Evaziune fiscală

Prin sentinţa penală nr. 447 din 3 decembrie 2013 pronunţată în dosarul nr. 7565/108/2012 – Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul R.M., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită  de art. 9 al. 1 lit. c raportat la al. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Respinge acţiunea exercitată de partea civilă Statul Român, prin MFP – ANAF Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul din 6 noiembrie 2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în dosar nr. 367/P/2010, a fost trimis în judecată inculpatul R.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c raportat la al. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că Sc Gigaxa SRL - Arad a luat fiinţă la data de 21.07.2006 având-o ca asociat unic şi administrator pe M.E..

Documentele de constituire şi înmatriculare a societăţii la Registrul Comerţului au fost întocmite de către martorul D.M..

Activitatea principală înscrisă în actele constitutive ale societăţii a fost comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor, iar sediul social a fost stabilit în Arad, strada Revoluţiei, nr. 82, ap. 9, jud. Arad, la adresa de domiciliu a martorului D.M..

La data de 25.07.2006, prin procura specială autentificată sub nr 3139 la Biroul Notarial Public M.P., valabilă până la revocare, M.E. l-a împuternicit pe învinuitul R.M. să administreze societatea.

Conform mandatului încredinţat, învinuitul avea ca atribuţii să-l reprezinte pe administratorul de drept respectiv să reprezinte societatea la negocierea şi încheierea de contracte cu furnizorii şi clienţii societăţii, să cumpere şi să vândă bunuri, să emită şi să semneze facturi şi orice alte document de vânzare - cumpărare marfă către clienţii sau furnizorii societăţii, să deschidă cont bancar în numele societăţii, să depună şi să ridice numerar în şi din acel cont, precum şi să lichideze disponibilităţile din cont şi să închidă contul, să efectueze încasări şi plăţi în numerar precum şi prin virament bancar cu orice instrumente de plată, în acest sens fiind împuternicit să le semneze şi să le depună la ghişeele băncii la care societatea are deschis cont sau să le înmâneze furnizorilor, după caz. Mandatul nu a fost revocat.

La data de 21.07.2006, SC Gigaxa SRL a încheiat cu SC Contexpert Group Consulting SRL - Arad un contract de prestări servicii contabilitate. Contractul a fost semnat şi ştampilat în numele SC Gigaxa SRL de către învinuitul R.M., cu patru zile înainte de a fi mandatat ca administrator.

La data de 26.07.2006 respectiv 26.09.2006 învinuitul R.M. a deschis pe numele SC Gigaxa SRL conturi bancare la Raiffensen Bank - Sucursala Arad şi la Banca Comercială Carpatica.

Potrivit concluziilor constatării tehnico ştiinţifice efectuată asupra contractului de prestări servicii contabilitate, semnăturile depuse la rubrica „client” au fost executate de către R.M., iar impresiunile ştampilei inscripţionate „SC Gigaxa SRL” au fost create de aceiaşi ştampilă ce a fost aplicată pe fişa specimenului de semnătură depusă pentru SC Gigaxa SRL la Raiffensen Bank - Sucursala Arad.

SC Gigaxa SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile cu privire la depunerea declaraţiei informative 394 privind livrările, prestările de servicii respectiv achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional.

Pe baza informaţiilor furnizate de ANAF (declaraţii 394), a fost identificată SC Agrimon Prest SRL Dolj ca fiind singura societate căreia SC Gigaxa SRL i-a livrat cereale. Nu a fost identificată însă nici o persoană juridică, furnizor de cereale, către SC Gigaxa SRL.

S-a stabilit în cursul urmăririi penale, că în perioada iulie 2006 - iunie 2007, învinuitul a cumpărat în numele SC Gigaxa SRL cereale de pe teritoriul naţional, de la persoane fizice, pe care ulterior le-a vândut către SC Agrimonprest SRL Dolj. S-a stabilit de asemenea că în aceeaşi perioadă, învinuitul a întocmit şi semnat în numele SC Gigaxa SRL documente financiar contabile, care au fost depuse la organul fiscal teritorial (deconturile de TVA aferente lunilor septembrie 2006, februarie, martie şi iulie 2007).

