din  data de 27.11.2013, admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii şi soluţionarea pe fond.

În motivarea cererii de apel au arătat că, în ceea ce priveşte dosarul civil nr. 11970/55/2013 al Judecătoriei Arad, se constată că reclamanta W. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Vladimirescu, rectificarea dreptului de proprietate înscris în favoarea sa, asupra terenului din CF 300061 Vladimirescu, din drept de folosinţă specială, în drept de proprietate.

Apelanţii au învederat că, prin cererea de intervenţie formulată în dosarul menţionat mai sus, au solicitat în contradictoriu cu reclamanta şi pârâtul, constatarea nulităţii absolute a titlului care a stat la baza înscrierii dreptului de folosinţă specială al reclamantei şi a se dispune radierea acestui drept din cartea funciară, cu consecinţa respingerii cererii de rectificare CF.

De asemenea au susţinut că, cererea de intervenţie principală este o veritabilă acţiune, care ar fi putut fi promovată şi pe cale separată, printr-o acţiune distinctă, care să îmbrace forma cererii de chemare în judecată, îndeplinind toate condiţiile cerute de lege pentru exercitarea acţiunii civile. Pe de altă parte, fiind formulată pe cale incidentală în litigiul dintre alte persoane, pentru a fi admisibilă, ea trebuie să aibă un obiect strâns legat de cererea principală care să justifice judecarea lor împreună.

În ce priveşte condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile  au solicitat a se constata că cererea  de intervenţie îndeplineşte  toate aceste condiţii, respectiv pe calea dreptului comun, obiectul cererii îl reprezintă  constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, acţiune ce poate fi promovată de orice persoană care justifică  un interes.

În justificarea calităţii procesuale a acestora, au susţinut că  sunt proprietarii  construcţiei edificate pe terenul cu  privire la care a fost emisă Dispoziţia nr.242/2003, iar  reclamanta a solicitat  în contradictoriu cu apelanţii să se constate că au dobândit proprietatea construcţiei în temeiul accesiunii imobiliare, în calitatea sa de proprietar al terenului, drept pentru care au solicitat a se aprecia ca fiind legitim interesul acestora de a solicita constatarea nulităţii titlului prin care reclamanta a dobândit acest drept.

Totodată, au precizat că independent de invocarea accesiunii imobiliare existenţa construcţiei acestora, pe terenul altei persoane dă naştere unui raport  juridic între apelanţi şi proprietarii terenului, având ca obiect folosinţa terenului. În aceste condiţii susţin că este esenţial a se stabili valabilitatea sau nevalabilitatea dreptului de proprietate  al reclamantei asupra terenului.

Având în vedere litigiul din prezentul dosar şi că există o strânsă legătură între cererea reclamantei de rectificare a dreptului său şi cererea apelanţilor privitoare la valabilitatea dreptului reclamantei  au înţeles  să promoveze acţiune  pe cale incidentală sub forma intervenţiei principale, în temeiul prevederilor art.61, al.(2) din NCPC.

Cu privire la prezenta cauza, au apreciat că între cererea principală şi cererea de intervenţie există o legătură, determinată de faptul că, dacă prin cererea principală se solicită rectificarea dreptului reclamantei, dobândit în temeiul Dispoziţiei nr. 242/2003, din/drept de folosinţă specială în drept de proprietate, iar prin cererea de intervenţie apelanţii au solicitat a se constata inexistenţa aceluiaşi drept al reclamantei, determinată de nulitatea titlului prin care a fost reconstituit.

Au învederat faptul că, în discuţie este doar admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, şi nu temeinicia, ei, drept pentru care au solicitat a se aprecia că cererea de constatare a nulităţii absolute a actului care a stat la baza înscrierii dreptului

reclamantei întruneşte atât condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile, cât

şi condiţiile speciale, prevăzute de art. 61 NCPC.

Pentru cele arătate mai sus, au solicitat admiterea apelului, a se anula încheierea din 27 noiembrie 2013 a Judecătoriei

Arad, şi a se constata admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie şi a se

dispuneţi continuarea judecăţii în fond a acesteia.

În drept, şi-au întemeiat cererea de apel pe dispoziţiile art. 64 alin (4) NCPC.

Prin întâmpinare intimata Primăria Vladimirescu prin primar a solicitat respingerea apelului declarat de intervenienţii în interes propriu P. A.M. şi P. M. N. ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a considerat că motivele invocate de către apelanţi nu sunt de natură să susţină netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei date de instanţa de fond.

