Tentativă la infracţiunea de omor

Prin sentinţa penală nr. 491 din 2 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr. 8593/108/2013 – Tribunalul Arad, în baza art. 32,33, 188 rap. la art. 257 alin.1, 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.,1, 76 alin.1 lit.a Cod penal anterior şi art. 6 Cod penal condamnă pe inculpatul R.V.I. la 5 ani închisoare. Menţine starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, în data de 27 octombrie 2013, în incinta complexului comercial Kaufland din Arad, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a intenţionat să aplice persoanei vătămate R.F., jandarm aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, o lovitură de cuţit în zona abdomenului, dar nu a reuşit întrucât înainte de aplicarea loviturii inculpatul s-a adresat verbal persoanei vătămate afirmând că intenţionează să „îl taie”, persoana vătămată reuşind că imobilizeze pe inculpat şi să pareze lovitura, fapta rămânând în faza tentativei neterminate.

Fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32, raportat la art. 188, 257 alin. 1, 4 Cod penal, instanţa urmând  să reţină calificarea juridică potrivit legii noi, în vigoare, chiar dacă potrivit acestei legi maximul special este mai mare, întrucât, aşa cum se va arăta mai jos, instanţa urmează să se orienteze în a aplica o pedeapsă spre minimul special.

Reţinând comiterea acestei infracţiuni de către inculpat, urmează să fie înlăturate susţinerile acestuia (f. 30), potrivit cărora a confundat pe persoana vătămată cu o altă persoană, tot jandarm, şi că în momentul în care a realizat confuzia s-a desistat, întrerupând de bună voie activitatea infracţională; chiar dacă ne-am afla în situaţia de error in personam,  împrejurarea invocată nu apără de pedeapsă pe inculpat, acesta punând în pericol viaţa persoanei prin acţiunea desfăşurată, obiect juridic protejat de legea penală, indiferente de persoana a cărei viaţă este pusă în pericol, iar în ceea ce priveşte desistarea, se va reţine că aceasta nu a existat, din declaraţiile martorului N.G. (fila 60) şi a persoanei vătămate (fila 83) rezultând fără dubiu că inculpatul a încercat să ducă la bun sfârşit acţiunea, şi după imobilizare acesta ţinând cuţitul în mână în încercarea de a se elibera, împrejurare ce denotă, evident, că inculpatul nu a întrerupt de bună voie acţiunea întreprinsă.

Totuşi, raportat la materialitatea faptei, instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante juridice potrivit art. 74 alin. 2 Cod penal 1969, lege mai favorabilă în privinţa acestei instituţii, constând în aceea că activitatea infracţională a fost astfel concepută întrucât persoana vătămată a reuşit cu relativă uşurinţă să se apere în faţa atacului, nesuferind nici o leziune, inculpatul atenţionând anterior începerii acţiunii pe persoana vătămată despre intenţia sa, împrejurare care, în opinia instanţei, pune în vedere un pericol social mai redus al infractorului. Totodată, va fi valorificată drept circumstanţă atenuantă şi starea de beţie accidentală incompletă în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârşirii faptei şi care, evident, a contribuit la comiterea faptei.

Reţinând astfel, făcând şi aplicarea prevederilor art. 33 Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, raportat la toate cele arătate mai sus, cu aprecierea că în acest cuantum pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ, având în vedere şi vârsta şi starea de sănătate a inculpatului suferind de ciroză hepatică (fila 32 urmărire penală).

Având în vedere şi prevederile art. 76 alin. 3 Cod penal 1969, mai favorabile dispoziţiilor din legea nouă, instanţa nu va aplica inculpatului pedepse complementare, cu aprecierea că raportat la fapta săvârşită şi persoana inculpatului, aplicarea acestora nu este necesară, urmând să fie înlăturate.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a inculpatului şi în baza art. 72 alin. 1 Cod penal va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din 28 octombrie 2013, până la zi.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal se dispune confiscarea, în vederea distrugerii, a cuţitului cu plăsele din lemn, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul R.V.I..