Din fişele cu specimen de semnături ridicate de la Raiffaisein Bank şi Banca Comercială Carpatica, reiese că singura persoană împuternicită cu drept de semnătură pentru a administra contul SC Gigaxa SRL, a fost R. M..

Extrasele de cont ridicate de la aceste unităţi bancare, confirmă faptul că sumele de bani încasate prin bancă de către SC Gigaxa SRL provin de la Agrimonprest SRL şi au fost ridicate în numerar în mod direct, exclusiv de către învinuitul R.M..

Documentele ridicate de la Banca Comercială Carpatica, martorul C. L. dar şi învinuitul în declaraţia sa, confirmă că achiziţiile de cereale în numele SC Gigaxa SRL, au fost efectuate de la persoane fizice.

SC Gigaxa SRL a înregistrat în documentele contabile veniturile obţinute din livrările de cereale către Agrimon Prest SRL. Totodată, au fost înregistrate la rândul 15 din decontul privind TVA (declaraţia 300) aferent lunilor septembrie 2006 şi decembrie 2006, achiziţiile de cereale de la persoane fizice însumă totală de 4.847.665 lei, ca „ achiziţii scutite de TVA”.

Urmărindu-se eludarea plaţii către bugetul de stat a TVA- ului colectat, aferent livrărilor de cereale şi întrucât achiziţiile efectuate de la persoane fizice şi înregistrate în evidenţele Gigaxa SRL, nu dădeau dreptul de deducere a TVA (întrucât persoanele fizice nu sunt înregistrate în scopuri de TVA), în documentele contabile ale SC Gigaxa SRL Arad au fost înregistrate achiziţii de bunuri care dau drept de deducere a TVA, constând în construcţii respectiv instalaţii tehnice şi/sau port.

În balanţa sintetică şi bilanţul din decembrie 2006 respectiv în balanţa sintetică de la 30.06.2007 depuse de către reprezentanţii SC Gigaxa la organele fiscale teritoriale, în contul „212” respectiv „213”, au fost înregistrate „achiziţii de imobilizări corporale” constând în „construcţii” în valoare de 146.089,11 lei, respectiv „instalaţii tehnice şi/sau mijloace de transport” în valoare de 4.746.126,79 lei, rezultând o sumă totală de 4.892.215,90 lei, cu un TVA deductibil aferent de 929.521,02 lei.

Ca urmare a controlului efectuat la data de 28.05.2008, reprezentanţii Gărzii Financiare au constatat că societatea nu desfăşoară nici o activitate la sediul social declarat la ORC.

S-a constatat de asemenea, conform notei seria AR 0010403 întocmită la data de 28.05.2008 de către Garda Financiară Arad, lipsa documentelor care să ateste situarea faptică a imobilizărilor corporale achiziţionate (a construcţiilor, instalaţiilor şi a mijloacelor de transport) înscrise în conturile 212 şi 213 în balanţa de verificare din 31.07.2006 şi 30.06.2007respectiv în bilanţul din 31.12.2006 precum şi inexistenţa faptică a acestora. Aceleaşi aspecte au fost constatate şi de către ANAF, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 - Activitatea de inspecţie fiscală, în a cărei rază teritorială, societatea şi-a schimbat (la data de 09.04.2008) sediul social întrucât inexistenţa faptică a imobilizărilor corporale echivalează cu lipsa lor din gestiune, fiind asimilată livrării lor pe teritoriul României şi totodată fiind cauzat un prejudiciu bugetului general consolidat al statului (având în vedere că achiziţia acelor bunuri dă drept de deducere a TVA), organele de control au sesizat parchetul cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către reprezentanţii SC Gigaxa SRL Arad.

Din răspunsurile Primăriei Arad respectiv Sântana reiese că SC Gigaxa nu a declarat bunuri mobile şi imobile deţinute dar nici modificări intervenite în patrimoniu, astfel că societatea nu figurează în evidenţele fiscale cu astfel de bunuri.

De asemenea, Ministerul Agriculturii - Direcţia pentru Agricultură Arad a comunicat că SC Gigaxa SRL nu a deţinut niciodată autorizare de depozit pentru cereale, aspect confirmat şi de către învinuit.