A apreciat că instanţa de fond în mod legal a respins cererea de intervenţie formulată de apelanţi, întrucât constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr.242/2003 emise de către Primar nu se circumscrie art.61 alin.l şi alin.2 Cod procedură civilă.

Totodată au arătat că, apelanţii-intervenienţi nu pot pretinde, pentru sine, în tot sau în parte, recunoaşterea dreptului dedus judecaţii, nici nu se poate reţine existenţa unui drept strâns legat de dreptul dedus judecaţii, astfel că anularea Dispoziţiei nr.242/2003 ar avea drept consecinţă pe de o parte restabilirea situaţiei anterioare şi revenirea terenului în proprietatea Statului român fără ca intervenienţii să poată intra în proprietatea terenului pe această cale, iar pe de altă parte ar rămâne fără obiect acţiunea principală întemeiată pe accesiune imobiliară în condiţiile în care intimata reclamantă nu ar mai deţine un titlu de proprietate asupra terenului.

Faţă de aceste considerente au solicitat respingerea apelului şi pe cale de consecinţă menţinerea soluţiei dată de instanţa de fond.

În drept a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.471 alin.5, art.61 alin.l şi alin.2 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata W. B. a solicitat respingerea apelului, menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a opinat că, motivele arătate de către apelanţi în calea de atac sunt nelegale.

A menţionat că dispoziţia motivată de aprobare a restituirii în natură al imobilelor notificate la restituire face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestora, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

În susţinerea inadmisibilităţii cererii de intervenţie, intimata a mai menţionat încă două excepţii procesuale respectiv "lipsa interesului şi lipsa calităţii procesuale active " a reclamantului intervenient.

A arătat că, apelanţii nu-şi pot legitima calitatea procesuală activă atâta vreme cât solicită anularea unui act administrativ eliberat pentru o persoana îndreptăţită să solicite un drept acordat în baza Legii 10/2001. Totodată a considerat că, apelanţi au calitatea de terţi faţă de Dispoziţia respectiva, astfel încât aceştia nu pot ataca actul administrativ cu o acţiune în anulare decât dacă îşi legitimează calitatea de persoane prejudiciate prin întocmirea actului respectiv.

A opinat că, apelanţii încearcă să obţină dreptul dedus judecaţii, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea apelului şi menţinerea în vigoare a hotărârii pronunţata de prima instanţă, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelul prin prisma art.478 – 479 NCPC ,tribunalul a reţinut  că acesta este întemeiat pentru motivele  următoare.

Apelanţii intervenienţi au solicitat pe această cale procedurală – cea a intervenţiei principale – să se constate nulitatea absolută a unei dispoziţii emise de primar prin care reclamantei W. B. i s-a restituit cu titlu de proprietate un teren pe care intervenienţii deţin tot cu acelaşi titlu o casă familială.

Procesul în care apelanţii au intervenit are ca obiect rectificarea cărţii funciare, solicitate de intimata – reclamantă W. B., pe considerentul că în mod greşit registratorul de CF i-a înscris în CF terenul cu titlu de drept de folosinţă specială, deşi dispoziţia de restituire se referă la dreptul  de proprietate.

Anterior acestui litigiu reclamanta a mai declanşat alte două procese suspendate  în prezent, în care a solicitat constatarea dreptului ei de proprietate cu titlu de accesiune asupra casei intervenienţilor, iar în celălalt a cerut convertirea dreptului ei de folosinţă într-un drept de proprietate asupra terenului.

Faţă de aceste premise şi în condiţiile în care art.10 din Legea specială nr.10/2001 prevede dacă un teren ocupat de construcţii poate sau nu să fie restituit, iar existenţa unui imobil - clădire  pe un teren având doi proprietari diferiţi presupune stabilirea între aceştia a unor raporturi juridice, duce la o concluzie neechivocă,  în sensul că intervenienţii au un drept strâns legat de obiectul litigiului de rectificare.

Intervenienţii sunt liberi de a alege calea procedurală de urmat, neputând fi obligaţi să-şi valorifice – întrucât au interes de a interveni în procesul de rectificare – pretenţia doar în dosarul în care se discută accesiunea imobiliară.

O eventuală anulare sau nu  a dispoziţiei de restituire tranşează raporturile juridice dintre părţile procesului proprietari ai imobilelor.

Pentru considerentele expuse,a fost admis apelul împotriva Încheierii civile din 27 11 2013 şi în consecinţă s-a dispus:

- Schimbarea în tot a încheierii apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenţie principală formulată de apelanţii – intervenienţi,

- Trimiterea cauzei Judecătoriei Arad în vederea continuării judecăţii.

Domenii speta

Spete similare