În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad se critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte. Prima instanţă a omis să aplice pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi în conformitate cu prevederile art. 67 al.2 cp, întrucât art. 188 la care dispoziţiile art. 257 al.1,4 cp fac trimitere în mod expres, prevede că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. De asemenea, instanţa a omis să dispună potrivit art. 7 din Lg.76/2007 prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, între infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice figurează şi infracţiunea de omor. S-a arătat că instanţa în mod greşit a aplicat legea penală mai favorabilă în cazul circumstanţelor atenuante în mod independent de limitele de pedeapsă, reţinând prevederile art. 74 al.2,76al.1 cp lit.e vechiul C.p, circumstanţele atenuante fiind obligatorii de stabilit conform legii, determinate ca fiind mai favorabile în ansamblul, întrucât cele două instituţii nu funcţionează autonom şi tot astfel, s-a făcut aplicarea art. 6 N.Cod penal, în speţă fiind incident art. 5 din Noul CP, text ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile.

În motivele de apel formulate de inculpatul R.V.I. se solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 17 pct.2 raportat la art. 16 lit.a,c C.p.p, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, raportat la împrejurările în care s-a produs actul de violenţă. În acest sens se arată că inculpatul nu a avut nici măcar un moment intenţia de a ucide, întrerupând voluntar acţiunea de lovire a părţii vătămate, desistându-se înainte de a se apropia de aceasta, motiv pentru care a fost imobilizat, probele nu demonstrează  intenţia clară de a ucide şi nimeni nu poate preciza  zona în care urma să fie aplicată lovitura. S-a mai arătat că inculpatul se afla în cazul unei beţii incomplete, astfel că, capacitatea volitivă şi intelectivă erau diminuate considerabil. Se solicită a se avea în vedere şi faptul că inculpatul a atenţionat partea vătămată de prezenţa sa, prinzându-l de umăr.

Prin decizia penală nr. 523/A din 12 iunie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 421 alin.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.V.I. împotriva sentinţei penale nr. 491 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului Arad.

În baza art. 421 alin.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o desfiinţează şi rejudecând, reţine prevederile art. 75 alin.2 lit.b Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal în loc de art. 74 alin.2 Cod penal anterior şi art. 6 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a şi b Cod penal, pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a şi b Cod penal a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pedeapsă care urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca fiind executată.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul R.V.I. în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate. 

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de apel precum şi din oficiu potrivit art.417 al.2 Cod procedură penală, instanţa de apel apreciază întemeiată calea de atac declarată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi neîntemeiată cea declarată de către inculpatul R.V.I., pentru motivele ce vor fi prezentate.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză şi din care rezultă că la data de 27.10.2013 inculpatul R.V.I. observându-l pe partea vătămată R.F., care făcea parte din echipajul de intervenţie al jandarmilor din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Arad şi amintindu-şi că acesta  îi sancţionase în trecut pe copii săi pentru provocarea unui scandal, a luat hotărârea de a-l urmări, sens în care a intrat în complexul  comercial Kauffland unde intrase şi partea vătămată solicitată fiind să intervină întrucât a fost surprinsă o persoană sustrăgând bunuri din incinta magazinului menţionat. În continuare, inculpatul a pătruns în zona rezervată personalului, urmărind partea vătămată care urca scările, iar când acesta a ajuns la etajul I,  l-a prins pe acesta  cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în  zona abdomenului, ameninţându – l că îl taie, după ce anterior îl identificase ca fiind persoana care i-a sancţionat copii. Inculpatul în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată - fila 30 dosar fond, arată că a avut asupra sa un cuţit îndreptându-se asupra părţii vătămate cu intenţia de a-l lovi, dar după ce acesta s-a întors şi i-a văzut faţa şi-a dat seama că îl confundase, astfel că a întrerupt voluntar acţiunea de lovire, fiind ulterior imobilizat şi dezarmat.

Instanţa de apel apreciază că declaraţia inculpatului nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, în special cu declaraţia părţii vătămate – filele 87,88 dosar fond, care arată că în timp ce urca scările aflându-se în timpul serviciului şi fiind solicitat pentru un eveniment în incinta complexului comercial, a fost prins de umăr de o persoană care avea în  mână un pliant cu reclame Kauffland care l-a înjurat şi l-a lovit cu cuţitul . Partea vătămată arată că a solicitat intervenţia colegilor reuşindu-se imobilizarea inculpatului care i-a spus că din cauza lui cei doi copii au fost nevoiţi să plece în străinătate întrucât a avut un incident cu aceştia, remarcând că inculpatul emana miros de alcool.