Nici învinuitul (deşi în fapt s-a dovedit că întreaga activitate desfăşurată în numele SC Gigaxa SRL a fost efectuată exclusiv de către el), dar nici martorele P.R. şi S.N. (care au ţinut evidenţa contabilă a societăţii) nu au putut da relaţii cu privire la existenţa respectiv situarea faptică a imobilizărilor corporale înregistrate în documentele contabile ale SC Gigaxa SRL, în conturile 212 şi 213.

De altfel, în nici unul din documentele contabile depuse de către reprezentanţii SC Gigaxa SRL la organele fiscale, nu sunt înscrise conturile 681 sau 281 din care să reiasă cheltuielile cu amortizarea acelor imobilizări corporale sau eventualele amortizări ale acestora.

Conform concluziilor raportului de expertiză fiscală efectuată în cauză, prejudiciul cauzat de către SC Gigaxa SRL pe parcursul perioadei iulie 2006 - iulie 2007 este de 859.360 lei şi reprezintă TVA de la plata căreia societatea s-a sustras.

În cursul urmăririi penale Ministerul Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 933.321 lei.

Făcând analiza probelor, procurorul a reţinut că inculpatul a încercat, în declaraţiile sale, să acrediteze ideea că el ar fi desfăşurat doar o parte din activitatea comercială a SC Gigaxa SRL, respectiv că întreaga responsabilitate pentru activităţile desfăşurate de către această societate i-ar reveni unei persoane „M.” şi care, în calitate de asociat unic şi administrator al SC Gigaxa SRL l-ar fi împuternicit prin procură notarială să reprezinte societatea.

În fapt, se retine prin rechizitoriu, s-a dovedit că întreaga activitate a SC Gigaxa SRL a fost efectuată de către învinuitul R.M. care a depus diligenţe pentru înfiinţarea acestei societăţi pe numele altei persoane, a reprezentat societatea Gigaxa la încheierea contractului de prestări servicii contabilitate fiind în posesia ştampilei societăţii încă din data de 21.07.2006 ( data înmatriculării societăţii în Registrul Comerţului), adică cu patru zile înainte „de a primi” mandatul de reprezentare din partea asociatului unic şi administratorului societăţii M.E. (şi nu din partea unui anume „M.”, cum afirmă învinuitul că se numea administratorul SC Gigaxa SRL).

Urmărirea penală nu a evidenţiat nici în urma audierii martorului Z.D.- reprezentant al SC AgrimonPrest SRL, respectiv a martorilor C.L. şi A. Ş., implicarea în operaţiunile comerciale desfăşurate de către SC Gigaxa, a administratorilor M.E. şi M.I.A. sau a oricărei alte persoane, ci doar a inculpatului R.M..

De altfel, din declaraţiile martorilor C.P. şi M.E., reiese că aceasta din urmă şi-a dat doar acceptul de a înfiinţa societatea pe numele său, în baza unei înţelegeri prealabile avute de martorul C. cu învinuitul R., întreaga activitate a societăţii urmând a fi desfăşurată de către învinuit.

Referitor la acest aspect, martorul C., cu prilejul audierii sale a declarat „ m-am întâlnit în Sântana cu numitul R.M. care mi-a spus să-i găsesc o persoană care are nevoie de bani, pentru a face o societate comercială pe ea, spunându-mi că-i va plăti acesteia pentru acest serviciu. În acest sens am luat legătura cu o bătrână din satul Olari unde locuiesc şi eu, respectiv cu numita M.E. căreia i-am făcut propunerea lansată de R.M..

După găsirea acestei persoane m-am întâlnit în piaţă la Sântana cu numitul R., căruia i-am spus că i-am găsit o persoană care doreşte să înfiinţeze pentru el o societate, pe numele ei”.

De asemenea, în declaraţiile date, martora M.E. afirmă că „în cursul anului 2006 a fost contactată de un consătean ... C.P. din Olari, care promiţându-mi că îmi va da atâţia bani câţi nu o să mai trebuiască să lucrez cât trăiesc, m-a convins să accept să înfiinţez o societate comercială pe numele meu. A făcut precizarea că nu eu am să mă ocup de respectiva firmă.

Nu am primit nici cu ocazia semnării şi niciodată ulterior, nici un înscris referitor la societatea comercială Gigaxa SRL şi totodată nici o ştampilă a acesteia. Nu am desfăşurat nici o activitate în numele acestei societăţi sau în numele altei societăţi. Nu recunosc semnătura executată în dreptul numelui meu pe înscrisul intitulat - hotărârea din 05.02.2008 a asociatului unic SC Gigaxa SRL - Arad, respectiv pe contractul de comodat încheiat la 18.07.2006 şi 01.06.2007. Nu cunosc cine a executat semnătura în numele meu pe acele înscrisuri”.

Faptul că societatea ar fi fost înfiinţată şi administrată de un anume „Munteanu” după cum afirmă învinuitul este contrazisă de întreg materialul probator aflat la dosar.

În acest sens, din înscrisurile privind SC Gigaxa SRL aflate la Registrul Comerţului Arad reiese că la data de 05.02.2008 - în baza hotărârii asociatului unic M.E. - părţile sociale ale SC Gigaxa SRL au fost cesionate către M.I.A. .

Martora M.E. a contestat semnătura sa pe acea hotărâre, iar concluziile constatării tehnico-ştiinţifice efectuate asupra înscrisului au confirmat acest fapt.

Din declaraţia martorului M.I.A.(persoană de condiţie socială modestă şi pe care învinuitul declară că nu-1 cunoaşte) reiese că” nu a fost niciodată interesat de înfiinţarea sau preluarea părţilor sociale ale vreunei firme. A fost constrâns însă în cursul anului 2008 să semneze o astfel de preluare, de nişte persoane care iniţial i-au promis că-i oferă un loc de muncă (persoane despre care există indicii că ar fi aceleaşi cu cele care ar au transportat-o pe M.E. cu autoturismul la Arad, în vederea înfiinţării SC Gigaxa SRL şi anume G.A. M. – fratele învinuitului, respectiv un cunoscut al acestuia, L.L.). Nu a fost la Bucureşti pentru a cesiona părţile sociale ale vreunei societăţi şi nici nu a executat semnătura sa pe actul adiţional şi contractul de cesiune al SC Gigaxa SRL nr. 3 din 09.04.2008 către P.S. şi B.M. din Bucureşti.

Concluziile constatării tehnico-ştiinţifice efectuate asupra celor două înscrisuri, au confirmat faptul că semnăturile efectuate în dreptul numelui M.I.A. nu au fost executate de către acesta.

De altfel, prin ordonanţa din data de 12.05.2009, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală faţă de M.E. şi M.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, (f. 13 - 15 - vol.I), ulterior urmărirea penală stabilind că întreaga activitate a SC Gigaxa a fost efectuată de către învinuitul R.M..

Probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, coroborat cu probele administrate în cursul judecăţii, confirmă în parte starea de fapt descrisă prin rechizitoriu, respectiv modul de înfiinţare a societăţii prin persoana  interpusă (martora M.E.) şi de administrare a acesteia prin activitatea depusă de inculpat care s-a ocupat de achiziţionarea de cereale şi de vânzare a acestora către beneficiari, inculpatul, prin declaraţiile date confirmând că a desfăşurat astfel de activităţi, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată pe care o cunoştea sub numele de „Munteanu”.

Cum această stare de fapt este de necontestat,  în speţă se pune problema de a se stabili dacă prin modul de desfăşurare a activităţii s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, aşa cum s-a stabilit prin  raportul de expertiză fiscală efectuată în faza de urmărire penală (prejudiciul de 859.360 lei reprezentând TVA neachitat) sau dacă, dimpotrivă, nu există nici un prejudiciu aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză fiscală efectuat în cursul judecăţii (fila 162 şi următoarele dosar).

Cum raportul de expertiză  fiscală efectuat în faza de urmărire penală de către doamna N.C., a fost contestat de către inculpat, expertul nefigurând pe lista consultanţilor fiscali pentru judeţul Arad (fila 50 dosar), expertiza fiscală efectuată în timpul judecăţii  de un colectiv  de trei experţi care au această calitate, va fi valorificată de către instanţă drept probă ştiinţifică cu deplină credibilitate, concluziile acestei expertize  urmând să fie însuşite de către instanţă, prin înlăturarea celor reţinute prin  prima  expertiză.