În sprijinul stării de fapt reţinută în actul de acuzare stă depoziţia martorei T.M.- fila 13 dosar UP, care se afla la momentul incidentului în magazinul Kauffland pe scările care duc spre sala de mese  încadrată de 2 jandarmi, observând momentul în care a apărut inculpatul care ţinea în mână un obiect învelit într-un ziar şi care în momentul în care a ajuns în spatele jandarmului ce se afla mai aproape de martoră, i-a pus mâna stângă pe umăr, adresându-i cuvinte jignitoare, după care l-a lovit cu obiectul învelit în ziar, ameninţându-l că îl taie. Martora arată că a intervenit şi celălalt jandarm reuşindu-se imobilizarea jandarmului, auzind motivul invocat de inculpat  respectiv faptul că partea vătămată în urma unui scandal i-ar fi amendat pe cei doi copii ai inculpatului.  Despre agresarea părţii vătămate de către inculpat a făcut vorbire şi martora V.A. - fila 23 dosar UP, care era angajată ca agent de pază la SSG Security cu punct de intervenţie în incinta magazinului Kauffland şi care surprinzând o femeie care a încercat să sustragă bunuri a apelat la ajutorul jandarmilor. Aceştia s-au prezentat în incinta magazinului şi au condus-o pe persoana depistată ca sustrăgând bunuri în zona administrativă, martora rămânând  în interiorul magazinului pentru a discuta cu şeful de tură, iar în momentul în care a urcat scările  pentru a se deplasa în zona în care au mers ceilalţi jandarmi, a remarcat o persoană de sex masculin culcată la pământ şi cu cătuşele la mâini. Martora a auzit cum partea vătămată l-a întrebat pe cel aflat jos, respectiv inculpatul, care este motivul pentru care a dorit să îl lovească cu cuţitul, acesta răspunzând că a intenţionat să „ îl taie” întrucât în urmă cu 4 ani fiii săi au provocat un scandal  fiind sancţionaţi de jandarm, acesta fiind motivul pentru care unul dintre copii a părăsit ţara.

Referitor la modalitatea concretă de comitere a faptei anterior prezentată, respectiv la acţiunea materială ce formează elementul material al laturii obiective, a făcut referire şi martorul N.G.-fila 25 dosar UP,  coleg de serviciu cu partea vătămată care s-a deplasat la solicitarea părţii vătămate care striga, aflată pe scările ce duceau spre zona administrativă a centrului comercial Kauffland,  solicitând ajutor, întrucât o persoană de sex masculin îl tăiase.

Atitudinea inculpatului de negare a comiterii faptei şi de încercare a acreditării ideii că după ce a constatat că jandarmul pe care îl urmărea nu era cel cu care copii săi intraseră în conflict s-a desistat şi a întrerupt acţiunea, nu poate fi reţinută faţă de probele administrate în cauză şi anterior prezentate, fiind de menţionat că procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante- filele 27- 30 dosar UP, în care se redă această stare de fapt a fost semnat de către inculpat fără a face obiecţiuni.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativa de omor sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii,  regiunea corpului în care a fost aplicată şi consecinţele cauzate. Durata îngrijirilor medicale sau împrejurarea că prin caracterul lor leziunile au pus sau nu în primejdie viaţa victimei sunt mai puţin semnificative. Aplicarea loviturii cu un cuţit în zona stomacului unei persoane care însă reuşeşte să evite loviturile datorită aptitudinilor fizice şi pregătirii caracteristice desfăşurării ocupaţiei avute, reflectă intenţia inculpatului de a ucide.  Pentru a se stabili existenţa intenţiei de a ucide este necesar a se face o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârşirii faptei, semnificative cu privire la poziţia subiectivă a inculpatului. În speţă, urmărind victima pe care o confundase cu un jandarm care în trecut avusese un conflict cu fii săi, înarmat cu un cuţit într-o zona interzisă accesului public, urmată de atenţionarea victimei că „ îl va tăia”  afirmaţie precedată de dezvelirea cuţitului ascuns în pliantul cu reclamele publicitare şi încercarea de a lovi victima cu cuţitul în zona abdomenului, denotă poziţia subiectivă a inculpatului.