Văzând că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c raportat la art. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracţiune care în mod evident este  cauzatoare de prejudiciu la bugetul de stat şi care prin raportul de expertiză efectuat în cauză  s-a  constatat că nu există prejudiciu, instanţa urmează să constate că fapta imputată inculpatului  nu există, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, va dispune achitarea acestuia.

Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză  potrivit căruia cuantumul achiziţiilor a fost evidenţiat corect şi în totalitate în contabilitatea societăţii;  înregistrarea şi evidenţa contabilă a achiziţiilor de imobilizări corporale şi a TVA-ului deductibil aferent a fost corectă;

- nu se impune luarea în discuţie a caracterului fictiv a achiziţiilor înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii;

- înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor legate de imobilizările corporale a fost corectă şi reală, astfel că este  corect a se stabili  TVA-ul sau impozitul pe profit suplimentar;

- marja brută a profitului de 1,95% realizat de SC Gigaxa SRL se încadrează în  limitele comparabile cu cele ale societăţilor care au desfăşurat activităţi similare.

Reţinând că prin activitatea desfăşurată de inculpat în numele SC Gigaxa SRL nu s-a constatat vreun prejudiciu bugetului de stat, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va respinge acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi ANAF Bucureşti.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă DGFP- ANAF Arad.

În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad se solicită condamnarea inculpatului R.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.c raportat la alin.2 din Legea nr. 241/2005. Se arată că, instanţa de judecată în mod netemeinic a înlăturat  raportul de expertiză fiscală întocmit în cursul urmăririi penale, cu argumentul că expertul N.C. nu figurează pe lista consultanţilor fiscali, valorificând expertiza realizată în cursul judecăţii de către trei experţi, pe considerentul că „ aceasta reprezintă o probă ştiinţifică cu deplină credibilitate”, fără a examina în nici un mod celelalte probe, punctual analizate şi evocate în cuprinsul rechizitoriului. Prima instanţă a concluzionat greşit asupra acestui aspect, întrucât din registrul consultanţilor fiscali se poate constata că expertul N.C. este membru activ al camerei Consultanţilor Fiscali România, fiind înscrisă la secţiunea persoane active pentru  municipiul Arad, aspect consemnat şi în ordonanţa procurorului din 17.10.2012, act prin care procuror5ul a respins cererea inculpatului de anulare a raportului de expertiză. Pentru a se stabili existenţa infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea descrisă de procuror era necesar, să se determine dacă operaţiunile constând în achiziţii de imobilizări corporale înregistrate în contabilitate de către inculpat sunt sau nu reale, acestea generând dreptul de deducere a TVA, împrejurare care este dovedită  prin mijloacele de probă administrate în cauză. Însăşi expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii a precizat explicit  că „ legislaţia fiscală nu prevede condiţii pentru stabilirea caracterului fictiv al unei operaţiuni, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată. Cu alte cuvinte, în mod corect experţii care au elaborat raportul colectiv de expertiză şi-au delimitat atribuţiile privind aprecierea asupra realităţii sau anumitor operaţiuni comerciale, indicând just că această aptitudine aparţine exclusiv instanţei de judecată. Probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu inexistenţa operaţiunilor constând în achiziţii de imobilizări corporale care să confere dreptul de deducere a TVA. În acest sens sunt : controlul realizat de Garda Financiară din 28.05.2008 care a evidenţiat faptul că societatea nu desfăşoară nici o activitate  la sediul declarat la rtegistrul comerţului, cât şi lipsa documentelor care să ateste situaţia faptică a achiziţioilor – construcţii, instalaţi şi mijloace de transport – înscrise în conturile 212 şi 213 din balanţa de verificare din data de 31.12.-2006 şi 30.06.2007, precum şi în bilanţul din 31.12.2006, constatându-se inexistenţa lor faptică; aceleaşi aspecte au fost stabilite şi prin verificările efectuate de ANAF –Administraţia Finanţelor Publice Bucureşti, în a cărei rază teritorială şi-a schimbat la data de 09.04.2008 sediul social ; adresele întocmite de Primăria Arad şi Sântana care au subliniat faptul că SC Gigaxa SRL nu a declarat bunuri mobile şi imobile deţinute şi nici modificări intervenite în patrimoniu, astfel încât societatea nu figurează în evidenţele fiscale cu asemenea bunuri; nici inculpatul şi nici martorele care au ţinut evidenţa contabilă nu au putut furniza informaţii cu privire la existenţa şi situaţia corectă a imobilizărilor corporale înregistrate în documentele contabile ale SC Gigaxa SRL, împrejurare care contrazice în mod obiectiv realitatea. Pe de altă parte, în nici unul din documentele contabile depuse de către reprezentanţii SC Gigaxa SRL la organele fiscale nu sunt înscrise conturile 681 sau 281 din care să rezulte cheltuielile cu administrarea acelor imobilizări corporale sau eventualele amortizări ale acestora.

În motivele de apel formulate de partea civilă DGFP- ANAF Arad se solicită admiterea acestuia în sensul  obligării inculpatului Roman Marcel în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Gigaxa SRL la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 933.321 lei, sumă care să fie actualizată cu accesoriile aferente, instituirea sechestrului asigurator şi a poprii asiguratorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului şi a părţii responsabile civilmente. Se apreciază că toate probele dosarului converg spre faptul că operaţiunile efectuate de societatea Gigaxa au fost fictive şi au prejudiciat bugetul statului, astfel că în mod neîntemeiat instanţa de judecată a înlăturat probele aduse de Garda Financiară, Parchet, a înlăturat declaraţiile martorilor, a înlăturat expertizele efectuate în cursul urmăririi penale, bazându-se doar pe o probă care nu se coroborează cu nici una din dosar.

Prin decizia penală nr. 329/A din 10 aprilie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 alin.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă DGFP- Anaf Arad împotriva sentinţei penale nr. 447 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Arad.

Analizând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă DGFP- ANAF Arad prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu conform art. 417 alin.2 C.p.p., instanţa constată că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi din care se desprinde concluzia potrivit căreia inculpatul R.M. nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, la data de 21.07.2006 a fost înfiinţată SC Gigaxa SRL Arad, având-o ca asociat unic şi administrator pe numita  M.E., activitatea principală a societăţii fiind comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor. Sediul societăţii a fost stabilit la adresa martorului D.M. care a fost şi cel care a depus la ORC Arad documentele de constituire şi înmatriculare a societăţii. La data de 25.07.2006, prin procura specială autentificată sub nr 3139 la Biroul Notarial Public M.P., valabilă până la revocare, M.E. l-a împuternicit pe învinuitul R.M. să administreze societatea.Conform mandatului încredinţat, învinuitul avea ca atribuţii să-l reprezinte pe administratorul de drept respectiv să reprezinte societatea la negocierea şi încheierea de contracte cu furnizorii şi clienţii societăţii, să cumpere şi să vândă bunuri, să emită şi să semneze facturi şi orice alte document de vânzare - cumpărare marfă către clienţii sau furnizorii societăţii, să deschidă cont bancar în numele societăţii, să depună şi să ridice numerar în şi din acel cont, precum şi să lichideze disponibilităţile din cont şi să închidă contul, să efectueze încasări şi plăţi în numerar precum şi prin virament bancar cu orice instrumente de plată, în acest sens fiind împuternicit să le semneze şi să le depună la ghişeele băncii la care societatea are deschis cont sau să le înmâneze furnizorilor, după caz. Mandatul nu a fost revocat.La data de 21.07.2006, SC Gigaxa SRL a încheiat cu SC Contexpert Group Consulting SRL - Arad un contract de prestări servicii contabilitate. Contractul a fost semnat şi ştampilat în numele SC Gigaxa SRL de către învinuitul R.M., cu patru zile înainte de a fi mandatat ca administrator. La data de 26.07.2006 respectiv 26.09.2006 învinuitul R.M. a deschis pe numele SC Gigaxa SRL conturi bancare la Raiffensen Bank - Sucursala Arad şi la Banca Comercială Carpatica. Prin urmare, certitudinea este că SC Gigaxa SRL a fost înfiinţată prin persoană interpusă, de administrarea societăţii ocupându-se, faptic, inculpatul.