În opinia instanţei de apel este evident că inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei ci şi uciderea ei considerând-o responsabilă pentru părăsirea teritoriului ţării de către unul dintre copii săi urmare a scandalului în care acesta fusese implicat în urmă cu mai mulţi ani şi care a fost aplanat de către jandarm prin aplicarea unei amenzi. Împrejurarea că nu s-a produs rezultatul dorit şi urmărit de către inculpat se datorează unor cauze care se situează înafara voinţei sale datorită aptitudinilor fizice ale victimei care a reuşit să pareze lovitura inculpatului. Apărarea inculpatului în sensul desistării este combătută de probele mai sus analizate, intenţia sa rezultând din modul de săvârşire a faptei din obiectul vulnerant utilizat şi din zona vizată.

Prin urmare, în mod corect instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32,33 rap la art. 188, raportat la art. 257 al.1 şi 4 cp.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului R.V.I. de către Tribunalul Arad, instanţa de apel constată că acestea respectă exigenţele criteriilor de individualizare judiciară.Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.” Inculpatul, în mod nejustificat a agresat partea vătămată cu cuţitul, dovedind dispreţ faţă de valorile sociale ce ocrotesc dreptul la viaţă al persoanei, astfel că se impune restabilirea ordinii de drept încălcate. Numai aplicarea unei pedepse cu executare în detenţie este în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Potrivit art. 67 alin.2 cp aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Art. 188 la care dispoziţiile art. 257 al.1 şi 4 fac trimitere în mod expres, prevede că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, astfel că în cauza de faţă aplicarea unei pedepse complementare a interzicerii exercitării unor drepturi era obligatorie, cu consecinţa interzicerii acestor drepturi şi ca pedeapsă accesorie.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul circumstanţelor atenuante nu se realizează în mod independent de  stabilirea limitelor de pedeapsă, ci în cadrul unei evaluări globale asupra legii mai favorabile, instanţa va compara limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal anterior şi efectele circumstanţelor atenuante prevăzute de legea veche, cu limitele de pedeapsă prevăzute de Noul cod penal şi efectele circumstanţelor atenuante prevăzute de legea actuală. Circumstanţele atenuante sunt obligatorii de reţinut conform legii penale determinate ca fiind mai favorabile în  ansamblu, întrucât circumstanţele atenuante şi limitele speciale ale pedepsei nu sunt instituţii juridice care pot funcţiona autonom, ambele interacţionând în cadrul instituţiei mai largi a individualizării pedepsei. Prin urmare, determinarea legii penale mai favorabile ar trebui făcută global cu luarea în considerare a ambelor criterii. Într-o atare situaţie legea penală mai favorabilă nu poate fi determinată decât „ in concreto” prin observarea efectelor pe care aplicarea conjugată a celor două criterii le produce într-o cauză determinată. În acest sens, dacă prin aplicarea limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii prevăzute în Codul penal din 1969 şi aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante prevăzute în Codul penal anterior pedeapsa este mai mică decât cea rezultată de aplicarea limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii prevăzută în Noul cod penal şi din aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante prevăzute de noul cod penal, Codul penal anterior va constitui legea penală mai favorabilă. În caz contrar, prin aplicarea limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii prevăzute în Noul cod penal pedeapsa este mai mică decât cea rezultată din aplicarea limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii prevăzută în Codul penal anterior şi din aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante prevăzute în codul penal anterior, Noul cod penal va constitui legea penală mai favorabilă.

Astfel, instanţa de apel apreciază că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de noul cod penal, respectiv art.75 al.2 lit.b, constatând  greşita reţinere a art. 6 din noul cod penal ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, impunându-se reţinerea art. 5 CP care  reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008 prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute în art. 4 alin.1 lit.b este dispusă de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare, prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei, sau prin renunţare la aplicarea pedepsei. Între infracţiunile pentru care pot fi prelevate probele biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ, în conformitate cu art. 3 din actul normativ, figurează atât infracţiunea de omor cât şi cea de ultraj.

Domenii speta

Spete similare