Ceea ce nu s-a dovedit pentru considerentele ce vor fi prezentate, este afirmaţia parchetului  în actul de trimitere în judecată în ceea ce priveşte efectuarea în perioada iulie 2006 – iunie 2007 de operaţiuni comerciale de către SC Gigaxa SRL Arad , prin contribuţia inculpatului, fără înregistrarea acestora în contabilitate şi care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.c raportat la art. 2 din Lg.241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 c.p.

Astfel, se susţine că inculpatul ar fi cumpărat, în numele SC Gigaxa SRL Arad cereale de pe teritoriul ţării de la persoane fizice, pe care  ulterior le-a înstrăinat către SC Agrimonprest SRL Dolj, înregistrând în documentele contabile veniturile obţinute din livrările de cereale. Achiziţiile de cereale de la persoanele fizice au fost marcate ca fiind „ achiziţii scutite de TVA”, reţinându-se că s-a urmărit eludarea plaţii către bugetul de stat a TVA- ului colectat, aferent livrărilor de cereale şi întrucât achiziţiile efectuate de la persoane fizice şi înregistrate în evidenţele Gigaxa SRL, nu dădeau dreptul de deducere a TVA (întrucât persoanele fizice nu sunt înregistrate în scopuri de TVA), în documentele contabile ale SC Gigaxa SRL Arad au fost înregistrate achiziţii de bunuri care dau drept de deducere a TVA, constând în construcţii respectiv instalaţii tehnice şi/sau port.

Instanţa de apel îşi însuşeşte punctul de vedere al primei instanţe în ceea ce priveşte lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală faptă imputată inculpatului, raportat la proba ştiinţifică întocmită în faţa instanţei de judecată.

Astfel, potrivit art. 63 alin.2 C.p.p, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Aceste dispoziţii sunt preluate de art. 97 C.pr.pen care defineşte proba ca fiind „ orice element de fapt care serveşte la constatarea e4xistenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a  săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal”. Art. 103 C.pr.pen reia dispoziţiile procesuale anterioare relative la aprecierea probelor, stabilind  că acestea nu au valoare dinainte stabilită prin lege şi  „sunt supuse liberei aprecieri a  organelor judiciare” în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.

Prin urmare, câtă vreme nu există o ordine de preferinţă în ceea ce priveşte forţa probantă a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi faza judecătorească, nimic nu împiedică judecătorul investit cu soluţionarea cauzei să îşi formeze convingerea urmare a readministrării probelor, teza finală a art. 103 C.pr.pen stipulând în mod expres regula potrivit căreia condamnarea se dispune doar atunci „ când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Se critică de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad în cuprinsul motivelor de apel, împrejurarea  admiterii efectuării unei expertize în cursul cercetării judecătoreşti, cu consecinţa luării în considerare la pronunţarea hotărârii de achitare a inculpatului a concluziilor acesteia, cu ignorarea raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale.

Conform art. 119 al.1 C.pr.pen „ dacă există experţi oficiali în specialitate, nu poate fi numit expert o altă persoană, decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta „. Potrivit art. 197 al.1,4,5 C.pr.pen „ încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute la alin.2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin.1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau  la primul termen de judecată, când partea a lipsit la efectuarea actului. Conform  art. 1 alin. Din OG nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară „ este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândeşte această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit pe specialităţi şi judeţe. Expertul tehnic judiciar este expert oficial şi poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare „. Potrivit art. 2 din aceiaşi ordonanţo „ expertiza tehnică efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară”. Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 10 este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit pe specialităţi şi judeţe de către Biroul central pentru expertize, calitatea de expert tehnic  fiind dovedită cu autorizaţia de expert tehnic judiciar eliberată de Biroul Central din cadrul Ministerului Justiţiei. Tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari cu datele de identificare, se publică anual pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei şi se transmite birourilor locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile din cadrul tribunalelor”.

Instanţa de apel apreciază că raportul de expertiză fiscală judiciară din cursul urmăririi penale a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale de către un expert care nu avea competenţele necesare anterior precizate, fiind lovită de nulitate în temeiul art. 194 alin.1 şi 4 C.pr.pen, astfel că în mod corect instanţa a dispus anularea acestuia şi a dispus refacerea raportului de expertiză de către un expert judiciar de pe lista comunicată de Biroul Local de expertize Arad. În ce priveşte vătămarea cauzată, aceasta rezultă din faptul că prejudiciul reţinut prin rechizitoriu,  contestat de către inculpat şi infirmat de opinia expertului asistent care deţinea calitatea de expert judiciar, a fost determinat de o persoană care nu are competenţele necesare. Raportat la dispoziţiile art. 10 lit.g din OG 2/2000 care condiţionează dobândirea calităţii de expert de promovarea unui examen, ceea ce înseamnă că legiuitorul a dorit verificarea cunoştinţelor acestuia înainte de a-i conferi competenţa de efectua expertize judiciare, în lipsa promovării acestuia se prezumă că aceste competenţe nu există, astfel că instanţa a apreciat că  se impune anularea raportului pentru justa soluţionare a cauzei.

Astfel, în mod judicios s-a admis solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize, raportul de expertiză contabilă întocmit de către 3 experţi autorizaţi aflându-se la filele 162-176 dosar fond, alături de răspunsul la obiecţiuni – filele 193-195 dosar fond, instanţa de apel urmând ca la soluţionarea cauzei să ţină seama de concluziile formulate de către cei 3 specialişti.

În ceea ce priveşte achiziţiile de imobilizări corporale, cei trei experţi au concluzionat că înregistrarea în contabilitate a achiziţiilor corporale şi a TVA-ului deductibil aferent a fost corectă şi reală, neexistând dubii rezonabile privind lipsa de corectitudine a acestora, că TVA-ul aferent achiziţiei de imobilizări corporale evidenţiat în deconturile de  TVA aferente perioadei expertizate a fost legal înregistrat şi dedus, neexistând TVA suplimentar şi nici impozit pe profit suplimentar şi că nota de constatare din 28 mai 2008 a Gărzii Financiare nu face referire la caracterul fictiv al operaţiunilor de achiziţionare de imobile, ci la presupusa lipsă din gestiune a acestor bunuri.

Mai mult, contabilitatea SC Gigaxa SRL a fost coordonată de SC Contexpert Group Consulting SRL, astfel că declaraţia martorei S.N.A.- fila 74 dosar fond, potrivit căreia toate înscrierile în balanţele contabile s-au făcut potrivit actelor depuse , în consecinţă şi utilajele şi celelalte construcţii, confirmă  nevinovăţia inculpatului. Şi martora L.R.A. – fila 75 dosar fond- arată că în calitate de fostă angajată a SC Contexpert Grup Consulting SRL, a ţinut contabilitatea societăţii Gigaxa şi că nu s-a efectuat nicio înregistrare în contabilitate fără a avea la  bază documente justificative  primite de la reprezentanţii societăţii.

Prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind.2 C.pr.pen anterior reluat de art. 4 C.pr.pen actual, statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”. Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal  şi a concepţiei organelor judiciare care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe :  vinovăţia se stabileşte în cadrul procesului penal cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu echivalează cu stabilirea vinovăţiei; sarcina probei  revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare până la rămânerea definitivă a acesteia, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată cu efecte „ erga omnes”; hotărârea de condamnare trebuie să de bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare. Aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă într-un drept distinct al fiecărei persoane de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 constând în evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţierea altor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale săvârşite în cadrul unei societăţi poate avea ca subiect activ, administrator de fapt al societăţii şi nu numai administratorul de drept al societăţii, întrucât legea nu prevede calitatea subiectului activ şi nu condiţionează existenţa infracţiunii de săvârşire a faptei de către o persoană care are o anumită calitate cum este cea de administrator de drept a societăţii.

În aceste condiţii, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii, precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul acesteia – director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acţiunile/sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

Prin urmare, inculpatul ar îndeplini condiţiile prevăzute de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, dar pentru motivele prezentate, acesta nu este vinovat. Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să îşi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „ orice îndoială este în favoarea inculpatului”.  Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional  care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat de art. 5 C.pr.pen, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică  prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate  pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să dispună achitarea acestuia. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă . Doar astfel se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă- fapta dedusă judecăţii- este fără echivoc cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd sau nu există şi totuşi persistă îndoiala în ce priveşte vinovăţia inculpatului, atunci îndoiala este echivalentă cu  o probă pozitivă de nevinovăţie şi se impune achitarea inculpatului.

Domenii speta

Spete similare